Fond funciar. Decizia nr. 371/2012. Tribunalul NEAMŢ

Tribunalul NEAMŢ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 371/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 371/RC

Dosar nr._ - fond funciar -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din data de 25.04.2012

DECIZIA CIVILĂ NR. 371/RC

Instanța constituită din:

Președinte: C. B. – judecător

D. M. – judecător

V. B. - judecător

D. L. - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 821 din data 16.05.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent U. I., domiciliat în comuna Ceahlău, . și intimata C. locală P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns doamna avocat Șimon V. pentru intimatul-petent U. I., lipsind reprezentanții comisiilor de fond funciar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:

- obiectul cauzei este litigiu de fond funciar;

- cauza este la al doilea termen de judecată;

- procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul prezent arată că nu are de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în combaterea recursului.

Doamna avocat Șimon V., pentru intimatul-petent U. I., solicită respingerea recursului declarat de C. județeană N. și menținerea sentinței civile nr. 821/16.05.2011 pronunțată de Judecătoria B., ca fiind temeinică și legală. Susține că în mod corect prima instanță a admis plângerea intimatului U. I., motivat de faptul că din foaia matricolă eliberată de Unitatea Militară Pitești rezultă în mod clar activitatea militară a autorului intimatului, respectiv că acesta a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial. Arată că autorul intimatului a luptat efectiv pe front, fiind rănit în luptă și abia în anul 1945, acesta a fost lăsat la vatră. Susținerea recurentei din motivele de recurs, precum că intimatul nu a depus la doar acte din care să rezulte că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 nu poate fi primită, deoarece art. 12 din același act normativ prevede că, între persoanele care nu dețin teren, sau dețin teren până la 5 ha, aveau prioritate la împroprietărire ostașii și toți cei care s-au aflat sub comandă militară.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 821 din 16.05.2012 a Judecătoriei B., tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 821 din 16.05.2011 pronunțată de judecătoria B., jud. N. a fost admisă plângerea formulată de petentul U. I., în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

S-a dispus anularea parțială HCJ NT nr. 2511/2010 în sensul în constituirii petentului a dreptului de proprietate pentru 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P. T., jud. N..

P. a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Prin plângerea înregistrată în termen legal pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul U. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. (C. Județeană) și C. Comunală P. T. pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor (C. L.):

1.modificarea în parte a Hotărârii Comisiei Județene nr. 8511/2010 în ceea ce îl privește pe petent;

2.constituirea dreptului de proprietate după defunctul unchi T. D., conform cererii 408/2009 pentru suprafața de 5 ha., teren cu vegetație forestieră în baza dovezii participării acestuia în război.

În drept, a fost invocat art. 36 din Legea nr.1/2000, modificată, art. 53 din Legea 18/1991 și art. 2 lit. b din Legea 187/1945.

Plângerea este scutită de taxă de timbru și de timbru judiciar conform art. 42 din Legea nr.1/2000, modificată.

Intimatele, prin întâmpinările depuse, nu au achiesat la plângere.

Părțile au fost legal citate.

În probațiune, au fost depuse la dosar în fotocopie înscrisuri, pe care instanța de fond, în aplicarea art.167 alin.1 și urm. Cod procedură civilă, le-a încuviințat și administrat în cadrul probei cu înscrisuri.

Analizând în mod coroborat probatoriul administrat raportat la dispozițiile legale incidente, Judecătoria a reținut că plângerea formulată de petentul U. I.este întemeiată, fiind admisă ca atare, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin Hotărârea atacată, intimata C. Județeană a invalidat Hotărârea prin care intimata C. L., printre altele, a admis cererea de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petent în calitate de titular al dreptului de constituire a dreptului de proprietate prin valorificarea vocației la împroprietărire cu întâietate a autorului său, conform art. 36 din Legea 1/2000 modificată, raportat la art. 2 cu referire la art.12 din Legea 187/1945 și l-a înscris pe petent în Anexa corespunzătoare la propria Hotărâre. Petentul este moștenitor-nepot de frate cu vocație succesorală concretă la moștenirea autorului lui.

Autorul petentului a participat efectiv în ultimul Război mondial (conform înscrisului de la f.18-19ds.) și a decedat în data de 26.08.1944, fără proprietate funciara dovedita.

Prin cererea formulată în cauzăse cere constituirea lotului – tip de 5 ha prevăzut la art. 2 din Legea 187/1945.

Soluția dată prin actul atacat - întemeiată în fapt pe motive constând în nedovedirea îndeplinirii de către autor a condițiilor Legii reformei agrare nr. 187/1945 și tardivitatea cererii de constituire, iar în drept pe art. 45 din Legea nr. 18/199, rep. și modificată, art. 36 din Legea 36/2000 modificată și prin Legea nr. 212/2008, art.6, 8, 61(1) și art.79 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 modificat - este netemeinică și nelegală din următoarele motive:

1.Termenul cererii de constituire.

Potrivit art. 6 și art. 25 din Legea nr. 1/2000 modificată, combinat cu art.13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep. și modificată, introducerea la C. Locala competentă a cererii de constituire a dreptului de proprietate formulată de un succesibil în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, în redactarea dată prin Legea nr. 212/2008, are semnificația acceptării moștenirii autorului defunct, cu repunerea de drept - prin efectul legii (ope legis) - în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală care, în lipsa unui termen special care să fi fost prevăzut prin Legea nr. 212/2008, are durata din dreptul comun (art.700 C.civ) - 6 luni.

Începutul curgerii acestui termen (dies a quo) îl constituie, în tăcerea Legii nr. 212/2008 (lege interpretativă prin conținut și scop), ziua intrării ei în vigoare - 2.nov.2008 (3 zile de la publicarea în M.Of., conform normei constituționale pertinente) - altfel actul normativ ar rămâne un ,,act mort”- lipsit de eficiență juridică, interpretare inacceptabilă.

Mai mult decât atât, singura această înțelegere a naturii, duratei și începutului termenului în discuție dă substanță în speță dreptului petentului la un proces echitabil în spiritul art. 6 paragr.1 din CEDO.

2. Cu privire la fondul plângerii:

Prin Legea nr. 212/2008 - în vigoare din 2 nov.2008 - conținutul art. 36 din Legea 1/2000 s-a modificat astfel: ,,Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”

Examinând sistematic, teleologic și istoric acest text de lege, instanța de fond a constatat că au dreptul la constituirea dreptului de proprietate prin împroprietărire următoarele categorii de persoane:

-persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale cu întâietate la împroprietărire conform art. 12 din Legea187/1945 sau cu o anumită suprafață de teren, simpla nominalizare în tabel neputând avea - față de dispozițiile art.14 și art. 12 din Legea de reformă agrară coroborate cu prevederile Regulamentului de aplicare a acesteia - semnificația vocației la împroprietărire, concluzie rezultată și din înscrierea în aceste tabele a persoanelor care împreună cu familia erau înainte de reforma agrară din anul 1945 proprietari pentru suprafața de 5 ha., teren în condițiile în care potrivit art. 2 lit. a din Legea 187/1945 scopul principal al reformei agrare era mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha;

- persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, situație în care nu se impune dovada vocației lor la împroprietărire în modul arătat în ipoteza imediat precedentă ,ci doar proba participării în război și inexistenței proprietății funciare personale în anul 1945 sau-dacă exista-avea întinderea mai mică de 5 ha, probă care conform art. 6 din L.1/2000 nu se poate produce decât cu înscrisuri;

- moștenitorii cu vocație succesorală concretă la succesiunea acestor categorii de persoane (autori).

Obiectul dreptului de constituire îl constituie potrivit aceluiași art. 36 - modificat prin Legea 212/2008 - terenurile agricole și forestiere, evident în limita suprafețelor disponibile, în lipsa cărora se acordă despăgubiri.

Fiind în prezența unei proceduri speciale prealabile și obligatorii de constituire, aceasta începe numai prin formularea - personal sau prin mandatar cu procură scrisă - a unei cereri de constituire, care se depune la Primăria localității unde se află terenul, conform art. 9 din Legea nr. 18/1991.

În considerarea finalităților Legii nr. 187/1945(art.2 lit. a) pusă în aplicare în speță prin art. 36 prin Legea 1/2000, modif. prin Legea nr. 212/2008 raportat la situația de fapt reținută în cele ce precedă - autor participant in război, cu întâietate la împroprietărire, fără proprietate funciară în anul 1945, petent moștenitor cu vocație succesorala concretă, cu cerere de constituire introdusă în termenul legal la primăria de domiciliu, instanța de fond a reținut că petenta are o speranță legitimă la împroprietărirea cu terenul solicitat și cuvenit autorului său, speranță care constituie un ,,bun” în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum a statuat Curtea de la Strasbourg în jurisprudența sa.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor legale invocate și ale art.1, art. 6 din Legea 1/2000 modificată, raportat la art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 rep. și mod., văzând și art. 274 Cod procedură civilă, a hotărât potrivit dispozitivului.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată prin Președinte - M. A., Prefectul județului N.. A solicitat recurenta modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de reclamantul - intimat.

În motivare recursului, C. județeană a invocat următoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. 821 din 16.05.2011, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă plângerea formulată de U. I. împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8511 din 19.11.2010, dispunându-se anularea parțială a acesteia și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafața de 5,0 ha., teren cu vegetație forestieră, pe raza comunei B., județul N..

Arată că petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000, prin cererea nr. 166 din data de 19.09.2005, C. locală de fond funciar P. T. fiind de acord cu cererea formulată și înaintând propunerea Comisiei Județene N., care prin Hotărârea nr. 8511 din 19.11.2010, a respins-o.

Reclamantul a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene N., iar instanța de fond a admis-o considerând că sunt întrunite dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat prin Legea 247/2005.

Prin cererea formulată, petentul, în calitate de moștenitor al autorului defunct T. D., consideră că se încadrează la a treia categorie de persoane precizate în art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa după cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, respectiv persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a putea fi împroprietărite.

Potrivit celor de mai sus, actul normativ impune două condiții cumulative probate prin două categorii de acte doveditoare:

a. actele eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării din care să rezulte că solicitantul a luptat pe front, și

b. acte din care să rezulte că solicitantul îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945.

Petentul nu face dovada cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării Naționale că autorul acestuia a luptat pe front și nici nu face dovada faptului că autorul invocat îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, scopul acestei din urmă legi fiind:

a) „mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5,00 ha"

b) „crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ......"

De asemenea, chiar dacă petentul ar fi adus probele necesare din care să rezulte că autorul său se încadrează în categoria a treia de persoane la care art. 36 din Legea nr. 1/2000 face referire, acesta nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră întrucât nu se face dovada că ar fi deținut teren dintr-o astfel de categorie.

În drept, recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 (pct. 6 și 9) și art. 304/1 Cod de procedură civilă.

Intimatul, U. I., domiciliată în satul Bistricioara, . recursul promovat de C. județeană N. formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului promovat de C. județeană și menținerea ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 821/2011 a Judecătoriei B., pentru următoarele motive:

În mod corect, instanța de fond i-a admis plângerea ca întemeiată, motivat de faptul că, din Foaia Matricolă a activității militare a defunctului, eliberată de Unitatea Militară_ Pitești, depusă la dosarul cauzei, rezultă, fără niciun dubiu faptul că autorul invocat a luptat efectiv pe front în cel de al doilea război mondial, fiind rănit în lupte.

În mod neașteptat, recurenta invocă faptul că documentele depuse la dosarul cauzei nu ar fi eliberate de Arhivele Militare și nu ar rezulta că defunctul T. D. a luptat efectiv pe front.

Ori, art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat și completat prin Legea nr. 212/2008 dispune că: ’’persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată ……….persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării Naționale că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, li se vor acorda terenurile respective, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri”.

Face precizarea că, defunctul invocat a luptat efectiv pe front, fiind rănit în lupte (ordin de zi nr. 30/1944), așa cum se poate constata din Foaia Matricolă a activității militare a numitului T. D., ținută la zi de Unitatea Militară_ Pitești.

Considerăm că a contesta un asemenea document, întocmit la zi de UM_ Pitești, Sediul evidentelor si Arhivelor Militare din perioada războiului, este rea voință, iar pretenția de a mai solicita, aceleiași instituții, să certifice participarea pe front a defunctului, este doar o dovadă de birocrație.

Arată intimatul că susnumitul a fost lăsat la vatră abia în anul 1945, situație evidențiată tot de această “carte de muncă” întocmită de Serviciul Administrativ al Armatei Române din perioada războiului.

Precizează, de asemenea că, un număr mare de persoane din zona de munte au beneficiat deja de constituirea dreptului de proprietate pentru teren pădure, iar a refuza acest drept altor persoane, în speță intimatului, deși autorii acestora au putut fi camarazi de arme cu autorul său, ar fi o discriminare. Trebuie avută în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a condamnat în mod constant practicile discriminatorii.

Arată că recurenta este în eroare atunci când afirmă că petentul nu a depus acte din care să rezulte că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945; în timp ce art. 12 din Legea nr. 187/1945, pentru înfăptuirea Reformei Agrare, prevede că, între persoanele care nu dețin teren sau dețin teren până la 5 ha, aveau prioritate la împroprietărire ostașii care au fost concentrați sau mobilizați și toți cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste (ce puteau fi militari, premilitari, luptători ai gărzilor patriotice sau alte categorii de persoane civile).

Analizând recursul declarat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată prin Președinte - M. A., Prefectul județului N., în raport de motivele de fapt și de drept invocate,Tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta a criticat sentința instanței de fond doar cu privire la neîndeplinirea condițiilor de fond ale art. 36 Legea nr. 1/2000, modificat prin Legea nr. 212/2008.

Astfel, cu privire la fondul plângerii petentului – intimat U. I., dedusă judecății în cauză, instanța de fond în mod legal a constatat că autorul succesoral al petentului, defunctul T. D. se încadrează în a treia categorie de persoanele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat, respectiv persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, situație în care nu se impune dovada vocației lor la împroprietărire în modul arătat în ipoteza imediat precedentă, ci doar proba participării în război și inexistenței proprietății funciare personale în anul 1945 sau - dacă exista - avea întinderea mai mică de 5 ha, probă care conform art. 6 din L.1/2000 nu se poate produce decât cu înscrisuri. Așa cum reține și instanța de fond este evident că legea impune cerințe alternative și nu cumulative pentru această categorie de persoane, respectiv cerința participării pe frontul de luptă și cerința inexistenței proprietății funciare sau a existenței unei proprietăți mai mică de 5 ha.

În motivele de recurs, intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a susținut în mod neîntemeiat că petentul nu face dovada cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării Naționale că autorul acestuia a luptat pe front și nici nu face dovada faptului că autorul invocat îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945.

Instanța de recurs reține că, inițial, petentul – recurent a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000, prin cererea nr. 166 din data de 19.09.2005, C. locală de fond funciar P. T. fiind de acord cu cererea formulată și înaintând propunerea Comisiei Județene N., care prin Hotărârea nr. 8511 din 19.11.2010, a respins-o.

Astfel, Tribunalul constată că instanța de fond i-a admis plângerea ca întemeiată, motivat de faptul că, din Foaia Matricolă a activității militare a defunctului, eliberată de Unitatea Militară_ Pitești, depusă la dosarul cauzei, rezultă, fără niciun dubiu faptul că autorul invocat a luptat efectiv pe front în cel de al doilea război mondial, fiind rănit în lupte.

Rezultă în mod evident că recurenta invocă fără nici un temei faptul că documentele depuse la dosarul cauzei nu ar fi eliberate de Arhivele Militare sau că nu ar rezulta că defunctul T. D. a luptat efectiv pe front, sau că nu îndeplinește cerințele Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.

Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificat și completat prin Legea nr. 212/2008 se prevede că: ,,persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată ………. persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării Naționale că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, li se vor acorda terenurile respective, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri”.

În cauză, s-a făcut în mod clar dovada că defunctul T. D. a luptat efectiv pe front, fiind rănit în lupte (ordin de zi nr. 30/1944), așa cum se poate constata din Foaia Matricolă a activității militare a numitului T. D., ținută la zi de Unitatea Militară_ Pitești. De asemenea, autorul succesoral al intimatului a fost lăsat la vatră abia în anul 1945, situație evidențiată tot de această “carte de muncă” întocmită de Serviciul Administrativ al Armatei Române din perioada războiului.

În același timp, petentul a depus acte din care rezultă că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, în timp ce art. 12 din Legea nr. 187/1945, pentru înfăptuirea Reformei Agrare, prevede că, între persoanele care nu dețin teren sau dețin teren până la 5 ha, aveau prioritate la împroprietărire ostașii care au fost concentrați sau mobilizați și toți cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste (ce puteau fi militari, premilitari, luptători ai gărzilor patriotice sau alte categorii de persoane civile).

Se rețin ca întemeiate și motivele intimatului – petent care invocă faptul că un număr mare de persoane, care se află din zona de munte au beneficiat deja de constituirea dreptului de proprietate pentru teren pădure, iar a refuza acest drept altor persoane, în speță intimatului, deși autorii acestora au putut fi camarazi de arme cu autorul său, ar fi o discriminare. Trebuie avută în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a condamnat în mod constant practicile discriminatorii.

În consecință, pentru considerentele analizate în recurs, astfel cum au fost analizate anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 și art. 304/1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de către intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. Piatra N., ., nr. 27, județul N. împotriva sentinței civile nr. 821 din 16.05.2011 a Judecătoriei B. și se va menține sentința ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondată cererea intimatului U. I. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, la dosarul cauzei neexistând dovezi din care să rezulte efectuarea acestor cheltuieli (chitanțe, facturi, dovezi transport etc).

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr.27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 821 din 16.05.2011 pronunțată de Judecătoria B., județul N. în contradictoriu cu intimatul-petent U. I., domiciliat în comuna Ceahlău, . și intimata C. locală P. T. pentru aplicarea legilor fondului funciar.

Respinge ca nefondată cererea de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul U. I..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 25.04.2012.

Președinte, Judecători, Grefier,

C. B. D. M. D. L.

V. B.

Tehnored/D.M./.02.07.2012

Tehnored/D.Luca03.07.2012

Fond/I. P.

Ex.2

← Fond funciar. Decizia nr. 340/2012. Tribunalul NEAMŢ		Pretenţii. Decizia nr. 435/2012. Tribunalul NEAMŢ →

Fond funciar. Decizia nr. 371/2012. Tribunalul NEAMŢ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 371/2012. Tribunalul NEAMŢ