Fond funciar. Decizia nr. 361/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 361/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 361/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. B. | - judecător |
- O. E. | - judecător | |
- V. B. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de reclamanții C. L. și C. G. prin procurator C. L., domiciliați în comuna D. Roșie, ., și de recurenta - pârâtă C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., împotriva sentinței civile nr. 4695 din 29.09.2011 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și cu intimații - intervenienți C. V., C. M., domiciliați în Piatra N., ., .. 36, județul N., și C. V. V., domiciliat în Piatra N., .’5, ..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19.03.2013, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 26.03.2013, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4695 pronunțată la data de 29.09.2011 de Judecătoria Piatra N. a fost admisă în parte acțiunea principală, înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Piatra N., formulată de reclamanții C. L. și C. G. în contradictoriu cu pârâtele C. locală Piatra N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra și, în consecință:
- a fost obligată pârâta C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să identifice, pentru suprafața de teren de 2024 mp, un amplasament similar ca valoare și categorie de folosință cu cel situat în sola 23 . intravilanul satului Brășăuți, . N., precum și să întocmească și să înainteze Comisiei județene N. documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren susmenționată.
- a fost obligată pârâta C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită titlul de proprietate pentru suprafața anterior menționată, imediat după primirea documentației prealabile de la C. locală D. Roșie.
- a fost obligat primarul comunei D. Roșie, în calitate de președinte al Comisiei Locale D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și prefectul județului N., în calitate de președinte al Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la plata daunelor cominatorii în sumă de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
S-a respins ca nefondată cererea având ca obiect identificarea amplasamentului terenului de la poziția 6, pct. „Dâmburi” din registrul agricol din perioada 1959 – 1962 deschis pe numele C. N..
S-a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect anularea notei de constatare nr. 74/1997 a Comisiei constituite prin Ordinul Prefectului Județului N. nr. 81/1997.
A fost obligată . N., pentru C. Locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să plătească suma de 526,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtelor, formulată de intervenienții C. V. V., C. M. și C. V..
A fost respinsă acțiunea conexă, înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Piatra N., formulată de reclamanții C. L. și C. G. în contradictoriu cu pârâții C. V. V. și C. V. și, în consecință:
- s-a respins ca inadmisibilă cererea privind stabilirea amplasamentului terenului de la poziția 8, pct. „Vatra Satului” din registrul agricol din perioada 1959 – 1962 deschis pe numele C. N..
- s-a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect stabilirea împrejurării dacă terenul de 2024 mp, din sola 23 . intravilanul satului Brășăuți, . N. se află în registrul agricol din perioada 1959 – 1962 deschis pe numele C. V. G..
- s-a respins ca nefondată cererea privind stabilirea împrejurării dacă terenul de la poziția 6, pct. „Dâmburi” din registrul agricol din perioada 1959 – 1962 deschis pe numele C. N. coincide cu cel din titlul de proprietate nr._, din sola 23 . suprafață de 2.142 mp.
P. a hotărî acestea, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr._ , reclamanții C. L. și C. G. în contradictoriu cu pârâții C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, I. I., S. S., V. B., E. B., G. A., C. C., E. G. și E. Z. au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
- obligarea pârâților, în solidar, să identifice, să stabilească și să îi pună în posesie pe amplasamentul considerat că ar fi cel corect pentru suprafața de 0,18 ha teren arabil, în vatră . nr. 8, din rolul agricol al defunctului C. Gh. N., aferent anilor 1959 – 1962;
- obligarea pârâților de a identifica amplasamentul suprafeței de 0,18 ha, arabil de la pct. intitulat "Dâmburi" din registrul agricol de la poziția 6 a aceluiași defunct, din anii 1959-1962 si a se stabili si menționa daca acest teren s-a primit pe vechiul amplasament prin titlul nr. 28/260 în tarlaua 23 .>
- constatarea nulității notei de constatare nr. 74/1997 a Comisiei constituite prin Ordinul Prefectului Județului N. nr. 81/1997 cu privire la eroarea asupra obiectului material al constatărilor, în situația în care din probe rezultă că nu există un așa-zis alt amplasament pentru terenul prevăzut la poziția 8 al rolului agricol al defunctului C. N.;
- obligarea pârâților, în solidar, la plata a câte 200 lei de fiecare, pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la identificarea amplasamentului considerat corect, până la punerea în posesie în fapt, până la întocmirea fișei și a titlului de proprietate pentru terenul aflat la poziția 8 din rolul agricol al defunctului C. Gh. N., aferent anilor 1959-1962;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au invocat următoarea situație de fapt:
Reclamanta C. L. a fost căsătorită cu C. N. (decedat la data de 6.06.2006), iar reclamantul C. G. este fiul acestora. În rolul agricol al defunctului C. Gh. N. din anii 1959-1962 figura la poziția 8 suprafața de 0,18 ha arabil vatră .. N. a fost pus în posesie pe amplasamentul cu suprafața de 2.024 mp din tarlaua 23 ., ce a fost cuprinsă în titlul de proprietate nr._ . Ulterior, comisia constituită prin Ordinul Prefectului nr. 81/1997, a întocmit o notă de constatare cu nr. 74 (nedatată) fără a purta semnăturile tuturor membrilor comisiei, în care se pretinde că s-ar fi greșit amplasamentul suprafeței de 0,18 ha arabil din vatră . lui C. Gh. N. la poziția 8 și în concluziile notei la pct. 2 se recomandă să se identifice terenul considerat corect, pentru a fi puși în posesie reclamanții.
Această Notă de constatare a fost folosită în mai multe litigii și nici până în prezent nu s-a procedat la identificarea și punerea în posesie a amplasamentului considerat corect, pentru suprafața de la poziția 8 din rolul agricol al lui C. Gh. N., comisia neîndeplinindu-și această obligație. În cazul în care în urma expertizei de identificare a amplasamentului considerat corect se va constata că în realitate amplasamentul dat inițial era cel corect, reclamanții au solicita constatarea nulității notei de constatare nr. 74 și obligarea pârâților de a-i repune în posesie asupra amplasamentului inițial.
De asemenea, reclamanții au justificat solicitarea de identificare a terenului de la poziția 6 din rolul agricol al defunctului C. Gh. N., care înainte de colectivizare era situat în extravilan, iar în perioada colectivizării a devenit vatră . restituit pe vechiul amplasament, prin excluderea posibilității oricărei noi erori și de a nu se pretinde că terenul de la poziția 8 ar fi identic cu cel de la pct. 6.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 1/2000.
Pârâții I. I., S. S., Eugeniu Z., B. E., B. V., A. G., E. G. și C. C., prin întâmpinare, au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, motivat de faptul că demersurile privind identificarea, stabilirea amplasamentului, întocmirea schiței privind identificarea imobilului, completarea fișei de punere în posesie și punerea efectivă în posesie este de competența exclusivă a comisiilor locale de fond funciar.
C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât potrivit art. 34 din H.G. nr. 890/2005 punerea în posesie se efectuează în mod exclusiv de către comisiile locale de fond funciar. A solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect obligarea sa la emiterea titlului de proprietate, motivat de faptul că în lipsa documentației prealabile emiterii titlului, este în imposibilitate juridică de a emite titlul solicitat, precum și a cererii de obligare la plata daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată, întrucât nu se poate reține nicio culpă în sarcina sa. Mai mult, legislația funciară nu conține nicio normă care să prevadă posibilitatea obligării comisiei județene la plata de daune cominatorii, art. 64 din Legea nr. 18/1991 republicată prevăzând că numai primarul, în calitate de președinte al comisiei locale, poate fi obligat la plata unor astfel de daune.
În cauză, au formulat cerere de intervenție în nume propriu numiții C. V., C. M. și C. V. V. întrucât terenul de 2.024 mp din intravilanul D. Roșie, tarlaua 23 . este proprietatea soților C. V. și C. M., pe care l-au cumpărat cu act de vânzare cumpărare de la cumnatul lor C. V. V., acesta primindu-l la rându-i prin testament de la bunicul său C. V. G.. Au apreciat că amplasamentul terenului de la poziția nr. 8 din rolul agricol al lui C. Gh. N. nu se suprapune cu terenul de 0,18 ha testat de C. V. G. lui C. V. V. și vândut soților C. întrucât terenul din rolul defunctului C. N. provine, o parte, respectiv 0,09 ha arabil, din rolul soției sale – reclamanta C. (fostă M.) L. din perioada 1956 – 1958, iar cealaltă parte de 0,09 ha curți construcții a fost cumpărat de părinții lui C. N. de la mama adoptivă a reclamantei, respectiv M. E. cu ocazia căsătoriei.
La termenul de judecată din 1.04.2008, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei județene N. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. I., S. S., Eugeniu Z., B. E., B. V., A. G., E. G. și C. C., dispunând scoaterea din cauză a acestora.
La termenul de judecată din 29.04.2008 instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții C. V., C. M. și C. V. V..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză topografică.
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ , reclamanții C. L. și C. G. în contradictoriu cu pârâții C. V. V. și C. V. a solicitat instanței să stabilească amplasamentul real și corect raportat la mențiunile din rolurile agricole ale autorilor părților, pentru următoarele suprafețe de teren: 2.024 mp din tarlaua 23 . vecinii: nord – drum sătesc, sud – M. I. V., este – drum sătesc, vest – C. Gh. V., 0,18 ha teren arabil prevăzută la poziția 8 din rolul agricol al defunctului C. Gh. N. din anii 1959-1962; 0,21 ha livezi, 0,18 ha arabil și 0,18 ha curți și arabil, prevăzute la pozițiile 2,3 și 4 în rolul agricol al defunctului C. V. G. aferent anilor 1959-1962; 0,90 ha înscrisă în rolul agricol al defunctului C. V. G., din anul 1972 și suprafața de 0,20 ha teren arabil înscrisă în rolul agricol din anii 1981-1985 al numitului C. V. V.. De asemenea, au mai solicitat să se menționeze care este suprafața totală de teren înscrisă în rolul agricol al defunctului C. V. G., din anii 1956-1958, la pozițiile 1 și 4, să se menționeze dacă în rolul agricol al aceluiași defunct, din anii 1959-1962, figurează suprafața de 0,18 ha teren arabil mai puțin, în „vatră . avea în rolul agricol din anii 1956-1958 și să se precizeze care este suprafața totală de teren înscrisă în rolul defunctului C. V. G. din anul 1972, la rubrica „vatră . motivat că între ei și pârâți există neînțelegeri cu privire la amplasamentele terenurilor în litigiu, în special cu privire la suprafața de 2.024 mp, suprafață cu care a fost înzestrat autorul lor, C. Gh. N. (soțul și, respectiv tatăl celor doi reclamanți). Astfel, C. N., decedat la 6.07.2006, a fost înzestrat în anul 1958, la căsătorie, cu suprafața de 2.024 mp teren menționat în procesul – verbal de punere în posesie nr. 1809/1992. Această suprafață a reieșit din măsurătorile efectuate la apariția Legii nr. 18/1991, dar în rolul agricol din perioada 1959 – 1962, la poziția 8 este trecut 0,18 ha arabil în vatră . a fost scăzut din rolul agricol a lui C. V. G. (tatăl lui C. N.) din anii 1956 – 1958 și trecut în rolul agricol al fiului său. Ulterior, acesta s-a înscris în C.A.P. cu terenul respectiv. În rolul agricol C. V. G. în anii 1956 – 1958 figura cu patru grădini, iar în rolul agricol pe anii 1959 – 1962, după înzestrarea fiului său, erau înscrise numai 3 trupuri de grădini. Defunctul C. V. G. a fost pus în posesie cu toate aceste trei terenuri după apariția Legii fondului funciar.
În anul 1991 reclamanții au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pe baza înscrierilor din registrul agricol și cererii de înscriere în C.A.P., iar comisia locală de fond funciar a identificat terenul cu care a fost înzestrat C. N., i-a pus în posesie pe reclamanți și a eliberat toate actele de proprietate. Pârâții le-au contestat acest drept, susținând că acest teren figurează în rolurile agricole ale defunctului C. V. G. din anii 1959 – 1962 și 1972.
Pârâtul C. V. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pârâtul C. V. V. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1388/2008 a Judecătoriei Piatra N. a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată. S-a motivat că instanțele de judecată au posibilitatea de a cenzura stabilirea amplasamentelor de către comisiile locale, dar pentru aceasta trebuie ca mai întâi amplasamentul suprafețelor de teren să fie stabilit de către comisiile locale și în cazul în care persoana îndreptățită consideră că altul este amplasamentul ce i se cuvine, aceasta are posibilitatea de a se adresa cu plângere instanței de judecată. În drept s-a argumentat pe dispozițiile art. 5 lit. c din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aprobat prin H.G nr. 890/2005. Așadar, în cazul în care ar fi apreciat că anumite suprafețe de teren li se cuvin, reclamanții aveau îndatorirea de a formula, la comisia locală în a cărei rază teritorială s-ar fi aflat respectivele suprafețe de teren, o cerere de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, stabilirea dreptului de proprietate privată, eliberarea titlurilor și atribuirea efectivă a terenurilor fiind atribuții ale comisiilor (locale și județene) constituite în acest scop, în baza art. 11 din Legea nr. 18/1991.
Cum în speță nu s-a făcut dovada parcurgerii acestei prime etape de către reclamanți, s-a concluzionat că instanțele judecătorești pot interveni în operațiunea de stabilire a dreptului de proprietate privată și a amplasamentului suprafețelor de teren, numai după îndeplinirea procedurii de către comisiile locale și județene.
Prin decizia civilă nr. 77/RC/2009 Tribunalul N. a admis recursul declarat de reclamanți, a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, reținând că judecătoria a fost sesizată de reclamanți cu o cerere prin care au solicitat identificarea amplasamentului mai multor suprafețe de teren din rolurile agricole ale defuncților C. Gh. N., C. V. G. și C. V. V., și mai ales a suprafeței de 2024 mp ce a figurat în titlul de proprietate nr._ eliberat după primul defunct, dar care a fost ulterior radiată în baza unei hotărâri judecătorești, dar nu pentru că nu ar fi avut dreptul la aceasta, ci pentru că i s-a oferit un amplasament greșit.
În consecință, deși reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la această suprafață, ei nu o mai stăpânesc în fapt, astfel că au interes să se identifice amplasamentul inițial al terenului, pentru ca reconstituirea dreptului să redevină efectivă. S-a apreciat că prima instanță era datoare să facă această identificare, urmând să procedeze în mod similar și în cazul celorlalte suprafețe de teren, pentru a verifica dacă într-adevăr reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate dar nu au fost puși în posesie deoarece amplasamentul parcelelor nu a fost identificat – situație în care ar justifica un interes – sau aceste terenuri figurează deja în titlurile de proprietate eliberate după autorii invocați ori nu au formulat anterior cerere pentru restituirea acestor terenuri – deoarece în cea de-a doua situație ei nu mai justifică un interes, iar în cea de-a treia acțiunea este inadmisibilă pentru neparcurgerea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Legea nr. 18/1991.
Întrucât prima instanță a respins acțiunea fără a face verificările de mai sus tribunalul a considerat că fondul cauzei nu a fost cercetat, motiv pentru care în temeiul art. 312 al. 1 și 5 Cod procedură civilă a casat în totalitate sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare.
După trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ .
În al doilea ciclu procesual pârâții au formulat întâmpinare, prin care au precizat că motivul divergențelor dintre părți este o suprafață de 2.000 mp teren pe care a primit-o C. V. V. prin testamentul nr. 540/1972 de la bunicul său C. V. G. (care nu a fost membru CAP) și pe care a vândut-o în anul 1991 cumnatului său C. V. cu actul de vânzare – cumpărare nr. 9640/30.09.1991. Profitând de faptul că avea și el în registrul agricol din anul 1959 o suprafață de 0,18 ha, C. Gh. N. a susținut că această suprafață este cea din testamentul lui C. V. G., astfel că acest teren a fost înscris în titlul său de proprietate nr._ . Ca urmare, pe rolul instanțelor din țară au existat până în prezent peste 150 de dosare.
Pârâții au obținut în instanță radierea suprafeței de 2.024 mp din titlul de proprietate nr._, însă comisia locală de fond funciar nu au operat modificările în titlu, întreținând litigiile dintre părți. Reclamanții au solicitat anularea actului de vânzare și a testamentului, apoi nulitatea absolută a acestora, dar au pierdut.
La termenul de judecată din 23.03.2010, instanța de fond a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a Comisiei locale D. Roșie și Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La termenul de judecată din 4.06.2010, în temeiul art. 164 Cod de procedură civilă, instanța de fond a dispus din oficiu conexarea cauzelor înregistrate pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ și nr._ .
Analizând și coroborând susținerile părților și probele administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1899/2005 a Tribunalului Suceava definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ în sensul excluderii suprafeței de 2.024 mp teren situat în intravilanul satului Brășăuți, . N., identică cu tarlaua 23, . corespunde suprafeței de 0,18 ha din vatra satului, înscrisă la poziția 8 în rolul agricol al lui C. Gh. N. din perioada 1959 – 1962. În motivare, instanța a reținut că, în mod nelegal, a fost înscrisă suprafața de 2.024 mp în titlul de proprietate emis pe numele C. N. nr._, câtă vreme îndreptățit să stăpânească amplasamentul terenului respectiv este C. V. V., beneficiarul testamentului din anul 1972 al defunctului C. G., testament în care vecinătățile terenului sunt aceleași cu cele stabile în expertiza întocmită în cauza respectivă și menționate în titlul de proprietate contestat, C. V. V. nefiind înscris în C.A.P. și stăpânind terenul respectiv.
Ca urmare, s-a emis un nou titlu de proprietate în sensul celor dispuse prin hotărârea judecătorească, din care s-a radiat suprafața de 2.024 mp teren situat în intravilanul satului Brășăuți, .. topografic 23/ 335/1.
Instanța de fond a apreciat că, odată ce s-a stabilit în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească faptul că defunctul C. N. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în rolul său agricol din perioada colectivizării la pct. 8 (0,18 ha în intravilanul Brășăuți, pct. V. . în titlul de proprietate nr._ (lovit parțial de nulitate absolută), respectiv tarlaua 23, . este posibilă analizarea în cadrul unui nou proces a provenienței terenului litigios și aspectelor referitoare la amplasamentul imobilului respectiv, fără a afecta autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești susmenționate.
Având în vedere că față de reclamanți s-a statuat, în urma verificărilor jurisdicționale realizate în dosarul nr. 4265/C/2005 al Tribunalului Suceava, că amplasamentul terenului litigios nu a aparținut autorului lor – C. N., reclamanții nu pot susține în prezenta cauză, decât cu încălcarea efectului autorității de lucru judecat, că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pe același amplasament pentru terenul corespunzător celui înscris în evidențele agricole din perioada 1959 – 1962 a autorului lor la pct. 8.
În consecință, în speță trebuie să se dea eficiență principiului autorității de lucru judecat care corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunilor litigioase deja rezolvate, întrucât există posibilitatea de a se statua diferit și de a se genera astfel noi litigii. P. aceste motive, s-a apreciat că nu este admisibilă cererea reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul de 2.024 mp pe amplasamentul radiat din titlul de proprietate nr._, chiar dacă expertul ce a întocmit expertiza topografică după conexarea celor două cauze a concluzionat că acesta este vechiul amplasament al terenului de 0,18 ha înscris la punctul 8 din rolul agricol al lui C. N..
Această concluzie este susținută și de argumentul că, deși Legea fondului funciar nr. 18/1991 instituie regula conform căreia atribuirea efectivă a terenurilor se face, de regulă, pe vechile amplasamente, în eventualitatea în care nu este posibilă respectarea acestora, se poate recurge la modificarea lor (art. 14 în forma actuală, precum și art. 2 din Legea nr. 1/2000), trebuind a se recurge la procedura prevăzută de art. 10 din Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar (H.G nr. 890/2005).
Pe de altă parte, radierea din titlul de proprietate contestat a suprafeței de 2.024 mp, identificată între punctele A-B-C-D-A pe schița anexă raportului de expertiză topografică, cu nr. topo 23/335/1, nu aduce atingere dreptului de proprietate al reclamanților asupra întinderii terenului respectiv, reconstituit în temeiul legislației funciare, ci doar are drept consecință o modificare a amplasamentului acestuia.
Ca urmare, s-a considerat că comisiile de fond funciar au obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 10 al. 1 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precum și art. 41 al. 2 din același regulament. În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.
În cazul în care persoanele îndreptățite nu acceptă amplasamentul propus de comisia de fond funciar, singura măsură reparatorie posibilă este acordarea de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 1095/2005, care prevăd că despăgubirile vor fi acordate doar în măsura în care persoanele îndreptățite nu pot primi, având în vedere lipsa de terenuri disponibile, sau nu acceptă, o suprafață de teren în natură, pe alt amplasament, despăgubirile acordându-se potrivit procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În acest sens, în cauza pendinte, s-a apreciat că comisia locală trebuie să identifice un amplasament similar ca valoare și categorie de folosință cu cel radiat din titlul de proprietate al autorului reclamanților, potrivit procedurii reglementate de legislația în domeniu.
Ca urmare, C. locală D. Roșie a fost obligată să identifice un astfel de amplasament, să întocmească și să înainteze Comisiei județene N. documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren susmenționată, iar comisia județeană de fond funciar obligată să emită titlul de proprietate pentru suprafața menționată, imediat după primirea documentației prealabile de la C. locală D. Roșie.
În privința obligării comisiilor de fond funciar la plata daunelor cominatorii, prima instanță a apreciat ca admisibilă o astfel de cerere și în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 64 al. 2 din Legea nr. 18/1991, textul respectiv exemplificând doar două dintre ipotezele în care pot fi aplicate daune cominatorii și care sunt o consecință a procedurii reglementate de art. 64 al. 1 din același act normativ. Față de natura juridică a daunelor cominatorii, de sancțiune pecuniară ce se aplică în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face și rațiunea acordării lor, respectiv exercitarea efectului de constrângere asupra debitorului în executarea obligației stabilite în sarcina sa, prima instanță a obligat președinții celor două comisii de fond funciar la plata de daune cominatorii în sumă de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Ca argument în plus, s-a reținut că se impune executarea cu celeritate a obligațiilor stabilite în sarcina comisiilor, pentru a se evita încălcarea prevederilor art. 6 CEDO, care reglementează dreptul la un proces echitabil și, implicit, la rezolvarea unui litigiu într-un termen rezonabil, în condițiile în care situația conflictuală dintre părți, generată de amplasamentul terenului solicitat de reclamanți, a determinat mai multe procese aflate pe rolul instanțelor începând cu anul 1995, iar, pe de altă parte, există o culpă în sarcina comisiei locale, constând în aplicarea greșită a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea notei de constatare nr. 74/1997 a Comisiei constituite prin Ordinul Prefectului Județului N. nr. 81/1997 instanța de fond l-a respins ca inadmisibil, în condițiile în care actul respectiv are caracter administrativ, întocmit ca urmare a efectuării unor verificări a modului în care au fost emise mai multe titluri de proprietate, iar în baza acesteia a fost emisă de către C. județeană N. hotărârea nr. 775/3.03.1998, document care putea fi contestat de reclamanți potrivit procedurii reglementate de art. 53 și următoarele din Legea fondului funciar. În plus, mențiunile din nota contestată și din hotărârea comisiei județene privitoare la radierea din titlul de proprietate nr._ a suprafeței de 2.024. mp care face obiectul litigiului, au devenit ineficace în momentul în care s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în sensul radierii din titlu a acestei suprafețe.
Pornind de la argumentul invocat de reclamanți în susținerea capetelor de cerere privind identificarea amplasamentului terenului de la poziția 6 pct. „Dâmburi” din registrul agricol din perioada 1959 – 1962 deschis pe numele C. N. și stabilirea împrejurării dacă terenul respectiv coincide cu cel din titlul de proprietate nr._, din sola 23 . suprafață de 2.142 mp, și anume acela de a se exclude posibilitatea de a se pretinde că terenul de la poziția 8 ar fi identic cu cel de la pct. 6 și având în vedere că terenul respectiv a fost restituit pe vechiul amplasament și inclus în titlul de proprietate emis pe numele autorului reclamanților, fără a avea caracter litigios, instanța de fond a apreciat ca nefondat acest capăt de cerere, constatând că reclamanții nu justifică un interes actual în raport cu solicitarea respectivă.
Capetele de cerere din acțiunea conexă înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Piatra N., având ca obiecte stabilirea amplasamentului terenului de la poziția 8, pct. „vatra satului” din registrul agricol din perioada 1959 – 1962 deschis pe numele C. N. și împrejurării dacă terenul de 2024 mp, din sola 23 . intravilanul satului Brășăuți, . află în registrul agricol din perioada 1959 – 1962 deschis pe numele C. V. G. au fost respinse ca inadmisibile, întrucât se solicită constarea unor stări de fapt, respectiv a amplasamentelor unor suprafețe de teren supuse regimului juridic reglementat de legile fondului funciar, urmărindu-se a se stabili identitatea între suprafețele de teren înscrise în mai multe acte juridice, deși aceste aspecte au fost lămurite prin hotărâri judecătorești irevocabile. În aceste condițiile cererile respective au fost apreciate inadmisibile în raport cu prevederile art. 111 Cod de procedură civilă potrivit cărora partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței unui drept, însă numai în situația în care nu are posibilitatea de a cere realizarea dreptului. Admisibilitatea unei astfel de acțiuni este condiționată de împrejurarea ca obiectul acestuia să îl constituie o situație de drept și nu o situație de fapt, iar acțiunea în constatare a unui drept are un caracter subsidiar față de cererea în realizare și nu poate fi admisă când reclamantul are la dispoziție acțiunea în realizare.
S-a arătat că, în mod indirect, prin soluționarea cererii principale se lămuresc și aspectele invocate de reclamanți referitoare la amplasamentul terenului de la poziția 8, pct. „vatra satului” din registrul agricol din perioada 1959 – 1962 și la împrejurarea dacă terenul de 2024 mp, din sola 23 . intravilanul satului Brășăuți, se regăsește în registrul agricol din perioada 1959 – 1962 pe numele C. V. G..
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, . numele Comisiei locale D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (în sarcina căreia instanța de fond a reținut o culpă procesuală ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor legale), în calitate de parte căzută în pretenții, a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 526,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariile pentru expertizele topografice întocmite, cu mențiunea că autoritatea administrativ teritorială în cadrul căreia funcționează comisia locală de fond funciar, este singura entitate care are patrimoniu și, drept urmare, singura care poate pune în executare obligațiile pecuniare stabilite în sarcina instituțiilor subordonate sau care funcționează în cadrul acesteia și cărora, prin lege, li s-a conferit calitate procesuală, deși nu au personalitate juridică și, implicit, patrimoniu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs atât reclamanții C. L. și C. G., cât și pârâta C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Reclamanții au criticat sentința instanței de fond pentru următoarele motive:
- Obligarea Comisiei de a identifica un amplasament pentru terenul de 2024 mp, similar celui din sola 23 . nelegală cât timp terenul lor există și a fost confirmat de către comisii și de către experți ca fiind în sola 23 . reprezintă vechiul lor amplasament înscris în rolul agricol la poziția nr. 8 din anii 1959-1962 avut împreună cu soțul C. Gh. N.. .-a fost odată înscrisă în titlul de proprietate_, însă ulterior, instanța, în baza unor confuzii și a unui lanț procedural greșit în rejudecare după admiterea revizuirii, a considerat că nu trebuie să aibă în titlu două terenuri intravilane, ci numai unul, și 1-a radiat pe acesta, deși în opinia sa ar fi avut în plus în titlu terenul de la pct. Dâmburi.
Instanța trebuia să dispună admiterea acțiunii și obligarea să fie repuși în posesie și să li se reînscrie în titlu acest vechi amplasament, care le fusese radiat în baza unei erori.
La momentul reconstituirii dreptului de proprietate și înscrierii solei 23 . titlu, acest teren era liber, a fost vechiul lor amplasament, nu era ocupat de construcții. Ulterior s-a edificat contra unei hotărâri judecătorești de sistare construcții și după expirarea valabilității autorizației, o construcție nefinalizată, în mod abuziv. Subsecvent este nelegală și obligarea de a li se emite titlu de proprietate pe un alt amplasament decât cel avut în rol.
- Este nelegală respingerea capătului de cerere privind identificarea amplasamentului de la pct. Dâmburi (corespondentă punctului 6 din același rol agricol), instanța considerând greșit că acest amplasament nu ar fi litigios și nu ar fi concurat la generarea unor litigii. Anularea titlului de proprietate nr._ al autorului recurenților C. Gh. N. s-a produs în final tocmai datorită acestei confuzii de amplasament. Datorită unor confuzii în judecata cauzei de după admiterea revizuirii, instanța a procedat la radierea din titlul de proprietate_ a solei 23 ., cu motivația că prin comparație cu rolul agricol, în titlu s-ar fi trecut două terenuri intravilane, în timp ce în rolul agricol era trecută numai una. Aceasta este o confuzie stupidă care s-a produs prin rejudecarea cauzei fără dosar.
Instanța a considerat că terenul de la pct. Dâmburi apare în plus în titlu ca teren intravilan, și dacă are două terenuri în intravilan, în loc de unul, trebuie să radieze unul din ele. Mai arbitrară și nelegală devine situația când, în loc să anuleze terenul care credea că este în plus de la pct. Dâmburi, radiază pe cel din sola 23 . poz. 8 din rolul agricol.
În realitate, în rol au avut ambele terenuri: suprafața de 2024 mp intravilan aflata la poz. 8 rolul lui C. Gh. N. din anii 1959-1962 cu titlu de "0,18 ha vatră . la pct. Dâmburi, care înainte de colectivizare era în afara vetrei satului, în extravilan, iar după Revoluție, prin mărirea perimetrului construibil și emiterea unei decizii de Consiliu local, acest teren de la poz. 6 din rol a preluat denumirea de intravilan.
Marea eroare judiciară a fost înlesnită și de faptul că nu s-a pus în discuția părților acest aspect, al justificării numărului de terenuri din intravilan avute înainte de colectivizare, față de cele date prin titlu. Instanța nu putea să facă o acțiune împotriva lor cu propriile motivări, să nu o pună în discuție și să o țină secretă față de părți.
De aceea, este întemeiată acțiunea pentru identificarea terenului ca amplasament și categorie de folosință și natură juridică (extravilan, intravilan) a terenului din rolul agricol de la poz. "Dâmburi". În baza acestei hotărâri, care să delimiteze amplasamentul și categoria și natura terenului, au posibilitatea legală de a îndrepta o eroare judiciară.
- Este nelegală respingerea ca inadmisibilă a notei de constatare 74/1997 a Comisiei de fond funciar ce a fost instituită prin Ordinul Prefectului județului N. nr. 81/1997. Aceasta notă este un act care cuprinde dispoziții și constatări făcute nelegal în baza legii fondului funciar și orice act făcut în baza acestei legi poate fi contestat, nu înseamnă că dacă e întocmit de o comisie constituită printr-un ordin special al Prefectului ar fi inatacabilă, întrucât este tot o comisie de fond funciar, iar actele comisiei de fond funciar se pot ataca.
- Este nelegală respingerea ca inadmisibilă a cererii având ca obiect stabilirea faptului că terenul de 2024 mp din sola 23 . află în rolul agricol din anii 1959-1962 al lui C. V. G.. Instanța a stabilit deja că acest teren a fost vechiul lor amplasament și recunoaște acest lucru în considerente, dar dă o hotărâre contradictorie, încălcând legea, după ce recunoaște că este vechiul lor amplasament, dispune să fie puși în posesie pe un alt amplasament, fără nicio justificare sau temei legal, ci numai să se acopere cu o eroare judiciară.
Chiar și Legea 247/2005 a permis inclusiv celor cărora le fuseseră respinse acțiunile inclusiv de instanța de reconstituire, să formuleze noi cereri și noi acțiuni pentru același amplasament, folosind expresia de a se permite reconstituirea și pentru cazurile când cererea a fost respinsă sau reconstituirea ar fi fost anulată, cum este cazul în speță.
Pârâta C. locală D. Roșie a criticat sentința din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 6, 9 Cod de procedură civilă.
A motivat că în ce privește obligarea sa la a identifica suprafața de teren de 2024 mp pe un amplasament similar ca valoare și categorie de folosință cu cel situat în sola 23, . intravilanul satului Brășăuți, . și la a întocmi și înainta Comisiei județene N. documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren susmenționată, reclamanții nu au solicitat acest lucru. Mai mult, instanța nu a ținut cont de faptul că această suprafață de 2024 mp teren a făcut obiectul unui contract de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1991 cu reclamantul C. V., după cum este prezentat în considerentele deciziei civile nr. 1899/9.12.2005 a Tribunalului Suceava, iar la baza contractului de vânzare - cumpărare a stat testamentul din anul 1972, în care vecinătățile terenului sunt aceleași cu cele stabilite de expert în raportul de expertiză și în titlul de proprietate nr._ .
Față de această situație, C. locală D. Roșie nu mai poate atribui reclamanților suprafața de 2024 mp teren ce a format obiectul înstrăinării prin contractul de vânzare - cumpărare. În situația în care ar proceda la atribuirea unui alt teren, după cum a dispus instanța, ar însemna o dublă reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafață. Totodată, nu este aplicabil art. 10 din H.G. nr. 890/2005, întrucât reclamanților le-a fost atribuit și înscris în titlu terenul în suprafață de 2024 mp. Potrivit balanței suprafețelor de teren existente și necesare pentru aplicarea legilor fondului funciar, la nivelul comunei D. Roșie există un deficit de 65,8351 ha teren.
Cu privire la obligarea primarului comunei D. Roșie, în calitate de președinte al Comisiei locale D. Roșie la plata daunelor cominatorii în sumă de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor, a arătat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, întrucât reclamanții au fost puși în posesie, li s-a emis titlul în care a fost înscrisă suprafața de 2024 mp teren intravilan, dar în urma deciziei civile nr. 1899/9.12.2005 pronunțată de Tribunalul Suceava și a sentinței civile nr. 4133/29.10.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra N., titlul de proprietate a fost modificat în sensul radierii suprafeței de 2024 mp teren intravilan și a fost emis un nou titlu de proprietate cu nr. 9105/7.04.2010, astfel că solicit respingerea acestui capăt de cerere.
Referitor la obligarea comunei D. Roșie, pentru C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat de asemenea respingerea acestui capăt de cerere, întrucât . calitate procesuală în cauză, iar C. locală nu are personalitate juridică.
În dovedire, recurenta-pârâtă a depus în copie sentința civilă recurată, decizia civilă nr. 1899/9.12.2005 a Tribunalului Suceava, sentința civilă nr. 4133/29.10.2007 a Judecătoriei Piatra N., titlul de proprietate nr. 28/260/3.03.1994, titlul de proprietate nr. 9105/7.04.2010, Balanța suprafețelor existente și necesare pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005 la data de 2.12.2008.
În cauză recurenții-reclamanți au depus și concluzii scrise, invocând și cereri noi. Astfel, au solicitat ca în cazul în care s-ar respinge primul capăt de cerere, cel referitor la constatarea amplasamentului suprafeței de 0,18 ha teren poz. 8 din rolul agricol al lui C. Gh. N. ca fiind cel din sola 23 . obligarea comisiei la a-i repune în posesie și a le întocmi o nouă fișă de proprietate, să se dispună cel puțin a fi despăgubiți cu valoarea de circulație actualizată la momentul plății efective, iar comisia să fie obligată să ia măsurile legale de înaintare a dosarului de despăgubiri către forul competent în vederea încasării despăgubirilor potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În niciun caz nu acceptă și este întemeiat recursul Comisiei locale sub aspectul de a le pune la dispoziție un alt amplasament, care nu a fost niciodată al lor și cu care să înceapă noi litigii.
În considerentele hotărârii nu apare nicio justificare a pretinsei netemeinicii a acțiunii cu privire la cererea de identificare a amplasamentului terenului din pct. Dâmburi, poz. 6 din registrul agricol al lui C. Gh. N.. Aceasta denotă că în realitate, instanța nu a analizat pe fond acest capăt de cerere, astfel că solicită casarea cu reținere sau cu trimitere pentru a avea parte de o pronunțare reală și efectivă. În aceeași situație de neanalizare a probatoriului se află și cererea de anulare a notei de constatare nr. 74/1997. De asemenea nu a analizat acțiunea conexă ce făcea obiectul dosarului nr._ și a încălcat dispozițiile deciziei de casare nr. 77/RC/2009 a Tribunalului N..
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul promovat de pârâta C. locală D. Roșie ca fiind fondat, iar cel promovat de reclamanți ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Motivul principal de recurs invocat în cererea recurentei-pârâte vizează modul de soluționare a capătului de cerere privind obligarea Comisiei locale D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la a identifica, pentru suprafața de teren de 2024 mp, un amplasament similar ca valoare și categorie de folosință cu cel situat în sola 23 . intravilanul satului Brășăuți, . care decurg și cererile accesorii legate de obligarea la a întocmi și înainta Comisiei județene N. documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru această suprafață de teren, la plata de daune cominatorii și cheltuieli de judecată.
Critica adusă soluției date de prima instanță acestor capete de cerere are în vedere că instanța de fond a acordat altceva decât s-a cerut, deoarece reclamanții nu au solicitat atribuirea unui alt amplasament decât cel din sola 23 .>
Într-adevăr, analizând modul de formulare a cererii de chemare în judecată a reclamanților și a precizărilor formulate pe parcursul judecății, rezultă în mod clar că prin primul capăt de cerere nu s-a solicitat altceva decât identificarea amplasamentului corect pentru suprafața de 0,18 ha teren înscrisă la poz. 8 din rolul agricol al lui C. Gh. N. și a fi puși în posesie cu acest vechi amplasament corect, nicidecum cu altul similar ca valoare și categorie de folosință. Acest lucru rezultă atât din cererea introductivă ce a făcut obiectul dosarului nr._, din precizările depuse la filele 167-170 vol. I dosar fond, cât și din concluziile scrise aflate la fila 162 vol. IV dosar fond, prin care, ulterior administrării probei cu expertiză tehnică specialitatea topografie, potrivit concluziilor cărora acest vechi amplasament este cel reprezentat de suprafața de 2024 mp din sola 23 . au solicitat expres obligarea Comisiei locale la a-i pune efectiv în posesie pentru această suprafață de teren.
Această împrejurare este confirmată și de reclamanți care au arătat clar și prin cererea de recurs că nu doresc atribuirea unui alt amplasament decât cel din sola 23 .>
Cum potrivit art. 129 al. 6 Cod de procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, dat fiind principiul disponibilității care guvernează procesul civil, prin obligarea pârâtei C. locală D. Roșie la efectuarea punerii în posesie a reclamanților și întocmirii celorlalte formalități premergătoare eliberării titlului cu privire la un alt teren, instanța de fond a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, devenind incident motivul de modificare a hotărârilor reglementat de art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă.
Sub acest aspect, în urma admiterii recursului promovat de pârâta C. locală D. Roșie, sentința recurată va fi modificată în parte, în temeiul art. 304 pct. 6 și art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, în sensul că se va respinge ca nefondată cererea reclamanților având ca obiect obligație de a face – fond funciar, cu consecința directă a înlăturării din sentință a dispozițiilor de obligare a pârâtei C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la a identifica un amplasament similar ca valoare și categorie de folosință celui de 2024 mp, precum și a celorlalte obligații accesorii stabilite de prima instanță în sarcina pârâtei, referitoare la întocmirea și înaintarea către C. județeană N. a documentației prealabile emiterii titlului, la obligarea primarului comunei D. Roșie și prefectului județului N. la plata de daune cominatorii și la obligarea comunei D. Roșie, pentru C. Locală D. Roșie, la plata de cheltuieli de judecată.
Dispărând situația premisă în care C. locală nu mai este obligată la identificarea unui nou amplasament pe care să-i pună în posesie pe reclamanți, nu mai pot subzista nici obligarea la întocmirea documentației prealabile emiterii titlului și nu mai există temei pentru obligarea primarului și prefectului la plata de daune cominatorii, în lipsa existenței unei obligații pe care aceștia să fie ținuți a o aduce la îndeplinire sub constrângerea acestor daune. Or, dispărând această bază, este evident că trebuie înlăturată și dispoziția de obligare a pârâtei C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la emiterea titlului de proprietate, întrucât chiar în lipsa unui recurs din partea acestei pârâte, obligația astfel stabilită de instanța de fond nu mai poate avea o existență de sine-stătătoare.
De asemenea, va fi înlăturată dispoziția de obligare a comunei D. Roșie pentru pârâta C. locală D. Roșie, la plata de cheltuieli de judecată, întrucât aceasta nemaifiind căzută în pretențiile reclamanților, dispare principiul culpei procesuale care, potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, trebuie să stea la baza fixării acestei obligații în sarcina părții care pierde procesul.
Tot ca o consecință a acestor soluții, acțiunea principală urmează a fi respinsă în totalitate, în loc de „admisă în parte”, dat fiind că restul capetelor de cerere a căror soluționare va fi menținută reprezintă soluții de respingere, fie ca nefondate, fie ca inadmisibile, a cererilor.
În ce privește recursul promovat de reclamanți, aceștia au contestat nelegalitatea soluției instanței de fond în primul rând din perspectiva faptului că vechiul amplasament al terenului înscris la poziția 8 în registrul agricol al autorului C. Gh. N. există, este cel din sola 23 . liber la momentul la care le-a fost înscris în titlu și în consecință nu se justifică acordarea unui alt amplasament.
Prin aceasta se contestă cele reținute în mod corect de instanța de fond care a respins implicit solicitarea lor de a fi puși în posesie și a li se întocmi formalitățile pentru terenul de 2024 mp din sola 23 . sensul că aceasta nu se mai poate dispune decât cu afectarea autorității de lucru judecat a celor stabilite prin hotărârile judecătorești care au anulat titlul de proprietate nr._ emis autorului recurenților-reclamanți, ceea ce nu poate fi admis.
Prin decizia civilă nr. 1899/9.12.2005 a Tribunalului Suceava s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ în sensul excluderii suprafeței de 2024 mp teren arabil intravilan . Roșie, identică cu tarlaua 23, . soluția a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1512/28.06.2006 a Curții de Apel Suceava care a respins ca nefondat recursul declarat de actualii recurenți-reclamanți împotriva primei menționate decizii.
Prin acțiunile promovate actualmente de reclamanți sub nr._ și nr._, mai concret prin capetele de cerere referitoare la stabilirea amplasamentului suprafețelor evidențiate în punctele vatră . rolul agricol al autorului C. Gh. N., a suprafeței de 0,20 ha arabil din rolul lui C. V. V. și al suprafețelor de la pozițiile 2, 3 și 4 din registrul agricol al autorului comun al celor doi, respectiv al lui C. V. G., reclamanții nu urmăresc altceva decât să repună în discuție aspectele verificate în cadrul procedurii judiciare finalizate cu cele două decizii de anulare a titlului de proprietate nr._, și argumentele în fapt și în drept pe care s-au bazat considerentele acelor decizii. Prin acestea s-a statuat cu putere de lucru judecat că suprafața de 0,20 ha teren arabil înscris în rolul agricol al lui C. V. V., corespunzător suprafeței de 2024 mp teren din sola 23 . de la bunicul său patern C. Gh. G., care i l-a transmis prin testamentul din anul 1972, testament în care vecinătățile terenului sunt aceleași cu cele menționate în titlul contestat și că terenul a fost stăpânit de C. V. V. pe acest amplasament, iar terenul a fost greșit inclus în titlul de proprietate nr._ eliberat lui C. Gh. N..
Deși obiectul cauzei prezente este formulat diferit de cel ce a format obiectul cauzei soluționate prin decizia civilă nr. 1899/9.12.2005 a Tribunalului Suceava și decizia civilă nr. 1512/28.06.2006 a Curții de Apel Suceava, în fapt vizează a contrazice argumentele și situațiile de fapt reținute prin acele hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.
Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, respectiv aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 cod civil și art. 166 Cod de procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4 și art. 1202 al. 2 Cod civil).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod civil (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, cum este cazul în speța de față, când într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, nu există posibilitatea de a contrazice cele anterior hotărâte, statuând diferit.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției, (distinsă în literatura de specialitate și practica recentă sub denumirea de putere de lucru judecat) vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, soluția fiind aceea de respingere a unei noi cereri care tinde să lipsească de efectele lucrului judecat o hotărâre anterioară și să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
În concret, reclamanții prin acțiunea lor nu pretind o altă cauză juridică a dreptului solicitat, ci formulează doar o reluare a apărărilor susținute în litigiul tranșat irevocabil în anii 2005-2006, ceea ce nu este permis. Interzicerea readucerii în fața instanțelor a chestiunilor litigioase deja rezolvate nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, ci poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii. Înșiși recurenții-reclamanți în cererea lor de recurs recunosc faptul că litigiul promovat are aceeași substanță ca și cel soluționat irevocabil de instanțele din Suceava, întrucât în repetate rânduri reiau în motivare faptul că la acel moment s-ar fi produs o eroare judiciară. Or, în sistemul nostru juridic, erorile de judecată nu pot fi remediate prin promovarea unui nou litigiu în care să se invoce același lucru, principiul puterii de lucru judecat având în vedere prezumția că o hotărâre judecătorească irevocabilă exprimă adevărul. Judecata asupra celor stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi reluată decât în cazul admiterii unor căi extraordinare de atac, cele de retractare, cu condiția încadrării în situațiile reglementate legal în mod restrictiv, în care poate fi admisă o astfel de cale de atac.
Sub acest aspect, nu este fondată nici invocarea dispozițiilor Legii 247/2005, cu referire probabil la dispozițiile art. 33 al. 1 din Legea 1/2000 astfel cum au fost modificate prin antemenționata lege. Potrivit acestui articol, „Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997”. Acest text de lege nu poate fi însă invocat în contra unor hotărâri judecătorești care au fost pronunțate ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 și care și-au bazat considerentele și pe dispozițiile acestei legi modificatoare (a se vedea partea finală a considerentelor deciziei civile nr. 1899/9.12.2005 a Tribunalului Suceava – fila 69 vol. I dosar fond).
Un alt motiv de recurs al reclamanților a vizat respingerea capătului de cerere privind identificarea amplasamentului de la pct. Dâmburi (corespondentă punctului 6 din rolul agricol al lui C. Gh. N.), recurenții arătând că în mod greșit s-a considerat că acest amplasament nu ar fi litigios. În argumentarea criticii aduse prin acest motiv, recurenții-reclamanți arată că anularea titlului de proprietate nr._ al autorului lor C. Gh. N. s-a produs datorită unei confuzii de amplasament între această suprafață de la Dâmburi și cea care a fost radiată din titlu. În continuare recurenții-reclamanți au adus prin prezenta cerere de recurs critici cu privire la modul reclamat ca defectuos în care s-ar fi desfășurat judecata finalizată cu cele două decizii ale instanțelor din Suceava (decizia civilă nr. 1899/2005 - Tribunalul Suceava și decizia civilă nr. 1512/2006 - Curtea de Apel Suceava).
P. considerentele pe larg expuse în prezenta decizie în combaterea primului motiv de recurs invocat de recurenții-reclamanți, cele subsumate puterii de lucru judecat cu care se impun hotărârile anterior menționate, tribunalul găsește și acest motiv de recurs a fi nefondat. Înșiși recurenții-reclamanți au recunoscut în finalul argumentației lor cu privire la situația terenului de la pct. "Dâmburi" că doresc în acest litigiu obținerea unei hotărâri favorabile în urma căreia să aibă „posibilitatea legală de a îndrepta o eroare judiciară”.
În privința soluției de respingere dată cererii de anulare a notei de constatare 74/1997 a Comisiei de fond funciar ce a fost instituită prin Ordinul Prefectului județului N. nr. 81/1997, soluția instanței de fond este legală, iar invocarea faptului că această notă cuprinde dispoziții și constatări făcute în baza legii fondului funciar nu deschide părților dreptul de a contesta orice act făcut în baza acestei legi. Prima instanță a constatat inadmisibilitatea unei astfel de cereri nu pentru că ar viza un act întocmit de o comisie constituită printr-un ordin special al Prefectului, așa cum susțin reclamanții, ci pentru lipsa de efecte juridice de sine-stătătoare produse de acest act administrativ. Așa cum a reținut prima instanță, atât timp cât constatările din acea notă au fost preluate într-o hotărâre a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, act administrativ-jurisdicțional pe care reclamanții aveau posibilitatea a-l ataca cu plângere în temeiul art. 53 Legea 18/1991, dreptul acestora de a supune controlului instanțelor judecătorești acele constatări nu a fost vătămat.
A recunoaște dreptul atacării în instanță (oricând, chiar și după 10 ani) a diverselor note și adrese care au fundamentat un act atacabil în instanță potrivit prevederilor legale într-un anumit termen edictat de lege, ar echivala cu a recunoaște posibilitatea eludării unor dispoziții legale imperative, astfel că și sub acest aspect recursul reclamanților este nefondat.
Contestarea prin ultimul motiv de recurs a soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii având ca obiect stabilirea faptului că terenul de 2024 mp din sola 23 . află în rolul agricol din anii 1959-1962 al lui C. V. G. (cerere ce a format obiectul dosarului conexat nr._ ) nu este în esență decât o reluare, sub aparent o altă formă, a primului motiv de recurs, care pentru considerentele deja expuse nu este fondat.
Prin concluziile scrise depuse, recurenții-reclamanți au formulat și unele cereri noi. Astfel, au solicitat ca în cazul în care s-ar respinge primul capăt de cerere, cel referitor la constatarea amplasamentului suprafeței de 0,18 ha teren poz. 8 din rolul agricol al lui C. Gh. N. ca fiind cel din sola 23 . se dispună a fi despăgubiți potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Această cerere reprezintă o solicitare ce nu a fost făcută la instanța de fond, ci pentru prima oară în stadiul recursului. Or, potrivit art. 294 al. 1 Cod de procedură civilă, aplicabil prin raportare la dispozițiile art. 316 Cod de procedură civilă și în cazul recursului, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi (subl. instanței). În aceste condiții, această cerere nu poate analizată în prezentul stadiu procesual.
Prin aceleași concluzii s-a invocat și nemotivarea respingerii acțiunii cu privire la cererea de identificare a amplasamentului terenului din pct. Dâmburi, poz. 6 din registrul agricol al lui C. Gh. N. și neanalizarea fondului acestei cereri.
Din cuprinsul penultimului paragraf al filei 16 a sentinței recurate rezultă însă că acest motiv de recurs nu este fondat, întrucât prima instanță a motivat soluția pronunțată pe acel capăt de cerere, precum și cu privire la anularea notei de constatare, după cum rezultă din paragraful al doilea al aceleiași file din sentință.
Prin aceleași concluzii s-a invocat și faptul că instanța de fond nu ar fi ținut cont de dispozițiile deciziei de casare nr. 77/RC/2009 a Tribunalului N., dată în dosarul nr._ . Tribunalul reține însă că instanța de fond a dat eficiență acelor dispoziții, procedând la identificarea prin expertiză a suprafețelor de teren arătate în cererea conexată, potrivit lucrării aflate la filele 28-33, 77-79 și 131-133 vol. IV dosar fond. În privința suprafețelor înscrise în registrul agricol al defunctului C. Gh. N., evidențierea vechiului amplasament nu a putut duce însă la finalul dorit de reclamanți, față de puterea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești anterioare care au tranșat aspectul litigios, despre care s-a făcut deja vorbire.
În privința celorlalte terenuri, din registrele agricole ale lui C. V. G. și C. V. V., decizia civilă nr. 77/RC/2009 a conchis în sensul că dacă reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate dar nu au fost puși în posesie pentru acele terenuri ar justifica un interes în acțiunea lor, dacă aceste terenuri figurează deja în titlurile de proprietate eliberate după autorii invocați nu mai justifică un interes, iar dacă nu au formulat cerere pentru restituirea acestor terenuri acțiunea este inadmisibilă pentru neparcurgerea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Legea nr. 18/1991. Lăsând la o parte faptul că reclamanții nici nu sunt moștenitori ai acestor două persoane, ci ai lui C. Gh. N., astfel că nu se pune problema de a fi formulat cereri de reconstituire după aceștia doi, decizia de casare nu a făcut altceva decât să enumere unele ipoteze care ar putea apărea și soluția care s-ar putea prefigura în funcție de acestea. Prin aceasta nu se poate însă conchide că instanța de recurs ar fi dezlegat vreo problemă de drept care să se impună cu obligativitate instanței de rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 315 al. 1 Cod de procedură civilă.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii ce făcea obiectul acțiunii conexate a avut în vedere dispozițiile art. 111 Cod de procedură civilă și subsidiaritatea unei acțiuni în constatare condiției ca partea să nu aibă sau să nu fi avut la îndemână calea acțiunii în realizare, aspecte care nu au fost avute în vedere în primul ciclu procesual, pentru a se putea vorbi de incidența art. 315 Cod de procedură civilă. În plus, așa cum a arătat și prima instanță în considerente, stabilirea identității dintre suprafețele de teren menționate și înscrierile din registrele agricole sunt aspecte de fapt care au fost tranșate într-un anumit fel prin hotărâri judecătorești irevocabile, iar puterea de lucru judecat se opune la a se constata alte situații decât cele reținute în litigiile anterioare.
P. toate acestea, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă, recursul reclamanților va fi respins ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., împotriva sentinței civile nr. 4695 pronunțată la data de 29.09.2011 de Judecătoria Piatra N..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul următor:
Respinge în totalitate acțiunea principală, în loc de „admite în parte”.
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanții C. L. și C. G., domiciliați în comuna D. Roșie, ., în contradictoriu cu pârâtele C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect obligație de a face – fond funciar.
Înlătură din sentință dispozițiile de obligare a pârâtei C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la a identifica un amplasament similar ca valoare și categorie de folosință celui de 2024 mp, la a întocmi și înainta Comisiei județene N. documentația prealabilă emiterii titlului, de obligare a primarului comunei D. Roșie și prefectului județului N. la plata de daune cominatorii și cele de obligare a comunei D. Roșie, pentru C. Locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la plata de cheltuieli de judecată.
Înlătură din sentință dispoziția de obligare a pârâtei C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la emiterea titlului de proprietate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. L. și C. G. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. O. E. și V. B. R. L.
Red. O. Enache19.04.2013
Tehnored. R. L./19.04.2013
Ex.2
Fond C.V. V.
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 798/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 316/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
