Fond funciar. Decizia nr. 839/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 839/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 22-07-2013 în dosarul nr. 839 RC
ROMÂNIA | |
Dosar nr._ | Recurs – fond funciar |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 839 RC din 22.07.2013 |
Ședința publică din 22.07.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | G. B. | Judecător |
C. B. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de reclamantul L. Edouard S. N. – domiciliat în București, .. 1, .. A, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 5566 din 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu pârâtele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G. – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – obligația de a face;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
După referatul grefierului, nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ din 17.07.2012, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamantul L. E. S. N. a solicitat obligarea pârâtelor C. locală G. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să îi restituie în natură suprafața de 13 ha teren arabil și să îi plătească despăgubiri de 500 lei pe zi, începând cu data de 25.11.2011, când a formulat ultima cerere în acest sens, și până la îndeplinirea obligației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, în calitatea sa de moștenitor al defunctului L. P., la data de 06.09.2000 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 40 ha teren agricol situat pe raza comunei G., județul N.. Această cerere a fost validată prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 1428/2000, însă în prezent pârâtele refuză cu rea credință să îi restituie terenul și să îl pună în posesie, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
În drept a invocat prevederile art. 1071 - 1075 din vechiul cod civil iar în dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie, două cereri adresate primarului comunei G., județul N., din 30.09.2011 și 25.11.2011, Adresa nr. 1453/2000 emisă de Prefectura județului N. și o procură specială de reprezentare în justiție.
Pârâta C. locală G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 1428/2000 s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 10 ha, iar prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 1803/2001 s-a dispus ca reclamantului să i se acorde despăgubiri pentru suprafața de 40 ha teren, care nu poate fi retrocedat în natură.
A mai arătat că în anul 2003 . separat de . parte însemnată din moșia L. a trecut în perimetrul administrativ al comunei D.. Din acest motiv, la propunerea Comisiei locale D., prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 6166/28.06.2007 s-a stabilit amplasamentul unei suprafețe de 27 ha din cele 40 ha, iar pentru diferența de 13 ha, situată pe raza comunei G., comisia locală a analizat posibilitatea atribuirii în natură a unei suprafețe de 3 ha, urmând ca pentru celelalte 10 ha să fie demarate demersurile pentru acordarea de despăgubiri.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar, în copie, Hotărârile Comisiei județene N. nr. 1428/2000 și nr. 6166/2007, Hotărârea Comisiei locale G. nr. 15/2000, tabelul nominal nr. 3523/2000, acordul nr. 3092/2007, procesul - verbal nr. 3100/2007, fișa și un extras de plan cadastral.
Pârâta C. județeană N. a depus și ea întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât Hotărârea Comisiei județene N. nr. 1428/2000 a fost modificată prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 1803/2001, prin care s-a stabilit ca reclamantului să i se acorde despăgubiri pentru suprafața de 13 ha, care nu poate fi restituită în natură.
Această hotărâre a fost atacată de reclamant în instanță, însă prin sentința civilă nr. 274 din 24.01.2003 a Judecătoriei Piatra N. plângerea acestuia a fost respinsă, soluția fiind menținută de Tribunalul N. prin decizia civilă nr. 651/RC din 09.09.2003.
A mai arătat și că până în prezent C. locală G. nu i-a înaintat propunerea de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 13 ha teren.
În dovedire a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârea Comisiei județene N. nr. 1803/2001, sentința civilă nr. 274 din 24.01.2003 a Judecătoriei Piatra N. și decizia civilă nr. 651/RC din 09.09.2003 a Tribunalului N..
Prin sentința civilă nr. 5566 din 29.11.2012 Judecătoria Piatra N. a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat și ca nefondată acțiunea reclamantului, reținând, în ce privește excepția invocată, că nu există identitate de obiect între cauza soluționată prin sentința civilă nr. 274 din 24.01.2003 și prezenta cerere și, din acest motiv, nu sunt îndeplinite cerințele art. 1201 din vechiul Cod civil pentru existența autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că prin Hotărârea Comisiei județene N. nr. 1803/2001 s-a dispus ca reclamantului L. E. S. N. să i se acorde despăgubiri pentru suprafața de 40 ha teren ce nu putea fi restituită în natură, iar prin sentința civilă nr. 274 din 24.01.2003 a Judecătoriei Piatra N. a fost menținută această soluție. Însă, prin decizia civilă nr. 651/RC din 09.09.2003 Tribunalul N. a admis în parte recursul declarat de reclamant și a modificat în parte sentința civilă nr. 274 din 24.01.2003 în sensul retrocedării în natură a suprafeței de 27 ha teren, urmând ca pentru diferența de 13 ha, ce nu poate fi retrocedată în natură, reclamantului să i se acorde despăgubiri.
În consecință, instanța de fond a apreciat că, odată ce s-a stabilit în mod irevocabil printr-o hotărâre judecătorească faptul că nu este posibilă restituirea în natură a suprafeței de 13 ha teren, nu este posibilă analizarea în cadrul unui nou proces a aspectelor referitoare la modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul litigios, fără a afecta autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
De aceea, întrucât față de reclamant s-a statuat, în urma verificărilor jurisdicționale realizate în dosarul nr. 903/RC/2003 al Tribunalului N. – în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 651/RC din 09.09.2003 – că sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 1/2000 privind acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren care nu poate fi retrocedată în natură, prima instanță a considerat că acesta nu mai poate pretinde să i se retrocedeze în natură această diferență de teren.
Aceasta și pentru că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale: de excepție procesuală și de prezumție, respectiv de mijloc procesual de probă de natură să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără a mai exista posibilitatea de a statua diferit.
Având în vedere aceste aspecte, prima instanță a considerat că trebuie să se dea eficiență principiului autorității de lucru judecat întrucât acesta, interzicând readucerea în fața instanțelor a chestiunilor litigioase deja rezolvate, corespunde necesității de stabilitate juridică și de ordine socială.
Împotriva sentinței civile nr. 5566 din 29.11.2012 a Judecătoriei Piatra N. a declarat în termen legal recurs reclamantul L. E. S. N., care a arătat că a formulat acțiunea pentru că, deși cu prilejul soluționării cauzei în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 274 din 24.01.2003, astfel cum a fost modificată în parte prin decizia civilă nr. 651/RC din 09.09.2003, cele două comisii de fond funciar pârâte au declarat că la nivelul comunei G. nu mai există teren disponibil pentru restituirea în natură a diferenței de 13 ha teren arabil, a descoperit că dimpotrivă, există suficient teren disponibil, din care au fost oferite spre arendare mari suprafețe unor persoane fizice și juridice, respectiv 60 ha . și 25 ha familiei C. L..
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Intimata C. locală G. a depus întâmpinare (f. 12 - 13) prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate deoarece la nivelul comunei G. există un deficit de teren arabil încă de la promulgarea Legii nr. 18/1991 iar terenurile concesionate . și familiei C. L. fac parte din islazul comunal și sunt supuse prevederilor Legii nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor.
Analizând argumentele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod just că prin sentința civilă nr. 274 din 24.01.2003 a Judecătoriei Piatra N., astfel cum a fost modificată de Tribunalul N. prin decizia civilă nr. 651/RC din 09.09.2003, s-a dispus ca reclamantului L. E. S. N. să i se retrocedeze în natură suprafața de 27 ha teren arabil iar pentru diferența de 13 ha acestuia să i se acorde despăgubiri.
Tot astfel, instanța de fond a considerat în mod just că ceea ce s-a stabilit în mod irevocabil prin aceste hotărâri judecătorești nu, mai poate fi repus în discuție în cadrul unui nou proces, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul că persoanelor fizice și juridice indicate li s-ar fi concesionat teren arabil din terenul aflat la dispoziția Comisiei locale G..
În consecință, reclamantul poate solicita numai acordarea despăgubirilor pentru diferența de 13 ha teren arabil, astfel cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 274 din 24.01.2003, modificată prin decizia civilă nr. 651/RC din 09.09.2003, nu și retrocedarea în natură a acestei suprafețe.
P. considerentele de fapt și de drept ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a din codul de procedură civilă Tribunalul va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul L. Edouard S. N. împotriva sentinței civile nr. 5566 din 29.11.2012 a Judecătoriei Piatra N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iulie 2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
G. B. | C. B. și D. M. | R. C. |
Red. D.MG. 30.07.2013; Thred. R.C. 31.07.2013
3 ex; Fond: E.E.T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 833/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 831/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
