Fond funciar. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 254
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26.11.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 254/AC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - judecător |
- U. A.-M. | - judecător | |
- P. I. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către apelanții-peteți T. D., domiciliat în com. Tașca, ., T. G., domiciliat în com. Tașca, ., jud. N., S. L., domiciliată în . și T. N., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 645 din data de 28.08.2013, pronunțată de Judecătoria B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns apelanții-petenți T. D., personal (legitimat cu C.I. . nr._), T. G., personal (legitimat cu C.I. . nr._), S. L., personal (legitimată cu C.I. . nr._) și T. N., personal (legitimat cu B.I. . nr._), lipsă fiind intimatele C. locală Tașca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
- obiectul cauzei este fond funciar;
- procedura de citare este îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
Tribunalul constată că petenții au calificat calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 644 din 28.08.2013 pronunțată de Judecătoria B. ca fiind recurs însă, în raport de data înregistrării cererii, respectiv după . Noului Cod de procedură civilă, față de dispozițiile art. 466 Cod procedură civilă, raportat la art. 7 pct. 2 din Legea nr. 76/2012, calea de atac corectă este cea a apelului, așa cum s-a și înregistrat dosarul pe cale administrativă.
De asemenea, tribunalul constată că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal și că potrivit dispozițiilor art. 131 pct. 1 Cod procedură civilă este competent general, material și teritorial, în raport și de art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 22 din Legea nr. 1/2000 și art. 59 din Legea nr. 18/1991 să soluționeze apelul.
Apelanții arată că față de înscrisurile depuse la dosarul de fond, nu mai au alte probe sau solicitări și solicită ca judecarea cauzei la acest termen.
Instanța, față de susținerile părților potrivit cărora nu au alte probe de administrat față de cele administrate în fața instanței de fond, în raport de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata procesului la un singur termen de judecată.
Față de solicitarea expresă a apelanților ca dezbaterea cauzei să aibă loc la acest termen, tribunalul în raport de dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților asupra apelului declarat.
Apelanții-petenți solicită admiterea apelului pentru motivele invocate în cererea de apel în sensul constituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren cu vegetație forestieră la care era îndreptățit bunicul, T. P..
Instanța, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 645/28.08.2013 a Judecătoriei B. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții T. D., T. N., T. G. și S. L. împotriva Hotărârii nr. 9883/19.04.2013 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_ la data de 23.05.2013, petenții T. D., T. N., T. G. și S. L. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 9883/19.04.2013, solicitând modificarea acesteia și menținerea Hotărârii Comisiei Locale Tașca nr. 7/13.12.2012 privind constituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 4 ha situat pe raza comunei Tașca.
Prin Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 9882/2013 atacată prin prezenta acțiune a fost invalidată Hotărârea nr. 7/2012 a Comisiei Locale Tașca prin care se propusese validarea cererii depuse de petenți sub nr. 45 la data de 12.12.2012 cu privire la 4 ha de teren, potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Motivul invalidării a fost nedepunerea cererii în termen și în consecință respingerea acesteia ca tardiv formulată.
Instanța a reținut că în forma sa inițială, art. 36 din Legea nr.1/2000, enumera ca beneficiari ai dreptului la constituirea proprietății, persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-au atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. Aceste categorii de persoane au beneficiat de la apariția Legii nr.1/2000 de un termen de formulare a cererii, reglementat de art.33 din lege, potrivit căruia persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr.169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri și pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Ulterior, prin Legea nr.193/2007 publicată în Monitorul Oficial din data de 25.06.2007, art.36 din Legea nr.1/2000 a fost completat cu o nouă categorie de persoane cărora să li se poată atribui în proprietate terenuri, respectiv persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale întocmite în baza Legii nr.187/1945.
P. aceste persoane, termenul de 60 de zile în care puteau formula cererea nu putea începe să curgă decât de la momentul edictării acestei modificări legale, o altă interpretare nefiind conformă spiritului legii și ar fi lipsit de eficacitate forma nou introdusă a textului în cauză.
Prin Legea nr.212/2008 publicată în Monitorul Oficial din data de 30.10.2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008, art.36 din Legea nr.1/2000 a suferit o nouă modificare, în sensul completării categoriilor de persoane cărora li se recunoștea dreptul la obținerea de terenuri, cu categoria persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare.
Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii, care au variat în actele normative între 30 și respectiv 60 zile.
P. identitatea motivelor expuse anterior cu privire la apariția Legii nr.193/2007, este firesc a considera că și această categorie de persoane nou introdusă beneficiază de un nou termen de 60 de zile în care să poată formula cereri, de la momentul apariției Legii nr.212/2008, așa cum s-a arătat, o interpretare contrară având drept consecință o lipsire de eficacitate a textului nou introdus.
Astfel, termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art.36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr.212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și anume 02.11.2008. Petenții au formulat cererea de constituire la data de 12.12.2012 (fila 13), cu mult peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008. Față de cele menționate, s-a constatat că, în mod corect, C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de solicitanți, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, în mod constant, că instituirea unor termene pentru sesizarea instanțelor este o limitare a accesului la justiție, însă este o limitare acceptată, fiind justificată de principiul securității raporturilor juridice, cu condiția ca aceste termene să nu anuleze substanța dreptului de acces la justiție, pentru a nu încălca art.6 din CEDO.
Împotriva sentinței au declarat apel petenții T. D., T. N., T. G. și S. L. criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Respingerea plângerii de către instanța de fond este netemeinică deoarece de la apariția Legii nr. 1 în ianuarie 2000 și până la Legea nr. 212/2008, art. 36 a suferit o . modificări succesive, fapt ce nu împiedică cu nimic dreptul de a li se atribui suprafața admisă de comisia locală, fiind aplicabil principiul ultraactivității legii civile, conform căruia legea veche se aplică situațiilor în curs, până la consumarea lor, până ce toate raporturile care s-au născut sub imperiul ei se sting.
Trebuie observat că Legea nr. 212/2008, spre deosebire de toate celelalte legi ale fondului funciar prin care se modifică articolul invocat, nu stabilește nici un termen privind depunerea cererilor de reconstituire, condiție în care nu se poate aplica prin analogie un termen de introducere prevăzut de un alt act normativ, întrucât s-ar adăuga la lege.
În plus, trebuie avut în vedere dificultatea cu care se obțin actele de la arhivele militare sau direcțiile județene ale Arhivelor Naționale; este de notorietate că mulți petenți au fost descurajați și nu au mai depus cereri decât atunci când au fost realmente convinși că și ele vor fi rezolvate favorabil.
De menționat că un număr mare de persoane din zona de munte au beneficiat deja de reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren, iar a refuza acest drept altor persoane din aceste localități, în condițiile în care autorul lor a luptat efectiv pe front, ar fi o discriminare evidentă. Trebuie avută în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a condamnat în mod constant practicile discriminatorii.
Solicită, de asemenea, a se avea în vedere faptul că cererea lor este fondată, încadrându-se prevederilor art. 36 din legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, conform căruia „..persoanele cărora li s-a stabilit dreptul de împroprietărire .. prin înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu le-a fost atribuit efectiv terenul … persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale … precum și persoanele care dovedesc cu acte de la Arhivele Militare ale Ministerului Apărării ca au luptat pe front… li se vor acorda terenurile respective…, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”. Or, prin sentința criticată au fost puși în situația nedreaptă și inechitabilă de a fi mai puțin îndreptățiți la acest drept, instituit prin Legea nr. 212/2008, decât persoanele care dovedesc simpla calitate de veteran de război prin legitimații eliberate de ANV, sau cea de „premilitari” sau de evacuați
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului pentru motivele invocate la instanța de fond.
C. comunală Tașca pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat, prin întâmpinare, admiterea apelului pentru următoarele motive:
Faptul că de la apariția Legii 1/2000 și până la Legea nr. 212/2008, art. 36 a suferit o . modificări succesive, nu împiedică cu nimic dreptul de a se atribui reclamanților suprafața admisă de comisia locală, fiind aplicabil principiul ultraactivității legii civile, conform căruia legea veche se aplică situațiilor în curs până la consumarea lor, până ce toate raporturile care s-au născut sub imperiul ei se sting.
În plus, având în vedere fluctuațiile legislative (numai articolul menționat cunoscând mai multe modificări succesive) ca și dificultatea cu care se obțin actele de la Arhivele Militare sau direcțiile județene ale Arhivelor Naționale, este de notorietate că mulți petenți au fost descurajați și nu au depus cereri decât atunci când au fost realmente convinși că și ele vor fi rezolvate favorabil.
De menționat că un număr mare de persoane din zona de munte (inclusiv în . spețe asemănătoare) au beneficiat deja de constituirea dreptului de proprietate pentru teren, iar a refuza acest drept altor persoane din aceste localități, în speță petenții, în condițiile în care autorul invocat a luptat pe front ar fi o discriminare evidentă.
Examinând apelul în raport de motivele invocate tribunalul reține, în fapt, următoarele:
Motivele referitoare la inexistența unui termen legal de formulare a cererilor de constituire a dreptului de proprietate întemeiate pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 212/2008 sunt neîntemeiate și au la bază o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente în speță.
Astfel, faptul că legiuitorul nu a prevăzut, în mod expres, în cuprinsul Legii nr. 212/2008, un termen pentru introducerea cererilor de constituire a dreptului de proprietate nu înseamnă că astfel de cereri pot fi formulate nelimitat în timp.
Or, trebuie avută în vedere împrejurarea că Legea nr. 212/2008, reprezintă un act normativ prin care nu s-a făcut altceva decât să se aducă o completare a textului art. 36 din Legea nr. 1/2000 (așa cum fusese modificat și completat prin Legea nr. 193/2007).
Astfel, legiuitorul prin Legea nr. 193/2007 a prevăzut posibilitatea ca și cei care au fost înscriși în tabelele nominale întocmite în anul 1945, ca fiind îndreptățiți la împroprietărirea prevăzută de Legea nr. 187/1945 (dar care nu au fost împroprietăriți efectiv) să beneficieze de constituirea dreptului de proprietate prevăzută de acea lege, reglementând (la art. II) un termen de 60 de zile de la . Legii nr. 193/2007 de formulare a cererilor.
Ulterior, prin Legea nr. 212/2008, (publicată în Monitorul Oficial la 30.10.2008) s-a completat art. 36 din Legea nr. 1/2000 cu o nouă categorie de persoane cărora li se recunoaște dreptul de a obține constituirea, respectiv cu cei care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945.
Întrucât și aceștia fac parte tot din categoria „îndreptățiților la împroprietărire” (alături de cei înscriși în tabelele nominale întocmite în anul 1945) se deduce, interpretând prin analogie, că același termen de 60 zile, care se calculează de la data intrării în vigoare (respectiv a Legii nr. 212/2008) este aplicabil și acestei categorii de persoane.
Faptul că cererile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 212/2008 sunt supuse unui termen de formulare se deduce și din împrejurarea că titlul Legii nr. 1/2000 și art. 25 din lege arată că întreaga procedură de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997, care la art. 11 alin. 4 stabilesc tot un termen de 60 de zile de depunere a cererilor.
Mai mult, termenul de 60 de zile este prevăzut și la art. 33 din Legea nr. 1/2000 așa cum a fost modificată și completată ulterior.
Cum, în speță, petenții au depus cererea la data de 12 decembrie 2012, iar termenul de 60 de zile (calculat de la . Legii nr. 212/2008) a expirat la 03.01.2009, rezultă că Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 9883/2013 este temeinică și legală.
Împrejurarea că actele de la arhivele militare sau direcțiile județene ale Arhivelor Naționale s-ar obține cu dificultate nu constituie temei pentru a se interpreta că intenția legiuitorului a fost în sensul că aceste cereri se pot formula oricând, cu atât mai mult cu cât și ceilalți beneficiari ai art. 36 (respectiv îndreptățiții la împroprietărire) trebuie să procure, în dovedire, tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire tot de la direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
Mai mult, deși petenții se pretind a fi discriminați în raport cu celelalte categorii de beneficiari ai art. 36 din lege (dacă se interpretează că trebuiau să formuleze cererea într-un anumit termen) omit, cu bună-știință, tocmai faptul că pentru toate celelalte categorii de persoane la care fac referire, legiuitorul a stabilit același termen de 60 de zile, care se calculează de la data intrării în vigoare a legii (respectiv, pentru împroprietăriți, de la . Legii nr. 1/2000 și pentru îndreptățiți de la . Legii nr. 193/2007).
Cum apelanții fac parte din aceeași categorie a îndreptățiților la împroprietărire li se aplică aceleași dispoziții legale referitoare la termenul de formulare a cererilor, cu mențiunea firească, că acesta se calculează de la . Legii nr. 212/2008.
Mai mult, dacă această ultimă categorie ar putea formula oricând cereri de constituire, ceilalți beneficiari ai art. 36 din lege s-ar putea considera discriminați și în nici un caz petenții.
Or, egalitatea de tratament pentru toate categoriile la care se referă art. 36 din legea nr. 1/2000 (așa cum a fost modificat și completat ulterior) derivă tocmai din faptul că fiecare beneficiază de un termen de depunere a cererilor de 60 de zile.
De altfel, petenții recunosc, implicit, atunci când invocă faptul că în speță este aplicabil principiul ultraactivității legii, că le sunt aplicabile dispozițiile referitoare la stabilirea unui termen de introducere a cererilor, (deși în cauză nu poate fi vorba de ultraactivitate, cât timp legea nr. 1/2000 și Legea nr. 193/2007 nu au fost abrogate prin Legea nr. 212/2008, ci modificate) în condițiile în care prin ultraactivitate se înțelege supraviețuirea legii vechi, iar în raport de legea nr. 212/2008, legea veche „care supraviețuiește” nu poate fi decât Legea nr. 193/2007 și Legea nr. 1/2000, care așa cum s-a reținut, prevăd un termen de formulare a cererilor de constituire a dreptului de proprietate.
Împrejurarea că un număr mare de persoane din zona de munte au beneficiat deja de constituirea dreptului de proprietate nu poate face obiectul analizei întrucât modul de interpretare a dispozițiilor legale incidente în alte speță exced cadrului procesual din prezenta cauză.
În plus, situația fiecărui solicitant este particularizată în raport de dispoziția legală aplicabilă categoriei vizată de art. 36 din legea nr. 1/2000 din care fac parte, neputându-se generaliza un regim juridic comun pentru a se ajunge la concluzia încălcării dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele expuse, apreciind că instanța de fond a pronunțat în cauză o hotărârea temeinică și legală, tribunalul urmează a o menține și a respinge, în temeiul art. 480 (1) Noul Cod de procedură civilă, apelul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de peteții T. D., domiciliat în ., T. N., domiciliată în ., T. G., domiciliat în com. Tașca, ., jud. N., S. L., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 645 din 28.08.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. M. U. A.-M. P. I.
Red. M. C./ 05.12.2013 ;Tehnored. I. P./19.12.2013 ;Ex. 2;Fond A. R.
| ← Servitute. Decizia nr. 229/2013. Tribunalul NEAMŢ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1118/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
