Servitute. Decizia nr. 229/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 229/AC
Dosar nr._
- servitute -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 229/AC
Ședința publică din data de 04.11.2013
Instanța constituită din:
Președinte: | - D. S. | - judecător |
- C. B. | - judecător | |
- E. H. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat dereclamanții I. I., H. M., T. V., T. V. M., T. V. V., T. V. M., T. V. C. și T. V. E., toți domiciliați în . C., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3701/10.12.2012 a Judecătoriei R., în contradictoriu cu intimații-pârâți . reprezentant legal, I. C., I. C. C., I. F., toți cu domiciliul în ., județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-reclamant I. I., lipsă fiind apelanții-reclamanți H. M., Tăbacariu V., Tăbacariu V. M., T. V. V., T. V. M., T. V. C. și T. V. E. și intimații-pârâți . reprezentant legal, I. C., I. F. și I. C. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este servitute – obligație de a face;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al patrulea termen de judecată;
- apelanții-reclamanți I. I., H. M., T. V., T. V. M., T. V. V., T. V. M., T. V. C. și T. V. E., au depus la dosar, prin compartimentul arhivă la data de 16.10.2013 precizări, însoțite de copia certificatului de deces a defunctului Tabacariu V.;
Apărătorul intimaților-pârâți, avocat M. F., a depus la dosar, prin fax dovada comunicării precizărilor formulate de apelanții-reclamanți și precizări, prin care arată că își menține concluziile formulate la termenul de judecată din data de 07.10.2013;
- intimata-pârâtă . prin primar a depus la dosar, prin compartimentul arhivă la data de 30.10.2013, întâmpinare.
Președintele completului de judecată aduce la cunoștință apelantului-reclamant I. I. că la termenul de judecată din data de 07.10.2013 a fost repusă cauza pe rol, pentru a se depune la dosar de către apelanții-reclamanți certificatul de deces al defunctului Tabacariu V..
Apelantul-reclamant I. I. depune la dosar concluzii scrise, însoțite de copia certificatului de deces a defunctului Tabacariu V..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3701/10.12.2012 a Judecătoriei R. s-a respins acțiunea civilă pentru servitute de trecere și obligație de a face formulată de reclamanții I. I., H. M., T. V., T. V. M., T. V. V., T. V. M., T. V. C. și T. V. E., în contradictoriu cu . împotriva pârâților I. C., I. C. C., I. F. și au fost obligați reclamanții I. I., H. M., T. V., T. V. M., T. V.V., T. V. M., T. V. C. și T. V. E. să plătească pârâților I. C., I. C. C. și I. F. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, așa cum s-a arătat, prin sentința civilă nr. 1225/ 14.04.2009, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr.890._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.205/AC/12.11.2009 a Tribunalului N. și decizia nr.135/08.02.2010 a Curții de Apel Bacău a fost admisă acțiunea reclamanților împotriva pârâtului I. C. și s-a instituit servitute de trecere în favoarea reclamanților pe terenul pârâtului pe aliniamentul C,D,G,K,J,I,H,L,M (delimitat cu o culoare maro pe schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expertul A. F., servitute cu o lățime de 3,5 m între punctele C,D,G,H,L,M și de 1,5 m între punctele H,Î,J,K. Reclamanții au fost mulțumiți de servitutea existentă, acest fapt rezultând din întâmpinarea și concluziile formulate în cursul soluționării recursului împotriva deciziei civile nr.205/AC/12.11.2009 a Tribunalului N..
Este adevărat că, prin sentința civilă nr.3844/15.12.2011, pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin neapelare și nerecurare, s-a admis acțiunea precizată în constatare formulată de reclamanții I. I., T. V., T. M., T. V.V., T. V.M., T. V.C. și T. V.E. împotriva pârâților .. N., I. C., I. C. C. și I. F., constatându-se că servitutea de trecere instituită prin s.c. nr. 1225 din 14.04.2009 a Judecătoriei R. definitivă prin decizia civilă nr. 205/AC/12.11.2009 a Tribunalului N. pe aliniamentul C D G K J I H L M este impracticabilă, cu motivarea că este o cărare pe care se poate trece doar pietonal dar,în același dosar, s-a efectuat o expertiză topografică chiar la solicitarea reclamanților prin care s-a constatat că,dacă reclamanții doresc o cale de trecere mai apropiată de la terenurile lor până la drumul județean, cea mai lesnicioasă și cea mai puțin împovărătoare se află pe terenul stăpânit de numitul I. J.. Potrivit schiței anexe nr.2 din Raportul de expertiză întocmit de expertul G. G. ,există posibilitatea instituirii unei servituți de trecere pe tronsonul A B F G, cu o lățime de 3,5 metri și o lungime de 186,2 metri, pe terenul numitului I. J., cel mai apropiat de toți reclamanții. Separat de acest lucru, potrivit aceluiași raport de expertiză, I. J. ocupă în plus o suprafață de 659 mp pe care se poate institui în mod comod calea de trecere ce prezintă următoarele avantaje: nu trece prin curțile proprietăților învecinate unde sunt foarte multe construcții, face legătura și cu drumul care duce la Averești, pentru punerea ei în aplicare nu trebuie dărâmate construcții sau garduri. Cu toate acestea, reclamanții nu au agreat această propunere, înțelegând să renunțe la judecata capătului de cerere prin care solicitaseră instituirea unei servituți de trecere.
Constatările din expertiza efectuată în dosarul nr._ de expertul G. G. se regăsesc și în raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză de expertul O. M. care face trimitere la terenul numitului I. J. pe unde s-ar putea institui o cale de trecere ce prezintă avantajele indicate mai sus. S-a mai reținut în acest raport că terenul pe care solicită reclamanții instituirea servituții de trecere nu a fost drum sătesc înainte de colectivizare iar în prezent este în categoria curți-construcții, fiind edificat un garaj, aspecte constate și de instanță, cu ocazia cercetării locale pe care a efectuat-o la data de 12.11.2012.
Reclamanții I. I., H. M., T. V., T. V. M., T. V. V., T. V. M., T. V. C. și T. V. E., au declarat apel împotriva sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că au solicitat în principal, redeschiderea vechiului drum sătesc și au reiterat în acest sens motivele invocate la instanța de fond, și în subsidiar, instituirea unei servituți de trecere pe terenul pârâților, dat fiind faptul că există mai multe posibilități de creare a căii de acces, dovadă fiind schițele depuse la dosar. Instanța de fond nu a arătat în hotărâre considerentul pentru care a respins capătul principal de cerere, iar în ceea ce privește cererea accesorie, apreciază că aceasta a fost soluționată cu greșita apreciere a probelor. Astfel, instanța a avut în vedere doar raportul de expertiză întocmit de expertul O. M. care a preluat concluziile unui raport de expertiză funciar, întocmit de expert G. G., nu a analizat corect situația din teren, deși a efectuat o cercetare la fața locului și a constatat că cererea de instituire a servituții de trecere nu este întemeiată, deși, în litigiile anterioare, instanțele au concluzionat că terenurile lor nu au ieșire și la drumul public.
Cu privire la primul capăt de cerere arată că servitutea instituită prin sentința civilă nr. 1225/14.04.2009 pronunțată de Judecătoria R., așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 205/RC/12.11.2009 a Tribunalului N. nu este practicabilă, fapt constatat și de către executorul M. I.. Pentru acest motiv au formulat o acțiune negatorie, înregistrată sub nr._ și soluționată prin sentința civilă nr. 3844/15.12.2011. În cadrul acestui dosar, au renunțat la capătul de cerere prin care au solicitat instituirea servituții de trecere pe vechiul drum sătesc și demolarea garajului edificat de pârâți pe acest drum, deoarece, chiar pârâtul I. C. a recunoscut faptul că servitutea nu este practicabilă și acesta, împreună cu Primăria comunei I. C., le-au promis că vor constitui un drum pe terenul apreciat ca fiind deținut în plus de pârâți și nu de către numitul I. Jenică (decedat în anul 2013), care a stăpânit terenul conform mențiunilor din titlul său de proprietate. Însă, drumul nu a mai fost constituit, motiv pentru care au promovat prezenta acțiune.
În drept sunt invocate prevederile art. 282, 298 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
La termenul din data de 17.06.2013, reclamanta H. M. a formulat cerere de aderare la apelul reclamanților invocând în motivare aceleași motive ale apelului principal.
În drept, a invocat prevederile art. 293-295 Cod procedură civilă.
Pârâta . formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea apelului, deoarece drumul sătesc asupra căruia se solicită instituirea servituții de trecere nu aparține Comunei I. C. deoarece a fost înscris în T.P. nr. 391/9601/98 al autorilor I. Gh. I. și I. A..
Au mai formulat întâmpinare și pârâții I. C., I. C. C. și I. F.. Aceștia au arătat în motivarea întâmpinării că soluția instanței de fond este temeinică și legală, soluționarea cauzei realizându-se în considerarea deciziei civile nr. 250/12.11.2009 a Tribunalului N., rămasă irevocabilă, prin care s-a stabilit o servitute de trecere în favoarea reclamanților. Practic, prin prezenta acțiune se urmărește instituirea unei alte servituți, pe așa zisul drum sătesc, drum care nu a existat în evidențele comunei I. C., iar terenul intitulat astfel de reclamant se regăsește în titlu lor de proprietate.
Mai arată că, instituirea unei noi servituți de trecere pe acest teren le va aduce prejudicii majore, deoarece ar presupune demolarea unor construcții pe care le-au edificat de peste 20 de ani.
La termenul din data de 4.11.2013 apelanții I. I., H. M., T. V., T. V. M., T. V. V., T. V. M., T. V. C. și T. V. E., au arătat că apelantul T. V. a decedat și că sunt singurii moștenitori. A fost depus în dovedirea acestor susțineri certificatul de deces din care rezultă că apelantul T. V. a decedat la data de 25.03.2013.
Analizând apelul de față în raport cu motivele invocate și cu probele administrate, tribunalul constată că acesta nu este fondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
Părțile din prezenta cauză sunt rude, prin sentința civilă nr. 4388/1997 a Judecătoriei R. dezbătându-se partajul autorului I. G. I., decedat în anul 1966. P. această hotărâre s-a instituit o servitute de trecere în favoarea moștenitoarei H. M. pe o suprafață de 47,5 ×1,5 m din lotul nr. 3 atribuit moștenitorului I. V. și de 103,60 m×1,3 m din lotul nr. 4 atribuit moștenitoarei I. A..
Ulterior s-a promovat o acțiune în servitute de trecere de către moștenitorii I. I. și T. E., decedată pe parcursul judecății acelei cauze, la data de 16.01.2006, acțiunea fiind continuată de moștenitorii acestuia, în contradictoriu cu moștenitorul I. C.. În motivarea acelei acțiuni, reclamanții au arătat că pe terenul atribuit pârâtului s-a aflat un drum sătesc care nu a aparținut autorului după care s-a dezbătut succesiunea și că instanța care a soluționat partajul nu a făcut vorbire de acest drum și a lăsat terenurile ce le-au fost atribuite fără ieșire la drumul public. Reclamanții, au cerut instituirea servituții de trecere pe cel mai scurt traseu care se poate identifica pe terenul pârâtului.
Acest litigiu a fost soluționat prin sentința civilă nr.1225/14.04.2009 a Judecătoriei R., modificată prin decizia civilă nr. 205/12.11.2009 a tribunalului N., prin care s-a instituit o servitute de trecere pe două segmente cu o lățime de 3,5 m și, respectiv 1,5 m. Decizia tribunalului a fost menținută prin decizia nr. 135/08.02.2010 a Curții de Apel Bacău, care a respins recursul pârâtului I. C..
Este de reținut că, în motivarea decizii nr. 205/12.11.2009, tribunalul a constatat imposibilitatea constituirii unei noi căi de acces pe vechiul drum sătesc, deoarece acesta nu a fost înscris în titlul autoarei I. I. A., dar a fost inclus în loturile atribuite unor comoștenitori, printre care se regăsește și pârâtul I. C.. Pârâtul stăpânește parte din acest drum, dar nu are calitate de proprietar, astfel că, acțiunea în servitute nu poate fi analizată față de un coproprietar al fondului aservit. Totodată, în întâmpinarea formulată în calea de atac a recursului pârâtului, reclamanții au arătat că tribunalul a instituit corect servitutea pe aliniamentele și distanțele constatate de expert, că au dorit orice cale de acces cu preferință pe vechiul drum sătesc.
Cu toate acestea, reclamanții au promovat o nouă acțiune în contradictoriu cu pârâții I. C., I. F. și I. C. C. și . care au cerut să se constate impracticabilă calea de acces stabilită de tribunal prin decizia civilă nr. 205/12.11.2009, arătându-se în motivare, că I. C. a obstrucționat calea de acces. Acțiunea a mai avut un capăt de cerere prin care s-a cerut instituirea unei servituți pe vechiul drum sătesc și obligarea pârâților la demolarea construcțiilor aflate pe acest drum, dar reclamanții au renunțat la judecarea acestei cereri. P. sentința civilă nr. 3844/15.12.2011 a Judecătoriei R., s-a constatat că servitutea instituită de tribunal este impracticabilă.
Capetele de cerere mai sus menționate au fost reiterate în prezenta acțiune.
Față de cele reținute, tribunalul constată, în primul rând, că acțiunea de față nu este întemeiată, deoarece terenul apelanților-reclamanți are ieșire la drumul public prin calea de acces instituită prin decizia civilă nr. 205/AC/12.11.2009 a Tribunalului N.. Împrejurarea că ulterior, prin hotărârea judecătoriei, s-a constatat accesul impracticabil din cauza atitudinii pârâtului I. C. care a edificat construcții nu este relevantă, deoarece acest aspect poate fi soluționat pe căile legale pe care le presupune executarea deciziei civile nr. 205/12.11.2009 a tribunalului N.. În ceea ce privește dimensiunile servituții instituită de tribunal, apelanții au arătat în prezenta cale de atac (fila 57), că nu au acces cu autovehicule, ori, acest aspect nu a fost invocat în acțiunea inițială de stabilire a servituții și nici pe calea de atac a recursului împotriva deciziei tribunalului. De altfel, prin acțiunea soluționată prin sentința civilă nr. 3844/15.12.2011 a Judecătoriei R., (acțiune ce nu are caracter negatoriu așa cum susțin reclamanții, neurmărindu-se contestarea unui drept de servitute, uz, uzufruct superficie al părților), s-a constatat situația căii de acces așa cum a fost stabilită de tribunal și situația ulterioară, ivită prin pretinsa construcție edificată de pârât.
P. urmare, tribunalul constată că această cale de acces subzistă, pentru utilizarea ei apelanții-reclamanți având posibilitatea exercitării drepturilor ce decurg din prevederile legale în materie, nemaifiind necesară instituirea unei alte căi de acces pentru intimații-pârâți.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită demolarea garajului edificat de intimatul-pârât pe vechiul drum sătesc, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat, deoarece nu se poate reține reaua credință a pârâtului ce ar putea fi invocată de apelanții-reclamanți și ar atrage răspunderea delictuală reglementată de art. 998-999 Cod civil. În acest sens este de reținut că, potrivit considerentelor deciziei civile nr.205/AC/12.11.2009 a Tribunalului N., parte din drumul de acces a fost atribuit intimatului-pârât prin hotărârea de partaj, hotărâre opozabilă tuturor comoștenitorilor, deci și apelanților-reclamanți. Aceștia nu au avut obiecțiuni la formarea și atribuirea loturilor, prin urmare nu pot invoca reaua credință în cauza de față.
Apoi, față de regimul juridic al drumurilor, indiferent de natura acestora, tribunalul constată că scopul lor este de a deservi un interes general, fiecare cetățean, având dreptul de acces fără a fi necesară instituirea unei servituți de trecere.
Față de cele arătate, tribunalul constată că apelul nu este fondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
Totodată, tribunalul constată că instanța de fond a motivat cererea principală, chiar într-o pondere mai mare față de motivarea cererii principale.
Din perspectiva celor reținute de mai sus, tribunalul apreciază că nu este întemeiată nici cererea de aderare la apel formulată de reclamanta H. M..
Față de cele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat, apelul și cererea de aderare la apel.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați în solidar, apelanții să plătească intimaților cheltuieli de judecată efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții I. I., H. M., T. V., T. V. M., T. V. V., T. V. M., T. V. C. și T. V. E., toți domiciliați în . C., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3701/10.12.2012 a Judecătoriei R., în contradictoriu cu intimații-pârâți . reprezentant legal, I. C., I. C. C., I. F., toți cu domiciliul în ., județul N..
Obligă apelanții să plătească intimaților I. C., I. C. C. și I. F., suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 4.11.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. C. B. E. H.
Redactat D. S. – 27.11.2013
Tehnoredactat E. H. – 28.11.2013; ex: - 4
Fond – C. V. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 316/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
