Fond funciar. Decizia nr. 467/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 467/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 467/RC
Dosar nr._ - obligația de a face -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 467/RC
Ședința publică din 03.07.2014
Instanța compusă din:
Președinte: A.-M. U. – judecător
L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 257 din 28.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - reclamanți G. C., domiciliat în Piatra N., .. 1, .. B, ., G. M., M. E., A. E., domiciliate în ., P. E., domiciliată în ., G. G., domiciliat în Piatra N., ., .. B, ., G. C., domiciliată în B., .. 11, ., M. G., domiciliată în B., ..9, ., și Z. N., domiciliată în B., Aleea Teilor, ., ., intimații - pârâți C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. T., din ., intimata - reclamantă M. T., și intimatul - intervenient G. E., domiciliat în Comuna T., ., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este obligația de a face;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-au depus la dosar 10 duplicate ale motivelor de recurs, care au fost comunicate.
Se prezintă numitul Ruxandru G. (C.I. . nr._, CNP-_), care arată că este părintele stareț al Mănăstirii T., dar nu are împuternicire la termenul de astăzi.
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termenul legal și scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, și nu privește fondul cauzei, ci doar obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Neavând delegație pentru termenul de astăzi, reprezentantul intimatei-reclamante M. T. nu poate depune concluzii.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 257 din 28.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.257 din data de 28.02.2014 pronunțată de Judecătoria B. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanții G. C., G. M., M. E., A. E., P. E., G. G., G. E., G. M. prin moștenitori Z. N., G. C. și M. G., în contradictoriu cu pârâtele C. L. T., P. comunei T., jud. N. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Prin aceeași sentință a fost admisă cererea conexă formulată de M. T. și a fost obligată pârâta C. Județeană N. să modifice titlul de proprietate nr._ în sensul înlocuirii amplasamentului stabilit în titlul de proprietate nr._ cu vechiul amplasament identificat în Anexa nr. 2 a Raportului de expertiză topo Drânboi (f. 85 ds.) – intravilan T., U.P. V, Bolovăniș, u.a. 35 A 3. A %, județul N. pentru suprafața de 2,1 ha. Au fost obligați în solidar, pârâții către reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_ din data de 05.07.2012, reclamanții G. C., G. M., G. M., M. E., A. E., P. E. și G. G. au chemat în judecată C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. comunei T., județul N., solicitând instanței obligarea primelor două pârâte să întocmească documentația prealabilă și să emită titlul de proprietate, pentru suprafața de teren de 4,46 ha teren cu vegetație forestieră, totodată să fie obligate și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, aplicarea unei amenzi civile Primarului C. T., județul N., în sumă de 50 lei/zi de întârziere până la executarea obligației, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 113 din 19.01.2010 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr._, sentință care a rămas definitivă și irevocabilă, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,46 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei T., județul N., iar . procesul verbal de punere în posesie nr. 137 din 27.09.201, înregistrat sub nr. 3723/04.10.2011, precum și documentația privind amplasarea și delimitarea suprafețelor puse la dispoziția Ocolului Silvic T., însă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a refuzat nejustificat eliberarea titlului de proprietate.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedire, reclamanții au solicitat, la judecata în fond, încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în copie la dosar, următoarele: sentința civilă nr. 113/2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ (filele 6-8), proces verbal de punere în posesie nr. 137/27.09.2011 (filele 9-10), documentația privind amplasarea și delimitarea suprafețelor puse la dispoziția Ocolului Silvic T. (filele 11-14).
La data de 22.08.2012 pârâta C. locală T. a solicitat suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 Cod de Procedură Civilă, motivat de faptul că pe rolul aceleași instanțe se află dosarul nr._ în care reclamanta M. T. solicită, în contradictoriu cu comisiile locale și județene de fond funciar, anularea titlului de proprietate emis în anul 1993 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,1 ha pe vechiul amplasament, teren care face parte din suprafața pusă în posesia reclamanților din prezenta cauză.
La termenul de judecată din data de 12.11.2012 instanța de fond a încuviințat excepția conexității invocată în dosarul nr._ de reclamanta M. T. și a dispus conexarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ la prezenta cauză.
În dosarul înregistrat la Judecătoria B. sub numărul_, reclamanta M. T. a chemat în judecată C. L. T. și C. Județeană N., solicitând instanței să dispună constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr.60/64 emis pe numele său al data de 26.03.1993 și obligarea pârâtelor la emiterea unui nou titlu de proprietate sau corectarea Titlului inițial în sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2,1 ha teren amplasat în unitatea peisagistică U.P. V, u.a. 35P1 și nu în U.P. V, u.a. 36a.
În motivarea acestei cereri, reclamanta M. T. a arătat că prin HCM nr. 308/1953 a fost deposedată de proprietatea asupra a 4 ha teren fâneață amplasată în vecinătatea schitului său, la locul numit „Bolovăniș”. Prin decizia nr. 330/05.09.1991 i s-a reconstituit în mod generic dreptul de proprietate asupra a 2,1 ha din terenul de mai sus, urmând ca identificarea cadastrală concretă și punerea în posesie să fie făcută ulterior, pe bază de proces verbal. A mai arătat că amplasamentul celor 2,1 ha nu a fost stabilit pe vechiul amplasament, respectiv în u.a. 35 P, ci pe un alt amplasament, care nu corespunde celui inițial și pe care terenul nu este de aceeași calitate ca și cel preluat de Stat.
În dovedire, reclamanta M. T. a depus la dosar copiile mai multor înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 23.04.2013, în temeiul art. 167 alin. 1, art. 168 Cod de Procedură Civilă, instanța de fond a încuviințat pentru M. T. probele cu înscrisuri și cu expertiză topografică, iar în temeiul art. 129 Cod de Procedură Civilă, care reglementează rolul activ al instanței, a emis adrese de relații către C. L. T. și Ocolul Silvic T..
La termenul de judecată din 03.12.2013, instanța de fond a luat act de modificarea cadrului procesual, în sensul introducerii în cauză, în calitate de reclamante, a moștenitoarelor defunctului G. M., decedat la data de 07.09.2013, respectiv Z. N., G. C. și M. G., și, totodată, la acest termen a admis cererea de introducere în cauză a numitului G. E., formulată de reclamanta A. E., în calitate de intervenient în interes propriu.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor părților și a întreg probatoriului administrat, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin HCM nr.308/1953 a fost preluată de la M. T. și suprafața de 2,1 ha teren - în litigiu - identificata de exp. Dramboi C. în Anexa 2 a Raportului de expertiza tehnică judiciară topografică, efectuată în cauză, în U.P. V Bolovanis, u.a.35A3,A%, în Intravilan Schitul T., ..
Prin Decizia Prefecturii județului N. nr. 330/1991 a fost reconstituit Mănăstirii T., în baza art.21 din Legea nr.18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,10 ha în pct. Bolovăniș, în executarea căreia a fost emis Titlul de proprietate în litigiu, nr._ .
Instanța de fond a reținut că reconstituirea s-a făcut pe un alt amplasament-anume UPV, ua 36 a, întrucât vechiul amplasament solicitat se afla în regim silvic, amenajat ca pepinieră, deci nereconstituibil potrivit dispozițiilor pertinente din Legea nr.18/1991, în forma în vigoare illo tempore.
S-a constatat că prin sentința civilă nr.113/2010, irevocabilă, Judecătoria B. a reconstituit - în drept a constituit - în temeiul art.36 din Legea nr.1/2000, în redactarea dată de Legea nr.212/2008 lui G. C. C., G. E., G. M., G. M., M. E., A. E., P. E., G. Gh.G. dreptul de proprietate pentru 4,46 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei T. jud. N., suprafața cu care aceștia au fost puși în posesie prin procesul verbal de punere în posesie (PVPP) nr.137/2011 al Comisiei Locale T. în UP V Bolovanis, OS T., astfel:0,9174 ha în ua 35A3, iar 3,5426 ha în ua 35a%.
Conform Anexei 3 a aceluiași Raport de expertiza vechiul amplasament al proprietății Mănăstirii T.-pentru cele 2,1 ha teren litigios-se suprapune în totalitate amplasamentului din procesul verbal de punere în posesie.
S-a apreciat că, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.1/2000, modificată, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Or, între primul proprietar deposedat și cel căruia i se constituie un drept de proprietate pe amplasamentul primului proprietar, legea acordă preferință, așa cum este firesc, primului proprietar asupra vechiului său amplasament în virtutea principiului restitutio in integrum.
Întrucât emiterea titlului de proprietate în executarea hotărârii judecătorești pomenite nu se poate face pe vechiul amplasament al terenului de 2,1 ha proprietatea Mănăstirii T., astfel cum s-a dezvoltat mai înainte, s-a considerat că cererea petenților nu este întemeiată în prezent, urmând ca intimata C. L. să identifice un amplasament disponibil, să-l propună spre validare intimatei Comisiei județene, după validare să procedeze la punerea în posesie a petenților C. locală, întocmind proces verbal de punere în posesie corespunzător, după care intimata C. județeană să procedeze la emiterea titlului de proprietate aferent sentinței civile nr.113/2010, evocată, în condițiile Legii nr.1/2000 și a Regulamentului de aplicare a Legii nr.18/1991.
Față de considerentele expuse, instanța de fond, în temeiul art.58, a respins cererea principală - plângerea - și a admis cererea conexă, potrivit dispozitivului.
Totodată, în aplicarea art.274 Cod de Procedură Civilă, au fost obligate în solidar pârâtele către reclamanta M. T. la 500 lei, cheltuieli de judecată necesare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata C. Județeană N.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat, intimata a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Din motivarea sentinței nu s-a putut identifica vina comisiei județene, sub forma culpei care să justifice obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, care au fost avansate de către M. T.. Astfel, examinând documentația înaintată, intimata arată că se constată că prin Decizia Prefecturii nr. 330/05.09.1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor bunuri aflate în proprietatea statului și în administrarea primăriilor, conform art.21 din Legea nr.18/1991, în favoarea Mănăstirii T., căreia i s-a reconstituit dreptul pentru suprafața de 2,10 ha teren, suprafața fiind identificată în UP V, u.a.26a. Amplasamentele care au fost înscrise în fișa cu suprafețele primite în proprietate, care este un act premergător emiterii titlului de proprietate, au fost înscrise de către reprezentanții comisiei locale de fond funciar, și nu de către comisia județeană, pentru ca în prezent să-i poată fi imputată o anumită acțiune culpabilă. În acest sens, solicită să se rețină și afirmația reclamantei M. T., conform căreia, până în prezent, actele de reconstituire au fost legale, astfel că nu a fost necesar să își exercite în instanță dreptul de a contesta decizia, în termenul de 30 de zile de la comunicare. Prin urmare, în condițiile în care însăși reclamanta a recunoscut că nu a fost lezată în vreun drept al său, comisia județeană menționează că nici instanța de judecată nu trebuia să sancționeze o presupusă culpă a comisiei în speța de față., ținând cont și de faptul că, potrivit art.34 din HG nr.890/2005, stabilirea în teren a amplasamentului terenului atribuit persoanelor îndreptățite constituie obligația exclusivă a comisiilor locale, comisiile județene nefiind abilitate legal în acest sens.
Mai arată că s-a încălcat principiul disponibilității, în condițiile în care reclamanții nu au solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță, cheltuieli de judecată, iar pe parcursul judecării cauzei nu a fost comunicată către intimată vreo modificare a acțiunii cu privire la acest capăt de cerere. Așadar, cum instanța de judecată are obligația de a se pronunța numai cu privire la ceea ce părțile au cerut, și dat fiind că obiectul acțiunii se stabilește prin cererea de chemare în judecată, apreciază intimata că nu a fost depusă la dosar de către reclamantă nicio cerere care să învestească instanța cu soluționarea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, nici prin cererea de chemare în judecată, și nici ulterior printr-o modificare a acțiunii introductive.
Conform art.277 Cod procedură civilă, în situația în care sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în mod egal, proporțional sau în solidar, potrivit cu interesul pe care-l are fiecare sau potrivit raportului de drept dintre ei. Potrivit acestei reglementări, menționează intimata, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează să fie făcută proporțional sau egal, este necesar să se țină seama de poziția procesuală în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a provocat în apărarea sa. Față de acest principiu, intimata arată că nu are comisia județeană obligația legală de a stabili amplasamentul suprafețelor de teren care au fost atribuite în proprietate în procedura legilor funciare, iar prin atitudinea sa procesuală a lăsat instanța de judecată îndrituită cu dezlegarea pricinii să administreze potrivit propriei convingeri probatoriile din cauză, având convingerea că va pronunța o hotărâre legală și temeinică.
În susținerea imposibilității obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, intimata arată că nu este persoană juridică, în sensul art.187 și 188 din codul civil, și nici în conformitate cu prevederile legii speciale, aceasta nu are un patrimoniu propriu, motive față de care nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, menționând că în același sens s-au pronunțat și alte instanțe judecătorești, respectiv Judecătoria R., în dosarul nr._ .
Mai precizează intimata că instanța de fond a făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă, conform cărora dacă pârâtul a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Arată că, prin întâmpinarea nr._/24.09.2012, depusă la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de 27.09.2012 a lăsat la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată în cauză, alegând să se supună hotărârii judecătorești. Această atitudine procesuală, consideră că nu poate fi asimilată decât situației prevăzute de art.275 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită înlăturarea din dispozitivul sentinței a mențiunilor privind obligarea comisiei județene la plata acestor cheltuieli.
P. toate aceste motive, intimata solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul înlăturării mențiunii prin care s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 500 lei, către M. T., în solidar cu C. locală T..
Față de recursul declarat de intimata C. Județeană N. niciuna dintre părți nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, în discuție, în stadiul procesual al recursului, este analiza calității intimatei C. Județeană N., de parte căzută în pretenții obligată la plata cheltuielilor de judecată, prin raportare la îndreptățirea reclamantei M. T., de a primi cheltuielile pe care le-a efectuat la judecata în fond.
Se constată că pe rolul Judecătoriei Piatra N. a fost dedusă judecății de către reclamanta M. T. o acțiune civilă, care a făcut obiectul dosarului nr._, conexată la prezenta cauză, având ca obiect anulare titlu de proprietate, cu privire la amplasamentul terenului înscris în titlu, pentru suprafața de 2,1 ha teren reconstituită anterior, și stabilirea amplasamentului cu luarea în considerare a vechiului amplasament al proprietății.
Instanța de fond prin sentința recurată a dispus admiterea cererii conexe și a dispus obligarea pârâtei C. Județeană N. să modifice titlul de proprietate nr._ în sensul înlocuirii amplasamentului stabilit în titlul de proprietate nr._ cu vechiul amplasament identificat în Anexa nr. 2 a Raportului de expertiză topo Drânboi (f. 85 ds.) – intravilan T., U.P. V, Bolovăniș, u.a. 35 A 3. A %, județul N. pentru suprafața de 2,1 ha.
Așadar, se constată că, în modalitatea în care a fost pronunțată sentința, s-au stabilit obligații în sarcina Comisiei Județene N.. În condițiile în care s-a dispus anularea titlului de proprietate și s-a dispus înlocuirea amplasamentului inițial stabilit, acest titlu de proprietate a fost emis cu nesocotirea dispozițiilor legale și în condițiile în care comisia județeană a emis titlul de proprietate, girând, astfel, legalitatea acestuia, se constată că există în sarcina sa o culpă în eliberarea inițială necorespunzătoare a acestuia, care se transformă în situația acțiunii în instanță în culpă procesuală, în sensul art.274 Cod procedură civilă, dat fiind că intimata a căzut în pretenții, prin admiterea acțiunii principale. Faptul că, inițial, reclamanta a acceptat emiterea titlului de proprietate, pe amplasamentul evidențiat, nu înseamnă că intimata este exonerată de orice culpă în stabilirea corectă a amplasamentului, și că reclamanta ulterior nu are dreptul solicitării anulării titlului de proprietate, la eliberarea căruia a achiesat
Prin urmare, se constată că, în speță, cauza dreptului – causa debendi – este constituită de fundamentul dreptului invocat de reclamantă, și anume îndreptățirea sa la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața totală de 2,1 ha teren, pe vechiul amplasament al proprietății, drept care a fost încălcat de ambele comisii de fond funciar la momentul la care au eliberat titlul de proprietate. La eliberarea titlului nu doar comisia locală are atribuții conform HG nr.890/2005, ci atribuțiile sunt distincte raportat la fiecare dintre cel două comisii. În acest sens, comisia județeană avea obligația de a verifica legalitatea propunerilor formulate de comisia locală și numai ulterior acestor verificări, trebuia să procedeze la acordarea avizului favorabil și să procedeze la eliberarea în consecință a titlului de proprietate.
Față de cele menționate se constată că, în cauza de față, cauza acțiunii reclamantului – causa petendi - a fost reprezentată de nerespectarea de către ambele comisii de fond funciar a dispozițiilor legale, privind eliberarea titlului de proprietate pe vechiul amplasament, care nu a fost contestat de comisia județeană, care nu a atacat sentința pe fondul obligațiilor care au fost stabilite în sarcina sa. În consecință, susținerea intimatei recurente, conform căreia nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa în acest proces, deoarece verificarea privind vechiul amplasament al terenurilor ce i-au aparținut reclamantei M. T. excede cadrului legal al competențelor ce revin Comisiei Județene N. potrivit art. 34 din H.G. 890/2005, nu este fondată, în condițiile în care avea la momentul eliberării titlului obligația verificării atât a întinderii dreptului de proprietate recunoscut anterior reclamantei, cât și a amplasamentului stabilit pentru acesta.
De asemenea, afirmația pârâtei recurente, că trebuia determinată în mod expres culpa fiecăreia dintre cele două comisii, conform art.277 Cod procedură civilă, se constată că nu este întemeiată, având în vedere că ambele au avut atribuții în procedura specială, prevăzută de legile fondului funciar, la eliberarea titlului în favoarea reclamantului, fără posibilitate de decelare, în funcție de natura raportului juridic existent.
Motivul de recurs, conform căruia comisia județeană nu este persoană juridică în sensul art. 187 și următoarele Cod civil, și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondului funciar și nu poate, ca atare, să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, nu este fondat, față de dispozițiile art.52 alin.3 din Legea nr.18/1991, republicată, conform cărora prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile. Față de aceste dispoziții, comisia județeană, care are în litigiile de fond funciar calitate procesuală în cauză, fie activă, fie pasivă, are și toate obligațiile generate de aceasta, inclusiv poate fi obligată, în cazul existenței culpei procesuale, la plata cheltuielilor de judecată, care în speță au fost efectuate de reclamantă.
Susținerea din motivele de recurs, conform căreia instanța de fond a făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă, care prevăd că dacă pârâtul a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, nu este fondată în condițiile în care, pentru anularea titlului de proprietate, reclamanta a fost necesar să se adreseze cu cerere în instanță, care presupune o procedură contencioasă și cheltuieli aferente, anularea titlului și stabilirea corectă a amplasamentului nefiind dispusă de către comisii în procedura specială instituită de legile fondului funciar.
Motivul invocat referitor la faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece prin acțiunea introductivă de instanță nu a fost formulat capătul de cerere privind obligarea intimatelor la cererea de chemare în judecată nu este fondat, deoarece chiar dacă prin acțiune reclamanta M. T. nu a formulat acest capăt de cerere, acesta a fost menționat expres, în concluziile scrise, iar instanța de judecată avea obligația de a se pronunța asupra acestora. Aceasta deoarece cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată nu presupune prin ea însăși, stabilirea unui drept potrivnic, care să țină de antamarea fondului, ci fiind rezultatul acțiunii principale și derivând din aceasta, ca urmare a probatoriului administrat, în speță onorariul pentru proba cu expertiză a fost achitat de reclamantă, ține instanța să se pronunțe asupra ei chiar dacă nu a fost solicitat ca și capăt de cerere distinct, prin acțiunea introductivă de instanță. Astfel, solicitarea cheltuielilor de judecată, ulterior introducerii acțiunii, nu echivalează cu o modificare a acțiunii, aceasta fiind urmarea sumelor avansate pentru administrarea probelor și soluționarea în fond a procedurii contencioase.
P. toate aceste motive, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a constatat că pârâta C. Județeană N. trebuie să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta M. T., ținând cont și de faptul că intimata nu a criticat fondul pretențiilor în modalitatea în care a fost admisă acțiunea de către prima instanță. În consecință, recursul declarat urmează să fie respins, ca nefondat, în considerarea dispozițiilor art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 257 din data de 28.02.2014 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimații - reclamanți G. C., domiciliat în Piatra N., .. 1, .. B, ., G. M., M. E., A. E., domiciliate în ., P. E., domiciliată în ., G. G., domiciliat în Piatra N., ., .. B, ., G. C., domiciliată în B., .. 11, ., M. G., domiciliată în B., ..9, ., și Z. N., domiciliată în B., Aleea Teilor, ., ., intimații - pârâți C. L. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și P. C. T., din ., intimata - reclamantă M. T., și intimatul - intervenient G. E., domiciliat în Comuna T., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 03.07.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
A.-M. U. L. F., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. și tehnored. L.F. – 10.07.2014
Tehnored. C.A. – 14.07.2014
2 ex.
Fond: I. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 94/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 222/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
