Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 608/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 608/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 608/RC
Dosar nr._ hotărâre care să țină loc de act autentic
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14.05.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 608/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - M. C. | - judecător |
- O. E. | - judecător | |
- C. B. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul N. V. V., domiciliat în comuna Cândești, ., împotriva sentinței civile nr. 3212 din data de 30.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. N., în contradictoriu cu intimații-pârâți N. I., prin curator Z. T., N. V. și Administrația Finanțelor Publice P. N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este hotărâre care să țină loc de act autentic;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al III-lea termen de judecată;
- intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice P. N. a solicitat, prin întâmpinarea formulată, judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Președintele completului de judecată invocă, din oficiu, excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs și reține cererea în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3212 pronunțată la data de 30.05.2012 de Judecătoria P. N. a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantul N. V. V. în contradictoriu cu pârâții N. I., prin curator Z. T., N. V. și A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice P. N., ca nefondată.
Pentru a hotărî aceasta, prima instanță a reținut că prin cererea disjunsă din dosarul nr._, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții N. I. și N. V., a solicitat perfectarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08.05.2004 între autorul părților împreună cu pârâta N. V., în calitate de vânzători, și reclamant, în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul în suprafață de 2034 mp, situat în intravilanul localității Vădurele ., precum și construcțiile de pe acesta, în schimbul unui preț de_ lei vechi.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 08.05.2004, a încheiat cu părțile menționate un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, cu privire la imobilul teren și construcții indicat. Prețul convenit a fost achitat integral la data încheierii contractului, dată fiind starea de nevoie în care se aflau vânzătorii, însă pârâții nu s-au mai prezentat pentru încheierea contractului în formă autentică.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
În cauză instanța de fond a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul pârâtei vânzătoare, precum și expertiza tehnică în specialitatea topografie.
Întrucât în cuprinsul extrasului de carte funciară depus la solicitarea instanței figurau notate o interdicție de vânzare, un drept real în favoarea creditoarei S.C Vinca S.N.C și un sechestru instituit de A.-R., cu privire la imobilele ce fac obiectul cererii, instanța de fond a solicitat reclamantului să facă dovada acordului creditorilor menționați, la înstrăinarea imobilului.
În privința S.C Vinca S.N.C, reclamantul a precizat că ipoteca instituită urmează a fi radiată, iar în privința A. P. N., continuatoarea juridică a A. R., a precizat că solicită introducerea acesteia în cauză, dat fiind interesul acestui creditor de a-i fi opozabilă hotărârea privind dreptul de proprietate asupra unui teren supus unei măsuri asiguratorii. Aceasta a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, date fiind drepturile sale de creditor ipotecar, care ar fi afectate prin transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun al debitorului urmărit, respectiv pârâta N. V..
La data de 22.05.2012, reclamantul a depus dovada înregistrării acțiunii privind radierea ipotecii S.C Vinca S.N.C, raportat la care a solicitat suspendarea facultativă a cauzei, cerere respinsă ca nefondată de instanță. A mai precizat că A. poate urmări și alte bunuri ale debitoarei sale, neexistând un impediment la vânzarea terenului cumpărat de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de la data de 08.05.2004, reclamantul în calitate de cumpărător, împreună cu pârâta N. V. și autorul părților, N. V., decedat în prezent, în calitate de vânzători, au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, cu privire la imobilul compus din terenul în suprafață de 2034 mp, situat în intravilanul localității Vădurele, ., împreună cu construcțiile de pe acesta, în schimbul unui preț de_ lei vechi. Prețul convenit a fost achitat integral la data încheierii contractului, astfel cum a confirmat și martorul audiat, dată la care reclamantul a intrat și în posesia terenului.
O promisiune de vânzare nu transferă proprietatea, dar dă naștere unor obligații cu caracter personal, în virtutea cărora oricare din părți poate cere încheierea contractului. Potrivit art. 5 al. 2 Titlul X din Legea 247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la un imobil, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract. Acest text este o aplicație a principiilor executării în natură a obligațiilor și a reparării în natură a prejudiciului încercat de creditor, consacrate prin art. 1073 și 1077 Cod civil, în temeiul cărora promitenții-cumpărători (care au achitat prețul prevăzut în antecontract) pot obține, în cazul refuzului din partea cocontractanților lor, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Cu toate acestea, deși din probatoriul administrat în cauză rezultă că au fost executate clauzele anticipatorii ale convenției, respectiv plata prețului și predarea bunului promis, instanța de fond a constatat că există alte impedimente la transformarea antecontractului în contract perfect. Astfel, din cuprinsul extrasului de carte funciară depus la solicitarea instanței, a rezultat că în sarcina imobilului ce face obiectul atenției instanței, sunt notate o interdicție de vânzare, un drept real în favoarea creditoarei S.C Vinca S.N.C și un sechestru instituit de A.-R..
Ipoteca ce a fost constituită în favoarea creditoarei S.C Vinca S.N.C și a cărei radiere a fost solicitată într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei P. N. nu reprezintă în sine un impediment la vânzare (așadar nici la perfectarea acesteia), așa cum a opinat și apărătorul reclamantului, de vreme ce creditorul ipotecar urmărește bunul în mâinile oricui s-ar afla. Pe acest considerent a fost respinsă și cererea de suspendare facultativă a prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a cererii de radiere.
Instanța de fond a apreciat însă că interdicția de vânzare/grevare notată în cartea funciară, precum și instituirea sechestrului asigurator sunt impedimente la transmiterea proprietății, cu atât mai mult cu cât creditorul prejudiciat, A. P. N., s-a opus expres la admiterea acțiunii, acesta neavând drept de urmărire privilegiat cum are creditorul ipotecar. Scopul unei măsuri asigurătorii, care are natura juridică a unui act de conservare, este chiar acela de a indisponibiliza bunul urmăribil, pentru a preîntâmpina diminuarea patrimoniului debitorului și lezarea drepturilor creditorului. Reținând existența acestor impedimente la perfectarea vânzării, instanța de fond a respins acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acțiunii, perfectarea convenției de vânzare cumpărare încheiată în anul 2004. A motivat că debitor al A. este N. V., iar aceasta, în afara imobilului ce face obiectul perfectării vânzării, mai este proprietară și a unui alt imobil din care se poate îndestula A. și asupra căruia s-ar putea schimba obiectul ipotecii. În speță, ipoteca, sechestrul sau garanția urmărește imobilul indiferent de transmiterea proprietăților și nu constituie motiv pentru respingerea acțiunii.
Convenția de vânzare este reală, a fost reținută de instanța de fond ca efectiv realizată, astfel că nu există niciun impediment pentru perfectarea vânzării, prin aceasta nicio persoană neavând prejudiciat vreun drept. A. a aplicat sechestrul doar pentru a proteja cota de proprietate a lui N. V. și numai în limita acestei cote ce va fi determinată în urma partajului succesoral se va putea continua sau nu executarea asupra vreunei părți din imobil, sau se va face executarea asupra celorlalte bunuri pe care aceasta le are în proprietate.
Convenția este încheiată în anul 2004, cu mult înainte de apariția acestui debit ce nu putea fi prevăzut sau cunoscut. Atât timp cât perfectarea vânzării nu afectează ipoteca, sechestrul, iar A. își va executa creanța în limitele sale, nu există vreun impediment legal pentru perfectarea vânzării. Defunctul N. V. V., când a fost bolnav, avea două locuințe și a vândut doar una dintre ele, pentru cazul de strictă necesitate în care se afla, astfel că este nelegal a refuza perfectarea vânzării cât timp însăși instanța de fond motivează că operațiunea juridică de vânzare a fost una legală și reală.
Intimatul-pârât A. A.F.P P. N. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. A motivat că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, având în vedere decizia nr. 3540/43/14.04.2009 privind răspunderea persoanei fizice asociat al AF-ului pentru suma de 1000 lei și sentința comercială nr. 945/F/6.10.2010 prin care N. V., în calitate de administrator al S.C N. Construcții S.R.L a fost obligată la plata sumei de 90.044 lei reprezentând creanțe neacoperite în urma desfășurării procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Față de această situație, în mod legal organul de executare din cadrul A.F.P P. N. a început executarea silită împotriva debitoarei prin emiterea somației și a titlului executoriu, în temeiul art. 145 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Conform art. 154 al. 6, sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul al. 5 constituie ipotecă legală. În această situație, convenția dintre părți nu poate fi opozabilă instituției pârâte, cât timp nu a fost făcută publică prin înscrierea în cartea funciară. Creditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat în mâinile oricui s-ar afla, astfel că au solicitat menținerea ca legală și temeinică a sentinței Judecătoriei P. N..
La termenul din 14.05.2013, din oficiu tribunalul a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului, față de împrejurarea că în cauză a fost achitat doar timbrul judiciar, nu și taxa de timbru.
În considerarea dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul va analiza cu prioritate excepția invocată din oficiu, pe care o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
La momentul înregistrării dosarului pe rolul instanței de recurs, completul învestit aleatoriu cu soluționarea cererii, prin rezoluția dată în temeiul dispozițiilor art. 308 Cod de procedură civilă, care dau posibilitatea președintelui completului de a lua măsurile necesare pentru desfășurarea procesului potrivit legii, a stabilit în sarcina recurentului obligația plății taxei de timbru și a timbrului judiciar, în cuantum de 655,5 lei, respectiv 5 lei. Valoarea taxelor a fost stabilită potrivit art. 31 raportat la art. 2 al. 1 lit. d din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prin raportare la valoarea imobilului ce constituie obiectul antecontractului de vânzare cumpărare, indicată de reclamant la instanța de fond la termenul din data de 29.09.2010 – fila 18 dosar fond, cu aplicarea procentului de 50% prevăzut de art. 11 din aceeași lege pentru exercitarea căii de atac.
Recurentului i-a fost comunicată prin citațiile emise în cauză obligația de plată a acestor taxe, precum și cuantumul exact al acestora, după cum se poate remarca din studiul mențiunilor făcute pe citațiile emise pentru termenele din 19.02.2013 (fila 11) și 19.03.2013 (fila 20).
La data de 14.02.2013, recurentul a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, fără a fi însoțită de vreun act doveditor al situației financiare a familiei recurentului. În lipsa depunerii înscrisurilor impuse de art. 14 din O.U.G nr. 51/2008, prin încheierea pronunțată la data de 19.03.2013, cererea recurentului de acordare ajutor public judiciar a fost respinsă ca neîntemeiată, încheierea pronunțată fiindu-i comunicată acestuia la data de 25.04.2013 și nefiind atacată cu cerere de reexaminare.
Față de această soluție, în cauză s-a mai acordat un termen de judecată pentru a da posibilitatea recurentului de a-și îndeplini obligația de plată a taxei judiciare de timbru, punându-i-se din nou în vedere cuantumul acesteia, prin citația aflată la fila 26. Cu toate acestea, recurentul nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată fixate și nici nu a depus la dosar, prin corespondență, dovada că ar fi îndeplinit obligațiile legale pe care le avea în sarcină.
Procedurile de citare au fost legal îndeplinite, în temeiul art. 92 al. 3 Cod de procedură civilă, fiind respectat și termenul legal de minim 5 zile anterior termenului de judecată, așa cum reglementează dispozițiile art. 89 al. 1 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 20 din Legea 146/1997, taxa de timbru se plătește anticipat, iar dacă nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere părții suma pe care o are de achitat. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 al. 3.
Întrucât recurentul nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru datorate, deși a avut la îndemână un termen rezonabil pentru îndeplinirea acestei obligații, în temeiul prevederilor legale menționate, cererea formulată urmează a fi anulată ca insuficient timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat recursul formulat de reclamantul N. V. V., domiciliat în comuna Cândești, ., împotriva sentinței civile nr. 3212 din 30.05.2012 a Judecătoriei P. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
M. C. O. E. și C. B. R. L.
Red. O. E./07.06.2013
Tehnored.R.L./10.06.2013
Ex.2
Fond E. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 718/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 103/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
