Fond funciar. Decizia nr. 103/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 103/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 103/RC
Ședința publică din 31.01.2013
Instanța compusă din:
Președinte: A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 870 din 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - petenți L. F. – moșt. def. M. A., domiciliată în Piatra N., .. 31, .. B, ., județul N., și M. S. D. - moșt. def. M. A., domiciliat în Piatra N., .. 5, ., județul N., și intimata - intimată C. L. Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., având ca obiect plângere la legea 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. pentru L. F., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la legea 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat I. R., pentru L. F., arată că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 187/1945 și ale Legii nr. 212/2008. Învederează instanței că există dovada luptei pe front și că în tabelul depus la dosar soțul petentei a figurat cu 2 ha, dar Legea nr. 212/2008 prevede posibilitatea reconstituirii până la 5 ha. Mai arată că în motivarea comisiei s-a strecurat o eroare materială, în sensul că s-a indicat numele M., în loc de M. N.. Apreciază că soluția instanței de fond este legală și temeinică și că petenta și-a dovedit drepturile, motiv pentru care solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 870 din 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 870 din data de 22.05.2012, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă cererea formulată de C. județeană de fond funciar de introducere în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial Silvic și de Vânătoare Suceava, admisă plângerea formulată de petenta M. A. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată supra terenurilor și C. L. Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. S-a constituit în favoarea petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, jud. N., fiind anulată în parte Hotărârea Comisiei Județene N. de fond funciar nr. 9901/26.09.2011.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin plângerea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenta M. A. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9001/26.09.2011, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, în calitatea sa de moștenitoare a soțului său decedat, M. N., participant la cel de-al doilea război mondial.
În motivare a arătat că autorul său a fost trecut în tabelele de împroprietărire cu 2 ha, în aplicarea Legii nr. 187/1945, iar prin acțiunea de față solicită diferența până la lotul de 5 ha prevăzut de acea lege. A invocat Legea nr. 212/2008, care conferă vocație la constituirea dreptului de proprietate în completare pentru lotul tip de 5 ha teren forestier, făcând dovada participării autorului la război. A făcut această probă prin certificat emis de Arhivele Militare Pitești.
A formulat cerere la comisia locală de fond funciar, care a admis-o pentru 3 ha, dar comisia județeană a invalidat această hotărâre, considerând cererea ca fiind tardivă, singurul motiv invocat pe fond fiind acela că se cere diferența de 3 ha.
În dovedire, la judecata în fond, petenta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând la dosar tabel de parcelare la reforma agrară din 1945 (filele 14-15) în care autorul apare în două poziții cu câte 1 ha; acte de stare civilă (filele 16, 18-19); legitimație de veteran de război (fila 17); certificat emis de Arhivele militare Pitești (fila 21) care atestă că M. N. a fost pe front în perioada 18.03._44.
Legal citată, C. Județeană N. a formulat întâmpinare, în care a arătat că cererea este depusă tardiv. A solicitat introducerea în cauză a Regiei naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava. A arătat că legitimația de veteran de război nu este suficientă pentru a dovedi participarea autorului la război. În final, a precizat că nu ar putea fi obligată la cheltuieli de judecată.
Analizând actele și probele dosarului, legislația aplicabilă (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005), precum și principiile constituționale și de drept european aplicabile în speță, instanța de fond a constatat cererea întemeiată și a dispus admiterea, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 187/1945 prevedea împroprietărirea participanților la război cu teren în completare până la lotul-tip de 5 ha.
În aplicarea acestei legi, participanții la război, sau urmașii lor, au fost trecuți în tabele de împroprietărire. P. cei care nu au fost trecuți, sau nu au fost găsiți în acele tabele, Legea nr. 212/2008 a prevăzut că veteranii sau urmașii lor pot beneficia de constituirea dreptului de proprietate numai făcând dovada participării la război. Petenta a făcut această probă cu actul cel mai mult agreat de comisia județeană - certificat de la arhivele militare Pitești (fila 21), drept pentru care instanța de fond a constatat că petenta are dreptul la constituirea dreptului de proprietate, pentru diferența de 3 ha teren forestier, cum s-a arătat mai sus.
Legea nr. 212/2008 neinstituind nici un termen pentru depunerea cererii, s-a apreciat că nu se poate pune problema tardivității.
Instanța de fond a respins cererea comisiei județene, de introducere în cauză a celor două organisme – a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial Silvic și de Vânătoare Suceava – pentru următoarele motive:
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată conferă celor două organisme dreptul de a formula plângeri împotriva hotărârilor comisiilor județene de fond funciar, dar nu instituie vreo obligație a comisiilor sau a instanței de a solicita, respectiv de a admite introducerea acestora în cauză. S-a mai reținut că cele două instituții au câte un reprezentant în comisiile de fond funciar, cu drept de vot, fiind vorba de organe deliberative, colegiale, iar în funcție de rezultatul votului hotărârile devin obligatorii pentru toți membrii comisiilor, indiferent de felul cum au votat.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a constatat că petenta a făcut proba vocației la constituirea dreptului de proprietate, ca și a vocației succesorale, plângerea fiind admisă așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS la judecata în fond, și anume sub nr._ .
În recursul declarat intimata a criticat sentința pentru următoarele motive:
- petenta a recunoscut că i-a fost deja reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha, teren cu vegetație forestieră, teren ce figura în tabelul de parcelare în favoarea defunctului său soț, astfel încât în repararea unui prejudiciu pretins petenta nu poate folosi același act doveditor.
- cererea de reconstituire pentru suprafața de 3 ha, până la completarea lotului titlul de proprietate de 5 ha, nu se încadrează scopului prevăzut de art. 2 din Legea nr. 187/1945, deoarece în baza acestui act normativ nu s-au acordat întotdeauna câte 5 ha de teren. Față de petentă și respectiv autorul său, Legea nr. 187/1945 și-a produs deja efectele, aceasta nemaifiind în măsură să ceară repararea unui presupus prejudiciu adus autorului său prin aplicarea defectuoasă a actului normativ menționat.
- din tabelul de parcelare al terenului expropriat nu se poate distinge dacă la nivelul anului 1945 defunctul autor al petentei deținea sau nu o altă suprafață de teren care să poată fi atribuită în prezent.
- actul normativ din anul 1995 nu făcea referire la teren cu vegetație forestieră, legea menționând în mod expres că regimul pădurilor și viilor va face obiectul unei legi speciale.
- sentința este netemeinică deoarece dispozitivul acesteia cuprinde o mențiune ce nu poate fi pusă în aplicare, în condițiile în care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, fără precizarea amplasamentului acestui teren și fără a fi administrate probe din care să rezulte dacă pe raza comunei există sau nu teren cu vegetație forestieră disponibil pentru constituirea dreptului. În condițiile în care ar fi fost administrate probe în acest sens și s-ar fi constatat că la nivelul comunei nu există suprafețe de teren disponibile, ar fi putut fi obligată comisia locală să întocmească propunere pentru acordare de despăgubiri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041 și 305 Cod procedură civilă.
P. aceste motive, solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentă.
La termenul de judecată din data de 13.12.2012 au fost introduși în cauză moștenitorii petentei care a decedat după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petenta a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9001/26.01.2011, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale Grințieș de admitere a cererii de reconstituire în favoarea petentei, în calitate de moștenitor a soțului său decedat M. N., a dreptului de proprietate pentru terenul de 3,00 ha, cu vegetație forestieră, teren la care autorul său are dreptul până la completarea lotului tip de 5 ha, ținând cont și de suprafața care a fost înscrisă în tabelele cu îndreptățiți în baza Legii de reformă agrară din anul 1945, și pentru care după același autor s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, respectiv 2 ha. Petenta s-a considerat îndreptățită la reconstituire, în această modalitate, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, ale Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 212/2008.
Având în vedere temeiul invocat de petentă, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Din analiza textului menționat, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane, care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume:
- persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată.
- persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale.
- persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
În cauzele în care se solicită aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, nu poate fi vorba de o reconstituire a dreptului, deoarece aceste categorii de persoane nu au avut în proprietate terenuri, care să fi fost preluate în orice modalitate, pentru a putea fi apreciat că, prin constatarea îndeplinirii condițiilor din acest text, este vorba de o reintrare a terenurilor în patrimoniul foștilor proprietari, ci în mod evident în cazul constatării îndeplinirii condițiilor se realizează o constituire a dreptului în patrimoniul solicitanților, acesta fiind momentul în care pentru prima dată bunurile intră, în mod efectiv, în patrimoniul celor îndreptățiți.
Față de categoriile de persoane rezultate, din interpretarea textului arătat, drept beneficiare ale constituirii, se constată că petentul, în raport de actul invocat în dovedirea dreptului de proprietate, se încadrează în categoria persoanelor fizice, care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza legii de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale, și, ca atare, în analiza cererii formulate se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- să aibă calitatea de persoane îndreptățite la împroprietărire, în accepțiunea Legii nr. 187/1945
- să fi fost înscrise în tabelele nominale întocmite la acea dată.
În acest temei petenta a recunoscut că după același autor i s-a mai reconstituit dreptul de proprietate, pentru suprafața de 2 ha, teren care a fost evidențiat în tabele de împroprietăriți, întocmite cu ocazia Legii de reformă agrară din anul 1945.
Având în vedere înscrierea autorului petentei pe lista cu îndreptățiții la împroprietărire, se constată că a fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind recunoscut anterior dreptul la cerere, în calitate de moștenitor al aceluiași autor, asupra terenului cu care acesta a figurat pe listele de îndreptățiți.
Faptul că autorul petentei a avut și calitatea de veteran de război, fapt dovedit cu acte care au fost eliberate de Arhivele Militare, nu conferă acesteia calitatea de îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate și în acest temei, respectiv art. 36 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, deoarece categoriile de persoane prevăzute în acest act normativ sunt distincte, condițiile necesar să fie îndeplinite fiind diferite, fără însă ca obligatoriu să aibă ca efect constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, în condițiile în care determinarea suprafețelor cuvenite fiecărei persoane era atributul exclusiv al comitetelor locale, constituite pe comune, și se realiza în funcție de suprafața avută în proprietate anterior intrării în vigoare a legii de reformă agrară, dar și față de rezerva de pământ existentă în raza fiecărei unități administrative, constituită la acel moment ca plasă.
Față de procedura de împroprietărire, expres și imperativ reglementată de Legea de reformă agrară, se constată că dreptul petentei la constituire, în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, în calitate de moștenitoare a autorului înscris ca îndreptățit, a fost dovedit pentru suprafața care deja a fost obținută în acest temei.
Aceasta deoarece, prin recunoașterea dreptului după același autor, sunt respectate în totalitate regulile impuse de Legea de reformă agrară din anul 1945, și anume corelarea suprafeței existente în proprietate cu disponibilul existent la nivelul fiecărei comune. În această situație sunt respectate și dispozițiile Legii nr. 1/2000, în care se prevede, astfel cum am arătat, categoria persoanelor îndreptățite ca fiind cele care au fost înscrise cu suprafețe atribuite în tabelele nominale, urmând să fie acordate terenurile respective, care au făcut obiectul împroprietăririi în anul 1945.
Prin urmare, se constată că aplicarea tezei finale a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2008, poate să intervină numai pentru situațiile în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru înscrierea autorului în celelalte categorii de persoane beneficiare a dreptului la constituire prevăzut de același text.
Se constată, de asemenea, că cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de petentă la data de 16.01.2009 este depusă tardiv deoarece textul articolului 36, din forma inițială a Legii nr. 1/2000, a fost modificat succesiv prin Legile nr. 204/2004, nr. 247/2005, nr. 193/2007 și respectiv nr. 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare.
Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii. Astfel, toate legile fondului funciar care au prevăzut îndreptățirea la formularea cererilor au prevăzut, în mod expres, termene de depunere a cererilor, care au variat între 30 și 60 zile, de la momentul intrării în vigoare a actului normativ, care a reglementat dreptul substanțial aplicabil. De asemenea, se constată că ultimul interval de timp acordat de legile funciare pentru formularea cererilor de reconstituire a fost de 60 zile, fiind prevăzut de Legea nr. 193/2007, respectiv art. II, conform căruia „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36, pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008, este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008.
Petenta a formulat cererea de constituire la data de 16.01.2009, cu mult peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008.
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, raportate la dispozițiile aplicabile în speța de față, motive față de care, în baza art. 304 pct. 8 și 9 raportat la art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, recursul declarat urmează a fie admis, sentința modificată în totalitate, iar pe fond plângerea formulată de petentă împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. respinsă, ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 870 din data de 22.05.2012 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimații - petenți L. F. – moșt. def. M. A., domiciliată în Piatra N., .. 31, .. B, ., județul N., și M. S. D. - moșt. def. M. A., domiciliat în Piatra N., .. 5, ., județul N., și intimata - intimată C. L. Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta M. A. și înlătură dispozițiile prin care s-a constituit, în favoarea petentei, dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, județul N., și prin care a fost anulată în parte hotărârea nr. 9001/26.09.2011 a Comisiei Județene N..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. M. U. L. F., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. și tehnored. L.F. – 25.02.2013
Tehnored. C.A. – 26.02.2013
2 ex.
Fond: G. M.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 94/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
