Fond funciar. Decizia nr. 94/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 94/RC
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 30.01.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 94/RC
Instanța constituită din:
Președinte: V. B. - judecător
C. B. - judecător
D. M. - judecător
D. L. - grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-reclamantă C. M., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat U. S. – Piatra N., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 6193 din data de 25.11.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. C., domiciliat în O., ., județul C.-S., C. locală D.-Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect nulitate absolută titlu de proprietate.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2013, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 30.01.2013 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6193 din 25.11.2011 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6193/25.11.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. Roșie, jud. N..
Totodată, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâții D. C., C. locală D. Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect anulare titlu de proprietate, ca inadmisibilă.
A fost obligată reclamanta să-i achite pârâtului D. I. C. suma de 1500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 09.12.2010 sub nr._, precizată la data de 13.09.2011 (f.49 ds.), reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâtul D. C., solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 7745/08.04.2009 eliberat în favoarea acestuia din urmă, cu privire la suprafața de 1460 m.p., având vecinătățile: N – C. Gh. J., S – P. E., E – drum sătesc și V – Turnea S..
În motivarea în fapt a cererii formulate, reclamanta a arătat că terenul în litigiu, în suprafață de 1460 m.p., situat în .. N., ., i-a fost atribuit de către CAP D. Roșie, cu act de dare în plată și cu privire la acesta i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1650/1996.
Totodată, casa precum și anexele existente pe terenul în litigiu le-a construit cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, eliberându-i-se în acest sens autorizație pentru executare de lucrări nr. 715 din 17.05.1974.
La data la care a fost pusă în posesie cu această suprafață de teren, nu cunoștea că există un moștenitor al fostului proprietar, în condițiile în care la momentul cumpărării terenului nu exista niciun litigiu pe rolul instanțelor judecătorești, nu s-a notat nicio acțiune ori interdicție în cartea funciară, nu a fost notificată de către pârât și deține legal terenul precum și construcțiile, având reprezentarea că statul este adevăratul proprietar al imobilului.
A mai precizat reclamanta că la nivelul anului 1985 suprafețele de teren pe care erau edificate construcțiile ce făceau obiectul unor acte de vânzare-cumpărare, nu puteau fi cumpărate, la rândul lor, însă conform dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, pe care le-a enunțat, toți cei care au încheiat, în calitate de cumpărători, acte de vânzare-cumpărare pentru construcții în perioada 1962-1989 urmează să dobândească și dreptul de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor cumpărate, vechii proprietari urmând a primi teren pe alt amplasament.
Totodată, reclamanta a învederat că ea locuiește în imobilul edificat pe suprafața de teren în litigiu încă din anul 1974- an în care a solicitat eliberarea autorizației de executare lucrări, iar locuința din . este singura pe care o deține și pentru care achită impozite, motiv pentru care se impune anularea parțială a titlului de proprietate nr. 7745/08.04.2009.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, dispozițiile Legii nr. 169/1997, precum și ale Legii nr. 247/2005.
În dovedirea cererii formulate, reclamanta a depus la dosar, în copie, titlul de proprietate nr. 7745/08.04.2009 eliberat în favoarea pârâtului, o schiță a terenului în litigiu, autorizația pentru executare de lucrări nr. 715/17.05.1974 eliberată numitului C. Gh. N., cererea formulată de acesta din urmă pentru eliberarea unei autorizații de executare lucrări, precum și un referat întocmit la data de 17.11.1974 de către Comitetul executiv al Consiliului Popular al comunei D. Roșie, jud. N. (f.4-9 ds.).
Pârâtul D. C., legal citat, a formulat întâmpinare (f.14 ds.), prin care a arătat că este de acord doar în parte cu acțiunea formulată de către reclamantă, respectiv cu anularea parțială a titlului său de proprietate cu privire la suprafața de teren care este ocupată de construcții în măsura în care această suprafață se suprapune cu terenul din titlul său de proprietate, nefiind, însă, de acord cu anularea titlului de proprietate în ce privește întreaga suprafață de teren de 1.460 m.p. solicitată de către aceasta.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a învederat faptul că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, având în vedere că reclamanta a făcut dovada că și-a edificat locuința în mod legal, având eliberată autorizația de construcție nr. 715/17.05.1974, precizând că reclamanta nu a putut primi în anul 1974 de la fostul CAP D. Roșie, jud. N., o suprafață de 1.460 m.p. cu act de dare în plată, întrucât statutul CAP, aflat în vigoare în perioada cooperativizării, prevedea posibilitatea atribuirii unei suprafețe de maximum 400 m.p. De altfel, a mai arătat că după . Legii nr. 18/1991, reclamanta nu a făcut dovada că i s-ar fi eliberat titlu de proprietate pentru o suprafață mai mare de teren, iar schița întocmită la data de 17.02.2004 de către . reprezintă un proces verbal de punere în posesie și nici nu are valoarea unui titlu de proprietate.
În apărare, pârâtul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
După punerea în discuție a cadrului procesual, la termenul de judecată din data de 25.03.2011, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. Roșie, jud. N. și a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. Roșie a formulat întâmpinare (f.27 ds.), prin care a apreciat că cererea reclamantei este îndreptățită doar în parte învederând că fostul CAP D. Roșie, jud. N. a atribuit numitului C. N., care a fost soțul reclamantei, o suprafață de 250 m.p., ca lot în folosință, pentru construcția unei case, care făcea parte din suprafața de 2500 m.p. teren intravilan, înscrisă în rolul agricol al pârâtului D. I. C., aferent anilor 1959-1963.
Acestuia din urmă i s-a emis titlul de proprietate nr. 7745/2009 pentru suprafața totală de 8.060 m.p., din care 2.260 m.p. situați în intravilan, în sola 21, .>
A mai arătat comisia locală că suprafața de 250 m.p. ce i-a fost atribuită numitului C. N. de către CAP a fost înscrisă în rolul agricol al acestuia din perioada 1971-1975 și 1981-1985, casa și grajdul figurând înregistrate în 1975 și 1976, însă din măsurătorile efectuate la fața locului de către C. locală D. Roșie, s-a constatat că reclamanta, împreună cu familia sa deține în fapt o suprafață de aproximativ 1.460 m.p. teren, restul de grădină, de aproximativ 1.137 m.p. fiind deținut de numitul C. V. și familia acestuia.
În legătură cu aceștia din urmă, comisia locală a învederat faptul că pârâtul D. C. a înstrăinat în anul 1985 numitului C. V. o casă și terenul aferent de 200 m.p. din aceeași solă 21, teren care ulterior a trecut în proprietatea statului. Mai târziu, prin Decizia Prefectului nr. 331/1991, suprafața de 250 m.p. aferentă construcțiilor cumpărate de numitul C. V., au trecut din proprietatea statului în proprietatea acestuia din urmă.
Așa fiind, întrucât din suprafața totală de 2500 m.p. teren intravilan, înscrisă în rolul agricol al pârâtului D. I. C., i s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2.260 m.p. avându-se în vedere doar suprafața de teren vândută numitului C. V., cererea reclamantei de anulare parțială a titlului de proprietate nr. 7745/2009 apare ca justificată, impunându-se constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru o suprafață de 250 m.p. ce face parte din suprafața de 2260 m.p. teren intravilan înscrisă în titlul criticat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 și 275 Cod procedură civilă, precum și prevederile Legii nr. 18/1991.
Ulterior, la solicitarea instanței, C. locală D. Roșie a precizat, prin adresa nr. 4391/26.04.2011 (f.28 ds.) că în favoarea reclamantei nu a fost constituit sau reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
Totodată, comisia locală a depus la dosar, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui anulare se solicită (f.29-41 ds.).
La data de 13.09.2011 (f.49 ds.), reclamanta a precizat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ce a fost înregistrată sub nr. 2742/27.02.1991 și în baza acestei cereri defunctul său soț, C. N., a fost pus în posesie cu suprafața de 1.460 m.p. teren - suprafață cu privire la care solicită anularea parțială a titlului de proprietate nr. 7745/2009 - conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1650/04.06.1996.
În susținerea celor arătate prin precizare, reclamanta a depus la dosar în copie, procesul verbal de punere în posesie nr. 1650/04.06.1996, cererea de constituire nr. 2742/27.02.1991, precum și adresa nr. 9773/25.08.2011 eliberată de Primăria comunei D. Roșie, jud. N. (f.50-52 ds.).
La termenul de judecată din data de 21.10.2011 reclamanta precizat că nu deține actul de dare în plată la care face referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Față de precizarea la acțiune formulată de către reclamantă, precum și față de cele învederate de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. Roșie, jud. N., pârâtul D. C. a formulat o completare la întâmpinare (f.55 ds.), prin care a revenit asupra poziției procesuale inițiale, solicitând respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de către reclamantă, având în vedere faptul că aceasta nu a făcut dovada unui drept de proprietate cu privire la suprafața de teren de 1.460 m .p. a cărei radiere din titlul lui o solicită.
În acest sens, a arătat că procesul verbal de punere în posesie nr. 1650/04.06.1996 invocat de către reclamantă în susținerea pretențiilor sale nu are nici o valoare în lipsa unei hotărâri a Comisiei locale D. Roșie de validare a cererii de constituire pe care a formulat-o și a unei hotărâri a comisiei județene de validare a hotărârii comisiei locale, iar C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. Roșie, jud. N. a precizat în mod clar că în favoarea reclamantei sau a soțului acesteia nu a fost constituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu. Mai mult, din actele dosarului rezultă că reclamantei i s-a atribuit ca lot în folosință, de către CAP D. Roșie, doar suprafața de 250 m.p. teren.
C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. Roșie a formulat, la rândul său, o completare la întâmpinare (f.62,63 ds.).
Prin această completare, comisia locală a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. M., având în vedere că din chiar înscrisurile depuse de aceasta la dosarul cauzei rezultă că suprafața de 1460 m.p. teren pentru care solicită anularea titlului de proprietate nr. 7745/2009 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2448 din 05.06.1996. Ca atare, la data promovării acțiunii, respectiv 06.12.2010, reclamanta nu putea justifica nici un drept real asupra terenului.
Pe fondul cauzei, comisia locală a solicitat respingerea acțiunii de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 7745/2009, întrucât nu a făcut dovada că ar fi incidente în cauză dispozițiile art. III din legea 169/1997.
A mai învederat că actuala comisie de fond funciar nu a avut cunoștință de existenta procesului-verbal de punere în posesie nr. 1650 din 1996 pentru suprafața de 1460 m.p., și că reclamanta nu era, oricum, îndreptățită să fie pusă în posesie cu o suprafață mai mare decât cea care i-a fost atribuită de către CAP., dar că procesul verbal de punere în posesie nu stabilește dreptul de proprietate, ci doar amplasamentul.
De asemenea, a precizat că prin cererea nr. 2742/1996, numitul C. Gh. N. a solicitat teren, dar nu a solicitat constituirea dreptului de proprietate privata asupra lotului dat în folosință de către CAP.
C. locală a mai solicitat respingerea unei eventuale cereri de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, la ultimul termen de judecată instanța a pus în discuție excepțiile ridicate de către pârâți prin întâmpinările formulate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că aceasta ar fi înstrăinat suprafața de teren în litigiu, instanța a reținut că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D. Roșie a învederat faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2448/05.06.1996, reclamanta ar fi înstrăinat suprafața de 1460 m.p. teren, suprafață cu privire la care solicită a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 7745/2009.
Acest aspecte nu sunt, însă, de natură a nega existența calității procesuale active a reclamantei și existența interesului acesteia în formularea prezentei acțiuni, reclamanta având tot interesul de a i se recunoaște dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren litigioase, drept care ar confirma legalitatea unei eventuale tranzacții încheiate de către aceasta, întrucât doar în calitate de proprietar aceasta ar fi putut înstrăina terenul și cu atât mai mult cu cât vânzătorul are obligația de a-l garanta pe cumpărător împotriva evicțiunii.
Cât privește inadmisibilitatea invocată de către pârâtul D. C., instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu susținerile părților, se reține că reclamanta a primit în perioada cooperativizării, de la fosta CAP D. Roșie, jud. N., o suprafață de teren, în vederea edificării unei case de locuit și a unui grajd pentru animale, conform autorizației pentru executare lucrări nr. 715/17.05.1974 (f.6 ds.).
Terenul atribuit reclamantei făcea parte din suprafața de teren de 2500 m.p. teren intravilan, care aparținuse pârâtului D. C. și care figura în rolul agricol al acestuia din perioada anterioară cooperativizării.
Întinderea suprafeței de teren care a fost atribuită reclamantei nu rezultă însă, din actele dosarului, reclamanta susținând că i s-a atribuit exact suprafața de 1460 m.p. teren, care face obiectul material al litigiului, printr-un act de dare în plată, pe care nu l-a depus, însă la dosar, susținând că nu mai este în posesia acestuia, în timp ce C. locală D. Roșie, jud. N. a învederat faptul că reclamantei i s-a atribuit ca lot în folosință o suprafață de 250 m.p.
Instanța de fond a mai reținut că cel mai important aspect în cauză, determinant în soluționarea acesteia, este faptul că în favoarea reclamantei (sau a soțului acesteia, defunctul C. N.) nu a fost constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren a cărei radiere o solicită din titlul de proprietate nr.7745/08.04.2009 eliberat pârâtului D. I. C..
Or, cât timp reclamanta nu are recunoscut acest drept, indiferent dacă este sau nu îndreptățită a i se constitui dreptul de proprietate, desigur că ea nu poate solicita nici anularea titlului pârâtului.
În ceea ce privește întinderea suprafeței de teren atribuită reclamantei, aceasta trebuie să fie stabilită în cadrul procedurii de constituire a dreptului de
proprietate, în prezenta cauză neavând relevanță faptul că aceasta este incertă, aspect care este, însă, de natură a releva, o dată în plus, inadmisibilitatea cererii formulate de către reclamantă.
Faptul că defunctul C. Gh. N. a formulat cererea nr. 2742/27.02.1991 (f.51 dosar fond ), prin care a solicitat stabilirea în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren, fără a indica întinderea acesteia și faptul că acestuia i s-a eliberat procesul verbal de punere în posesie nr. 1650/04.06.1996 cu privire la o suprafață de 1460 m.p. (f.50 ds.) nu pot conduce la concluzia că în favoarea acestuia a fost constituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1460 m.p., așa cum în mod greșit susține reclamanta, ci doar evidențiază faptul că acesta a depus demersuri în acest sens, în urmă cu 20 de ani, fără a stărui în finalizarea acestor demersuri, el, sau moștenitorii săi, eventual printr-o acțiune în instanță, în vederea reglementării situației juridice a terenului.
Judecătorul fondului a mai motivat că acest lucru nu o împiedică, însă, pe reclamantă, de a solicita soluționarea cererii formulate de către defunctul său soț, sau de a solicita ea însăși, în mod clar, constituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren la care se consideră îndreptățită, urmând ca, ulterior, în situația în care cererea sa ar fi soluționată favorabil, să depună demersuri în vederea valorificării depline și reale a dreptului său de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta C. M. solicitând admiterea cererii, casarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii civile pe care a formulat-o .
În motivarea cererii de recurs a arătat că prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză, cât și actul suspus judecății, fără să țină cont de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
În mod greșit instanța a reținut că procesul-verbal de punere în posesie nr. 1650/1996 nu face dovada că soțul său ar fi urmat întreaga procedură.
Din întreg materialul probatoriu rezultă cu certitudine faptul că la momentul încheierii procesului-verbal de punere în posesie nr. 28/1906 din data de 12.09.2008, prin care i s-a atribuit intimatului D. C. suprafața de 2260 m.p teren arabil intravilan, nu s-au efectuat verificări prealabile pe teren cu privire la amplasamentele acestor suprafețe, prilej cu care s-a procedat la identificarea construcțiilor edificate pe suprafața de 250 m.p atribuită ca lot în folosință.
După încheierea procesului-verbal de punere în posesie nr. 1650, la scurt timp soțul a decedat astfel încât nu a avut cunoștință dacă a fost reconstituit dreptul de proprietate. Consideră că acesta este momentul în care s-a produs dezechilibrul soluționării cererii pe care au depus-o la comisia locală fiind înregistrată sub nr. 2742/1991. Or, a mai arătat că a se reține acum că defunctul său soț a făcut demersuri pentru a-și consolida dreptul de proprietate în urmă cu 20 de ani, însă nu a stăruit în finalizarea acestor demersuri înseamnă a se anula practic actul încheiat de autoritățile locale la acea dată.
Recurenta a mai arătat că a făcut dovada deplină a dreptului de proprietate prin faptul că deține atât terenul dat cu acte de dare în plată înscris în registrul agricol, cât și construcțiile edificate în anul 1975 împreună cu terenul aferent, curte și grădină, iar titlul de proprietate emis în favoarea intimatului este în parte anulabil întrucât nu a fost obținut în mod legal.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 alin. 9 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Intimatul-pârât D. C. prin întâmpinarea formulată la fila 16-17 a solicitat respingerea ca nefondat a recursului întrucât nu există motive temeinice care să justifice constatare a nulității titlului său de proprietate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că soții C. N. și M. nu au obținut constituirea unui drept de proprietate pentru terenul aferent casei de locuit, nu s-a făcut dovada depunerii cererii de constituire, nu există o hotărârea a Comisie Comunale D. - Roșie privind obținerea unui drept de proprietate de către aceștia, singurul act invocat de recurentă este procesul-verbal de punere în posesie nr. 1650/04.06.1996 care nu este suficient pentru a determina anularea titlului său de proprietate.
Tribunalul, analizând hotărârea sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
Instanța de fond prin hotărârea pronunțată a criticat în principal faptul că reclamanta nu a continuat demersurile începute în urmă cu 20 de ani de către soțul său, defunctul C. Ghe. N. pentru a finaliza constituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 1.460 m.p a cărei radiere o solicită din titlu de proprietate nr. 7745/08.04.2009 eliberat intimatului-pârât D. I. C..
În mod greșit judecătorul fondului a procedat la respingerea acțiunii formulate de reclamanta C. M. ignorând dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă prin care judecătorul trebui să stăruie prin toate mijloacele în aflarea adevărului, chiar și atunci când părțile se împotrivesc, având posibilitatea să pună în discuția acestora necesitatea administrării probelor necesare ce se impun în cauza pendente.
Or, părțile și-au probat susținerile prin înscrisurile pe care le-au depus la dosar și din care reiese că defunctul C. Ghe. N. - soțul recurentei -reclamante C. M. a formulat la data de 27.02.1991 cererea înregistrată sub nr. 2742 aflată la fila 51(dosar fond) prin care a solicitat stabilirea în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren „care i se cuvine”, într-adevăr fără a indica întinderea suprafeței solicitate.
În urma acestui demers i-a fost eliberat procesul-verbal de punere în posesie nr. 1650/04.06.1996 cu privire la suprafața de 1460 m.p (fila 50 dosar fond ), însă acesta a fost ultimul demers realizat.
Instanța de fond trebuia să pună în discuția părților necesitatea administrării unui probatoriu suplimentar: proba testimonială și proba cu expertiză tehnică pentru identificarea atât a terenului reclamantei, cât și a pârâtului întrucât chiar acesta la fila 14 (dosar fond) prin întâmpinare a arătat că este de acord cu anularea parțială a titlului său de proprietate deoarece reclamanta a făcut dovada că și-a edificat locuința în mod legal, fapt dovedit prin autorizația de construcție nr. 715/17.05.1974 (fila 6-9 dosar fond). În acest context judecătorul fondului trebuia să aprofundeze cercetarea judecătorească pentru aflarea adevărului întrucât soțul reclamantei a făcut cerere pentru constituirea dreptului de proprietate care a rămas nesoluționată în timp.
Or, potrivit dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991 terenurile aferente casei de locuit și a anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora determinate potrivit art. 8 din Decretul Legii nr. 42/1990 sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau moștenitorilor acestora, chiar dacă atribuirea lor s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. În cazul admiterii acestor cereri de constituire a dreptului de proprietate, foștii proprietari urmează a fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau în extravilan sau prin despăgubiri bănești.
Față de cele reținute tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 alin. 61 Cod procedură civilă să admită recursul și să caseze hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului, reținându-se atât poziția pârâtului care a fost de acord, în parte, cu acțiunea precizată de către reclamantă, dar și demersurile efectuate de soțul reclamantei în vederea constituirii dreptului de proprietate dar care au rămas nefinalizate.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C. M. cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat U. S. – Piatra N., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 6193 din 25.11.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimații-pârâți D. C., domiciliat în O., ., județul C.-S., C. locală D.-Roșie pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N.,
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.01.2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
V. BaciuCristian B. D. L.
D. M.
Red/v.B./26.03.2013
Tehnored/D.L./27.03.2013
Fond/C. D.
Ex.2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 103/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 467/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
