Fond funciar. Decizia nr. 506/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 18-08-2014 în dosarul nr. 506 RC
Dosar nr._ | CONTESTAȚIE ÎN ANULARE |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 506/RC din 18.08.2014
Ședința publică din 18.08.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
G. B. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de reclamanta O. P. C. (E.) – domiciliată în satul Răucești, comuna Răucești, ., județul N. împotriva deciziei civile nr. 1129/RC din 14.11.2013 pronunțată de Tribunalul N. – Secția I civilă în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații M. T. T. (T.) – domiciliat în satul Răucești, ., județul N., V. S. – decedată pe parcursul judecății – prin moștenitori: A. C. T. – domiciliată în satul Dumbrăvița, . Suceava, R. C. N. – domiciliată în satul Tîrzii, ., V. C. C. – domiciliat în Bacău, ., ., A. C. E. – domiciliată în satu Vadu Moldovei, . Suceava, V. C. V., V. D. D.-Ș. și V. D. C.-D. – domiciliați în satul Răucești, ., C. locală Răucești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns doamna avocat C. O. pentru contestatoarea O. P. C. și doamna avocat Pucăloaia A. pentru intimatul M. T. T., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este CONTESTAȚIE ÎN ANULARE;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată,;
- a fost înaintat, spre consultare, de către Judecătoria Târgu N., dosarul nr._, soluționat prin decizia civilă nr. 1129/RC din 14.11.2013, ce face obiectul prezentei contestații în anulare.
După referatul grefierului, instanța pune în discuția părților excepția inadmisibilității contestației, invocată din oficiu la termenul anterior.
Doamna avocat C. O., pentru contestatoarea O. P. C., solicită respingerea excepției, arătând că motivele invocate în susținerea căii extraordinare de atac sunt cele menționate la art. 318 Cod procedură civilă, respectiv eroarea materială, în condițiile în care hotărârile nu au fost pronunțate în contradictoriu cu moștenitorii defunctei V. S.. Susține că suprafața de 550 mp este proprietatea contestatoarei, intimații nefăcând dovezi cu privire la pretinsul drept de proprietate. În concluzie, solicită admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
Doamna avocat Pucăloaia A., pentru intimatul M. T. T., solicită admiterea excepției inadmisibilității, arătând că dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă sunt clare iar criticile formulate vizează fondul cauzei, astfel că nu se pot soluționa în calea de atac promovată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1129/RC din 14.11.2013 pronunțată de Tribunalul N. – Secția I Civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta O. P. C. (E.) împotriva sentinței civile nr. 1028 din data de 16.07.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în contradictoriu cu intimații - pârâți M. T. T. (T.), V. S., C. L. Răucești de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În motivare, instanța de control judiciar a reținut că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr.51/2547 din 5.08.2002 emis pe numele moștenitorilor defunctei M. E., în sensul excluderii suprafeței de 550 mp teren, situată în intravilanul satului Răucești, sola 45, . și obligarea pârâților, persoane fizice, să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 550 m.p. teren arabil situat în sola 45 . vecinii: N- C. Gh. G.; E- M. T. T.; S- O. E.; V-A. C-tin.
Pornind în analiza sentinței supusă controlului judiciar, de la criticile aduse acesteia de către recurenta-reclamantă, tribunalul a constatat că ele se circumscriu, în drept, motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv ipotezei când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, s-a arătat că recurenta-reclamantă răstoarnă sarcina probei, instituită de dispozițiile art.1169 Cod civil, atunci când afirmă că autoarea intimaților-pârâți, persoane fizice, nu a avut niciodată în proprietate suprafața de 550 m.p. teren în litigiu, și că aceasta a fost, în fapt și în drept, proprietatea autoarei sale, dovedită cu actul de partaj voluntar consfințit în tranzacția nr.912 din data de 28.04.1947.
S-a motivat că, pentru ca instanța de fond să poată analiza legalitatea înscrierii suprafeței de teren în litigiu în titlul de proprietate emis intimaților-pârâți, ar fi trebuit să rețină prioritar dovada existenței dreptului de proprietate al recurentei-reclamante asupra acesteia. Dar cu toate acestea, tocmai această dovadă nu a fost realizată de recurenta-reclamantă. Afirmația acesteia că terenul în litigiu face parte din trupul de 8950 m.p. teren (50 prăjini) pe care autoarea sa, C. P. Moisi, l-a dobândit în proprietate în baza actului de actul de partaj voluntar, consfințit în tranzacția nr.912 din data de 28.04.1947, nu justifică existența unui interes legitim în promovarea unei cereri având ca obiect verificarea legalității unui titlul de proprietate emis unui terț, în procedura legilor fondului funciar, câtă vreme recurenta-reclamantă nu are recunoscut, în persoana sa sau a autoarei directe, un drept propriu de proprietate asupra terenului litigios.
Într-o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes. În acest context, trebuie examinat, în primul rând, interesul legitim al recurentei-reclamante de a cere constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis intimaților-pârâți, interes justificat numai dacă aceasta are la rândul său reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren. În situația de față, recurenta-reclamantă nu are niciun folos practic în urma desființării parțiale a titlului intimaților-pârâți, pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa atât timp cât nu are, la rândul său, un drept de proprietate asupra terenului, recunoscut în condițiile legii speciale.
Instanța de control judiciar a reținut că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că a urmat procedura prealabilă a reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu ce face parte dintr-un trup mai mare de teren, referitor la care, a afirmat că a fost supus colectivizării. În condițiile în care întreg terenul în suprafață de 8950 m.p. teren (50 prăjini), înscris în actul de actul de partaj voluntar consfințit în tranzacția nr.912 din data de 28.04.1947, a fost preluat de CAP-ul din localitate, împrejurare în care se impunea ca recurenta-reclamantă să obțină reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia, în procedura specială reglementată de dispozițiile legilor fondului funciar.
În acest sens, tribunalul a mai reținut că, într-adevăr, recurenta-reclamantă a contestat în instanță hotărârea Comisiei Județene N. prin care a fost soluționată cererea de reconstituire formulată în anul 1991, în condițiile în care aceasta i-a fost admisă în parte doar pentru 1,69 ha teren, cât rezulta din rolul agricol din 1959-1963 având ca titular pe autoarea M. P. A.. Prin urmare, prin sentința civilă nr.7169 din 29.11.1991 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr.7853/1991, a fost admisă plângerea recurentei-reclamante și s-a stabilit în favoarea acesteia „dreptul de a primi titlul de proprietate pentru suprafața totală de 2,93 ha teren”.
Recurentei-reclamante i s-a eliberat Titlul de proprietate nr.51/1929 din 25.04.2000 în care s-a înscris întreaga suprafață reconstituită în procedura specială a Legii nr.18/1991, din care nu face parte însă și terenul în litigiu.
Totodată pornind de la cele arătate mai sus, instanța de control judiciar a mai reținut și faptul că, la data judecării plângerii de fond funciar, recurenta-reclamantă se afla în posesia actului de partaj voluntar consfințit în tranzacția nr.912 din data de 28.04.1947, ce-i fusese eliberat încă din data de 17.12.1990, astfel că nu poate susține că suprafețele de teren înscrise în acesta sunt diferite de cele declarate în rolul agricol din perioada 1959-1963 și cele avute în vedere de instanța care i-a reconstituit dreptul de proprietate pentru un plus de suprafață de 1,24 ha teren.
Astfel, la momentul soluționării plângerii de fond funciar, au fost identificate și măsurate toate trupurile de teren aflate în stăpânirea efectivă a recurentei-reclamante, prin expertiza topo dispusă în cauză, prilej în care nu s-a constatat stăpânirea terenului în litigiu de către inițiatoarea demersului judiciar. Prin urmare, în situația în care aceasta se considera neîndreptățită de întinderea suprafeței de teren reconstituite în favoarea sa, în procedura legilor fondului funciar, sau de amplasamentele terenurilor puse în posesie, avea posibilitatea de a contesta în instanță actul administrativ jurisdicțional de reconstituire a dreptului de proprietate prealabil emiterii titlului de proprietate, demers pe care l-a întreprins, dar în coordonatele menționate, însă nu a contestat procedura de punere în posesie, împrejurare ce a condus la concluzia că a fost mulțumită de modalitatea de punere în posesie premergătoare emiterii titlului său de proprietate.
De asemenea, tribunalul mai reține și faptul că recurenta-reclamantă nu a dovedit că ar fi formulat, în nume propriu, o cerere de recunoaștere a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren litigioase nici după adoptarea Legii nr.169/1997, Legii nr.1/2000 și a Legii nr.245/2005, acte normative ce au repus persoanele îndreptățite în termenul de formulare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor angrenate în procesul de colectivizare.
Prin urmare, a fost subliniat faptul că, pentru terenul în litigiu, de 550 m.p., recurenta-reclamantă nu a făcut dovada urmării procedurii prealabile, cu caracter administrativ-jurisdicțional prevăzută de art.51- art.53 din Legea nr.18/1991 republicată, procedură ce presupunea formularea în termenul legal a unei cereri de reconstituire prevăzută de art.9 - art.13 din actul normativ anterior menționat, urmată de soluționarea acesteia la nivelul Comisiei Locale Răucești printr-o propunere care să fie validată sau invalidată printr-o hotărâre emisă de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în conformitate cu art.51 din lege.
Relativ la argumentele recurentei-reclamante în sensul că instanța a confundat proveniența a două terenuri, respectiv terenul în suprafață de 1.800 m.p. ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.296/196 din 24.04.1958 și cel de 2018 m.p. (ce se află în vecinătatea terenului de 8950 m.p. din tranzacție) și asupra căruia s-a reținut că are calitatea de proprietară prin sentința civilă nr.931/28.04.1947 a Judecătoriei Târgu N., tribunalul a apreciat că aceste aspecte nu au niciun fel de relevanță în cauză câtă vreme recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că a obținut, prioritar și prealabil, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 550 m.p., în plus față de cel de 2,93 ha înscris în titlul său de proprietate.
De altfel, deși recurenta-reclamantă a făcut vorbire de existența contractului de vânzare-cumpărare nr.296/196 din 24.04.1958, privind terenul în suprafață de 1.800 m.p. situat în sola 45, . omis să-l depună la dosar pentru ca instanțele să poată aprecia asupra relevanței acestuia, după cum a evitat, cu bună știință, să menționeze dacă terenul în 2018 m.p., despre care a afirmat că se află în vecinătatea terenului de 8950 m.p. din tranzacție, asupra căruia s-a reținut că are calitatea de proprietară prin sentința civilă nr.931/28.04.1947 a Judecătoriei Târgu N., într-o acțiune în care s-a judecat doar cu proprii frați, provenind de la mama sa M. A., dacă acest teren a făcut obiectul colectivizării, ipoteză în care se impunea reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia și nu obținerea recunoașterii dreptului de proprietate printr-o acțiune în constatarea uzucapiunii de lungă durată.
În condițiile în care concluziile expertului topo au atestat împrejurarea că recurenta-reclamantă nu stăpânește în fapt terenul în litigiu și nici nu a prezentat vreun act doveditor al proprietății obținut în condiții legale, tribunalul a apreciat că nu era posibilă trecerea la analizarea aspectului de fond al legitimității acesteia la stăpânirea terenului în litigiu, decât în condițiile dovedirii parcurgerii procedurii prealabile obligatorii despre care s-a făcut anterior referire, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la situația în care instanțele de judecată ar dispune, în mod direct, cu depășirea competențelor date prin lege, asupra îndreptățirii persoanelor fizice de a obține recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul legilor fondului funciar.
Instanța de control judiciar a apreciat că se mai impun a fi reținute și alte argumente cu privire la condițiile în care a fost emis Titlul de proprietate nr.51/2547 din 21.07.2005 având ca titulari pe intimații-pârâți M. T. T. și V. T. S., în calitate de moștenitori ai defunctei M. T.T. E.. Astfel, înscrisurile administrate au confirmat faptul că titlul de proprietate s-a emis la cererea intimaților-pârâți, pentru suprafața totală de 2,10 ha teren, pe baza mențiunilor rolului agricol din perioada 1959-1962, a cererii de înscriere în fostul CAP din localitate, cerere formulată de autorul M. T., a declarațiilor de vecinătate și a unui act de veșnică vânzare din anul 1933. De altfel, în urma partajului succesoral soluționat prin sentința civilă nr.1069/2009 a Judecătoriei Târgu N., intimații-pârâții și-au împărțit terenul moștenit de la părinți, iar cel în litigiu, în suprafață de 550 m.p., a revenit în proprietatea deplină a intimatului-pârâtului M. T..
Întrucât s-a constatat că la emiterea titlului de proprietate contestat au fost respectate dispozițiile legislației funciare în vigoare la data eliberării, că pentru terenul în suprafață de 550 m.p. recurenta-reclamantă nu opune niciun act de proprietate corespunzător, iar probatoriu administrat a confirmat împrejurarea că terenul în litigiu a fost stăpânit, în decursul timpului, încă de dinainte de colectivizare, de către intimații-pârâți, iar la data judecării recursului doar de către intimatul-pârât M. T., persoană care și prezintă acte de proprietate în justificarea legitimității posesiei sale (titlul de proprietate nr.51/2547 din 21.07.2005 și sentința civilă de partaj judiciar), tribunalul a apreciat că și soluția de respingere a cererii de revendicare imobiliară este temeinică și legală, motiv pentru care a fost menținută.
Tribunalul a subliniat dezinteresul recurentei-reclamante în a se preocupa să asigure legalitatea cadrului procesual pasiv, în condițiile în care a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, pe numita V. T. S., în calitate de proprietară-titulară în titlul de proprietate nr.51/2547 din 21.07.2005, deși decesul acesteia survenise la o dată anterioară promovării cererii introductive, respectiv la data de 09.11.2009 (aspect comunicat instanței de recurs, la cerere, de către Primăria Comunei Răucești).
Pornind de la aspectele reținute mai înainte, tribunalul a concluzionat asupra caracterului nefondat al acțiunii recurentei-reclamante și deci asupra temeiniciei și legalității hotărârii pronunțate de instanța de fond, sens în care, întrucât motivele de recurs invocate au fost analizate și înlăturate pentru considerentele expuse în detaliu, fără a fi evidențiate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a soluției primei instanțe, recursul declarat a fost respins ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr.1129/RC din 14.11.2013 pronunțată de Tribunalul N. – Secția I Civilă recurenta reclamantă O. P. E. a formulat o contestație în anulare, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, fiind indicat ca temei legal prevederile art.318 Cod procedură civilă cu motivarea:
Din eroare nu s-au cercetat toate înscrisurile existente la dosar, inclusiv documentația ce a stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate și chiar expertiza topo întocmită de expert I. V.. Astfel, prin înscrisurile existente la dosar, inclusiv întâmpinarea intimatului M. T. T. de la instanța de fond, acesta nu și-a justificat dreptul de proprietate pentru suprafața de 550 mp situată în intravilan Răucești, reprezentând diferența dintre suprafața de 8950 m.p. rezultată dintre sentința civilă – tranzacția nr.931/28.084.1947, solicitată inclusiv prin cererea de reconstituire nr.84/07.03.1991 și, suprafața de 8400 din Titlu de proprietate nr.51/1929/25.04.2000. Astfel, această diferență de teren este proprietatea sa, motiv pentru care se impune a fi inclusă în titlul său de proprietate și, în consecință poate fi revendicată de la intimați.
La termenul de judecată din data de 26.05.2014 a fost invocată din oficiu excepția inadmisibilității contestației în anulare, aspect asupra căruia instanța de control judiciar, investită cu soluționarea căii extraordinare de atac, a rămas în pronunțare ulterior la data de 18.08.2014, reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă: ,,Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
În situația de față a fost invocată eroarea materială ca motiv de contestație în anulare. Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de recurs este necesar ca eroare materială gravă, invocată de titulara cererii, să privească o problemă de procedură, pentru care să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Această cale de atac tinde la anularea hotărârii nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru un motiv anume prevăzut de lege.
Deși au fost indicate dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, sub aspectul erorii materiale, în realitate, prin întreaga argumentare a contestației se invocă greșeli de judecată, împrejurare în care cererea se transformă de fapt într-un recurs la recurs, situație ce nu poate fi primită, fiind inadmisibilă.
Aprecierea greșelii materiale a fost examinată în raport de situația existentă la data pronunțării hotărârii ce se contestă, deoarece numai față de acest moment se poate determina dacă soluția este rezultatul unei greșeli materiale sau dimpotrivă.
Așa cum este motivată cererea, prin intermediul ei, titulara urmărește de fapt repunerea în discuție a aspectelor criticate în recurs, respectiv soluționarea pe o cale ocolită, din nou a recursului, pornind de la greșeli de judecată și nu de procedură, sens în care cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de reclamanta O. P. C. (E.) – domiciliată în satul Răucești, comuna Răucești, ., județul N. împotriva deciziei civile nr. 1129/RC din 14.11.2013 pronunțată de Tribunalul N. – Secția I civilă în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații M. T. T. (T.) – domiciliat în satul Răucești, ., județul N., V. S. – decedată pe parcursul judecății – prin moștenitori: A. C. T. – domiciliată în satul Dumbrăvița, . Suceava, R. C. N. – domiciliată în satul Tîrzii, ., V. C. C. – domiciliat în Bacău, ., ., județul Bacău, A. C. E. – domiciliată în satu Vadu Moldovei, . Suceava, V. C. V., V. D. D.-Ș. și V. D. C.-D. – domiciliați în satul Răucești, ., C. locală Răucești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.08.2014.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
D. M. | G. B. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. G.BLT. 07.01.2015
Thred. R.C. 08.01.2015
2 ex.; Fond: A.M.U.
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 517/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
