Fond funciar. Decizia nr. 532/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 532 RC
ROMÂNIA | |
Dosar nr._ | Recurs – revizuire |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 532 RC din 29.04.2013 |
Ședința publică din 29.04.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. Baltat | Judecător | |
R. C. - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de petenta D. M. – domiciliată în satul H., ., împotriva sentinței civile nr. 1394 din 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor H. – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-petentă D. M. asistată de dl. avocat F. M. C., lipsind reprezentanții celorlalte intimatelor C. locală H. și C. județeană N..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – plângere la Legea nr. 1/2000;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată acordat în vederea soluționării cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de petenta D. M.;
- la dosar a fost depusă, prin compartimentul arhivă, de către recurenta-petentă, o copie a certificatului de deces . nr._ emis pe numele defunctului U. I., însoțită de o copie a sentinței civile nr. 276 din 14.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
După referatul grefierului, avocatul recurentei-petente solicită repunere pe rol a cauzei, având în vedere că au fost îndeplinite obligații stabilite de instanță în sarcina acesteia.
Analizând cererea, președintele completului de judecată constată că s-a făcut dovada decesului autorului U. I., hotărârea judecătorească prin care s-a declarat pe cale judecătorească decesul acestuia rămânând irevocabilă, motiv pentru care dispune repunerea pe rol a cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, apărătorul recurentei-petente D. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele pe larg precizate în scris, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, că autorul recurentei-petente a decedat pe front și că acesta nu deținea teren la acea dată, motiv pentru care este întemeiată împroprietărirea cu 5 ha teren; nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1394 din 10.10. 2012, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată plângerea prin care, la 23.05.2012, petenta D. Em. M. a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu intimatele C. comunală H. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea în parte, în ceea ce o privește, a Hotărârii nr. 9458 din 09.05.2012 a Comisiei județene N. și reconstituirea în favoarea sa, în calitate de moștenitoare legală a defunctului său unchi, U. Gr. I., a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră.
Din analiza actelor dosarului, în motivarea sentinței, instanța a reținut că cererea petentei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 212/2008 și, prin Hotărârea nr. 6/15.03.2012, C. locală H. a propus admiterea ei, soluția fiind invalidată de C. județeană N., prin art. 2 alin. (1) din hotărârea ce face obiectul litigiului de față.
Prima instanță a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008: „Persoanelor fizice cărora li s‑a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s‑a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le‑a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri“.
În art. 2 din Legea nr. 187/1945 s-a aratat că scopul reformei agrare a fost mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care aveau mai puțin de 5 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.
În lipsa unei definiții a termenului de „gospodărie” instanța, pentru identitate de rațiune, a apreciat că acesta are semnificația termenului de „familie” astfel cum este definit în art. 8 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, respectiv „soții și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor”. Întrucâtautorul petentei după care s-a solicitat constituirea dreptului de proprietate, este decedat pe front, anterior anului 1945, vocația la împroprietărire, la nivelul anului 1945 o avea gospodăria/familia acestuia, respectiv soția supraviețuitoare și copiii necăsătoriți, dacă gospodăreau împreună.
Pe de altă parte, din analiza dispozițiilor înscrise în Legea de reformă agrară nr.187/1945, rezultă că persoanele îndreptățite (conform art.11 din același act normativ – în procedura împroprietăririi) trebuiau să fie înscrise în tabelele nominale de către comitetele locale pe comune, iar mărimea loturilor gospodăriilor nou create și mărirea loturilor gospodăriilor mici nu putea să depășească 5 ha și se determina în raport cu rezerva de pământ existent în raza plasei – art.14 și 15 din Legea nr.187/1945. Din interpretarea acestor texte rezultă că, pe de o parte, persoanele îndreptățite trebuie să fie incluse în tabelele întocmite special în scopul aplicării legii de reformă agrară, iar pe de altă parte, că în tabele era necesar să fie înscrisă suprafața la care aveau dreptul și care li se cuvenea acestora în baza aceleiași legi.
În condițiile în care moștenitorii defunctului U. Gr. I., îndreptățiți la constituirea dreptului de proprietate după autorul lor decedat pe front, trebuiau să fie înscriși într-un tabel nominal, pentru a se determina suprafața de pământ la care ar fi fost îndreptățiți, în funcție de rezerva de pământ existentă, dar și de celelalte categorii care aveau prioritate, lucru care nu s-a întâmplat.
Hotărârea instanței de fond a fost comunicată la 01.11.2012, iar petenta a atacat‑o cu recurs, arătând că în mod greșit i‑a fost refuzată reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenului solicitat, câtă vreme a depus toată documentația necesară dovedirii participării autorului său la războiul pentru apărarea țării și, deci a fost îndreptățită să i se atribuie diferența până la 5 ha.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de cererea formulată, de apărările indicate, de documentele existente, hotărârea pronunțată și criticile invocate, coroborat cu dispozițiile legale aplicabile tribunalul reține că recursul este nefondat urmând a fi astfel respins pentru considerentele expuse mai jos:
Categoria de persoane beneficiare ale reconstituirii dreptului de proprietate din care face parte și autorul recurentei a fost introdusă în art. 36 din Legea nr. 1/2000 prin Legea nr. 204/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din 26 mai 2004, prin al cărei articol unic s‑a statuat că: „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, precum și persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, li se vor acorda terenurile respective în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri“.
Modificarea adusă prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, prin Legea nr. 212/2008, a fost în sensul includerii, în categoria persoanelor beneficiare, a persoanelor care dovedesc, cu acte emise de arhivele militare, că au luptat în cel de al doilea război mondial sau a persoanelor îndreptățite și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, pentru a fi împroprietărite însă, din diverse motive, au fost omise de la împroprietărire.
Autorul recurentei petente, respectiv defunctul U. I. a decedat pe front, la data de 12.05.1944, situație dovedită cu sentința civilă nr. 276 din 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă și, deși moștenitorii acestuia, printre care și recurenta petentă, puteau fi considerați că îndeplineau condiția de a fi considerați îndreptățiți la împroprietărire, această situație nu s-a întâmplat.
Nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 36 din Legea nr. 1/2000 privind omiterea, din diferite motive, de la împroprietărirea efectuată în baza Legii nr. 187/1945, deoarece, așa cum s-a arătat, procedura prevăzută de Legea nr. 187/1945 deși nu l-a vizat pe autorul recurentei petente întrucât acesta nu mai era în viață la momentul când a fost dată legea, nu i-a reținut nici pe moștenitorii acestuia.
Actualele prevederi legale nu dispun acordarea, către persoanele prevăzute la art. 36 din Legea nr. 1/2000, a lotului tip de 5 ha, ci a acelor suprafețe pe care ele le-ar fi putut primi efectiv dacă, în epocă, Legea nr. 187/1945 ar fi fost aplicată până la capăt.
Aceasta deoarece, din prevederile Legii nr. 187/1945 și ale regulamentelor sale de aplicare, reiese că înfăptuirea reformei agrare nu se rezuma la o simplă operație aritmetică de stabilire a diferenței de teren necesare până la lotul tip de 5 ha, urmată de punerea efectivă în posesie cu această suprafață, ci presupunea înainte de toate determinarea suprafeței de teren aflate la dispoziția comisiei de împroprietărire (art. 14 din lege) și stabilirea persoanelor care se încadrau în acele categorii ce aveau întâietate la împroprietărire (art. 12 din lege).
Reiese că a existat posibilitatea ca terenul disponibil pentru realizarea împroprietăririi să nu fie suficient pentru crearea de noi gospodării cu suprafața de 5 ha sau pentru completarea gospodăriilor existente cu suprafața necesară până la 5 ha și, implicit, că a existat posibilitatea ca unele persoane care, deși aveau vocație la împroprietărire, să nu poată beneficia de prevederile legii din aceste motive obiective.
Pe cale de consecință, reiese că soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei D. M. este justă motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a din codul de procedură civilă Tribunalul va respinge ca nefondat recursul acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta D. M. împotriva sentinței civile nr. 1394 din 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria B..
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
D. M. | D. M. și G. B. | R. C. |
Red. G.BLT. 21.05.2013
Thred. R.C. 21.05.2013
2 ex
Fond: O.G.M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 517/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
