Fond funciar. Decizia nr. 635/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 635/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 635/RC
Dosar nr._ - modificare titlu de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 635/RC
Ședința publică din 23.05.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant R. V., domiciliat în P. N., .. 2, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 2101 din 03.04.2012 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți T. Șt. Ș., domiciliat în P. N., ., județul N., R. V. V., domiciliat în P. N., ., nr. 74, județul N., L. C., L. L., domiciliați în P. N., ., nr. 70, județul N., C. R., domiciliată în P. N., .. 6, ., P. M., domiciliată în P. N., ., nr. 74B, județul N., T. M., T. F., domiciliați în P. N., ., județul N., C. L. P. N. pentru aplicarea Legii Nr.18/1991, cu sediul în P. N., județul N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect modificare titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul - reclamant R. V., intimații - pârâți L. C. și P. M. asistați de avocat M. C., avocat substituient Z. L. pentru intimata - pârâtă C. locală P. N., avocat substituient M. N. pentru intimatul - pârât L. L., precum și intimata - pârâtă C. R., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al șaptelea termen de judecată;
- obiectul cauzei este modificare titlu de proprietate;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- intimata - pârâtă C. F. a depus la dosar concluzii scrise (un exemplar);
- s-a atașat dosarul solicitat de la Judecătoria Iași;
- s-au depus precizări la dosar.
Recurentul - reclamant R. V. arată că avocații N. și T. nu pot reprezenta Primăria Municipiului P. N. întrucât mai reprezintă C. L. P. N. în al dosar. Cu privire la dosarul judecat la Curtea de Apel Cluj (nr. 4354/2000), precizează următoarele: M. I. este moștenitoarea lui R. G. împreună cu el, R. S. M. nu mai este moștenitor, L. C. este moștenitorul defunctei L. V., T. M. este fiul lui T. Ș., B. C. este decedat și nu figurează nici un moștenitor, C. R. și L. L. sunt părți, M. M. nu are moștenitori, R. M. are ca moștenitoare pe P. M. (fiică) și R. V. (fiu). Totodată, învederează că sunt trei persoane care se numesc R. V. – bunic, fiu, nepot.
Instanța discută împreună cu toate părțile prezente pe expertiza întocmită de expertul S..
Recurentul - reclamant R. V. arată că această expertiză este cea de a doua. Mai există o expertiză efectuată de N. F., dar care nu este bună. Arată pe schiță unde se află terenul său și unde dorește să fie pus în posesie.
Instanța îi atrage atenția recurentului să păstreze ordinea.
Avocat substituient Z. L., pentru intimata - pârâtă C. locală P. N., învederează instanței că nu a văzut această schiță până azi.
Instanța îi pune în vedere reprezentantei legale a Comisiei Locale P. N. să indice pentru termenul din 22.08.2013 dacă pe acest amplasament s-au emis titluri de proprietate, unde are în prezent recurentul titlu de proprietate, care este motivul pentru care nu s-a emis titlu de proprietate conform hotărârii Curții de Apel Cluj și dacă pe acest teren s-a emis vreun titlu.
Avocat M. C., pentru intimații - pârâți L. C. și P. M., arată că prin hotărârea Curții s-a respins recursul.
Întrebat fiind, recurentul - reclamant R. V. arată că nu dorește să fie pus în posesie pe amplasamentul constatat liber de Curtea de Apel Cluj, respectiv 5754 m.p., constatați în expertiza efectuată de ing. S. S. în dosarul nr._/1992, ci pe amplasamentul pentru care s-a constatat în 2002 că există titluri de proprietate și s-au efectuat puneri în posesie. Mai arată că schița nu este corectă, deoarece s-a folosit schița prezentată de L. C., care este o schiță falsă.
Față de susținerile părților, instanța constată prezenta cauză în stare de judecată, nemaifiind necesar să se comunice relații de către C. L. P. N..
Recurentul - reclamant R. V. arată că i se cuvine amplasamentul situat în partea de Sud a pârâului, și nu în partea de Nord, amplasamentul fiind între pârâu și actualmente P. G., fost lot rezervă stat Școala Normală.
Avocat M. C., pentru intimații - pârâți L. C. și P. M., arată că mai este de soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a lui L. S., pe care a invocat-o la instanța de fond în cererea principală, cât și în fața instanței de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Recurentul - reclamant R. V. solicită să fie pus în posesie pe vechiul amplasament, iar hotărârea comisiei județene (depusă la dosar) stabilește la punctul 4 ce înseamnă vechiul amplasament. La data preluării terenului de către C.A.P., terenul se afla în Dărmănești, punctul Sere sau Grădina Dărmănești. Articolul 7 din această hotărâre prevede același lucru, dar instanța de fond de la Iași și tribunalul de la Cluj nu au ținut cont de această hotărâre. S-a efectuat o nouă expertiză corectă din care rezultă că terenul său în suprafață de 54 ari este stabilit conform vechiului amplasament, respectiv între pârâu și P. G. (fost lot rezervă stat Școala Normală). Mai arată că la Curtea de Apel Cluj nu a știut ce se dorește în instanță, iar Curtea nu a ținut cont că mai există o expertiză (întocmită de N. F.). Consideră că expertiza întocmită de expertul S. conține o greșeală. Solicită admiterea recursului și să i se dea terenul în suprafață de 0,54 ha, suprafață recunoscută de primărie, de comisia locală și de comisia județeană. Solicită să i se dea terenul unde l-a avut. Mai arată că titlurile de proprietate care s-au emis au fost eliberate fără respectarea legii. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat substituient Z. L., pentru intimata - pârâtă C. locală P. N., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, care a constatat că titlurile de proprietate au fost emise cu respectarea legilor fondului funciar. Cu privire la legalitatea acelor titluri de proprietate, Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat cu autoritate de lucru judecat, motiv pentru care nu se mai impune analizarea acum. Cu autoritate de lucru judecat, Curtea de Apel Cluj s-a pronunțat cu privire la întinderea suprafeței la care este îndreptățit R. V. și cu privire la amplasamentul unde poate fi pus în posesie. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat M. C., pentru intimații - pârâți L. C. și P. M., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar. Cu privire la primul motiv de recurs, arată că a solicitat cheltuieli de judecată și prin concluziile scrise depuse la dosar. Pe fond, arată că recurentul a solicitat inițial 1,54 ha teren, iar ulterior a solicitat 0,54 ha, dar acesta nu are dreptul la suprafața pe care o solicită. Prin hotărârile de la Iași, Tribunalul Maramureș și Curtea de Apel Cluj s-a constatat că recurentul nu are dreptul la mai mult de 0,36 ha, cu care a și fost pus în posesie. Mai arată că la termenul anterior a depus la dosar procesul-verbal de punere în posesie, iar pe titlul său de proprietate este menționată suprafața de 0,36 ha la punctul Țigla, care se află la aproximativ 3 km de punctul Sere. Totodată, recurentul nu a făcut nici o dovadă că a avut teren pe vechiul amplasament, în Dărmănești, M. J., nu a figurat niciodată în C.A.P. cu suprafața de 0,54 ha și nu a depus nici un act de proprietate pentru acest teren. Mai arată că actele de proprietate pentru părțile pe care le reprezintă au fost eliberate legal.
Avocat substituient M. N., pentru intimatul - pârât L. L., arată că procesele-verbale de punere în posesie de la filele 160 și 161 (dosar_/1992) au fost avute în vedere de Curtea de Apel Cluj și apreciază că acțiunea este nefondată față de partea pe care o reprezintă, a cărui teren nu s-a învecinat niciodată cu terenul lui R. V.. Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata - pârâtă C. R. solicită să se respecte legea. Nu solicită respingerea recursului, apoi revine și arată că solicită respingerea recursului.
Recurentul - reclamant R. V. arată că familia R. a fost împroprietărită în anul 1921 și că autorul său a primit pământ în M. J.; numitul B. nu figurează în B. - Bodești.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2101 din 03.04.2012 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2101/3.04.2012 pronunțată de Judecătoria P. N. s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții R. M., Popârdă M., L. C. și L. L.; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâții T. ȘT. Ș., R. V. V., L. C., R. M., LIVIZANU L., C. R., P. M., T. M., T. F., C. L. P. N. P. A. LEGII NR.18/1991, C. JUDEȚEANĂ N. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar (modificare titlu de proprietate) – rejudecare; a fost obligat reclamantul să achite pârâților cheltuielile de judecată, astfel:
- pârâtei R. M., suma de 250 lei,
- pârâtei P. M., suma de 250 lei,
- pârâtului L. C., suma de 2.000 lei.
P. soluționarea cauzei instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către C.A.P., precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Conform art. 11 din același act normativ “suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”, din conținutul textului normativ reieșind că au prioritate actele care fac dovada proprietății asupra terenurilor – obiect al reconstituirii.
Astfel, în raport cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale normelor metodologice de aplicare a acesteia, înscrise în H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de reconstituire și funcționare a comisiilor pentru dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a reținut că persoanele îndreptățite au obligația de a formula cerere de reconstituire întemeiată pe înscrisurile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 18/1991 republicată. Această cerere este analizată de comisia locală care emite o hotărâre ce poate fi contestată, hotărâre prin care se propune comisiei județene validarea sau invalidarea cererii. Ulterior, comisia județeană, analizând admisibilitatea și temeinicia propunerii comisiei locale, dispune validarea sau invalidarea acesteia. Hotărârea comisiei județene poate fi contestată pe cale judecătorească, fiind un act emis de un organ cu activitate administrativ jurisdicțională, conform dispozițiilor art. 53 alin. 2 din lege.
În măsura în care hotărârea susmenționată devine definitivă, comisia locală întocmește documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, pe care o înaintează comisiei județene, instituție care este obligată să elibereze titlul cu respectarea fișei premergătoare eliberării titlului respectiv. După emiterea titlului de proprietate, se întocmește procesul - verbal de punere în posesie cu respectarea vecinătăților, solelor și parcelelor înscrise în titlu, obligație ce revine reprezentanților comisiei locale.
În cauza pendinte, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 7881/1991 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr. 7883/1991 a fost admisă plângerea formulată de reclamant alături de sora sa împotriva hotărârii nr. 40/29.07.1991 emisă de C. Județeană N. prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,36 ha teren amplasat în pct. Dărmănești P. N., reclamantul eliminând toate căile de contestare a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate așa cum au fost indicate anterior. Prin decizia civilă nr. 13/1993 Tribunalul N. a casat sentința indicată mai sus și a trimis cauza spre rejudecare. Pe fond, în al doilea ciclu procesual, Judecătoria P. N. a respins cererea formulată (sentința civilă nr. 2636/1995).
Înalta Curte de casație și Justiție, față de cererea de strămutare pe care reclamantul a formulat-o, a dispus ca aceasta să fie desființată, cererea urmând a fi soluționată la Judecătoria Iași, care a respins acțiunea promovată. Sentința civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 242/A/2000 pronunțată de Tribunalul Maramureș ca urmare a strămutării cauzei printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de casație și Justiție.
C. Județeană N. a emis hotărârea nr. 1151/1999 prin care efectua disponibilizări administrative în vederea punerii în posesie a reclamantului pe suprafața de 0,36 ha situată în pct. J. P. N.. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat contestație, arătând că urmează a se reconstitui dreptul de proprietate pentru 1,54 ha, și nu 0,36 ha, astfel cum s-a reținut de către C. Județeană. Prin sentința civilă 967/2002 Judecătoria P. N. a anulat hotărârea, însă aceasta a fost modificată în totalitate prin decizia civilă nr. 41/RC/2003, astfel că a rămas definitivă și irevocabilă hotărârea nr. 1151/1999 emisă de C. Județeană N.. Ca atare, s-a reținut că reclamantul are dreptul la această suprafață de teren de 0,36 ha, situată în pct. J. din mun. P. N., astfel cum se arată chiar în hotărârea Comisiei Județene.
Pe aceste considerente, excepția autorității de lucru judecat nu a putut fi admisă în condițiile în care strict obiectul cauzei este altul decât cel invocat de pârâți.
Față de dispozițiile deciziei civile nr. 971/RC/06.10.2008 a Tribunalului N., prin verificarea dosarelor atașate și analizarea documentațiilor ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ce formează obiectul prezentei cauze, instanța de fond a reținut că acestea au fost emise cu respectarea dispozițiilor art. 8-11 din Legea nr. 18/1991, cuprinzând strict terenurile înscrise în registrele agricole ale pârâților. Mai mult, în situația în care se constată că este o imposibilitate de punere în posesie pe un amplasament pe care s-au emis deja titluri de proprietate, legiuitorul a prevăzut în baza caracterului reparatoriu al actului normativ ca fostul proprietar să primească teren în compensare pe un alt amplasament, iar în situația în care ar fi cu neputință această stare atunci fostul proprietar poate primi despăgubirile corespunzătoare. În speța de față, în urma efectuării expertizei, s-a reținut că terenul despre care face vorbire reclamantul se suprapune în mare parte cu terenurile ce aparțin pârâților (fila 2 din anexa raportului de expertiză și schița de fila 44), pârâților reconstituindu-li-se dreptul de proprietate pe vechile amplasamente, le-au fost respectate drepturile recunoscute de legea fondului funciar, fapt pentru care, pe cale de consecință, aceștia și-au edificat pe terenurile proprietate particulară construcții și anexe pe baza autorizațiilor emise de organele competente. S-a reținut, totodată, că în anul 1952 ascendentul reclamantului, respectiv R. G., a primit prin schimb o suprafață de 0,54 ha situată pe raza comunei Dărmănești, regiunea Bacău, terenul inițial avut de R. G. fiind evidențiat în expertiză la filele 20-21. Față de această situație, instanța de fond a reținut totodată că în anul 1952 ascendenții reclamantului nu mai stăpâneau întreaga suprafață de teren cu care erau înscriși în registrul agricol, ci doar parte din ea până la incinta „Gostat”. În aceste condiții, s-a apreciat că terenul primit la schimb nu se poate suprapune peste terenurile deținute de pârâți în condițiile în care aceștia din urmă aveau folosința vechilor proprietăți pe terenurile situate pe actuală . (tabelul de la filele 19 și 20 din expertiză).
Față de cele anterior arătate, având în vedere documentația cauzei și concluziile expertizei, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată cererea precizată, drept pentru care a respins-o.
Reclamantul R. V. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră neîntemeiată și nelegală pentru următoarele motive:
- instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că apărătorul pârâților L. C. și L. L. a cerut respingerea acțiunii ca inadmisibilă neinvocând legalitatea titlurilor de proprietate, iar instanța le-a acordat cheltuieli de judecată deși acestea nu au fost cerute;
- instanța de fond a cerut Comisiei Locale P. N. să comunice terenurile disponibile pentru atribuirea unui alt amplasament, pe care nu l-a cerut și prin aceasta s-a antepronunțat;
- instanța s-a raportat greșit la decizia civilă nr. 971/RC/6.10.2008, deși, la data la care a cerut restituirea terenul era liber, caz în care se aplică prevederile art. III alin. 1 lit. ii din Legea nr. 169/1997, cu atât mai mult cu cât pârâților nu li s-au eliberat titluri de proprietate pe vechile amplasamente;
- în mod greșit s-a reținut că în anul 1952 ascendenții săi nu mai stăpâneau întreaga suprafață de teren, deoarece în acea perioadă, nu se declarau toate terenurile, iar autorul său a fost proprietarul suprafeței de 1,54 ha, și nu de 0,36 ha;
- terenul în litigiu nu se suprapune peste proprietatea L.;
- se consideră discriminat în raport cu faptul că B. C., vecin de . în zona de litigiu în condițiile în care schimbul de terenuri din anul 1959 a avut loc în aceeași zi;
- moștenitorii lui R. V. nu dețin vreo dovadă din care să rezulte amplasamentul terenului lor;
- titlul de proprietate nr. 8764/05.01.2010 a fost eliberat în favoarea moștenitorilor lui Ș. V. în timpul procesului.
În drept, sunt invocate prevederile art. 304 pct. 6,7, 9 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 republicată prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru.
Pârâții P. M. și L. C. au formulat întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului, arătând în motivare că pârâții au cerut cheltuieli de judecată pe tot parcursul judecării cauzei la fond, că hotărârea instanței de fond este temeinic motivată și că în mod corect a fost avută în vedere decizia civilă nr. 971/RC/6.10.2008 a Tribunalului N..
Mai arată că, în urma unei cercetări penale, s-a statuat că reclamantului i se cuvine 0,54 ha deținut pe vechiul amplasament în .”, asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate și s-a operat punerea în posesie.
Susțin că actul de schimb din anul 1952 nu mai este valabil în raport cu prevederile Legii nr. 247/2005, fiind făcut prin constrângere, că reclamantul nu a deținut teren la pct. „Sere”, fosta moșie J. și că acestuia i-a fost atribuită suprafața de 0,36 ha la pct. „Țigla”.
În cauză a formulat întâmpinare și pârâtul L. L., acesta solicitând respingerea recursului cu motivarea că terenul autorilor săi nu s-a suprapus peste terenul reclamantului, așa cum a reținut și instanța.
Pârâtul R. V. a formulat la rândul său întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului deoarece asupra dreptului de reconstituire al reclamantului s-a pronunțat Curtea de Apel Cluj, că toți posesorii actelor de schimb din anul 1952 au primit terenuri pe fostele amplasamente și că punerea în posesie a reclamantului cu 1,5 ha în anul 1992 a fost provizorie, infirmată de decizia Curții de Apel Cluj. Vechiul amplasament al terenului se stabilește în raport cu cel existent în anul 1947, reclamantul deținând în acel an teren la punctul „B.”, .> Mai arată pârâtul că titlul de proprietate nr. 1/301 a fost eliberat cu respectarea prevederilor legilor fondului funciar.
La termenul din data de 1.11.2012 tribunalul a dispus atașarea dosarului nr. 6050/Rj/2006, iar la termenul din data de 14.03.2013 s-a dispus atașarea dosarului nr. 8602/1998 al Judecătoriei Iași la care se află atașate dosarele nr. 4947/1999 al Tribunalului Maramureș și nr. 4354/2000 al Curții de Apel Bacău.
În recurs au fost depuse acte eliberate în procedura de reconstituire și hotărâri judecătorești privind litigiul dintre părți.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și o va menține pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Pe lângă cele reținute de instanța de fond, tribunalul constată că asupra litigiului dintre părți s-a pronunțat în mod irevocabil Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 2487/2.11.2000. Prin această hotărâre judecătorească s-a statuat atât asupra întinderii dreptului de reconstituire al reclamantului R. V., respectiv 0,36 ha, cât și asupra amplasamentului ce poate fi restituit, acesta fiind cel identificat de expertul S. S. în dosarul nr._/1992. Asupra amplasamentului Curtea a statuat că din totalul de 1,54 ha mai rămân 4754 m.p. după eliberarea titlurilor de proprietate sau punerea în posesie a pârâților, și pe această diferență, care reprezintă terenul primit în urma schimbului, se poate reconstitui dreptul de proprietate al reclamantului.
Întrebat fiind de către instanță asupra amplasamentului pe care îl dorește, în prezența tuturor părților, reclamantul a arătat că terenul care i se cuvine este situat în partea de sud a pârâului evidențiat în schiță, că pe acest teren s-au eliberat titlurile de proprietate pe care le contestă și că nu este de acord cu atribuirea pe suprafața de teren situată în partea de nord a pârâului avută în vedere de Curtea de Apel Cluj.
Ori, opțiunea reclamantului este nejustificată, în condițiile în care, asupra întinderii dreptului de proprietate, a amplasamentului și a legalității punerilor în posesie și a titlurilor pârâților s-a pronunțat Curtea de Apel Cluj, tribunalul constatând că prin acțiunea de față se urmărește, în mod nejustificat, o reluare a discuțiilor pe fondul litigiului și înfrângerea statuărilor cu autoritate de lucru judecat din decizia nr. 2487/2000.
Prin urmare se constată că acțiunea prin care reclamantul solicită anularea titlurilor de proprietate ale pârâților nu este întemeiată.
În raport cu cele reținute, tribunalul apreciază ca inutilă analizarea celorlalte motive de recurs care vizează fondul litigiului.
În privința cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că acestea au fost cerute de către pârâți, astfel că instanța a făcut corecta aplicare a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
Se constată a fi nefondate și motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 Cod procedură civilă, deoarece instanța a reținut corect obiectul acțiunii și a motivat temeinic hotărârea, de altfel, din dezvoltarea acestora rezultând că reclamantul invocă lipsa de temei legal a hotărârii și încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În raport cu decizia civilă mai sus amintită, se apreciază a fi nefondat și motivul de recurs prin care se invocă discriminarea față de pârâtul B. C., acesta fiind, de altfel, parte în cauza soluționată prin această hotărâre.
Față de cele arătate, Tribunalul constată că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recursul va fi obligat să plătească cheltuieli de judecată conform dispozitivului.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. V., domiciliat în P. N., .. 2, .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 2101 din data de 03.04.2012, pronunțată de Judecătoria P. N., în contradictoriu cu intimații - pârâți T. Șt. Ș., domiciliat în P. N., ., județul N., R. V. V., domiciliat în P. N., ., nr. 74, județul N., L. C., L. L., domiciliați în P. N., ., nr. 70, județul N., C. R., domiciliată în P. N., .. 6, ., P. M., domiciliată în P. N., ., nr. 74B, județul N., T. M., T. F., domiciliați în P. N., ., județul N., C. L. P. N. pentru aplicarea Legii Nr.18/1991, cu sediul în P. N., județul N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N..
Obligă reclamantul să plătească pârâtei P. M. suma de 500 lei, pârâtului L. C. suma de 500 lei și pârâtului L. L. suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 23.05.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A. M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. D.S. – 26.06.2013
Tehnored. C.A. – 06.08.2013
2ex.
Fond: I. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 517/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 593/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
