Fond funciar. Decizia nr. 610/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 610/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-06-2012 în dosarul nr. 610/RC
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 27.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.610/RC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. – judecător
V. B. – judecător
C. B. - judecător
D. L. - grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul-pârât M. V. P., domiciliat în municipiul Iași, .. 194, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4107 din data de 18.08.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - reclamante A. A. - L. și G. A. - A., domiciliate în municipiul Piatra N., ., ., județul N., și cu intimații - pârâți B. V. M., M. V. G., T. V. V., V. V. T., M. A., domiciliați în ., M. Gh. G., domiciliat în municipiul Piatra N., ., județul N., Mărtineș Gh. P., domiciliat în satul Homiceni, ., C. locală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 27.06.2012 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4107 din 18.08.2011 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4107/18.08.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ s-au respins ca nefondate excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. V. P., invocate de acesta din urmă.
Totodată, s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantele A. A. L. și G. A. A., în contradictoriu cu pârâții B. V. M., M. V. G., T. V. V., M. V. P., V. V. T., M. A., M. GH. G., M. GH. P., C. Județeană N. pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra Terenurilor si C. locală Bîrgăoani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a dispus modificarea parțială a titlului de proprietate nr._ emis de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în sensul radierii suprafeței de teren de 2.717 m.p., identificată prin hașurare pe schița anexă raportului de expertiză topografică, întocmit în cauză (fila 122 din dosar), ce face parte din suprafața totală de 5.700 m.p. teren arabil, cu nr. topografic 7/71/30, situat în extravilanul comunei B., județul N., cu următoarele vecinătăți: nord – teren la dispoziția comisiei (M. D. potrivit concluziilor raportului de expertiză), est – propr. Comunei Botești (drum exploatare potrivit concluziilor raportului de expertiză), sud – O. N. C. și vest – drum exploatare.
P. a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 24.04.2010, sub nr._, reclamantele A. A. L. și G. A. A. au solicitat anularea integrală sau parțială a unor titluri de proprietate și procese verbale de punere în posesie, emise în temeiul legilor fondului funciar, având ca titulari persoane diferite, în ceea ce privește suprafețele de teren care se suprapun cu suprafața totală de 26,03 ha., situată pe raza comunei Bârgăuani, județul N., cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lor prin decizia civilă nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N., definitivă și irevocabilă.
În motivarea acțiunii reclamantelor au arătat că înscrisurile contestate sunt lovite de nulitate absolută întrucât dreptul de proprietate a fost reconstituit în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite potrivit legilor fondului funciar.
În drept au fost invocate prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 42 din Legea. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
La termenul de judecată din data de 06.05.2010, în temeiul art. 165 Cod procedură civilă, în vederea unei administrări judicioase a actului de justiție, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._, emis pe numele moștenitorilor defunctului M. M. V., în sensul radierii suprafeței de 5.700 m.p., cu nr. topografic 7/71/30, situat în extravilanul comunei B., județul N., cu următoarele vecinătăți: nord – teren la dispoziția comisiei, est – propr. Comunei Botești, sud – O. N. C. și vest – drum exploatare, formulat de reclamante în contradictoriu cu pârâții C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Bârgăuani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Văleni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, B. V. M., M. V. G., T. V. V., M. V. P., V. V. T. și M. A., cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 24.06.2010, instanța de fond a dispus scoaterea din cauză a Comisiei Locale Văleni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având în vedere că terenul în litigiu se află pe raza comunei Bârgăuani, județul N..
Astfel, la termenul de judecată din data de 02.12.2010 instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a pârâtului M. V. G., invocată din oficiu, în condițiile în care, în momentul promovării acțiunii, persoana fizică ce a fost chemată în judecată era decedată, astfel cum rezultă din certificatul de deces comunicat de Primăria Bârgăuani (fila 108 din dosar), neavând capacitate de folosință și de exercițiu. Ca urmare, instanța, la solicitarea reclamantelor, pentru respectarea principiului disponibilității, a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților M. Gh. G. și M. Gh. P., descendenți ai de cujusului.
Pârâta C. L. Bârgăuani pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu solicitările reclamantelor, nici în scris și nici prin intermediul reprezentanților săi.
Pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinarea formulată, a arătat că identificarea în teren a suprafețelor atribuite persoanelor îndreptățite constituie obligația exclusivă a comisiilor locale, astfel încât lasă soluția la aprecierea instanței, solicitând doar respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu se poate reține nicio culpă în sarcina sa, iar, pe de altă parte, această comisiei nu are personalitate juridică.
Pârâtul M. V. P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune (greșit denumită excepția tardivității) întrucât titlul de proprietate contestat a fost eliberat în anul 2004, iar reclamantele au solicitat anularea titlului respectiv, iar nulitatea relativă este prescriptibilă. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive fără a o motiva.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât potrivit art. III alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 169/1997 nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacă la . acestei legi și-au găsit vechile amplasamente atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991. Or, la data intrării în vigoare a legii menționate, amplasamentul familiei sale era deja atribuit altor persoane, deși adeverința de proprietate datează din_.
Pârâtul M. V. G., prezent în fața instanței de judecată, a declarat că nu cunoaște detalii despre amplasamentul terenului litigios și a lăsat soluția la aprecierea instanței.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și exprima punctul de vedere în legătură cu pretențiile reclamantelor și nici nu au depus întâmpinare la dosar.
În susținerea acțiunii, reclamantele au solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei fotocopii ale următoarelor acte: decizia civilă nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N., raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul nr. 1949/2005 al Judecătoriei Piatra N. și schițele anexe acestuia, două acte de veșnică vânzare nr. 81/1897 și nr. 59/1925, titlul de proprietate nr._ și acte de stare civilă ale părților. De asemenea, a solicitat administrarea probei cu expertiza topografică.
Comisiile de fond funciar au depus la dosar, la solicitarea instanței, documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.
Ceilalți pârâți nu au propus probe în cauză.
Instanța de fond a admis probele solicitate în cauză și a dispus efectuarea unei expertize în domeniul topografic, concretizată în raportul existent la dosar la filele nr. 120 – 121. Totodată, în temeiul art. 211 Cod procedură civilă, a solicitat expertului să se prezinte în fața instanței pentru a oferi lămuri în legătură cu concluziile raportului de expertiză, acesta conformându-se solicitării.
După întocmirea raportului de expertiză topografică, reclamantele au precizat obiectul acțiunii, solicitând radierea din titlul de proprietate nr._ a suprafeței de teren de 2.717 m.p., identificată prin hașurare pe schița anexă raportului, ce face parte din suprafața de 5.700 m.p. cu nr. topografic 7/71/30.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. V. P., instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată, sens în care a respins-o în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a justifica legitimare procesuală.
Astfel, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil, calitatea pentru a exercita acțiunea în justiție trebuind să corespundă cu calitatea de titular al dreptului a cărui protecție se solicită, iar calitatea procesuală pasivă aparținând subiectului pasiv al dreptului.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că prin promovarea unei acțiuni în constarea nulității absolute parțiale a unui titlul de proprietate, emis în baza legilor fondului funciar, se urmărește desființarea parțială a titlului respectiv, iar consecința juridică a admiterii acțiunii poate fi ieșirea din patrimoniul unora dintre persoanele înscrise în titlu a dreptului de proprietate asupra unei cote părți din terenurile cu privire la care li s-a recunoscut acest drept prin emiterea actului contestat.
Ca urmare, în cadrul unei astfel de acțiuni, legitimarea procesuală nu poate fi justificată decât de către toți titularii dreptului de proprietate înscriși în titlul contestat, iar în cazul decesului acestora, de către succesorii lor.
În cauza pendinte, pornind de la noțiunea de calitate procesuală și având în vedere obiectul juridic și cel material al acțiunii și faptul că pârâtul M. V. P. este unul dintre titularii dreptului de proprietate, înscriși în titlul care face obiectul controlului judiciar, instanța de fond apreciind că acesta justifică legitimare procesuală pasivă.
Totodată, instanța de fond a constatat că este nefondată și excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ emis de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, invocată de aceeași parte, întrucât o astfel de acțiune, fundamentată pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările aduse de Legea nr. 247/2005, are caracter imprescriptibil.
Argumentul în favoarea acestei concluzii fiind acela că: regimul juridic al nulității absolute se concretizează, printre altele, în faptul că poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau de excepție, acțiunea în declararea nulității absolute fiind imprescriptibilă potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 care reglementează instituția prescripției extinctive. Ca urmare, în cazul nulității absolute a unui act juridic nu este aplicabilă sancțiunea de drept civil a prescripției extinctive, care are drept consecință stingerea acelei componente a dreptului la acțiune care este posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative datorită nesesizării organului de jurisdicție în termenul prevăzut de lege.
În consecință, instanța de fond a respins excepția susmenționată ca nefondată.
Pe fondul cauzei, analizând și coroborând susținerile părților și înscrisurile existente la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l-au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către CAP, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Conform art. 11 din același act normativ “suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”, din conținutul textului normativ reieșind că au prioritate actele care fac dovada proprietății asupra terenurilor – obiect al reconstituirii.
În baza prevederilor legale enunțate anterior, la data de 06.10.2004, s-a emis pe numele moștenitorilor defunctului M. V. V. (pârâții B. V. M., M. A., T. V. V., M. V. P., V. V. T. și defunctul M. V. G., acesta din urmă având ca moștenitorii pe pârâții M. Gh. G. și M. Gh. P.), titlul de proprietate nr._, în care a fost înscrisă, printre altele, suprafața de 5.700 m.p., cu nr. topografic 7/71/30, situat în extravilanul comunei B., județul N., cu următoarele vecinătăți: nord – teren la dispoziția comisiei, est – propr. Comunei Botești, sud – O. N. C. și vest – drum exploatare (fila 7 din dosar).
Prin decizia civilă nr. 147/RC/2007, Tribunalul N. s-a dispus în mod irevocabil reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor A. A. L. și G. A. A. pentru suprafața totală de 26,03 ha., terenuri situate în ., din care 7 ha. în extravilanul Homiceni, pct. „Bemdeasca”, 0,3580 ha. fânaț, situat în pct. „L.”, toate acestea fiind identificate în raportul de expertiză întocmit în cauza respectivă. În motivare, s-a reținut că, în baza cererii înregistrate la Primăria comunei Bârgăuani sub nr. 72/1991, reclamantelor li s-a reconstituit, în calitate de moștenitoare legale ale defunctelor B. A. și Bendescu L. (străbunicii materni), dreptul de proprietate pentru suprafața de 9 ha. teren agricol și 1 ha, fiindu-le eliberate și titlurile de proprietate corespunzătoare, atribuirea făcându-se pe vechile amplasamente. Întrucât terenurile stăpânite de autorii lor anterior colectivizării totalizau o suprafață mai mare decât cea pentru care se putea obține restituirea terenurilor în baza Legii nr. 18/1991, ulterior modificărilor aduse acestei legi prin Legile nr. 169/1997 și nr. 1/2000, reclamantelor au formulat noi cereri, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și pentru restul terenurilor de 26,08 ha, între timp obținând reconstituirea judecătorească a dreptului de proprietate pentru încă 2,57 ha. de pădure.
Instanța de fond a reținut că există posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, neconstituind un impediment în acest sens faptul că au fost eliberate titluri de proprietate pentru alte persoane întrucât în favoarea acestora s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețe de teren de trei ori mai mare decât cele solicitate.
În cauza pendente, din raportul de expertiză topografică rezultă că suprafața de teren de 2.717 m.p., identificată prin hașurare pe schița anexă raportului de expertiză topografică (fila 122 din dosar), ce face parte din suprafața totală de 5.700 m.p. teren arabil, cu nr. topografic 7/71/30, înscris în titlul de proprietate nr._, se suprapune peste terenul care a făcut obiectul deciziei civile nr. 147/RC/2007 a Tribunalului N..
Totodată, din concluziile raportului de expertiză a reieșit că amplasamentul terenului de 5.700 m.p. nu respectă amplasamentul din evidențele agricole ale autorului pârâților persoane fizice dinaintea colectivizării, nici un teren din registrul agricol din perioada 1959 – 1963, nefiind situat în tarlaua „Bendescu”, acolo unde este amplasat terenul cu privire la care reclamantelor li s-a recunoscut dreptul de proprietate pe cale judiciară.
Ca urmare, instanța a constatat că, la eliberarea titlului de proprietate nr._ nu a fost respectată regula instituită în Legea nr. 18/1991, conform căreia atribuirea efectivă a terenurilor se face, de regulă, pe vechile amplasamente și, numai în eventualitatea în care nu este posibilă respectarea acestora, se poate recurge la modificarea lor (art. 14 în forma actuală). În considerarea principiului mai sus arătat, instanța are dreptul de a cenzura împrejurarea de ce beneficiarul dreptului de proprietate nu a fost pus în posesie exact pe vechiul amplasament, pentru a elimina eventualele abuzuri și litigii cu fostul proprietar al terenului.
Această posibilitate este justificată deoarece nu reprezintă o reală reconstituire a dreptului de proprietate (în sensul urmărit de legiuitor prin adoptarea legislației funciare) simpla echivalență a întinderii suprafeței de teren reconstituite cu suprafața la care este îndreptățită persoana solicitantă. În plus, măsura reconstituirii dreptului de proprietate, adoptată prin Legea nr. 18/1991, este reparatorie, iar caracterul reparatoriu presupune, în principal, dreptul fostului proprietar de a primi terenul avut în proprietate anterior cooperativizării, reparația completă realizându-se numai prin respectarea, ori de câte ori este posibil, a vechiului amplasament.
Pe de altă parte, a fost avut în vedere prevederile art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 (act normativ invocat drept temei juridic al prezentei acțiuni) în care se stipulează că „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi”, printre care și „actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi”, potrivit lit. a pct. (ii) din articolul menționat.
În considerarea dispozițiilor legale la care s-a făcut referire anterior, instanța de fond a apreciat că cererea cu a cărei soluționare a fost învestită este întemeiară, urmând să dispună modificarea parțială a titlului de proprietate nr._ emis de C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în sensul radierii suprafeței de teren a cărei amplasament se suprapune peste terenul care a făcut obiectul deciziei civile nr. 147/RC/2007, Tribunalul N..
Această soluție s-a impus cu atât mai mult cu cât trebuie respectată prezumția de autoritate de lucru judecat a deciziei civile susmenționate. Astfel, având în vedere că față de reclamante s-a statuat, în urma verificărilor jurisdicționale realizate în dosarul nr. 3042/RC/2006 al Tribunalului N., că sunt titulare ale dreptului de proprietate asupra amplasamentului terenului litigios, nu se poate susține în prezenta cauză, decât cu încălcarea efectului autorității de lucru judecat, că alte persoane sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren pe același amplasament. De altfel, o hotărâre în sens contrar ar putea genera alte litigii și ar determina imposibilitatea punerii în executare a ambelor hotărâre judecătorești.
De asemenea, s-a mai arătat că radierea din titlul de proprietate contestat a suprafeței de 2.717 m.p., identificată prin hașurare pe schița anexă raportului de expertiză topografică, întocmit în cauză, ce face parte din suprafața totală de 5.700 m.p. teren arabil, cu nr. topografic 7/71/30, situat în extravilanul comunei B., județul N., nu aduce atingere dreptului de proprietate a moștenitorilor defunctului M. M. V. asupra întinderii terenului respectiv, reconstituit în temeiul legislației funciare, ci doar are drept consecință o modificare a amplasamentului acestuia.
Ca urmare, comisiile de fond funciar au obligația de a face aplicarea dispozițiilor art. 10 alin 1 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, conform cărora „în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri”, precum și art. 41 alin. 2 din același regulament, care prevede că „persoanelor fizice cărora li s-a validat dreptul de proprietate … pentru care nu există suprafețe de teren agricol, reconstituirea li se face în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, iar în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, se vor acorda despăgubiri”. În acest sens, comisiile de fond funciar trebuie să identifice vechiul amplasament al terenului și, în cazul în care acesta este liber, va proceda la reconstituirea dreptului de proprietate pe acest amplasament. În ipoteza în care nu este posibilă retrocedarea vechiului amplasament, comisiile de fond funciar urmează a oferi în schimb persoanelor îndreptățite un alt amplasament sau, după caz, despăgubiri, potrivit procedurii reglementate de legislația în domeniu.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs pârâtul M. V. P. solicitând desființarea sentinței civile nr. 4107/18.08.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. ca nelegală și netemeinică, iar pe fondul cauzei să se respingă acțiunea reclamantelor, ca neîntemeiată.
In susținerea recursului a reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția calității procesuale pasive a pârâtului M. V. P..
Prima excepție a invocat-o plecând de la acțiunea introductivă prin care reclamantele au cerut anularea, parțială sau totală a titlurilor de proprietate, care, în final a devenit constatarea nulității absolute, iar instanța de fond a dispus această modificare.
Or, anularea unui act sau modificarea presupun motive de nulitate relativă și se prescriu în termenul de trei ani, iar întemeierea cererii pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 este greșită pentru că tocmai această lege protejează proprietarul pârât.
Față de înscrisurile depuse la dosar în recurs, nu mai subzistă ipoteza de persoană neîndreptățită la reconstituire a recurentului și ca atare de nulitate absolută, C. locală Bârgăoani depunând copie de pe registrul agricol al autorilor recurentului, consemnând terenul în litigiu și hotărârea de validare a Comisiei Județene N., definitivă. Așadar, nu se mai poate vorbi de constatare nulitate absolută după 7 ani, dreptul la acțiune este prescris.
Recurentul a mai arătat că excepția lipsei calității sale procesuale pasive își are temeiul în textul legii care protejează imperativ titlurile de proprietate eliberate unor persoane pe alte amplasamente, în condițiile în care vechile lor amplasamente au fost ocupate prin aplicarea legii funciare anterioare, reiterând dispozițiile art. III, alin. 2 indice 2 din Legea nr. 169/1997: „Nulitatea absolută nu operează, asupra titlurilor obținute asupra foștilor proprietari pe alte amplasamente dacă la . prezentei legi și-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991 ”. Astfel, ștergerea din titlul său de proprietate a suprafeței de 2717mp, echivalează cu o confiscare abuzivă a proprietății de vreme ce comisia locală nu mai are teren în rezervă pentru a-l despăgubi.
Față de aceste concluzii a solicitat admiterea excepțiilor formulate.
A mai arătat recurentul că din înscrisurile depuse la dosar reiese în modul cel mai clar că terenul din titlul de proprietate atacat i-a fost atribuit mai înainte ca cele două comisii de fond funciar să fi reconstituit dreptul de proprietate al reclamantelor. Reconstituirea acestora nici nu putea fi validată în baza Legii nr. 18/1991 întrucât, în această reglementare, limita la reconstituire era de 10 ha de familie, iar prin cererea reclamantelor se solicita 26 ha.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 147/RC din 05.02.2007 a Tribunalului N., ca și hotărârea recurată a Judecătoriei Piatra N. nr. 3751/24.10.2006 recurentul a arătat că nu îi pot fi opozabile încât, deși s-au pronunțat pe un teren pe care era proprietar, nu a fost introdus în cauză, fiind obligația instanțelor de judecată care s-au pronunțat să o facă, mai ales pentru că, prin expertiza administrată, în cauză numele și terenurile disputate erau identificate.
De asemenea, a mai arătat că greșit instanța de fond a reținut că Legea nr. 169/1997 invocată, nu s-ar aplica actelor pe care le-a obținut în reconstituirea dreptului său de proprietate și că nu ar fi protejat de dispozițiile art. III alin. 2 ind. 2, pe motiv că la data intrării în vigoare a legii, existau deja reconstituirea dovedită prin adeverința de proprietate din 24.07.1991.
Astfel, a mai arătat recurentul că judecătorul fondului care s-a pronunțat nu a înțeles însă că în discuție nu este retroactivitatea Legii nr. 169/1997, care identifică doar caracterul ilicit și imoral al actelor abuzive de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate. Asemenea acte au fost și sunt lovite de nulitate absolută încă prin prevederile cod civil de la 1864 (art. 966 și art. 968).
Paradoxal, când este cazul de a apăra interesele reclamantului, art. III din Legea nr. 169/1997 este reținut ca temei juridic al acțiunii formulate, cum și ca bază juridică a soluției date.
La fel de confuz și incompetent, invocând decizia 147/RC/2007 a Tribunalului N., instanța de fond a ajuns la autoritatea lucrului judecat deși în opinia sa nu poate fi reținută această excepție de vreme ce, pârâtul, nu a fost parte în dosarul nr. 3042 RC/2006 în care s-a pronunțat decizia mai sus menționată.
S-a mai arătat că instanța de fond reține că radierea suprafeței de 2717 m.p din titlul de proprietate al pârâtului-recurent nu afectează dreptul de proprietate reconstituit moștenitorilor M., ci doar are drept consecință o modificare a amplasamentului acestuia. Această argumentare apare la fel de confuză întrucât judecătorul fondului recunoaște valabilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, dar impune modificarea amplasamentului acestuia, ajungând să-i confirme calificarea juridică prin care modificarea amplasamentului nu poate fi realizată prin nulitate absolută, imprescriptibilă în constatare, ci ține doar de nulitatea relativă, prescriptibilă, în termenul dreptului comun de trei ani.
Recurentul a mai arătat că un alt motiv temeinic de casare este și greșita citarea a celorlalte părți în proces, precum și a sa de către expert.
Astfel, a mai arătat că cu minimum de diligență, reclamantele puteau afla adresa sa de la Primăria comunei Bârgăoani unde este plătitor de impozite, pe adresa ultimului domiciliu, stabilit cu 30 de ani în urmă, și doar ulterior să fi recurs la procedurile speciale de citare. Imposibilitatea de a participa la expertiză și de a beneficia de un termen, așa cum a solicitat la instanța de fond, pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză și a face eventuale obiecțiuni, lovește cu nulitatea absolută principalul mijloc de probă administrat de judecătorie și chiar dacă s-ar fi luat în considerare, recurentul a solicitat să se rețină din concluziile raportului, că și expertul a identificat terenul în litigiu pe vechiul său amplasament în registrul agricol, cât și în teren, recunoscându-i dreptul la reconstituire.
A mai arătat că citarea celorlalți coproprietari s-a realizat doar în fata instanței de recurs.
In final, a precizat că nu-i poate fi imputată răspunderea juridică în cauză, întrucât nu i se poate identifica vreo culpă, dimpotrivă a ajuns victima unui dublu abuz de vreme ce, mai întâi i s-a fracționat terenul în două parcele atribuindu-se, evident, un teren de calitate inferioară, iar când suprafața de reconstituit la nivelul comunei s-a epuizat, a fost spoliat și de al doilea teren.
Cererea de recurs este scutită de plata taxe de timbru în temeiul art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Reclamantele A. A.-L. și G. A.-A. prin întâmpinarea formulată la filele 52-53 au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1413/01.09.2010 (fila 56).
La solicitarea instanței s-au depus de către C. locală Bârgăoani pentru aplicarea legii fondului funciar o . înscrisuri la filele 74-80 și 92-100.
Tribunalul, analizând hotărârea sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
În fapt, intimatelor-reclamante le-a fost reconstituit în anul 1991 ca urmare a cererii înregistrate sub nr. 72/13.03.1991, la Primăria comunei Bârgăoani în calitate de moștenitoare legale ale străbunicilor materni, respectiv B. (P.) A. și Bendescu I., dreptul de proprietate parțial - pentru o suprafață totală de 10,00 ha – ca limită maximă admisă de legea în vigoare la acel moment – Legea nr. 18/1991, constituită din 9,00 ha teren agricol și 1,00 ha pădure fiindu-le eliberate și titlurile corespunzătoare. Prin expertiza efectuată de expertul tehnic A. C. în dosarul nr. 3042/RC/2006 s-a arătat că această primă restitutio in integrum a fost realizată de către C. locală Bârgăoani pe vechiul amplasament astfel cum rezultă din registrul agricol din perioada 1959-1962.
Ulterior, ca urmare a modificării Legii nr. 18/1991 prin . Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000 reclamantele au fost îndreptățite să solicite prin noi cereri reconstituirea dreptului de proprietate și pentru restul terenurilor stăpânite în calitate de proprietari de către autorii lor anterior cooperativizării, respectiv pentru suprafața de 26,08 ha teren agricol și 2,74 teren cu vegetație forestieră.
Dreptul de proprietate invocat de intimatele-petente a fost necontestat în prezenta cauză, fiind dovedit prin cele trei acte de veșnică vânzare încheiate în formă autentică pentru o suprafață totală de 37,82 ha teren, respectiv prin actul datat în 03.04.1987, actul de veșnică-vânzare nr. 1280/20.10.1918 și nr. 59/15/02.01.1925.
Prin decizia civilă nr. 147/RC/05.02.2007 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr. 3042/RC/2007 s-a statuat în mod irevocabil că intimatelor-reclamante li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 26,03 ha din care 7 ha teren fânaț în extravilanul satului Homiceni, punctul „Bendeasca” și 0,3580 ha fânaț în punctul „L.” pe vechile amplasamente, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expertul A. C. în punctele: F,G,L,K,M,F și respectiv în punctele A,B,C,D, în timp ce pentru suprafața revendicată de 13,82 ha expertul a arătat că pe vechiul amplasament au fost emise în baza Legii nr. 18/1991 titluri de proprietate mai multor cetățeni dintre care și pentru autorul recurentului-pârât M. M. V. (fila 7 dosar fond).
Paralel cu aceste demersuri ale reclamantelor de intrare în posesia și proprietatea terenurilor preluate la stat în timpul cooperativizării se constată că și recurentul a urmat întreaga procedură administrativă, prealabilă prevăzută de legea fondului funciar la acel moment.
Recurentul-pârât a făcut dovada îndreptățirii sale la suprafața de 3,3201 ha obținută prin titlul de proprietate nr.11/2401/06.10.2004 pentru autorul său M. M. V. prin înscrisurile depuse la filele 31-36 dosar fond, C. comunală Bârgăoani validând suprafața de 1,76 ha teren arabil lui M. Ghe. V. ținând cont de suprafața totală de la nr. 10 din registrul agricol din care s-a scăzut suprafața de 0,63 ha teren ce a fost trecut fiului acestuia M. V. T. (astfel cum este precizat în registrul agricol), dar și de cererea de înscriere în CAP din anul 1962 prin care se preciza că se înscrie cu suprafața de 1,56 ha (fila 33 dosar fond). Ulterior, moștenitorii lui M. Ghe. V. au solicitat suprafața de 3,04 ha motivat de faptul că în registrul agricol la punctul 1 arabil a rămas cu această suprafață după i-a fost dat fiului său M. V. T. suprafața de 0,63 ha. Ca urmare a solicitării acestuia C. locală Bârgăoani a propus Comisiei județene N. majorarea suprafeței de la 1,7223 ha la 3,3201 ha ținând cont de cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 1700/27.03.1991 (fila 32 dosar fond) prin care s-a solicitat suprafața de 2,89 ha, validată prin Hotărârea Comisiei județene nr. 4047/28.06.2004 (fila 98-99 dosar recurs). Astfel, după validare li s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie și le-a fost eliberat un nou titlu de proprietate cu suprafața majorată, înregistrat sub nr. 11/2401/06.210.2004.
Într-adevăr, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul de fond cât și prin raportul de expertiză întocmit de expertul A. C. în dosarul nr. 1949/2005 la Judecătoria Piatra N. terenul revendicat din titlul de proprietate mai sus arătat al pârâtului M. V. P. se află pe vechiul amplasament al terenurilor deținute de autorii reclamantelor, motiv pentru care nu a fost acordat pe acest amplasament nici prin decizia civilă nr. 147/RC/05.02.2007 pronunțată de Tribunalul N..
Acest fapt s-a datorat că de la prima reconstituire făcută în favoarea reclamantelor în baza Legii nr. 18/1991 unde limita la reconstituire era de 10 ha de familie, a trecut o perioadă mare de timp până când prin modificarea dispozițiilor acestei legi ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 169/1997 și a Legii nr. 1/2000 a fost posibilă majorarea terenurilor la care erau îndreptățiți foștii proprietari, respectiv pentru 26 de ha așa cum a dispus Tribunalul N. prin decizia nr.147/RC/05.02.2007.
În această perioadă de aplicare a Legii nr. 18/1991 și până la modificarea dispozițiilor ei prin legile mai sus arătate, au fost atribuite pe vechiul amplasament al terenului reconstituit reclamantelor și altor proprietari printre care și autorul recurentului.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză de către același expert A. C. la filele 120-123 (dosar fond) terenul revendicat de petente se află în tarlaua „Bendescu” dar care a fost atribuită parțial mai multor cetățeni printre care și autorului recurentului M. M. V. deși în registrul agricol al acestuia nu era prevăzut că deține teren în acest punct întrucât diferența de teren neatribuită vechiului proprietar a reprezentat teren la dispoziția comunei, în faza inițială de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Conform Legii nr. 18/1991 nu putea să i se atribuie unei persoane o suprafață mai mare de 10 ha teren arabil, motiv pentru care pe această . de 5700 m.p au fost puși în proprietate și alți cetățeni cărora li s-a emis titluri de proprietate (așa cum este și situația recurentului-pârât) fără a se putea prevede că pe viitor legiuitorul va mări suprafața agricolă ce putea fi revendicată de la 10 ha la 50 ha cu specificația prevăzută de art. III, alin. 2 ind. 2 din Legea nr. 169/1997, respectiv cu mențiunea pe vechile amplasamente.
Or, această succesiune a dispozițiilor permisive a legii în timp cu privire la majorarea suprafeței de la 10 ha la 50 ha ce putea fi reconstituită proprietarilor pe vechile amplasamente nu putea fi prevăzută nici de comisiile locale și nici de comisiile județene cu atât mai mult de către cei îndreptățiți de a beneficia de aceste dispoziții, fiind bine știut că legea civilă nu retroactivează și în consecință produce efecte doar pentru viitor.
Astfel, în caz contrar recurentul apare ca îndreptățit să susțină că „ștergerea” din titlul său de proprietate a suprafeței de 2717 m.p ar echivala cu o nouă confiscare abuzivă.
În ceea ce privește susținerea din finalul cererii de recurs precum că atât el cât și celelalte părți din proces au fost citate greșit, instanța de recurs o găsește nefondată urmând a o respinge, întrucât pârâții-intimați au fost corect și legal citați pe parcursul tuturor termenelor de judecată, recurentul semnând citația chiar personal începând cu primul termen de judecată din 24.06.2010 (fila 26 dosar fond).
Față de această situație, Tribunalul constată că atât C. comunală Bârgăoani, cât și titularul dreptului de proprietate consfințit prin titlu de proprietate nr. 11/240/06.10.2004 au fost de bună credință în emiterea și respectiv solicitarea acestui act, neavând cum să prevadă această majorare obținută de foștii proprietari pe vechile amplasamente ca urmare a modificărilor succesive prin legile fondului funciar și cu atât mai puțin situația de fapt și de drept stabilită irevocabil prin decizia civilă nr.147/RC/05.02.2007.
Astfel, reținând buna credință în aplicarea legilor fondului funciar la acel moment Tribunalul în temeiul art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul M. V. P. și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamante având ca obiect modificarea parțială a titlului de proprietate nr._ emis autorului pârâților M. M. V. pentru suprafața de teren de 2717 m.p, va menține însă dispozițiile privind respingerea celor două excepții reținând legalitatea și temeinicia soluționarea acestora precum și motivarea dată în speță de judecătorul fondului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală va obliga intimatele-reclamante să plătească recurentului cheltuieli de judecată în sumă de 600 de lei reprezentând onorariu de avocat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul M. V. P., domiciliat în municipiul Iași, .. 194, ., . împotriva sentinței civile nr. 4107 din 18.08.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimatele - reclamante A. A. - L. și G. A. - A., domiciliate în municipiul Piatra N., ., ., județul N., și cu intimații - pârâți B. V. M., M. V. G., T. V. V., V. V. T., M. A., domiciliați în ., M. Gh. G., domiciliat în municipiul Piatra N., ., județul N., Mărtineș Gh. P., domiciliat în satul Homiceni, ., C. locală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Modifică în parte sentința recurată în sensul următor:
Respinge, ca nefondată, acțiunea precizată, având ca obiect modificarea parțială a titlului de proprietate nr._, formulată de reclamantele A. A. L. și G. A. A.,în contradictoriu cu pârâții B. V. M.,M.V. G., T. V. V., cu domiciliul în localitatea B., jud. N.M.V.P., V.V. T., M. A., M.Gh. G., M. Gh. P., C. Județeană N. pentru S. D. de Proprietate Privată Asupra TerenurilorșiC. L. Bîrgăoani P. S. D. De Proprietate Privată Asupra Terenurilor.
Menține dispoziția sentinței recurate privind respingerea, ca nefondată, a excepției prescripției dreptului la acțiune și a excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.V. P., invocate de acesta din urmă.
Obligă intimatele reclamante A. A. L. și G. A. A. să plătească pârâtului recurent M. V. P. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. M. V. B. D. L.
C. B.
Red/V.B./01.10.2012
Tehnored/D.L./11.10.2012
Fond/C. V. V.
Ex.2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 615/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 618/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
