Pretenţii. Decizia nr. 603/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 603/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-06-2012 în dosarul nr. 603/RC
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 20.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 603/RC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. – judecător
V. B. – judecător
C. B. - judecător
D. L. – grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă Asociația de proprietari nr. 24 P. N., cu sediul în .. 59, .. 18, județul N. și de către recurenta-pârâtă A. O., domiciliată în P. N., .. 18, . împotriva sentinței civile nr. 6413 din data de 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria P. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta-pârâtă A. O. și avocat B. P. L. pentru recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 24 P. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei - pretenții;
- cauza se află la al treilea termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- Asociația de proprietari nr. 24 a depus la dosar, prin serviciul arhivă al instanței, la data de 24.05.2012 precizări.
Recurenta-pârâtă A. O. depune la dosar tabelul privind cheltuielile de întreținere pentru anul 2006.
Instanța înmânează recurentei-pârâte A. Olitica un exemplar de pe precizările depuse de apărătorul recurentei-reclamante.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat B. P. L., pentru recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari nr. 24 P. N., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, la termenul anterior pentru sumele aferente perioadei mai 2006 - ianuarie 2008, solicită respingerea acesteia. Arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței să fie obligată pârâta la plata debitelor restante și a penalităților de întârziere în sumă de 5859,42 lei. Învederează că în cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică contabilă pentru a se stabili dacă cotele de întreținere au fost corect calculate și dacă majorările facturate de către furnizori au fost corect distribuite către pârâta A. O., conform dispozițiilor art. 25 alin. 3 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007. Precizează că a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză, obiecțiuni care au fost încuviințate, însă expertul nu a remediat inadvertențele în sensul solicitat de către asociația de proprietari. Susține că în cauză se impune efectuarea unei noi expertize contabile pentru a se stabili corect cuantumul penalităților; fără cheltuieli de judecată.
Recurenta-pârâtă A. O. arată că a achitat toate cheltuielile de întreținere către asociație, însă se emite factură pentru o sumă mai mică decât cea pe care o plătește efectiv. Solicită admiterea recursului în sensul anulării restanțelor și a penalităților de întârziere.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6413 din 06.12.2011 a Judecătoriei P. N., tribunalul constată următoarele:
Reclamanta Asociația de Proprietari nr. 24 P. N. a chemat în judecată pe pârâta A. O. solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța să o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 8860,90 lei cu titlu de încheieri de întreținere restante și penalități aferente calculate până la data de 31.10.2010.
La data de 18.03.2011, reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care menționa faptul că debitul datează din perioada mai 2006 – octombrie 2010, fiind format din restanțe la plata utilităților - 2526,11 lei, respectiv penalități de întârziere – 5859,42 lei.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a menționat faptul că, în luna octombrie a anului 2002, a plecat în B., la mama sa, formulând o cerere către asociație, prin care solicita să nu mai fie avută în vedere pentru plata cheltuielilor de întreținere timp de un an. Cu toate acestea, cerere sa nu a fost soluționată favorabil de administrator.
A mai menționat pârâta faptul că penalitățile sunt în mod eronat stabilite, precum șu faptul că are o stare de sănătate precară, fiind pensionată datorită invalidității.
Învestită cu soluționarea cererii, Judecătoria P. N., prin sentința civilă nr. 6413/06.12.2011 a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 24 P. N., în contradictoriu cu pârâta A. O..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3717,75 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere neachitate și penalități de întârziere, aferente perioadei mai 2006 – octombrie 2010 și la plata sumei de 501,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în fapt, pârâta A. O. este membru al Asociației de P. nr. 24 P. N., care este recunoscută și funcționează în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
În calitate de proprietar al apartamentului nr. 1 situat în P. N., .. G2, județul N., pârâta a beneficiat de serviciile prestate de furnizorii de utilități, aspect care rezultă din coroborarea listelor de plată întocmite de reclamantă și depuse la dosar pentru fiecare lună pentru care se solicită plata contravalorii acestor servicii, începând cu luna mai 2006 până în luna octombrie 2010.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 48 din același act normativ, stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Potrivit legii, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista respectivă.
Aplicând aceste dispoziții legale în cauza de față, instanța de fond a reținut că pârâta a beneficiat în intervalul evocat de serviciile prestate de furnizorii de utilități, însă nu și-a îndeplinit, în totalitate, obligația corelativă de a achita contravaloarea acestor servicii.
Din însumarea cotelor de contribuție aferente apartamentului pârâtei, din listele de plată, și din cuprinsul raportului de expertiză (filele 139-145, respectiv 173-174) pentru perioada mai 2006 – octombrie 2010, reiese că aceasta datorează numai suma de 3967,75 lei, compusă din sumele de 2327,40 lei – debit principal, respectiv 1640,35 lei – penalități de întârziere.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 1073 Cod civil, reclamanta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației care incumbă pârâtului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a transfera proprietatea asupra unei sume de bani, reclamantul are datoria să dovedească existența obligației.
În atare situație, în momentul în care reclamantul face această dovadă, dacă pârâtul nu dovedește îndeplinirea obligației ce îi revine, se presupune că nerespectarea acesteia provine din vina sa, fiind obligat la plata de despăgubiri către cealaltă parte.
Având în vedere că reclamanta a făcut dovada existenței și întinderii obligației pârâtei de plată a cotei de contribuție la cheltuielile de întreținere, iar aceasta nu au făcut dovada achitării acestei sume și a rămas în pasivitate, instanța a admis, în parte, acțiunea, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3717,75 lei. Trebuie avut în vedere și faptul că, după efectuarea raportului de expertiză, pârâta a mai achitat suma de 250 lei, prin chitanța . nr._ (fila 160), care se impută, în virtutea dispozițiilor art. 1111 Cod civil, asupra penalităților de întârziere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, ambele părți.
În recursul său, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 24 P. N., a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinice. Astfel, se susține că după efectuarea și stabilirea expertizei tehnice, la termenul din 13.09.2011 a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză, solicitând refacerea acestui raport, motivat de împrejurarea că expertul nu a ținut cont de faptul că plățile efectuate în perioada în care s-a acumulat debitul au fost imputate asupra restanțelor existente în luna mai 2006, restante care sunt anterioare perioadei pentru care se datorează sumele solicitate, iar penalitățile au fost calculate în mod greșit de către expert, fără a ține cont de faptul că acestea nu sunt percepute de asociație în temeiul Legii nr. 230/2007, ci în temeiul art. 25 alin. 3 lit. a din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G nr. 1588/2007, potrivit cărora penalitățile facturate de către furnizorii asociației de proprietari sunt distribuite restanțierilor din cadrul acesteia proporțional cu debitele acestora. Aceste obiecțiuni au fost încuviințate la acel termen, fapt ce rezultă din încheierea de ședință.
Deși s-a revenit la expert și s-a solicitat să răspundă la obiecțiuni în sensul stabilirii debitului în mod corect, la termenele următoare revenindu-se la expert în același sens, expertul nu a remediat inadvertențele din raportul de expertiză, iar la ultimul termen de judecată instanța a respins cererea de amendare a expertului, reținând că obiecțiunile încuviințate deja la un termen anterior vizează fondul cauzei.
Mai arată că suma la plata căreia a fost obligată pârâta nu este cea reală, întrucât verificările expertului nu au privit modul concret de calcul al acestor sume.
Astfel, a mai învederat reclamanta Asociația de Proprietari nr. 24 P. N., în cererea precizatoare de la termenul din 05.04.2011, că pârâta datorează pentru perioada mai 2006 – octombrie 2010 suma de 2526.11 lei cu titlu de contravaloare utilități. În acest sen a anexat precizărilor și un centralizator, din însumarea cotelor de contribuție aferente apartamentului pârâtei în perioada indicată în acțiune rezultând că suma solicitată de către aceasta este datorată. Expertul a diminuat suma solicitată de către asociație, reținând că în perioada mai 2006 – octombrie 2010 pârâta a efectuat plăți către asociația de proprietari, fără a avea în vedere că plățile respective au fost imputate cu prioritate asupra restanțelor existente în luna mai 2006, în conformitate cu dispozițiile art. 1110 cod civil și următoarele.
Cu privire la penalități, expertul a procedat de asemenea în mod greșit procedând la calcularea cu acest titlu a unui procent de 0.2% din suma datorată în fiecare lună. Acest lucru a fost făcut de către expert din necunoașterea legii și din lipsă de interes în studierea cererii de chemare în judecată și a actelor dosarului. Este adevărat că Legea nr. 230/2007 dă posibilitatea Asociațiilor de proprietari să instituie un sistem propriu de penalizare de până la 0.2 % din sumele datorate, pentru fiecare zi de întârziere, însă instituirea acestui sistem de penalizare este unul facultativ. Asociația de proprietari nr. 24 nu a instituit un asemenea sistem de penalizare pentru a nu împovăra situația membrilor săi. Penalitățile solicitate de către asociație prin acțiune sunt facturate de către furnizorii de utilități și reprezintă tot o cheltuială a asociației de proprietari, fiind distribuite către restanțierii din cadrul asociației în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G 1588/2007. Modul de distribuire a penalităților nu a fost verificat de către expert, lucru care rezultă din însăși raportul de expertiză, precum și din faptul că aceasta nu a solicitat niciodată facturile cuprinzând majorările de întârziere.
De asemenea, a mai arătat că aceste greșeli ale expertului sunt greșeli evidente și sunt generate în principal de necunoașterea legislației de către expert, greșeli pe care instanța de fond putea și trebuia să le înlăture.
În recursul său, pârâta A. O., a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât prima instanță în mod greșit a apreciat probatoriul administrat în cauză din care rezultă faptul că a achitat la asociație toate cheltuielile de întreținere, pentru fiecare lună și ca atare, nu este restanțieră și nici nu datorează penalități.
La termenul de judecată din 23.05.2012, instanța a pus în discuția părților, din oficiu, excepția prescripției la acțiune pentru perioada mai 2006 - ianuarie 2008.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, calificată juridic de către Tribunal ca încadrându-se în ipoteza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada mai 2006 - ianuarie 2008, Tribunalul o va respinge întrucât în perioada sus arătată, pârâta Acasndrei O. a efectuat diverse părți către reclamantă ce au întrerupt astfel cursul prescripției.
Din analiza lucrărilor dosarului de fond, se reține de către Tribunal că, la termenul de judecată din 13.09.2011 instanța de fond a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză în specialitatea contabilitate formulate de către ambele părți pentru a se stabili cuantumul exact la debitului și a penalităților ce a fost calculat greșit de expert în temeiul Legii nr. 230/2007 și nu în temeiul art. 25 alin. 3 lit. a din Normele de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobată prin H.G nr. 1588/2007, conform cărora penalitățile facturate de către furnizorii asociațiilor de proprietari sunt distribuite restanțierilor din cadrul acesteia proporțional cu debitele acestora. Deși aceste obiecțiuni au fost admise, la ultimul termen de judecată, s-a considerat de către instanța de fond că răspunsul expertului a remediat inadvertențele din raportul de expertiză și ca atare obiecțiunile încuviințate au fost respinse întrucât vizau fondul cauzei.
Analizând raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni, se constată că modul de distribuire a penalităților nu a fost verificat de către expert, întrucât recurenta-reclamantă nu a instituit un sistem propriu de penalizări, respectiv cel prevăzut de art. 49 din Legea nr. 230/2007, ce trebuia calculat în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 3 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G nr. 1588/2007.
Neprocedând în această manieră, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Cum instanța de fond nu a administrat toate probele esențiale pentru aflarea adevărului, Tribunalul constată că nu a fost analizat corect fondul cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 312, va admite recursurile declarate de reclamanta Asociația de proprietari nr. 24 P. N., cât și de intimata-pârâtă A. O.; va casa sentința civilă nr. 6413 din 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria P. N. și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va pune în vedere expertului să calculeze penalitățile, conform art. 25 alin. 3 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin H.G nr. 1588/2007, și va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de către ambele părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția prescripției invocată din oficiu de instanță.
Admite recursurile declarate de reclamanta Asociația de proprietari nr. 24 P. N., cu sediul în .. 59, .. 18, județul N. cât și de intimata-pârâtă A. O., domiciliată în P. N., .. 18, ., județul N. și în consecință:
Casează sentința civilă nr. 6413 din 06.12.2011 pronunțată de Judecătoria P. N. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.06.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. M. V. B. D. L.
C. B.
Red. C.Botezatu26.06.2012
Tehnored/D.L./03.07.2012
Fond/C. B.
Ex.2
DOSAR NR._ din | |
În răspuns vă rugăm să menționați numărul dosarului și termenul de judecată | |
C Ă T R E,
JUDECĂTORIA P. N.
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ al Tribunalului N., în care s-a pronunțat decizia civilă nr.603/RC/20.06.2012, prin care s-a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Dosarul conține file, având atașat dosarul nr._ .
Președinte, Grefier,
C. B. D. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 618/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
