Fond funciar. Decizia nr. 615/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-06-2012 în dosarul nr. 615/RC
Dosar nr._ - nulitate absolută titlu de proprietate;
obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 615/RC
Ședința publică din 28.06.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
D. M. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant S. Gh. P., domiciliat în comuna G., ., împotriva sentinței civile nr. 6033 din 22.11.2011 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. G. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., S. Gh. N., domiciliat în ., J. I. I., domiciliat în Reșița, .. 1, ., ., județul C. S., G. M., domiciliată în Bacău, Aleea Parcului, ., ., B. A., domiciliată în ., S. E. și S. A., domiciliate în Piatra N., ., având ca obiect nulitate absolută titlu de proprietate și obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - reclamant S. P., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este nulitate absolută titlu de proprietate și obligația de a face;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- recurentul a depus la dosar o precizare a motivelor de recurs (un exemplar).
S-a procedat la identificarea recurentului S. P. (C.I. . nr._).
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Recurentul - reclamant S. P. solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond și admiterea cererii de modificare titlu de proprietate.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6033 din 22.11.2011 a Judecătoriei Piatra N. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 6033 din data de 22.11.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N., s-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamantul S. Gh. P., în contradictoriu cu pârâții C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, S. Gh. N., J. I. I., G. M., B. A., S. E., S. A., având ca obiect fond funciar (nulitate absolută titlu de proprietate și obligația de a face).
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin acțiunea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-N. la data de 25.10.2010 sub nr._, reclamantul S. Gh. P. a chemat în judecată pe pârâții S. Gh. N., J. I. I., G. M., B. A., S. E., S. A., C. locală G. și C. județeană N., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr. 32/1334 din 08.11.2002, în sensul radierii pârâților, persoane fizice, de pe acest titlu, motivat de faptul că sunt renunțători și străini de moștenirea defunctei S. Gh. E..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este succesor al defunctei S. Gh. E. (decedată la data de 03.05.1985) și al defunctului S. G. (decedat la data de 25.01.1945), defuncți care au deținut mai multe terenuri anterior colectivizării, conform registrului agricol al comunei G..
Reclamantul a învederat că defuncta sa mamă, la data de 03.06.1975, l-a gratificat pe S. P., prin testamentul autentic nr. 1808/1975, iar după moartea mamei din data de 03.05.1985, s-a eliberat certificatul de moștenitor prin care se atestă calitatea sa de unic moștenitor, pârâții renunțând la succesiune.
S-a mai arătat că, odată cu . legilor fondului funciar, conform cererii nr. 387 din 02.03.1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor avute în proprietate părinții săi, fapt pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 32/1334 din 08.11.2002.
Deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. XI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în conformitate cu dispozițiile art. 8 și 13 din Legea nr. 18/1991, reclamantul a solicitat admiterea cererii, reținând că în cauză pârâții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8 și 13 din Legea nr. 18/1991, iar în dovedire a depus la dosar, în copie, următoarele acte: titlul de proprietate nr. 32/1334 din 08.11.2002, declarațiile de renunțare la moștenire, certificat de moștenitor, testament, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate din 02.03.1991, acte de stare civilă și arbore genealogic.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.
Pârâta C. locală G. a formulat întâmpinare, la judecata în fond (filele 51, 66, 105), prin care a arătat că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea legilor fondului funciar, pe baza cererii formulată de reclamant, care i-a nominalizat pe ceilalți frați ai săi (P., N. și M.), și a înscrierilor în rolul agricol.
Pârâta C. județeană N., în întâmpinarea depusă la prima instanță (fila 80), a lăsat soluția la aprecierea instanței, arătând totodată că Decizia nr. XI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat faptul că moștenitorii care au renunțat expres la moștenire nu beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii conform art. 13 din Legea nr. 18/1991, aceasta fiind pronunțată ulterior emiterii acestui titlu de proprietate.
Reclamantul, la termenul din data de 26.04.2011, peste termenul privind . depus o precizare la acțiune, în sensul că solicită a se constata nulitatea parțială a Hotărârii nr. 73/13.08.1991 a Comisiei județene, iar pe cale de consecință, radierea din titlul de proprietate a numiților S. Gh. N., S. Gh. P. și J. Gh. E..
Analizând și coroborând susținerile părților și înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată, dispunând respingerea, pentru următoarele considerente:
Prin cererea din data de 02.03.1991, reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în registrul agricol, indicând că mai are trei frați: S. Gh. N., S. Gh. P. și J. Gh. E..
În speța de față, s-a apreciat că cele două comisii au făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legii fondului funciar și la data de 28.11.2002 s-a emis titlul de proprietate criticat, cu nr. 32/1334 din 08.11.2002, cu respectarea art. 8 și art.11 din Legea 18/1991.
Prima instanță a mai reținut că, în conformitate cu Decizia nr. 1 din 23.02.1998 privind reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul art. 13 din Legea nr. 18/1991 pronunțată de C.S.J., de dispozițiile art. 13 din Legea nr.18/1991 beneficiază toți succesorii autorului îndreptățiți la reconstituire, ei fiind repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la terenurile acestuia. S-a reținut că prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991 și cele ale art. 15 din Regulament, recunosc tuturor categoriilor de moștenitori posibilitatea de a solicita să li se reconstituie dreptul de proprietate privată asupra terenurilor ce au aparținut autorului lor, ele neputându-și exercita opțiunea la data deschiderii succesiunii datorită inexistenței terenurilor în patrimoniul autorului lor.
S-a apreciat că de dispozițiile art. 13 din Legea nr.18/1991 beneficiază toți succesorii autorului îndreptățiți la reconstituire, ei fiind considerați repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile ce au aparținut autorului.
Totodată, s-a reținut că, în cauză, este relevant și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția CEDO conform căruia „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publica și în condițiile prevazute de lege și de principiile generale ale dreptului international”, iar aceste dispoziții vin în concordanță cu Hotarârea Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza G. și cu extrasele relevante din Legea nr. 18/1991 ce sunt prezentate în Cauza S. P. împotriva României.
Pe cale de consecință, s-a constatat de către prima instanță că emiterea hotărârii județene (pentru care s-a formulat tardiv plângere), cât și emiterea titlului de proprietate au fost efectuate cu respectarea normelor în materie, fapt pentru care instanța de fond a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S. Gh.P.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS la judecata în fond, respectiv sub nr._ .
În recursul declarat reclamantul a criticat sentința pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a reținut că beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate toți succesorii autorului îndreptățit, aceștia fiind repuși în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile acestuia, invocând în acest sens dispozițiile deciziei nr. 1/23.02.1998, pronunțată de C.S.J., însă, consideră reclamantul, nu a fost avut în vedere faptul că pârâții sunt renunțători la moștenire cu declarații autentice de renunțare expresă. În acest sens, reclamantul a arătat că este fiul defuncților S. E., decedată la data de 03.05.1985, și S. G., decedat la data de 25.01.1945, defuncți care au avut anterior colectivizării mai multe suprafețe de teren în intravilanul și extravilanul comunei G., astfel cum rezultă din rolul agricol.
La data de 03.06.1975, mama S. E., care figurează în titlul de proprietate nr. 32/1334/08.11.2002, a gratificat prin testament autentic cu nr. 1808/1975 pe fiul său S. P., reclamant în cauză, pe care l-a instituit legatar universal.
La data de 03.05.1985, mama sa a decedat, fiind deschisă succesiunea după aceasta. Ulterior decesului, la data de 16.09.1985, s-a eliberat certificatul de moștenitor în care s-a atestat calitatea lui S. P. de moștenitor conform testamentului autentic nr. 1808/1975 și s-a constatat totodată că sunt renunțători la moștenire, conform art. 700 Cod civil, prin declarații de renunțare autentificate, înregistrate în Registrul de renunțători la succesiune ale notariatelor numiții: S. N., S. P. și J. M..
Ca urmare a renunțării la moștenire, consideră reclamantul, nici aceștia personal și nici moștenitorii lor nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, în baza legislației funciare, chiar dacă au fost trecuți din greșeală în titlul de proprietate nr. 32/1334/08.11.2002 alături de reclamant.
După apariția Legii nr. 18/1991 reclamantul precizează că a formulat în numele său cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu nr. 387/02.03.1991, în care a solicitat reconstituirea în numele său și a menționat totodată că mai are și alți frați, fără ca aceștia să fi formulat cereri de reconstituire în nume propriu.
În urma cererii sale, C. L. G. a admis cererea de reconstituire pentru toți moștenitorii, deși reclamantul precizase că ceilalți frați sunt renunțători cu declarații autentice și străini de moștenire.
Prin urmare, consideră reclamantul, în mod greșit s-a emis titlul de proprietate nr. 32/1334/08.11.2002 pe numele tuturor descendenților defunctei S. E., în condițiile în care aceștia au dat declarații exprese de renunțare la succesiune și, ca atare, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia XI/2007, prin care s-a admis recursul în interesul legii și, pe cale de consecință, s-a dispus că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare al succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Un alt argument în favoarea ideii că renunțătorii nu pot beneficia de dispozițiile fondului funciar este acela că renunțarea la moștenire a succesibilului face ca, potrivit art. 696 Cod civil, să fie considerat că nu a avut niciodată calitatea de moștenitor, iar titlul acestuia să fie desființat retroactiv fiind considerată o persoană străină de moștenire, partea sa din patrimoniul succesoral profitând celorlalți succesibili, indiferent dacă acceptarea s-a făcut înainte sau după renunțarea comoștenitorului. Mai arată reclamantul că acceptarea sau renunțarea la moștenire este indivizibilă, privește atât bunurile existente în patrimoniul succesoral la data decesului, cât și cele care eventual intră în succesiune în considerarea principiului indivizibilității patrimoniului succesoral.
Reclamantul mai precizează că după anul 1991 a intrat în posesia terenurilor a căror reconstituire a solicitat-o, le-a cultivat fără să fie tulburat în posesie de alte persoane și fără a exercita la rândul său vreo tulburare.
Cu privire la formularea în termen a plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Județene, reclamantul arată că această hotărâre nu i-a fost comunicată cu confirmare de primire conform legislației funciare.
P. toate aceste motive, reclamantul solicită admiterea recursului în temeiul art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii privind nulitatea absolută a titlului de proprietate și radierea din titlu a numiților S. N., S. P. și J. M., motivat de faptul că sunt renunțători și străini de moștenirea defunctei S. Gh. E..
Față de recursul declarat de reclamant, pârâții nu au formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.32/1334 din data de 08.11.2002 eliberat în favoarea moștenitorilor defunctei S. Gh. E., în sensul radierii din titlu a celorlalți moștenitori ai defunctei, cu excepția sa, deoarece aceștia, în calitatea lor de descendenți ai defunctei, au renunțat în mod expres la succesiunea autoarei.
Față de obiectul acțiunii, se constată că, în drept, sunt incidente dispozițiile art. III alin. 1 lit. a-i, raportat la art. 13 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la dispozițiile art. 696 și urm. din Codul civil.
Conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii, iar pentru situația în care moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Din analiza textului menționat, se constată că acesta face referire la persoanele care sunt socotite ca având calitatea de moștenitor, prin raportare la dispozițiile dreptului comun, respectiv legislația incidentă din materie succesorală.
În baza dispozițiilor succesorale, conform dispozițiilor art. 696 Cod civil, eredele care renunță la moștenire este considerat că nu a avut niciodată această calitate. Ca atare, declarațiile de renunțare la moștenire a descendenților S. N., S. P. și J. M., astfel cum au fost menționate în certificatul de moștenitor nr. 107/16.09.1985, produc efecte specifice, și anume lipsesc pe renunțători de orice drept succesoral. Este de menționat că declarațiile de renunțare la succesiune produc aceste efecte și deoarece au fost date în termenul legal de opțiune succesorală, respectiv în 6 luni de la data deschiderii succesiunii, și anume 03.05.1985.
Se constată totodată că, față de caracterul indivizibil al renunțării, această calitate există pentru moștenitorul renunțător indiferent dacă în certificatul de moștenitor au fost sau nu înscrise toate bunurile care fac parte din masa succesorală. Astfel, renunțătorul este străin de moștenire, cu privire la toate bunurile asupra cărora poartă drepturi reale ale lui de cujus, fiind lipsit de relevanță dacă în certificatul de moștenitor au fost sau nu trecute toate aceste bunuri, în condițiile în care succesibilul nu poate renunța în parte la dreptul său succesoral – și anume doar cu privire la bunurile enumerate în certificatul de moștenitor – pentru a accepta restul bunurilor – și anume cele care nu au fost trecute în acest certificat.
Acest efect și natura juridică menționată pentru renunțarea expresă la moștenire se păstrează și pentru situația în care din masa succesorală fac parte bunuri pentru care este necesară aplicarea procedurii de reconstituire prevăzută de Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, deoarece prin decizia nr. XI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat, cu obligativitate erga omnes, că succesibilul care renunță face acest act inclusiv față de calitatea sa de moștenitor și nici nu este în discuție renunțarea doar la o parte din bunurile autorului, ci aceasta produce efecte cu privire la toate bunurile succesiunii, indiferent dacă acestea se găsesc în circuitul civil la acel moment sau au intrat ulterior.
Prin urmare, în condițiile în care nu se contestă calitatea de renunțător a celor trei moștenitori, se constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991 și cele ale art. 15 din Regulament recunosc tuturor categoriilor de moștenitori posibilitatea de a solicita să li se reconstituie dreptul de proprietate privată asupra terenurilor ce au aparținut autorului lor, ele neputându-și exercita opțiunea la data deschiderii succesiunii datorită inexistenței terenurilor în patrimoniul autorului lor, deoarece în această modalitate este încălcat un principiu de drept succesoral, și anume indivizibilitatea opțiunii succesorale.
În speță, nu sunt incidente nici prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, deoarece acest text garantează dreptul de proprietate pentru proprietatea legal dobândită, ori, în cauza pendinte, reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul contestat nu fost legală pentru S. N., S. P. și J. M., încă de la momentul eliberării acestuia, având în vedere argumentul conform căruia unul dintre efectele renunțării la moștenire este desființarea cu un caracter retroactiv a calității de moștenitor, efectul ex tunc fiind ca întindere în timp până la momentul deschiderii succesiunii.
P. toate aceste motive, se constată că recursul declarat de reclamant este fondat, urmând să fie admis, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza I raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, sentința modificată în totalitate, iar pe fond acțiunea formulată de reclamantul S. Gh. P. admisă și, în consecință, va fi modificat titlul de proprietate nr._, în sensul radierii din acest titlu a pârâtului S. Gh. N. și a numitelor S. Gh. P. și J. M., pentru care contradictorialitatea s-a realizat prin moștenitorii direcți ai acestora.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S. Gh. P., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 6033/22.11.2011 a Judecătoriei Piatra N., în contradictoriu cu intimații - pârâți C. L. G. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., S. Gh. N., domiciliat în ., J. I. I., domiciliat în Reșița, .. 1, ., ., județul C. S., G. M., domiciliată în Bacău, Aleea Parcului, ., ., B. A., domiciliată în ., S. E. și S. A., domiciliate în Piatra N., ..4, ., județul N..
Modifică în totalitate sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul S. Gh. P. în contradictoriu cu pârâții S. Ghe. N., J. I. I., G. M., B. A., S. E., S. A., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală G. pentru aplicarea legilor fondului funciar și, în consecință, modifică titlul de proprietate nr. 32/1334/18.11.2002 în sensul că radiază din acest titlu pe pârâtul S. Gh. N. și pe numitele S. Gh. P. și J. Gh. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.06.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
D. M.
Red. și tehnored. L.F. – 16.07.2012
Tehnored. C.A. – 16.07.2012
2 ex.
Fond: I. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 775/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 610/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
