Fond funciar. Decizia nr. 618/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 618/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-06-2012 în dosarul nr. 618/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 618/RC
Ședința publică din 28.06.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
D. M. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1247 din 22.08.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent S. I., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat S. M., din Piatra N., .. 33, ., și intimata - intimată C. L. C. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - petent S. I. asistat de avocat S. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. locală C. și Arhivele Naționale ale României au comunicat relațiile solicitate;
- Arhivele Naționale – Direcția județeană N. nu au comunicat relațiile solicitate de instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Domnul avocat S. M., pentru intimatul - petent S. I., solicită respingerea recursului conform susținerilor din întâmpinare, apreciind că petentul a depus la dosar dovada statutului de veteran de război; arată că petentul nu avea cunoștință dacă a fost trecut pe tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire, dar era suficient să facă dovada că a beneficiat de Legii nr. 187/1945; fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1247 din 22.08.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 1247 din data de 22.08.2011, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă plângerea formulată de petentul S. I. în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000, și, în consecință, s-a constituit petentului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei C., județul N., sens în care s-a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 8650/2011.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin plângerea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul S. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. și C. Comunală C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, modificarea în parte a Hotărârii Comisiei Județene nr. 8650/2010, în ceea ce îl privește, constituirea dreptului de proprietate conform cererii nr. 216/2008, pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră în baza dovezii participării acestuia in război.
În drept a fost invocat art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificată, art. 53 din Legea nr. 18/1991, art. 2 lit. b din Legea nr. 187/1945.
Plângerea este scutită de taxă de timbru și de timbru judiciar conform art. 42 din Legea nr. 1/2000, modificată.
Prin întâmpinare, la judecata în fond, C. Județeană a cerut respingerea plângerii ca nefondată pentru tardivitatea cererii de constituire si lipsa condițiilor Legii nr. 187/1945.
În probațiune au fost depuse la dosar în fotocopie înscrisuri, pe care instanța de fond, în aplicarea art. 167 alin. 1 și urm. Cod procedură civilă, le-a încuviințat și administrat în cadrul probei cu înscrisuri.
Analizând în mod coroborat probatoriul administrat raportat la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a apreciat că plângerea pendinte este întemeiată și a fost admisă, pentru următoarele considerente.
În fapt, prin Hotărârea atacată, intimata C. Județeană a invalidat Hotărârea prin care intimata C. L. a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate pendinte, formulată de petent ca titular al dreptului de constituire a dreptului de proprietate prin valorificarea vocației sale la împroprietărirea cu întâietate, conform art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată, raportat la art. 2 cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/1945 și a înscris-o pe petentă în Anexa corespunzătoare la propria Hotărâre.
S-a reținut că petentul a participat în ultimul Război mondial, nu a deținut pământ în proprietate înainte de reforma agrară din anul 1945, fiind omis de pe tabelul cu îndreptățiții la împroprietărire, iar prin cererea de constituire pendinte s-a solicitat lotul-tip de 5 ha.
Prima instanță a mai constatat că soluția dată prin actul atacat - întemeiată în fapt pe motive constând în nedovedirea îndeplinirii de către autor a condițiilor Legii reformei agrare nr. 187/1945 și tardivitatea cererii de constituire, iar în drept pe art. 45 din Legea nr. 18/199, republicată și modificată prin art. 36 din Legea nr. 36/2000 modificată și prin Legea nr. 212/2008, art. 6,8,61(1) și art. 79 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 modificat - este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Examinând sistematic, teleologic și istoric art. 36 din Legea nr. 1/2000, în redactarea Legii nr. 212/200, instanța de fond a constatat că au dreptul la constituire prin împroprietărire următoarele categorii de persoane:
-persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale cu întâietate la împroprietărire conform art. 12 din Legea nr. 187/1945 sau cu o anumită suprafață de teren, simpla nominalizare în tabel neputând avea - față de dispozițiile art. 14 și 12 din Legea de reformă agrară coroborate cu prevederile Regulamentului 4 de aplicare a acesteia - semnificația vocației la împroprietărire, concluzie rezultată și din înscrierea în aceste tabele a persoanelor care împreună cu familia erau înainte de reforma agrară din anul 1945 proprietari pe 5 ha teren, în condițiile în care potrivit art. 2 lit. a din Legea nr. 187/1945 scopul principal al reformei agrare era mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha.
-persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, situație în care nu se impune dovada vocației lor la împroprietărire în modul arătat în ipoteza imediat precedentă, ci doar proba participării în război și inexistenței proprietății funciare personale în anul 1945 sau, dacă exista, avea întinderea mai mică de 5 ha, probă care conform art. 6 din Legea nr. 1/2000 nu se poate produce decât cu înscrisuri.
- moștenitorii cu vocație succesorală concretă la succesiunea acestor categorii de persoane (autori).
Raportat la cerințele legii, în speță instanța de fond a constatat că acestea sunt satisfăcute: petentul a participat în calitate de combatant în ultimul război mondial, a fost omis de pe lista îndreptățiților la împroprietărire și nu deținea teren în proprietate înainte de reforma agrara reglementata prin Legea nr. 187/1945.
S-a mai reținut că obiectul dreptului de constituire îl constituie, potrivit aceluiași art. 36, modificat prin Legea nr. 212/2008, terenurile agricole și forestiere, evident în limita suprafețelor disponibile, în lipsa cărora se acordă despăgubiri.
Fiind în prezența unei proceduri speciale prealabile și obligatorii de constituire, s-a apreciat că aceasta începe numai prin formularea - personal sau prin mandatar cu procură scrisă - a unei cereri de constituire, care se depune la Primăria localității unde se află terenul, conform art. 9 din Legea nr.18/1991.
S-a constatat că în speță, petentul, în calitatea dovedită de combatant în ultimul război mondial, cu întâietate la împroprietărire (art. 12 din Legea nr. 187/1945), cu proprietate de 1 ha teren înainte de reforma agrară din anul 1945, avea dreptul conform art. 2 din Legea nr. 187/1945 la împroprietărirea cu lotul-tip de 5 ha.
În considerarea finalităților Legii nr. 187/1945(art. 2 lit. a), pusă în aplicare în speță prin art. 36 prin Legea nr.1/2000, modificată prin Legea nr. 212/2008 raportat la situația de fapt reținută în cele ce precedă, instanța de fond a apreciat că petentul are o speranță legitimă la împroprietărirea cu terenul solicitat și cuvenit autorului său, speranță care constituie un ,,bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum a statuat Curtea de la Strassbourg, în jurisprudența sa.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond, întemeiată pe dispozițiile legale invocate și pe art. 1, art. 6 din Legea nr. 1/2000 modificată raportat la art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, a dispus admiterea plângerii.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, intimata C. Județeană N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ .
În recursul declarat, intimata a criticat sentința pentru următoarele motive:
- petentul nu a făcut dovada cu acte eliberate de Ministerul Apărării că a luptat pe front, actele depuse neîncadrându-se în categoria celor expres prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, în mod corect C. județeană a reținut că procesul-verbal nr. 11/17.07.1998 încheiat de C. de reconstituire de pe lângă U.M.0 2538 Piatra N. și legitimația de veteran de război nu fac parte din categoria de acte doveditoare menționate în cuprinsul ar. 36. De altfel, pe aceste documente nu există nicio mențiune a Arhivelor Militare, care să ateste că titularul actului a participat efectiv la luptele pe front în cel de-al doilea război mondial. Textul actului normativ este de strictă interpretare și aplicare astfel încât nedepunerea unor acte care să provină de la Arhivele Militare echivalează cu neîndeplinirea unei condiții de fond, pentru admiterea cererii. Legiuitorul nu a acordat posibilitatea de a asimila diferite tipuri de documente cu cele care emană strict de la Arhivele Militare. În condițiile în care s-ar aprecia altfel, s-ar eluda îndeplinirea unor condiții de fond necesare valabilității raporturilor juridice care s-ar naște din aplicarea prevederilor legale. Legitimația de veteran de război depusă de petent probează în mod cert doar această calitate a titularului și nicidecum nu poate crea o certitudine asupra participării efective a acestuia la război. În acest sens, intimata a invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 44/1994 în care, la art. 1, sunt prevăzute mai multe categorii de persoane îndreptățite la eliberarea unor legitimații de veteran de război și nu doar pentru cei care au luptat efectiv pe front.
- petentul nu a depus în dovedirea dreptului pretins nici tabelul îndreptățiților la împroprietărire, tabel întocmit cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945, în care să fi fost înscris. Prin urmare, în mod eronat instanța de fond a reținut că maniera defectuoasă de întocmire la nivelul anului 1945 a listelor de îndreptățiți calitatea reclamantului de fost proprietar deposedat.
- petentul nu a făcut dovada exproprierii abuzive pentru a se considera în prezent îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate.
- sentința este netemeinică deoarece instanța de fond a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei C., stabilind un drept generic fără precizarea amplasamentului, și fără a administra probe din care să rezulte dacă pe raza acestei comune există sau nu teren cu vegetație forestieră disponibil pentru constituirea dreptului de proprietate.
P. toate aceste motive, intimata solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii formulate de petent.
Față de recursul declarat de intimată, petentul a formulat întâmpinare în care a arătat următoarele:
- în mod greșit invocă intimata faptul că nu ar fi îndeplinită una din condițiile esențiale din lege, respectiv că nu a dovedit cu acte de la Arhivele Militare că a luptat pe front. În aceste sens, petentul arată că a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal nr. 11/1998 încheiat de C. de reconstituire a documentelor militare din cadrul U.M.0 2538 Piatra N. că în anul 1944 a fost încorporat în cadrul Regimentului 3 Grăniceri, unde a participat la efortul de război al României, executând lucrări de război la obiectivele militare. La întocmirea acestui document oficial, arată petentul, au fost avute în vedere și adeverințele nr._/07.01.1992 și respectiv nr. S-4335/19.12.1996 eliberate de U.M._, iar interpretarea dată de intimată acestor înscrisuri este nelegală.
- la dosarul cauzei nu a fost depus vreun tabel cu îndreptățiții la împroprietărire în care să fi fost inserat petentul ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 187/1945, deoarece, astfel cum a fost precizat și în plângere, nu a avut cunoștință dacă la acea vreme a fost sau nu inserat în tabele. Cu toate acestea, arată petentul, se încadrează în condițiile prevăzute de art. 2 și 12 din Legea nr. 187/1945, având și întâietate conform art. 12 din lege și calitatea de titular al dreptului la constituire în temeiul Legii nr. 212/2008. În ceea ce privește susținerea intimatei conform căreia era necesară depunerea unei dovezi din partea sa cu privire la calitatea de fost proprietar deposedat, aceasta nu este necesară deoarece în anii 1945, după lăsarea sa la vatră, nu deținea nicio suprafață de teren și nici rol agricol.
- cât privește ultimul motiv de recurs referitor la lipsa de identificare a amplasamentului terenului de 5 ha, precizează că în astfel de situații punerea în aplicare a sentinței se face din terenul la dispoziția comisiei locale, iar în cazul terenurilor forestiere din fondul forestier al statului, respectiv din raza ocolului silvic al comunei, fără să fie necesară vreo identificare din partea instanței.
P. toate aceste motive, petentul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de intimată și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Instanța de recurs, din oficiu, a solicitat intimatei C. L. C. comunicarea primului rol agricol al petentului și rolurile agricole ulterioare și precizarea dacă acesta a mai solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. De la Arhivele Naționale s-a solicitat înaintarea unei copii de pe Borderoul populației, proprietăților și exploataților agricole din . urma recensământului din 1948, cu referire la numitul S. D. I., și dacă acest autor figurează în tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire.
De asemenea, s-a solicitat Arhivelor Naționale – Direcția Județeană N. comunicarea acelorași relații referitoare la înscrierea petentului în tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată, cu opinie majoritară, că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 8650/01.02.2011, prin care a fost validată propunerea Comisiei locale C. de respingere a cererii de reconstituire în favoarea petentului S. D. I., pentru terenul de 5,00 ha cu vegetație forestieră, teren la care petentul are dreptul în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Având în vedere temeiul invocat de petent, la formularea cererii de reconstituire, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Din analiza textului menționat, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume:
- persoanele fizice care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată;
- persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale;
- persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
În cauzele în care se solicită aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, nu poate fi vorba de o reconstituire a dreptului, deoarece aceste categorii de persoane nu au avut în proprietate terenuri care să fi fost preluate în orice modalitate pentru a putea fi apreciat că, prin constatarea îndeplinirii condițiilor din acest text, este vorba de o reintrare a terenurilor în patrimoniul foștilor proprietari, ci în mod evident în cazul constatării îndeplinirii condițiilor se realizează o constituire a dreptului în patrimoniul solicitanților, acesta fiind momentul în care pentru prima dată bunurile intră, în mod efectiv, în patrimoniul celor îndreptățiți. Sub acest aspect se constată că instanța de fond în mod corect a dispus constituirea dreptului de proprietate și nu reconstituirea acestuia.
Față de categoriile de persoane rezultate din interpretarea textului arătat drept beneficiare ale constituirii, se constată că petentul, în raport de actul invocat în dovedirea dreptului de proprietate, se încadrează în categoria persoanelor fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza legii de reformă agrară, neavând în proprietate nicio suprafață de teren, care nu au fost înscrise în tabelele nominale și care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare că au avut calitatea de luptător pe front.
În recursul declarat, unul din motivele de recurs invocate de către intimată este că petentul nu a făcut dovada faptului că a luptat efectiv pe front, acesta fiind considerentul pentru care, în opinia intimatei, nu sunt respectate dispozițiile art. 36 teza finală din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/2008. Din analiza înscrisurilor depuse de petent se constată că acesta a avut calitatea de premilitar, în Regimentul 3 Grăniceri, executând lucrări de război la obiectivele militare din localitățile Războieni și Târgu N., în perioada 15.02._44, perioadă în care s-a aflat în zona de operații militare. Datorită luptei în cadrul celui de-al doilea război mondial, petentul a fost luat în evidență ca veteran de război, primind drepturile corespunzătoare acestui act normativ, acesta nefăcând parte din nicio altă categorie de persoane prevăzută de art. 1 din Legea nr. 44/1994, decât aceea de luptător pe front.
Susținerea intimatei conform căreia petentul nu a făcut dovada cu acte eliberate de Arhivele Militare că a luptat pe front nu este reală, în condițiile în care actul depus, respectiv procesul verbal nr.11/17.07.1998, este un înscris care emană tot de la instituții militare cu atribuții specifice.
Prin urmare, se constată că petentul a făcut dovada calității sale de luptător pe front, respectând exigențele impuse pentru îndeplinirea condițiilor de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările din Legea nr. 212/2008.
Instanța de recurs a analizat îndreptățirea petentului la reconstituire și față de celelalte condiții imperative, necesar a fi îndeplinite cumulativ, conform art. 36 teza finală din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/2008, respectiv lipsa înscrierii în tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire din anul 1945 și existența unei gospodării agricole, care să aibă, la nivelul anului 1945, o întindere mai mică de 5 ha.
În acest sens, se constată că, din relațiile solicitate în calea de atac a recursului, rezultă că pentru petent primul rol agricol a fost din anul 1952, cu mult după data aplicării legii de reformă agrară din anul 1945, moment în raport de care se stabilește îndreptățirea la constituire, pentru suprafața de teren necesară completării gospodăriilor agricole care au o întindere mai mică de 5 ha, prevăzută în mod expres de Legea de Reformă Agrară nr.187/1945. De asemenea, în Borderoul populației, proprietăților și exploataților agricole din . urma recensământului din 1948, se constată că la nivelul acestui an petentul nu avea rol agricol propriu, figurând în gospodăria părinților.
Așadar, se constată că, în lipsa altor înscrisuri doveditoare ale existenței în proprietatea petentului a unei suprafețe de teren mai mari, care să nu îi mai confere vocație la împroprietărire la nivelul anului 1945, îndreptățirea acestuia există pentru suprafața de teren solicitată.
În ceea ce privește lipsa înscrierii petentului în tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire din anul 1945, se constată că această condiție este îndeplinită, astfel cum rezultă din răspunsul primit de la Arhivele Naționale, Serviciul Județean N., cu adresa nr. C704/17.05.2011, conform căreia petentul nu figurează înregistrat cu teren atribuit în baza Legii nr. 187/1945, la nivelul comunei C.. Prin urmare, în condițiile în care din nici un înscris nu rezultă înscrierea petentului pe aceste tabele și deoarece dovada faptului negativ nu poate fi impusă petentului, se constată că această condiție este îndeplinită.
Un alt aspect analizat de către instanța de recurs este data formulării cererii de constituire. Astfel, având în vedere temeiul invocat de petent, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare. Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii, care au variat în actele normative între 30 și respectiv 60 zile.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și anume 02.11.2008.
Petentul a formulat cererea de constituire la data de 23.12.2008, cu respectarea termenului de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008 (data intrării în vigoare a acestui act normativ fiind 02.11.2008).
Motivul de recurs invocat de intimată, conform căruia petentul nu a făcut dovada exproprierii abuzive pentru a se considera în prezent îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, se constată că nu este fondat, pentru considerentele anterior expuse, referitoare la efectele produse de aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, care dau naștere la o constituire a dreptului de proprietate și nu la reconstituirea acestuia.
Susținerea intimatei, din cererea de recurs, conform căreia sentința este netemeinică deoarece instanța de fond a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei C., stabilind un drept generic fără precizarea amplasamentului și fără a administra probe din care să rezulte dacă pe raza acestei comune există sau nu teren cu vegetație forestieră disponibil pentru constituirea dreptului de proprietate, nu este fondată, deoarece punerea în posesie și stabilirea amplasamentului sunt aspecte care țin de punerea în executare a sentinței în funcție de terenul disponibil la nivelul comunei și nu influențează validitatea dreptului recunoscut în procedura specială.
P. toate aceste motive, se constată că instanța de fond a făcut o legală și corectă apreciere a probelor administrate în cauză, raportate la dispozițiile aplicabile în speța de față, motive față de care, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, recursul declarat de intimata C. Județeană N. urmează să fie respins ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1247 din 22.08.2011, în contradictoriu cu intimatul - petent S. I., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat S. M., din Piatra N., .. 33, ., și intimata - intimată C. L. C. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.06.2012
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 13.07.2012
Tehnored. C.A. – 16.07.2012
2 ex.
Fond: I. P.
Cu opinia separată a judecătorului D. M. în sensul admiterii recursului.
În dezacord cu soluția adoptată prin votul majorității, consider că recursul intimatei C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 1247 din 22.08.2011, pronunțată de Judecătoria B., trebuia admis și, în consecință, plângerea petentului S. I. împotriva Hotărârii nr. 8650/01.02.2010, emisă de recurenta - intimată, trebuia respinsă ca nefondată.
Considerentele sunt următoarele:
Modificarea adusă art. 36 din Legea nr. 1/2000, prin Legea nr. 212/2008, a constat în includerea, în categoria persoanelor beneficiare ale dreptului de constituire a dreptului de proprietate, a celor ce dovedesc, cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării, că au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial și, cu toate că îndeplineau cerințele Legii nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, au fost totuși omise de la împroprietărire din diferite motive.
În privința condițiilor prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a beneficia de împroprietărire, din dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a și b și art. 12 din lege reiese că prin înfăptuirea reformei agrare s-a urmărit mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha, precum și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ, cu precizarea că la împroprietărire aveau întâietate „ostașii care sunt concentrați sau mobilizați și toți cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste”.
Așadar, o primă condiție impusă de Legea nr. 187/1945 pentru ca o persoană să beneficieze de împroprietărire o constituia aceea ca ea să aibă gospodărie proprie, fapt ce presupunea ca ea să fie majoră la data de 23.03.1945, când legea a intrat în vigoare.
Cum petentul s-a născut la data de 29.01.1926, el avea la 23.03.1945 vârsta de 19 ani și – cum în acea perioadă persoanele deveneau majore la vârsta de 21 ani, potrivit art. 342 și 434 din vechiul cod civil – el nu îndeplinea cerința de a avea, la data promulgării legii de împroprietărire, o gospodărie proprie lipsită de pământ sau cu mai puțin de 5 ha teren în proprietate.
De asemenea, în Procesul verbal nr. 11/17.07.1998 întocmit de C. de reconstituire de pe lângă Unitatea Militară_ Piatra N. (fila 15 dosar fond) se face referire la Adeverința nr. S4335/19.12.1996 emisă de Unitatea Militară nr._ Pitești, în care se precizează că petentul nu a fost găsit în evidențele militare ale Regimentului 3 Grăniceri, în cadrul căruia susține că a activat în perioada 19.02._44 ca premilitar.
Cum art. 36 din Legea nr. 1/2000, în forma sa actuală, impune condiția ca persoana îndreptățită la împroprietărire să fi luptat pe front și să facă această dovadă cu acte eliberate de arhivele militare, consider că petentul nu îndeplinește nici aceste cerințe legale pentru admisibilitatea cererii sale de constituire a dreptului de proprietate pentru teren forestier.
Judecător,
D. M.
Red. și tehnored. D.Mgd. – 19.07.2012
Tehnored. C.A. – 19.07.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 610/2012. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 603/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
