Fond funciar. Decizia nr. 530/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 530/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 530/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - președinte secție |
- O. E. | - judecător | |
- M. C. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către petenta B. M., domiciliată în comuna C., ., împotriva sentinței civile nr. 2024 din data de 13.12.2011 pronunțată de Judecătorie B., în contradictoriu cu intimatele-intimate C. locală C. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-petentă B. M., asistată de avocat S. M., cu împuternicirea avocațială nr._/2012, lipsă fiind aceasta și reprezentații intimatelor-intimate C. locală C. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar ;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- intimata-intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosar, la data de 14.05.2012, prin compartimentul arhivă al instanței, precizări prin care a arătat că își menține punctul de vedere din întâmpinarea nr._ din 29.09.2011.
Președintele completului de judecată constată că potrivit art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr. 202/2010, Tribunalul N. este competent general, material și teritorial pentru a soluționa cauza în raport de art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat S. M., pentru recurenta-petentă B. M., solicită admiterea recursului și pe fond admiterea plângerii, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren, întrucât instanța de fond în mod greșit a considerat că demersurile pentru a obține constituirea dreptului de proprietate după autorul Ț. S. V. ar fi fost tardive prin prisma Legii nr. 193/2007, termenul fiind de 60 de zile de la . acestei legi și nu termenul calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008. Din motivarea sentinței recurate, instanța de fond a considerat, în mod greșit, că forma actuală a textului art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificat prin Lege nr. 212/2008 se adresează exclusiv persoanelor care nu au fost cuprinse în tabelele cu îndreptățiți, dar fac dovada cu acte de la arhivele militare că au luptat pe front. Astfel, art. 36 din Lege nr. 1/2000 modificat prin Legea nr. 193/2007 consacra repunerea în dreptul de a cere constituirea proprietății pentru trei categorii de persoane, iar Legea nr. 212/2008 reia aceste 3 ipoteze, în mod identice, pe care le completează cu o a patra categorie de persoane, respectiv pe cei care nu se află în niciuna din primele 3 ipoteze, dar fac dovada cu documente de la arhivele militare că au luptat pe front. Apărătorul recurentei-petente susține că raționamentul instanței de fond este greșit, întrucât prin Legea nr. 212/2008 s-a avut în vedere repunerea în termen și a persoanelor asimilate primelor 3 categorii, care nu au uzat în termen de beneficiul Legii nr. 193/2007. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2024/13.12.2011 a Judecătoriei B. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta B. V. M., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. și C. locală C. de aplicare a legii fondului funciar.
P. a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, petenta B. V. M. a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8652 din 01.02.2011 prin care i-a fost respinsă cererea privind constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră.
În motivare, petenta a arătat că a formulat cerere la C. L. C. privind constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră la care a fost îndreptățit autorul Ț. S. V..
C. L. C. a propus respingerea cererii iar C. Județeană N., prin hotărârea în cauză a validat propunerea, motivat de faptul că cererea este tardiv introdusă, ceea ce nu este legal și temeinic.
Instanța, analizând hotărârea atacată prin plângere a constatat că este legală și a menținut-o, pentru următoarele motive:
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petenta B. V. M. este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea 187/1945 să ceară, în condițiile Legii 1/2000, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
Cererea fiind depusă la data de 18.12.2008, care, aparent se încadrează în termenul legal prevăzut de art. 11 alin. 4 din Legea 18/1991în raport de dispozițiile Legii 212/2008, însă cererea se impune a fi analizată prin prisma Legii 193/2007 pentru considerentele ce urmează.
Așa cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, precum și din cererea de constituire petenta a înțeles să ceară constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha după autorul Ț. S. V.. Așa cum rezultă din copia tabelului îndreptățiților, același autor a fost propus a fi împroprietărit cu suprafața de 2 ha. Așadar petenta era îndreptățită să ceară constituirea dreptului de proprietate în baza Legii 193/2007 care a modificat art. 36 din legea 1/2000 într-o formă ce îi conferea petentei acest drept. Forma actuală a textului intrată în vigoare prin Legea 212/2008 se adresează exclusiv persoanelor sau succesorilor acestora care nu au fost cuprinși în tabele dar fac dovada cu acte de la arhivele militare că au luptat pe front. Ori, petenta era îndreptățită în baza tabelului să solicite suprafața de 2 ha teren la momentul intrării în vigoare a Legii 193/2007. Față de această împrejurare, în mod corect C. județeană a respins cererea de constituire validând propunerea comisiei locale, întrucât cererea a fost tardiv introdusă.
Împotriva sentinței a declarat recurs petenta B. V. M., criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a greșit când a considerat că demersurile pentru a obține constituirea dreptului pentru 5 ha după tatăl său Ț. S. V., ar fi fost tardive prin prisma Legii nr. 193/2007.
În aprecierea instanței termenul până la care ar fi fost îndreptățită să solicite constituirea dreptului ar fi fost de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 193/2007 și nu termenul calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008.
Făcând o analiză comparativă a textului de la art. 36 din Legea nr. 1/2000, în formele consacrate prin Legea nr. 193/2007 și respectiv prin Legea nr. 212/2008 se poate ușor constatat faptul că, în esență, ele conțin voința legiuitorului de a repune în drepturi anumite categorii de persoane ce nu erau cuprinse în vechea reglementare.
Art. 36 din legea nr. 1/2000 modificat prin Legea nr. 193/2007 consacra repunerea în dreptul de a cere constituirea proprietății pentru 3 categorii (3 ipoteze de persoane): persoanele cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul; persoanelor cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire conform aceleiași legi și cărora li s-a atribuit efectiv terenul, dar atribuirea le-a fost ulterior anulată; persoanelor îndreptățite la împroprietărire în baza Legii nr. 187/1945 și înscrise în tabelele nominale întocmite în acest sens în epocă.
De cealaltă parte, art. 35 din Legea nr. 1/2000 reia în Legea nr. 212/2008 aceste 3 ipoteze în mod identic și pe care le completează cu o a patra ipoteză aducând sub incidența beneficiilor reparatorii ale legii, pentru prima oară, și aceasta a patra categorie de persoane, respectiv pe cei care nu se află în nici un din primele 3 ipoteze, dar fac dovada cu documente din arhivele militare că au luptat pe front și că astfel îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945.
Examinând recursul, tribunalul reține, în fapt, următoarele:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Astfel, întrucât autorul petentei a figurat înscris pe tabelele "îndreptățiților la împroprietărirea prevăzută de Legea nr. 187/1945" – cu suprafața de 2 ha teren, moștenitorii acestuia puteau obține reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață, în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 193/2007, prin formularea unei cereri care trebuia introdusă cel mai târziu până la 28.08.2007 (respectiv 60 zile de la . legii, așa cum se prevede în mod expres la art. II din Legea nr. 193/2007).
Cum, cererea petentei a fost introdusă la 18.12.2008, cu mult peste termenul legal, în mod corect a fost respinsă prin Hotărârea nr. 8652/2011 a Comisiei județene N. pentru aplicarea legii fondului funciar.
Nu poate fi primită susținerea recurentei, în sensul că termenul de 60 zile trebuia calculat de la . Legii nr. 212/2008, cât timp actul normativ care a introdus posibilitatea ca și persoanele care au fost înscrise pe tabelele "îndreptățiților la împroprietărire" să beneficieze de constituirea dreptului de proprietate prevăzut de Legea nr. 187/1945, a fost Legea nr. 193/2007 (care a completat în acest sens art. 36 din Legea nr. 1/2000) și care stabilește în mod expres și termenul de formulare a cererilor.
Împrejurarea că ulterior, prin Legea nr. 212/2008, completându-se din nou, textul art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu o nouă categorie de persoane ce pot beneficia de constituirea dreptului de proprietate prevăzut de Legea nr. 187/1945 (respectiv, persoanele care au luptat pe front și care nu au fost împroprietărite), textul art. 36 este redat în întregime (cu toate modificările și completările anterioare) nu înseamnă, (așa cum susține recurenta), că și beneficiarii dispozițiilor Legii nr. 193/2007, neuzând de această prevedere pot solicita constituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 212/2008.
Pe de altă parte, faptul că autorul petentei a figurat înscris și pe tabelele cu îndreptățiții la împroprietărire și a luptat și pe front, nu-i deschide posibilitatea de a opta între cele 2 acte normative, deoarece celor înscriși în tabelele nominale, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2007, iar celor care nu figurează în acele tabele, dar dovedesc că au luptat pe front, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 212/2008.
De altfel, însăși recurenta recunoaște, în mod implicit, prin motivele de recurs, că autorului său îi erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2007 (întrucât se regăsea pe tabele cu împroprietăriții, aceasta fiind una "din cele 3 ipoteze" ale art. 36 înainte de apariția Legii nr. 212/2008) atunci când invocă: "De cealaltă parte, art. 36
din Legea 1/2000 reia în Legea nr. 212/2008 aceste 3 ipoteze în mod identic și pe care le completează cu o a IV-a ipoteză, aducând sub incidența beneficiilor reparatorii ale Legii, pentru prima oară și această a IV-a categorie de persoane, respectiv pe cei care nu se află în nici una din primele 3 ipoteze, dar fac dovada cu documente din arhivele militare, că au luptat pe front și că astfel îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945".
Împrejurarea că legile fondului funciar au suferit nenumărate completări și modificări nu înseamnă că dispozițiile legale referitoare la termenele de formulare a cererilor pot fi interpretate, în sensul prelungirii, la nesfârșit, în condițiile în care scopul instituirii unor termene de decădere este tocmai cel de a împiedica perpetuarea unei stări de incertitudine și instabilitate a relațiilor sociale, a căror reglementare s-a urmărit.
Față de cele reținute, tribunalul constatând că recursul nu este fondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă urmează a-l respinge.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta B. V. M., domiciliată în comuna C., ., împotriva sentinței civile nr. 2024/13.12.2011 a Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Pt. C. M. O. E. și M. C. R. L.
aflat în C.O. semnează pt. judecător aflat în C.O.
președintele tribunalului semnează președintele
tribunalului
Red. M. C. /25.06.2012
Tehnored.R. L./29.06.2012
Ex.2
Fond S. Ungurenu
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 470/2012. Tribunalul NEAMŢ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
