Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii. Decizia nr. 530/2014. Tribunalul NEAMŢ

În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar, în copii, 21 procese‑verbale de contravenție, toate întocmite de agenți constatatori din cadrul I.P.J. N., titlul executoriu și somația emise în dosarul execuțional nr. 4717/2013 și procesul‑verbal nr. 3/4.02.2014, întocmit de Biroul de mediator – C. B.‑M., cu privire la ședința de informare privind avantajele medierii, la care intimatul nu a dat curs invitației de a participa.

La primul termen de judecată, instanța sesizată cu soluționarea cererii a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a Comunei Grumăzești, pe care a admis‑o prin sentința civilă nr. 652 din 30.04.2014, cu motivarea că, în conformitate cu art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei“ și că, potrivit textului din legea specială invocat de petentă, „În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s‑a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându‑se seama de partea din amendă care a fost achitată“.

În raport de dispozițiile legale citate, cum, în cauză, toate procesele‑verbale de constatare și sancționare a contravențiilor au fost întocmite de agenți de poliție din cadrul I.P.J. N., aceasta este instituția care are competența de a sesiza instanța cu o cerere de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, astfel că unitatea administrativă teritorială pe a cărei rază au fost săvârșite contravențiile nu are calitate procesuală activă.

Comunicată la data de 26.05.2014, sentința civilă astfel pronunțată a fost recurată de petentă și criticată pentru respingerea nelegală, pe excepția invocată din oficiu, a cererii deduse judecății, date fiind prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, care statuează că, în vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) – respectiv organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită, în termenul prevăzut de lege, calea de atac împotriva procesului‑verbal de constatare a contravenției, sau instanța judecătorească, în celelalte cazuri – „vor comunica din oficiu procesul‑verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s‑a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabila, pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ‑teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică“.

Ca atare, tot către respectivele unități administrative teritoriale este delegată nu numai capacitatea de a urmări și executa aceste creanțe, ci și, in extenso, în cazul insolvabilității persoanei, calitatea de a cere instanței, conform prevederilor art. 9 din O.G. nr. 2/2001, înlocuirea amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.

Invocând, în drept, dispozițiile art. 486 și 488 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, petenta a solicitat admiterea recursului său, constatarea faptului că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material și, pe cale de consecință, rejudecarea cauzei în fond și admiterea așa cum a fost formulată a acțiunii civile promovate în contradictoriu cu intimatul V. C..

Recursul declarat de petenta U.A.T. . și el va fi respins ca atare, pentru considerentele de fapt și de drept arătate în cele ce urmează.

Este adevărat că, potrivit art. 39^1 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, actualizată cu modificările și completările ulterioare adoptării, atunci când contravenientul nu a achitat amenda (amenzile, în cazul intimatului V. C.) în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu este posibilă executarea silită, hotărârea judecătorească prin care s‑a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este supusă recursului, așa cum, de altfel, a menționat și judecătorul fondului, în dispozitivul sentinței civile atacate. Dar, în cauza de față, particularitatea care interesează este nu faptul că recurenta‑petentă, prin cererea de chemare în judecată formulată, a solicitat înlocuirea amenzilor neachitate de intimat (cu observarea părții parțial executate de acesta) cu sancțiunea obligării lui la prestarea unei activități în folosul comunității, ci faptul că acțiunea a fost respinsă pe excepția lipsei calității procesuale active a petentei, soluție care atrage aplicarea dispozițiilor de drept comun în materia căilor de atac, cuprinse în art. 456 din NCPC, conform cărora „Calea ordinară de atac este apelul, iar căile extraordinare de atac sunt recursul, contestația în anulare și revizuirea“.

Potrivit primelor două alineate ale următorului articol din noul Cod de procedură civilă, care prevăd imperativ legalitatea căilor de atac, „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei“, iar „Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului părții de a exercita calea de atac prevăzută de lege“.

Așadar, în concursul dintre o mențiune greșită în dispozitivul hotărârii cu privire la denumirea, condițiile și termenul în care ea poate fi atacată și dispoziția legală care reglementează aceste aspecte are prioritate cea din urmă, iar nu dispoziția judecătorului, alin. (3) asigurând, ca și alin. (2) al normei în discuție, caracterul efectiv al prevederilor din alin. (1): „Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s‑a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării, începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.“

Față de aceste dispoziții legale, este evident că, oricare dintre părțile interesate va avea, de la data comunicării prezentei, termenul de 30 de zile prevăzut pentru declararea apelului de art. 468 alin. (1) din Codul de procedură civilă, apel care va fi depus la instanța ce a pronunțat hotărârea atacată în mod greșit cu recurs, astfel cum s‑a stabilit imperativ în art. 471 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul formulat de petenta ., împotriva sentinței civile nr. 652 din 30.04.2014 a Judecătoriei Tîrgu N., în contradictoriu cu intimatul V. C. – domiciliat în ., județul N..

Cu drept de apel împotriva aceleiași sentințe în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei decizii.

Apelul se depune la Judecătoria Tîrgu N..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 15.09.2014.

Red. și thred. D.M. 30.11.2014

Thred. R.C. 02.12.2014

2 ex.; Fond: M.L.C.