Legea 10/2001. Sentința nr. 658/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 658/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 658/C
Dosar nr._
Legea nr. 10/2001 - perimare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 658/C
Ședința publică din 29.05.2013
Instanța compusă din:
Președinte: | - D. M. | - judecător |
- H. E. | - grefier |
Pe rol se află în curs de soluționare constatarea din oficiu a perimării contestației formulate în temeiul Legii nr.10/2001 de contestatorul C. N. C. D., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimații P. comunei G., Ș. B., A. Națională pentru A. D., P. T. M. magdalena, K. D. Dominica O., S. S. M. și S. A. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei este contestație la Legea nr.10/2001 – perimare;
- procedura de citare legal îndeplinită;
- intimata A. Națională pentru A. D. a depus la dosar prin fax, note scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
P. contestația formulată la data de 11.01.2008 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, numitul C. N. C.‑D., în calitate de moștenitor legal al notificatorului C. I. N., a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei G., anularea Dispoziției nr. 1422 din 15.12.2007, prin care a fost respinsă notificarea nr. 107/14.02.2002, comunicată prin Biroul Executorului Judecătoresc C. C., din Piatra N., pentru următoarele motive:
- notificatorul nu a depus actele de stare civilă din care să rezulte că este unicul moștenitor al defunctului C. Gh. I., conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001;
- imobilul a cărui restituire în natură s‑a solicitat a fost proprietatea autorului defunctului C. D. M., de la care a fost preluat de statul român, în anul 1945, în baza Legii pentru înfăptuirea reformei agrare;
- documentele prezentate de solicitant sunt insuficiente pentru justificarea cererii acestuia;
- convenția încheiată în anul 1943 și invocată de notificator prevede că imobilul în discuție va rămâne în proprietatea vânzătorului C. D. M. până în 1953, numai după această dată el urmând să intre în proprietatea cumpărătorului C. Gh. I., iar preluarea lui de către stat a avut loc în anul 1949, deci anterior împlinirii condiției stipulate în convenție;
- convenția nu a fost încheiată în formă autentică;
- notificatorul nu a făcut dovada preluării (confiscării) imobilului notificat;
- suprafața de 3 ha teren solicitată a fost reconstituită prin hotărâre judecătorească moștenitorilor vânzătorului, care au primit și titlu de proprietate.
P. cererile depuse la dosar prin serviciul arhivă la 25.04.2008 și, respectiv, la 3.06.2008, contestatorul și‑a precizat acțiunea introductivă de instanță, arătând că solicită:
- să se constate, în contradictoriu cu pârâții Ș. B., P. T. M.‑M., K. D. D.‑O., Ș. S.‑M. și S. A.‑G.,moștenitori ai vânzătorului C. M., că bunicul său, C. Gh. I., a cumpărat de la acesta, la data de 3.10.1943, o casă, o moară cu gârla și 3 ha teren aferent, situate în intravilanul satului și comunei G., din județul N., hotărârea pronunțată urmând să țină loc de act autentic de vânzare‑cumpărare;
- să fie anulată dispoziția contestată, cu obligarea primarului care a emis‑o la restituirea în natură a terenului de 3 ha pe fostul amplasament, întrucât o parte a acestuia este liberă, iar pentru diferență să‑i fie acordate despăgubiri potrivit valorii reale de piață și de circulație, în raport de standardele legale;
- să fie obligată pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (în cerere fiind indicată, în mod greșit, o entitate care nu există, și A. Națională pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor) la sistarea oricărui calcul și a oricărei plăți a despăgubirilor către moștenitorii defunctului C. Gh. M. sau după defuncta C. G.‑O., pentru imobilele în litigiu, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în constatarea vânzării.
P. încheierea din 2.09.2008, constatând că avocata contestatorului nu a făcut dovada efectivă a demersurilor întreprinse pentru a afla adresa de domiciliu a pârâtului Ș. S.‑M., cu care nu s‑a putut realiza procedura de citare,instanța a dispus suspendarea din vina contestatorului a judecării acțiunii, în temeiul art. 155^1 din Codul de procedură civilă.
Repunerea cauzei pe rol s‑a făcut la cererea aceluiași avocat, la termenul din 11.11.2008, când instanța,din oficiu, a pus în discuția părților necompetența materială de a soluționa acțiunea în constatare formulată de contestator pe cale incidentală, în cadrul procedurii speciale a Legii nr. 10/2001, dispunând disjungerea acesteia și înregistrarea ei separată, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005, actualizată cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, apreciind că dezlegarea pricinii depinde întru totul de soluția ce urma a fi dată acțiunii în constatare, obiect al dosarului civil nr._ al Judecătoriei Piatra N., instanța a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Dosarul a fost trimis arhivei tribunalului, spre conservare, unde a stat până când, în baza adresei din 9.04.2023 a Compartimentului arhivă al Tribunalului N., a fost repus pe rol, în vederea constatării perimării primării contestației.
La termenul de judecată stabilit în acest scop, acela din 29.05.2013, verificând actele dosarului, tribunalul a constatat că dosarul civil nr._ al Judecătoriei Piatra N. a fost suspendat prin încheierile din 27.09.2010 și 17.10.2011, în temeiul aceluiași art. 155^1 din Codul de procedură civilă, de la această din urmă dată acțiunea rămânând în nelucrare mai mult de un an, din vina reclamantului. Constatând că nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, Judecătoria Piatra N. a soluționat procesul prin sentința civilă nr. 1887 din 26.03.2012, prin care a constatat perimată acțiunea reclamantului.
Sentința a devenit irevocabilă prin nerecurare înăuntrul termenului de 5 zile de la pronunțare, stabilit prin art. 253 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Ca atare, la fel ca în dosarul judecătoriei, tribunalul constată că, și în cauza de față, de la ultimul act de procedură întocmit (încheierea de suspendare din 11.11.2008), dar și de la data soluționării irevocabile a dosarului care a ținut în loc judecata, și până la repunerea dosarului pe rol din oficiu, au trecut mai bine de 4 ani, și, respectiv, mai mult de un an, astfel că poate interveni stingerea acestui proces, care, din vina contestatorului, a rămas în nelucrare.
Perimarea implică prezumția de renunțare tacită a părții la judecată și constituie, totodată, o sancțiune procedurală a pasivității acesteia. Totodată, perimarea corespunde intereselor părților și ale administrării justiției și face posibilă evitarea menținerii pe timp îndelungat a unor situații juridice neclare și a aglomerării inutile a instanțelor.
Potrivit art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an“, iar art. 252 alin. (1) prima teză din cod statuează că „Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate“.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, și cum, în cauză, petentul n‑a făcut dovada existenței vreunui motiv de suspendare ori de întrerupere a cursului perimării, instanța urmează a dispune în consecință.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată perimată contestația formulată de notificatorul C. N. C.‑D.,domiciliat în ., în contradictoriu cu intimații P. comunei G., Ș. B., A. Națională pentru A. D., P. T. M. M., K. D. Dominica O., S. S. M. și S. A. G., împotriva Dispoziției nr. 1422 din 15.12.2007, prin care Primarul comunei G. a soluționat dosarul întocmit în baza Notificării nr. 107/14.02.2002.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ptr. jud. D. M. E. H.
aflată în c.o. semnează
președinte tribunal
Redactat și tehnored./ D. M. – 06.09.2013;
Tehnoredactat / E. H. – 06.09.2013; ex: -2
| ← Fond funciar. Decizia nr. 785/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 704/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
