Fond funciar. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 514/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 514/RC
Ședința publică din 25.04.2013
Instanța compusă din:
Președinte: A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1458 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - petenți Z. A. E., A. G., P. M., domiciliați în comuna Ceahlău, ., A.-Z. V., domiciliat în Borsec, . 39, județul Harghita, și intimata - intimată C. L. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații - petenți Z. A. E., A. G. și P. M., lipsind celelalte părți și avocat B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. L. Grințieș a comunicat relațiile solicitate de instanță.
S-a procedat la identificarea intimaților prezenți: A. G. (C.I. . nr._), Z.-A. E. (C.I: . nr._) și P. M. (B.I. . nr._), care depun la dosar xerocopia titlului de proprietate nr. 390/15.10.1992.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Intimații - petenți Z. A. E., A. G. și P. M. solicită respingerea recursului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1458 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 1458 din data de 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. a fost respinsă cererea formulată de C. județeană de fond funciar, de introducere în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial Silvic și de Vânătoare Suceava, admisă plângerea formulată de petenții Z. A. E., A. G., P. M. și A. Zevoianu V., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constituit în favoarea petenților dreptul de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, jud. N., și anulată în parte Hotărârea Comisiei Județene N. de fond funciar nr. 9001/26.09.2011.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin plângerea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenții Z. A. E., A. G., P. M. și A. Zevoianu V. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9001/26.09.2011, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru 4 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș, în calitatea lor de moștenitori ai tatălui lor, A.-Z. Ermil, participant la cel de-al doilea război mondial.
În motivare au arătat că autorul lor a fost trecut în tabelele de împroprietărire cu 1 ha, în aplicarea Legii nr. 187/1945, iar prin prezenta cerere solicită diferența până la lotul de 4 ha prevăzut de acea lege. Au invocat Legea nr. 212/2008, care conferă vocație la constituirea dreptului de proprietate în completare pentru lotul tip de 5 ha teren forestier, făcând dovada participării autorului la război. Au făcut această probă prin certificat emis de Arhivele militare Pitești.
Au formulat cerere la comisia locală de fond funciar, care a admis-o pentru 3 ha, dar comisia județeană a invalidat această hotărâre, considerând cererea ca fiind tardivă, singurul motiv invocat pe fond fiind acela că se cere diferența de 4 ha.
În dovedirea susținerilor, petenții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând la dosar tabel de parcelare la reforma agrară din 1945 în care autorul apare cu 1 ha și acte de stare civilă.
Legal citată, comisia județeană a formulat întâmpinare, prin care a arătat că cererea este depusă tardiv. A solicitat introducerea în cauză a Regiei naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava. A arătat că petenții nu au depus acte de război de la arhivele militare, iar în final arată că nu ar putea fi obligată la cheltuieli de judecată, ceea ce a apreciat instanța de fond că indică faptul că acceptă implicit ca petenții să aibă câștig de cauză în cererea lor.
Intimata comisia locală nu a depus întâmpinare.
Petenții au răspuns la întâmpinarea comisiei județene, arătând că statul român a încălcat în repetate rânduri dreptul cetățenilor, prin schimbarea repetată a legislației și prin neadoptarea la timp a reglementărilor de aplicare.
Petenții au depus certificat de la Arhivele militare Pitești (f. 43) prin care se atestă că A. Z. E. a fost pe front cu Regimentul 7 Vânători M. în perioada 19.07._41.
Analizând actele și probele dosarului, legislația aplicabilă (Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005), precum și principiile constituționale și de drept european aplicabile în speță, instanța de fond a constatat cererea întemeiată și a dispus admiterea, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 187/1945 prevedea împroprietărirea participanților la război cu teren în completare până la lotul-tip de 5 ha. În aplicarea acestei legi, participanții la război, sau urmașii lor, au fost trecuți în tabele de împroprietărire. P. cei care nu au fost trecuți, sau nu au fost găsiți în acele tabele, Legea 212/2008 a prevăzut că veteranii sau urmașii lor pot beneficia de constituirea dreptului de proprietate numai făcând dovada participării la război. Prin efectul aceleiași legi, petenții au căpătat vocație la completarea lotului de 5 ha, față de terenul primit anterior. Petenții au făcut această probă cu actul cel mai mult agreat de comisia județeană - certificat de la arhivele militare Pitești (f. 43), drept pentru care instanța de fond a constatat că au dreptul la constituirea dreptului de proprietate, pentru diferența de 4 ha teren forestier, cum s-a arătat mai sus.
Legea nr. 212/2008 neinstituind nici un termen pentru depunerea cererii, s-a apreciat că nu se poate pune problema tardivității.
Instanța de fond a respins cererea comisiei județene, de introducere în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial Silvic și de Vânătoare Suceava, pentru următoarele motive:
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată conferă celor două organisme dreptul de a formula plângeri împotriva hotărârilor comisiilor județene de fond funciar, dar nu instituie vreo obligație a comisiilor sau a instanței de a solicita, respectiv de a admite, introducerea acestora în cauză; cele două instituții au câte un reprezentant în comisiile de fond funciar, cu drept de vot, fiind vorba de organe deliberative, colegiale, iar în funcție de rezultatul votului hotărârile devin obligatorii pentru toți membrii comisiilor, indiferent de felul cum au votat.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a constatat că petenții au făcut proba vocației la constituirea dreptului de proprietate, ca și a vocației succesorale, plângerea fiind admisă așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, intimata C. Județeană N.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat, intimata a criticat sentința, pentru următoarele motive:
- petenții nu au făcut dovada faptului că autorul lor ar fi avut întâietate la împroprietărire, în condițiile în care Legea nr. 187/1945 prevedea constituirea dreptului de proprietate pentru un lot maxim de 5 ha, care se aprecia în funcție în întâietatea la împroprietărire a solicitantului, cât și de suprafața disponibilă de la nivelul localității, raportat la nivelul anului 1945, și consideră intimata că nu este corect să se aprecieze că în mod obligatoriu fiecare persoană era împroprietărită cu suprafața de 5 ha
- actul normativ din anul 1945 nu făcea referire la terenuri cu vegetație forestieră, legea menționând în mod expres că regimul pădurilor și viilor va face obiectul unei legi viitoare
- din analiza înscrisurilor depuse de petenți la dosar rezultă că autorul lor se încadrează în categoria solicitanților care sunt înscriși în tabelul cu îndreptățiți, dar care nu au primit efectiv terenul înscris. Astfel, consideră intimata că cel mult petenții puteau fi puși în posesie cu suprafața de 1 ha, teren care figura în tabel, și nu cu suprafața solicitată
- petenții nu au făcut dovada, la momentul formulării cererii de constituire, cu acte emise de Arhivele Militare ale Ministerului Apărării că defunctul lor autor A. Z. E. (dacă acesta este cel înscris pe tabel) a luptat pe front, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea unei condiții de fond pentru admiterea cererii. Faptul că în cursul judecării cererii, petenții au depus la dosar certificatul nr. CT 944 din data de 23.07.2012, eliberat de Arhivele militare Pitești care face dovada calității de fost participant la luptele celui de-al doilea război mondial al defunctului autor nu este de natură să ducă la aprecierea că hotărârea contestată este nelegală
- consideră intimata că termenul până la care putea fi formulată cererea de constituire a fost depășit
- constituirea dreptului de proprietate în modalitatea care a fost dispusă de instanța de fond este nelegală, deoarece nu s-au administrat probe pentru stabilirea amplasamentului și pentru a se putea aprecia dacă pe raza comunei Grințieș mai există terenuri disponibile cu vegetație forestieră.
P. toate aceste motive, intimata solicită admiterea recursului declarat, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea în totalitate a sentinței și respingerea plângerii petenților împotriva hotărârii comisiei județene.
Față de recursul declarat de intimată, petenții Z. A. E. și A. G. au formulat întâmpinare, prin care au arătat că motivul de recurs invocat de intimată, conform căruia există îndreptățire doar pentru suprafața de 1 ha, nu este fondat deoarece acest hectar a fost dobândit de moștenitoarea P. M., iar în prezenta cerere solicită diferența până la lotul de 5 ha, care a fost prevăzut tot de Legea de reformă agrară nr. 187/1945. Susținerea intimatei că persoana înscrisă pe tabel nu este autorul petenților este o afirmație care nu a constituit un motiv de respingere a cererii de constituire, în hotărârea comisiei județene, contestată în cauza de față. De asemenea, nici susținerea că petenții nu au dovedit participarea autorului la cel de-al doilea război mondial nu a reprezentat motiv de respingere a cererii de constituire.
Cu privire la tardivitatea cererii de constituire, invocată de intimată, petenții arată că cererea a fost depusă la data de 17.12.2008, în cadrul termenului de 60 zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008.
Susținerea că s-a dispus în mod arbitrar constituirea dreptului de proprietate, fără o identificare a terenurilor, fără stabilirea amplasamentului și fără verificarea disponibilului comisiei locale, arată petenții că nu era posibilă stabilirea unui amplasament de către instanța de judecată, deoarece acesta este atributul comisiei locale după reconstituirea dreptului, în raport de toate celelalte atribuiri anterioare și cu luarea în considerare a terenului care va fi pus la dispoziție de către Direcția Silvică N..
P. toate aceste motive, petenții solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de intimată.
Instanța de recurs, din oficiu, a solicitat Comisiei locale Grințieș să comunice o copie lizibilă a extrasului din tabelul aflat la fila 15 dosar fond și să precizeze dacă intimatul A. G. a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 1/2000 și a legilor ulterioare de modificare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petenții au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9001/26.09.2011, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale Grințieș de admitere a cererii de reconstituire în favoarea petenților, în calitate de moștenitori ai autorului A. Z. E., a dreptului de proprietate pentru terenul de 4,00 ha cu vegetație forestieră, teren la care autorul său are dreptul până la completarea lotului tip de 5 ha, ținând cont și de suprafața care a fost înscrisă în tabelele cu îndreptățiți în baza Legii de reformă agrară din anul 1945, și pentru care după același autor s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, respectiv 1 ha. Petenții s-au considerat îndreptățiți la reconstituire, în această modalitate, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 212/2008.
Având în vedere temeiul invocat de petenți, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Din analiza textului menționat, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume:
- persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată
- persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale
- persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
În cauzele în care se solicită aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 nu poate fi vorba de o reconstituire a dreptului, deoarece aceste categorii de persoane nu au avut în proprietate terenuri care să fi fost preluate în orice modalitate pentru a putea fi apreciat că, prin constatarea îndeplinirii condițiilor din acest text, este vorba de o reintrare a terenurilor în patrimoniul foștilor proprietari, ci în mod evident în cazul constatării îndeplinirii condițiilor se realizează o constituire a dreptului în patrimoniul solicitanților, acesta fiind momentul în care pentru prima dată bunurile intră, în mod efectiv, în patrimoniul celor îndreptățiți.
Față de categoriile de persoane rezultate, din interpretarea textului arătat, drept beneficiare ale constituirii, se constată că petenții, în raport de actul invocat în dovedirea dreptului de proprietate, se încadrează în categoria persoanelor fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza legii de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale, și, ca atare, în analiza cererii formulate se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- să aibă calitatea de persoane îndreptățite la împroprietărire, în accepțiunea Legii nr. 187/1945
- să fi fost înscrise în tabelele nominale întocmite la acea dată.
În acest temei, petenților, în calitate de moștenitori ai aceluiași autor A. Z. E., li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului, care a fost evidențiat în tabele de împroprietăriți, și anume suprafața de 1 ha. În declarația dată odată cu formularea cererii de constituire, petenta P. M. a menționat (fila14 dosar fond) că după același autor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 (un) hectar teren cu vegetație forestieră de la împroprietărirea din anul 1945.
Având în vedere înscrierea autorului petentului pe lista cu îndreptățiții la împroprietărire, se constată că a fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind recunoscut anterior dreptul la cererea acestora, în calitate de moștenitori ai autorului asupra terenului cu care acesta a figurat pe listele de îndreptățiți.
Faptul că autorul petenților a avut și calitatea de veteran de război, fapt dovedit cu acte care au fost eliberate de Arhivele Militare, nu conferă acestuia calitatea de îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate și în acest temei, respectiv art. 36 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, deoarece categoriile de persoane prevăzute în acest act normativ sunt distincte, condițiile necesar să fie îndeplinite fiind diferite, fără însă ca obligatoriu să aibă ca efect constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, în condițiile în care determinarea suprafețelor cuvenite fiecărei persoane era atributul exclusiv al comitetelor locale, constituite pe comune, și se realiza în funcție de suprafața avută în proprietate anterior intrării în vigoare a legii de reformă agrară, dar și față de rezerva de pământ existentă în raza fiecărei unități administrative, constituită la acel moment ca plasă.
Față de procedura de împroprietărire, expres și imperativ reglementată de Legea de reformă agrară, se constată că dreptul petenților la constituire, în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, în calitate de moștenitori ai autorului înscris ca îndreptățit, a fost dovedit pentru suprafața care deja a fost obținută în acest temei de petenți. Aceasta deoarece, prin recunoașterea dreptului după același autor, sunt respectate în totalitate regulile impuse de Legea de reformă agrară din anul 1945, și anume corelarea suprafeței existente în proprietate cu disponibilul existent la nivelul fiecărei comune. În această situație sunt respectate și dispozițiile Legii nr. 1/2000, în care se prevede, astfel cum am arătat, categoria persoanelor îndreptățite ca fiind cele care au fost înscrise cu suprafețe atribuite în tabelele nominale, urmând să fie acordate terenurile respective, care au făcut obiectul împroprietăririi în anul 1945.
Prin urmare, se constată că aplicarea tezei finale a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2008, poate să intervină numai pentru situațiile în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru înscrierea autorului în celelalte categorii de persoane beneficiare a dreptului la constituire prevăzut de același text.
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, raportate la dispozițiile aplicabile în speța de față, motive față de care, în baza art. 304 pct. 8 și 9 raportat la art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, recursul declarat de intimată urmează să fie admis, sentința modificată în parte, iar pe fond plângerea formulată de petenți împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. respinsă, ca nefondată.
Din sentință va fi menținută dispoziția de respingere a cererii formulată de C. Județeană N. de introducere în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva – și a I.T.R.S.V., deoarece această cerere nu a fost supusă analizei instanței de control judiciar, prin motivele de recurs formulate în cauză, de intimată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1458/23.10.2012 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimații - petenți Z. A. E., A. G., P. M., domiciliați în comuna Ceahlău, ., A.-Z. V., domiciliat în Borsec, . 39, județul Harghita, și intimata - intimată C. L. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ..
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții Z. A. E., A. G., A.-Zevoianu V. și P. M..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
A. M. U. L. F., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. și tehnored. L.F. – 14.05.2013
Tehnored. C.A. – 17.05.2013
2 ex.
Fond: G. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 568/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 785/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
