Fond funciar. Decizia nr. 439/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 439/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 439/RC
Dosar nr._ - plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 439/RC
Ședința publică din 11.04.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și de recurenta - intervenientă R. Națională a P. R. - prin Direcția Silvică N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1410 din 22.08.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent T. M. M., domiciliat în ., ., nr. 337, județul N., și intimata - intimată C. L. V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., având ca obiect plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul - petent T. M. asistat de avocat G. G., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al patrulea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. L. V. a comunicat relațiile solicitate de instanță;
- apărătorul intimatului - petent a depus la dosar cerere de strigare la sfârșitul ședinței.
Instanța constată că s-au comunicat relațiile solicitate de la C. L. V..
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat G. G., pentru intimatul - petent T. M., depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea excepției tardivității, întrucât a formulat cererea la 11.11.2008, în termenul legal. În plus, s-a făcut dovada că autorul a luptat pe front. Solicită respingerea recursului și arată că nu a mai primit teren.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 1410 din 22.08.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 1410 din data de 22.08.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu N., a fost respinsă excepția tardivității formulării plângerii invocată de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și de către R. Națională a P. R., admisă plângerea formulată de petentul T. M., în contradictoriu cu C. locală V. - N. pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și R. Națională a P. R., prin Direcția Silvică N., anulată în parte Hotărârea Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nr. 9238/31 01 2012 în ce îl privește pe petent, fiind reconstituit în favoarea petentului, în calitate de moștenitor al defunctului T. V. M., dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei V. - N. județul N.. P. aceeași sentință a fost respinsă cererea de intervenție formulată de R. Națională a P. R., prin Direcția Silvică N., și s-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin plângerea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu N. sub nr._, petentul T. M. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 9238/31.01.2012, solicitând, în contradictoriu cu pârâtele C. locală V. - N. și C. județeană N., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei V. - N., în calitatea sa de moștenitor al defunctului T. V. M..
În motivare a arătat că autorul său a participat la luptele din cel de-al doilea război mondial, așa cum rezultă din livretul său militar și din adeverința nr. T 4115/15 02 1995 eliberată de U.M._ Pitești, fiind printre puținii supraviețuitori ai bătăliei de la C. Donului. A precizat că, înainte de colectivizare, T. V. M., tatăl său, a avut 2 ha de teren primit moștenire de la părinți și că era îndreptățit potrivit Legii nr. 187 din 23 martie 1945 să fie împroprietărit cu suprafața de 3 ha teren. A mai arătat și că tatăl său a decedat în anul 1966, iar după adoptarea Legii nr. 212/2008 petentul susține că a formulat cerere la C. locală V.-N., prin care a solicitat atribuirea în proprietate a terenului în suprafață de 3 ha cu care tatăl său trebuia să fie împroprietărit în baza Legii nr. 197/1945. P. hotărârea nr. 34/25.08.2011 C. locală a aprobat cererea, însă C. județeană a invalidat hotărârea comisiei locale pe motiv că cererea a fost tardivă și pentru că nu s-a făcut dovada că tatăl său era îndreptățit să primească teren, însă Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen pentru depunerea cererilor de către cei interesați, iar dovada că tatăl său era îndreptățit la teren s-a făcut cu înscrisurile de la dosar, din care rezultă că el a participat efectiv la război.
În dovedire petentul, la judecata în fond, a depus la dosar un set de acte, în copie: acte de stare civilă, certificatul eliberat pe numele autorului de către Ministerul Apărării Naționale – U.M._ Pitești, adeverință eliberată pe numele mamei sale ca văduvă de război, tabel nominal cu persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, titlul de proprietate nr._, hotărârea atacată.
În termen legal, intimata C. locală V. - N. a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu cererea petentului.
A arătat, în esență, că acțiunea de față este întemeiată, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute prin Legea nr. 212/2008, petentul a făcut dovada că la data adoptării Legii nr. 187/1945 autorul său era țăran fără pământ și că a luptat pe front, iar în ceea ce privește tardivitatea cererii a solicitat respingerea, întrucât Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen până la care persoanele interesate pot să depună cereri de reconstituire.
A mai precizat că în motivarea soluției date cererii de reconstituire s-a avut în vedere și expunerea de motive a Legii nr. 212/2008, precum și avizul favorabil emis de Consiliul legislativ.
C. județeană N. a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:
În fapt, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 9238 din 31.01.2012 a Comisiei județene N., prin care s-a invalidat propunerea Comisiei comunale V. - N. privind reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra suprafeței de 3,00 ha teren cu vegetație forestieră, situat pe raza comunei V. - N., județul N..
În motivare, petentul consideră nelegală și netemeinică hotărârea criticată și arată că solicitarea acestuia nu a fost tardivă, iar în fapt, acesta a probat cu acte de la arhivele M..._ Pitești) dreptul său legitim cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,00 ha teren cu vegetație forestieră.
C. comunală V. - N. a propus admiterea cererii petentului prin Hotărârea nr. 34 din 25.08.2011. P. hotărârea criticată, C. județeană N. a invalidat propunerea comisiei comunale, cu următoarea motivare: în dovada participării la luptele de pe frontul celui de-al II-lea Război mondial, nu se prezintă documentele eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării.
Mai mult, cererea de atribuire în proprietatea a terenului în cauză este introdusă tardiv.
S-a precizat prin aceeași întâmpinare că se impune introducerea în cauză a Regiei Naționale a P. - R. și a Inspectoratului T. S. și de V. Suceava, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă și acestor două organe administrative, motivând că, prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 827 din 22 noiembrie 2011, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, s-a statuat că R. Națională a P. - R. are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene.
De asemenea, prin unitățile sale subordonate, R. Națională a P. - R. pune la dispoziția comisiilor locale documentele necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor forestiere, precum și suprafețele de teren cu destinație forestieră asupra cărora au fost validate cererile de reconstituire, delimitează perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, participă la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a validat propunerea de reconstituire.
Având în vedere cele de mai sus și ținând seama de faptul că în aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, este vorba de o constituire a dreptului de proprietate, este necesară implicarea activă a Regiei Naționale a P. - R. în soluționarea litigiilor cauzate de punerea în aplicare a actului normativ susmenționat.
În ceea ce privește motivarea solicitării de a introduce în cauză și a Inspectoratului T. de Regim S. și de V. Suceava, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. A pct. I subpct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 333/2005, susmenționatul inspectorat participă în condițiile legii la acțiunea de aplicare a prevederilor legilor de retrocedare a fondului funciar. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, după operațiunile de validare și punere în posesie, comisia județeană emite titluri de proprietate, pe care le întocmește în două exemplare, din care unul se reține la comisia județeană, iar celălalt se transmite inspectoratului teritorial de regim silvic și de vânătoare pentru arhivare, motivat de faptul că șeful inspectoratului semnează titlul de proprietate.
P. hotărârea comisiei locale s-a propus reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra suprafeței de 3,00 ha. teren cu vegetație forestieră pe raza comunei V. - N., ori, autorul T. V. M. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră, motivat de următoarele:
- autorul invocat de petent nu a avut în proprietate teren cu vegetație forestieră; ca atare, C. locală V. - N. putea, cel mult, să propună constituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră și nu reconstituirea dreptului de proprietate;
- potrivit art. III alin. (1) lit. „a" pct. V.I din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri, deci comisia județeană nu putea să reconstituie dreptul de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră, așa cum a solicitat petentul prin cererea adresată Comisiei locale V. - N., în situația în care autorul petentului nu a deținut în proprietate terenuri cu o asemenea categorie de folosință, în cazul unei constituiri, hotărârea comisiei județene era lovită de nulitate absolută;
- potrivit art. 34 alin. (1) din Codul S., aprobat prin Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau ai vreunui dezmembrământ al acestuia.
Legea nr. 212/2008 face referire, într-adevăr, și la acordarea de terenuri forestiere; de o asemenea atribuire nu pot beneficia decât persoanele din prima categorie enunțată la art. 36, respectiv persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată.
Recunoștința pentru sacrificiile persoanelor care au luptat pe front este legiferată prin Legea nr. 44/1994 - privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.
Nu în ultimul rând, potrivit legislației funciare, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai persoanelor care depun în termenul legal o cerere în acest sens.
Termenele stabilite de legiuitor sunt termene de decădere, care au ca efect juridic pierderea dreptului ce nu a fost exercitat în termenul legal. Astfel, nerespectarea termenelor pentru depunerea cererilor atrage decăderea persoanelor fizice și juridice din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Ori, cererea de reconstituire formulată de petent este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea nr. 187/1945 să ceară, în condițiile Legii nr. 1/2000, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți, dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
Faptul că actul normativ în speță nu prevede un termen de depunere a cererii de constituire nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care, în tipul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Art. 25 din Legea 1/2000 arată că întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, care în art. 11 alin. 4 stabilește un termen de 60 de zile de la depunerea cererilor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. P. urmare, legiuitorul a stabilit un termen limită, de decădere, din dreptul de a solicita reconstituirea, lucru evident dat fiind că în lipsa unui asemenea termen starea de incertitudine a unor relații sociale a căror reglementare s-a urmărit s-ar prelungi la nesfârșit.
Admițând, prin reducere la absurd, că legiuitorul ar fi dat posibilitatea subiectului de drept să opteze nelimitat în timp pentru a cere reconstituirea, s-ar alunge la o situație inechitabilă față de persoanele care sub imperiu legii vechi nu au putut obține reconstituirea dreptului de proprietate deoarece nu s-au încadrat în termenul expres prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Așadar cererea de reconstituire formulată de petent este depusă cu depășirea termenului legat de 60 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, termen a cărui durată rezonabilă a permis tuturor să ia cunoștință de condițiile de depunere a cererii.
În concluzie, a apreciat intimata că hotărârea atacată este temeinică și legală, raportat la legislația aflată în vigoare la data emiterii acesteia, precum și la înscrisurile care au stat la baza emiterii ei, și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A solicitat și respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea Comisiei județene N. la plata cheltuielilor de judecată, neputându-se reține nici o culpă în sarcina acesteia în acest litigiu, cu motivarea că, de altfel, comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu este persoană juridică - în sensul prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954 și nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar - și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 242 din codul de procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.
I. T. de Regim S. și de V. Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive (temei legal art. 41 raportat la art. 67 Cod procedură civilă), motivat și argumentat de faptul că, potrivit legii, hotărârea o eliberează C. Județeană, la propunerea Comisiei Locale, respectiv calitatea procesuală pasivă revenindu-i in întregime (temei legal H.G. nr. 890/2005, art. 27, alin. 7,8). I. T. de Regim S. și de V. Suceava este obligat să participe la punerea în posesie numai în cazul persoanelor juridice (temei legal art.74 H.G. nr. 890/2005).
Mai mult decât atât, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 15/2011, se conferă RNP - R. București calitate procesuala activă în promovarea oricăror acțiuni în justiție destinate să conducă la realizarea obiectului său de activitate. S-a stabilit, astfel, calitatea procesuala activa a RNP R. în cadrul plângerilor formulate în procedura prevăzuta de art. 53 din Legea nr. 18/1991 R, împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și al acțiunilor în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, întemeiate pe dispozițiile art. 3 din Legea nr. 167/1997 pentru modificarea Legii nr. 18/1991.
R. Națională a P. – R. a formulat cerere de intervenție în interes propriu motivând următoarele:
Potrivit Deciziei nr. 15/17.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii cu privire la calitatea procesuală activă a Regiei Naționale a P. R. în cadrul plângerilor formulate în procedura prevăzută de art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și completată, împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere și al acțiunilor în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere întemeiate pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997.
Potrivit Deciziei mai sus menționate, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și a atribuțiilor conferite în exercitarea acestui drept - apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului, inclusiv a atribuțiilor specifice din procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, RNP R. poate fi asimilată persoanelor interesate la care se referă art. 53 din Legea 18/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, RNP R. poate uza de calea legii speciale în scopul apărării și asigurării integrității fondului forestier proprietate publică a statului, având astfel calitate procesuală activă în plângerea formulată pe temeiul dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Cu atât mai mult, este justificat interesul R. în litigiile cauzate de punerea în aplicare a prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000.
Pe fondul cauzei, intervenienta a arătat că petentul T. M. contestă Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 923 8/31.01.2012, prin care s-a respins cererea de constituire a dreptului de proprietate asupra a 3 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei V.. În motivarea plângerii petentul arată că este îndreptățit să i se constituie dreptul de proprietate după autorul său T. V. M., întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile Legii 187/1945 și Legii 212/2008. A susținut petentul că cererea sa îndeplinește condițiile prevăzute de Legea 187/1945 și că a făcut dovada că autorul său a luptat pe front, în cel de-al doilea război mondial.
Intervenienta a menționat că, în mod legal și temeinic, C. Județeană N. a respins solicitarea de constituire a dreptului de proprietate asupra celor 3 ha teren forestier, deoarece cererea este tardiv introdusă, în lipsa unui termen expres prevăzut, că se are în vedere ultimul termen de repunere în dreptul de a formula cereri de reconstituire și anume cel prevăzut de Legea 193/2007, art. II, astfel, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane prevăzută de Legea 212/2008 este de 60 de zile, calculate de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008. Petentul a formulat cererea de constituire cu mult peste termenul legal de 60 de zile.
P. urmare, în mod corect C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petent, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
Mai mult, celelalte aspecte care vizează temeinicia cererii de constituire nu pot fi analizate, deoarece excepția tardivității formulării acesteia se analizează cu prioritate și face de prisos aprecierea îndeplinirii celorlalte condiții de constituire, prevăzute expres de art. 36, în forma modificată prin Legea 212/2008.
În drept, s-au invocat prevederile art. 49-56 Cod procedură civilă, Legea 187/1945, Legea 1/2000, Legea 212/2008, Legea 46/2008.
Asupra excepției tardivității formulării plângerii, cât și asupra cererii de intervenție și asupra calității procesuale a Regiei Naționale a P. – R., C. locală a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității, a apreciat că în cauză R. are calitate procesuală, însă a solicitat respingerea cererii de intervenție a acestei instituții.
Instanța de fond a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale a Regiei Naționale a P. – R. și a Inspectoratului S. și de vânătoare Suceava la termenul de judecată din 8.08.2012, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 15/2011, a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, a statuat că interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește ca R. Națională a P. - R. are calitate procesuală activă de a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. S-a recunoscut această calitate doar acestei instituții, nicidecum și Inspectoratelor Silvice și de V., astfel că s-a constatat că această din urmă instituție nu poate avea calitate procesuală în cauză date fiind atribuțiile pe care le are în limitele menționate de ea prin întâmpinare.
Analizând plângerea, din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește tardivitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către petent: din analiza textului de lege rezultă că termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212/2008 nu poate fi mai mic decât termenele anterioare prevăzute în legile care au precedat actului normativ în discuție, iar, în lipsă de dispoziție contrară și potrivit principiului de interpretare a legii, „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, excepția tardivității urmează a fi înlăturată.
Instanța de fond a apreciat că, în baza art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, a fost prevăzut că au calitatea de titulari ai dreptului și pot să solicite reconstituirea următoarele categorii de persoane: persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare; persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulată; persoanele îndreptățite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale; persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Pentru toate aceste categorii de persoane, s-a apreciat că se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau respectiv forestiere, iar autorul petentului îndeplinește condițiile de încadrare ca beneficiar al acestei legi.
S-a constatat că petentul a dovedit că autorul său, defunctul T. V. M., îndeplinea condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv a făcut dovada că îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit cu suprafața de 3 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei V. - N. jud. N..
S-a mai reținut că, potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi constă în mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5,00 ha, și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ. Pentru a fi fost posibilă împroprietărirea în temeiul Legii nr. 187/1945 era necesar ca persoana îndreptățită să aibă în proprietate mai puțin de 5 ha, iar limita maximă rezultată în urma împroprietăririi să nu depășească această suprafață. În acest sens, s-a apreciat că autorul petentului a avut rol agricol pe numele lui, fiind înscrise în rol terenurile primite ca zestre de la părinți la căsătorie de el și soție și în baza acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991 pentru 2 ha de teren pe raza comunei V. - N., însă nu a fost împroprietărit cu suprafața de teren potrivit reformei agrare.
Față de cele reținute, în baza art. 53 din Legea nr. 18/1991 și art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată, instanța de fond a constatat că petentul a făcut dovada proprietății și a calității succesorale, plângerea fiind admisă, privind suprafața de 3 ha de teren.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, intimata C. Județeană N. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și intervenienta R. Națională a P. – R. – Direcția Silvică N.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ .
În recursul declarat, intimata C. Județeană N. a criticat sentința, pentru următoarele motive:
- deși, prin cererea formulată, petentul a invocat prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2008, susținând că autorul său se încadrează în ultima categorie prevăzută de acest text, făcând dovada faptului că a luptat pe front, nu a făcut dovada faptului că era persoană îndreptățită la împroprietărire. Astfel, în susținerea acestui motiv de recurs, intimata arată că instanța de fond putea cel mult să dispună constituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră și nu reconstituirea acestui drept, deoarece autorul petentului nu a avut teren în proprietate pentru a se putea solicita reconstituirea. De asemenea, a arătat că nici constituirea nu putea fi dispusă, în condițiile în care, potrivit art. 34 din Codul silvic, terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestui drept. Deși Legea nr. 212/2008 face vorbire și de acordarea de terenuri forestiere, de această atribuire nu pot beneficia decât persoanele care fac parte din prima categorie de persoane, prevăzută de art. 36 din Legea nr. 1/2000, respectiv cele cărora li s-a stabilit dreptul, prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul sau cărora atribuirea le-a fost anulată. În susținerea imposibilității constituirii dreptului de proprietate, intimata menționează că terenurile cu vegetație forestieră au fost exceptate de la expropriere, în art. 23 din Legea nr. 187/1945 făcându-se expres mențiunea că regimul pădurilor și viilor va face obiectul unei legi speciale, iar ulterior anului 1945 au fost efectuate exproprieri pentru schimbarea și completarea islazurilor comunale și pentru împroprietărirea locuitorilor de pe Valea Trotușului, Jud. Bacău. Mai mult, exproprierile făcute în domeniul Hangu aparținând moștenitorilor defunctului M. D. S., deși contrare legii de reformă agrară, au rămas valabile prin respingerea contestațiilor formulate de moștenitorii acestui autor.
- cererea de reconstituire formulată de petent a fost depusă cu depășirea termenului legal, termen care în materie funciară este un termen de decădere și de la care nu se poate deroga. Faptul că Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen pentru formularea cererilor de reconstituire nu conduce la concluzia că acestea pot fi formulate sine die. Un asemenea efect nu a fost avut în vedere nici de legiuitor, care, în tipul actului normativ, ca și tehnică legislativă, a arătat că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, iar potrivit art. 25 din Legea nr. 1/2000 întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997, care în art. 11 alin. 4 stabilește un termen de 60 zile pentru depunerea cererilor de reconstituire/constituire de drept de proprietate. P. urmare, consideră intimata că legiuitorul a prevăzut un termen limită, de decădere, din dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece, în caz contrar, în lipsa unui termen, s-ar fi perpetuat la nesfârșit starea de incertitudine a unor relații sociale. Așadar, consideră intimata că termenul de reconstituire în care cererea trebuia depusă de petent la comisia locală era de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, termen a cărui durată rezonabilă a permis tuturor persoanelor să ia cunoștință de condițiile de depunere a cererii.
Pentru toate aceste motive, intimata C. Județeană N. a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petent.
În recursul declarat, intervenienta R. Națională a P. – R. – Direcția Silvică N. a criticat sentința, apreciind că în mod greșit instanța de fond a considerat că cererea de constituire a dreptului de proprietate a fost formulată în termen de petent, pe care l-a menționat ca fiind de 60 zile, raportat la caracterul Legii nr. 212/2008 și în funcție de termenele de formulare a cererilor de reconstituire, care au variat în legislația funciară, între 30 și 60 zile. De aceea întrucât petentul a depus cererea de constituire a dreptului de proprietate după doi ani de la data adoptării legi, consideră intervenienta că în mod greșit a fost respinsă această excepție, care făcea de prisos analiza cauzei pe fondul său.
Pentru toate aceste motive, intervenienta solicită admiterea recursului și respingerea ca nefondată a cererii formulată de petent.
C. locală V. N. a precizat că își menține punctul de vedere exprimat la judecata în fond și a opinat pentru respingerea recursurilor, în condițiile în care petentul a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că cererea sa îndeplinește toate condițiile speciale de admisibilitate, prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, respectiv că a făcut dovada faptului că autorul său a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial, și că a fost înscris pe listele cu îndreptățiții la împroprietărire, întocmite la momentul punerii în aplicare a Legii nr. 187/1945. Sub aspectul tardivității formulării cererii de constituire, comisia locală a precizat că, întrucât Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen de depunere, o interpretare contrară ar constitui o adăugare la lege, care consideră că este inadmisibilă.
Instanța de recurs, din oficiu, a solicitat Comisiei locale să comunice cererea de constituire a dreptului de proprietate despre care face vorbire în tabelul aflat la fila 8 dosar fond și să înainteze toate cererile de restituire formulate de petent în baza Legii nr. 212/2008 după autorul T. M. și dacă există mai multe cereri să comunice stadiul de soluționare al acestora.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că sunt fondate recursurile declarate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul T. M. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 9238/31.01.2012, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale V. N. de constituire în favoarea petentului, în calitate de moștenitor al autorului său decedat, T. V. M., a dreptului de proprietate pentru terenul de 3,00 ha, cu vegetație forestieră, teren la care avea dreptul autorul, în calitatea sa de luptător pe front.
Instanța de fond a apreciat că petentul îndeplinește condițiile necesare reconstituirii și a dispus admiterea plângerii.
Cererea de intervenție în interes propriu formulată de R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată. Analizând această cerere, tribunalul constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor care reglementează participarea terților în procedura de reconstituire, pentru motivele ce urmează să fie expuse.
Astfel, cu toate că R. Națională a P. - R. nu este, în mod direct, parte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație forestieră, având această calitate titularii cererilor de reconstituire conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și autoritățile cu atribuții în rezolvarea acestor cereri, respectiv comisiile locale și județene (art. 51 coroborat cu art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 5 și art. 6 din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare), acesta nu este un argument care să justifice lipsa de calitate procesuală activă a Regiei Naționale a P. - R. în participarea la judecata plângerilor împotriva hotărârilor comisiilor județene, în calitate de terț interesat, care are, prin reprezentanții săi legali, atribuții în cadrul acestei proceduri. Astfel, conform art. 4 alin. 1 lit. j din H.G. nr. 890/2005, în componența comisiilor județene, numite prin ordin al prefectului, este inclus și directorul direcției silvice din cadrul Regiei Naționale a P. – R., sau un împuternicit al acestuia. De asemenea, pentru terenurile cu vegetație forestieră, terenurile vor fi puse la dispoziție de către unitățile silvice care le dețin.
Așadar, se constată că această calitate de a participa la judecata plângerilor împotriva hotărârilor comisiilor județene, în calitate de terț interesat, este dată atât de atribuțiile speciale conferite de legile fondului funciar, cât și de drepturile legale ce-i revin, respectiv de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia "Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de R. Națională a P. R., regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură." Mai mult, în art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a P. - R., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009, se prevede că R. Națională a P. - R. „are ca scop principal gestionarea durabilă și unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului", iar la art. 2 lit. A pct. 1 din același regulament se menționează că R. „asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului [...], pe care îl are în administrare [...]."
În consecință, se constată că este justificat dreptul intervenientei de a participa în cauzele având ca obiect plângeri împotriva hotărârilor comisiei județene, în calitatea sa de terț, ce invocă atât dreptul de administrare special, legal conferit, în domeniile care constituie obiectul său de activitate, pentru terenurile cu vegetație forestieră, aspect care rezultă și din dispozițiile art. 3 lit. k din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a P. - R., aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 229/2009, dar și de faptul că această instituție, prin reprezentanții săi legali, are atribuții specifice în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate. Se constată, astfel, că, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și a atribuțiilor conferite în exercitarea acestui drept - apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului, inclusiv a atribuțiilor specifice din procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, R. Națională a P. – R. are legitimarea procesuală de a formula cereri de intervenție în interes propriu, în calitatea sa de terț cu atribuții legale, în procedura plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, inițiată de petentă.
Se constată, totodată, că nu sunt aplicabile, direct, pentru stabilirea dreptului petentei de a interveni în nume propriu, în această categorie de cauze, dispozițiile Deciziei de recurs în interesul legii nr. 15/17.10.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece prin aceasta s-a conferit calitatea procesuală a Regiei Naționale a P. – R. de a formula acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe când în cauza de față nu se contestă de către R. Națională a P. – R. o hotărâre a comisiei județene, ci se tinde prin invocarea dreptului propriu, la menținerea efectelor acestei hotărâri, în procedura prevăzută de art. 53 din același act normativ, în care calitatea procesuală activă aparține persoanei fizice, solicitante a reconstituirii.
Cu toate că, astfel cum am menționat, aplicabilitate directă a deciziei de recurs în interesul legii nu există, legitimarea procesuală conferită Regiei Naționale a P. – R., în cazul contestării hotărârilor comisiei județene, este mult mai largă, față de posibilitatea de a interveni în procedura prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991, pentru a preîntâmpina pronunțarea unei hotărâri cu același efect, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate, și de aceea dreptul intervenientei subzistă, conform principiului cine poate mai mult poate și mai puțin. Cu alte cuvinte, dacă intervenienta este în măsură să conteste însuși dreptul la reconstituire recunoscut unei părți, cu atât mai mult poate să intervină într-o procedură prin care se urmărește recunoașterea acestui drept în scopul de a preîntâmpina o reconstituire care nu respectă dispozițiile legale.
Pentru toate aceste motive, se constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, dispunând respingerea cererii de intervenție principală formulată de intervenienta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., și, pe cale de consecință, se va dispune admiterea recursului declarat de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza I, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea în totalitate a sentinței recurate și admiterea cererii de intervenție principală.
Pe fondul cauzei, față de motivele de recurs invocate de ambele recurente, se constată că, având în vedere temeiul invocat de petent, respectiv art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text din forma inițială a Legii nr. 1/2000 a fost modificat succesiv prin Legile nr. 204/2004, 247/2005, 193/2007 și respectiv 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare. Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii și anume cele cuprinse în legile fondului funciar de la momentul apariției primei legi de restituire a proprietăților și din cele prin care ulterior au fost repuse persoanele îndreptățite în termenul de formulare a cererilor.
Se constată, așadar, că acest termen a variat de la 30 la 60 zile. De asemenea, se constată că, în ultimul act normativ de repunere în termenul de formulare a cererilor, respectiv Legea nr. 193/2007, în art. II, se prevede că „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008, aspect față de care prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente. Este de menționat că formularea cererii de constituire, în termenul legal, nu este o condiție asupra căreia părțile pot conveni, fiind aplicabilă, ope legis.
Astfel, petentul a formulat cererea de constituire la data de 14.04.2011, înregistrată la comisia locală sub nr. 2382, cu mult peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, care este 02.01.2009. Susținerea petentului, precum și cele ale comisiei locale, conform cărora petentul a mai formulat o cerere de constituire în anul 2008, se constată că nu au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar. Din verificarea registrului de intrare ieșire a corespondenței din cadrul Primăriei V. N., se constată că la poziția 6693 figurează petentul cu o cerere. Această mențiune, în lipsa cererii în materialitatea sa, nu poate conduce la concluzia că cererea formulată este una de constituire a dreptului de proprietate. Această concluzie este cu atât mai evidentă, cu cât în documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate se află cererea de constituire depusă la data de 14.04.2011 și toate celelalte hotărâri emise, respectiv cea a comisiei locale și a comisiei județene sunt ulterioare acestei date, și vizează soluționarea cererii menționate. Mai mult, comisia locală, la solicitarea instanței de recurs, nu a menționat că petentul a depus și alte cereri de constituire, care nu au fost soluționate în procedura legilor fondului funciar.
P. urmare, cum singura cerere existentă la dosarul de constituire este cea depusă la comisie în anul 2011 și deoarece nu rezultă din actele existente la dosar că ar mai fi existat în concret și o altă cerere formulată în termenul legal, se constată că, în mod corect, C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petent, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată, aspect care a fost în mod greșit apreciat de către prima instanță, prin hotărârea recurată. În măsura în care petentul poate să facă dovada că mai există și o altă cerere de constituire, care nu a fost soluționată de comisiile de fond funciar, are posibilitatea să solicite soluționarea acesteia, cu emiterea corespunzătoare a hotărârilor de către cele două comisii, având dreptul ulterior de supunere a hotărârii comisiei județene controlului jurisdicțional în instanță.
În cauză, nu se poate aprecia existența unui caz de ultraactivitate a legii existente în vigoare, deoarece, ca urmare a modificărilor aduse art. 36 prin Legea nr. 212/2008, nu s-au extins condițiile de admisibilitate asupra unei categorii de persoane deja îndreptățite la constituire, ci prin acest act normativ s-a introdus o nouă categorie de persoane beneficiare a constituirii. P. urmare, ultraactivitatea legii în vigoare înainte de modificare ar fi putut fi incidentă și ulterior, numai în situația în care unei categorii de persoane deja existentă ca beneficiară a constituirii i s-ar fi adăugat alte condiții de admisibilitate a cererilor formulate sub imperiul legii vechi, situație care nu se regăsește pentru cauza în speță, în cadrul căreia actul normativ modificator, și anume Legea nr. 212/2008, a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la constituire.
Celelalte aspecte care vizează temeinicia cererii de constituire formulată de petent nu pot fi analizate, cu antamarea fondului, deoarece excepția tardivității formulării acesteia se analizează cu prioritate și face de prisos aprecierea îndeplinirii celorlalte condiții de constituire, prevăzute în mod expres de art. 36, în forma modificată prin Legea nr. 212/2008.
Pentru considerentele expuse, se va dispune, tot ca urmare a admiterii recursurilor declarate de intimata C. Județeană N. și de intervenienta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., în baza art. 312 alin. 1 teza I, raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petent împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 9238/31.01.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și intervenienta în nume propriu R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1410 din 22.08.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent T. M. M., domiciliat în ., ., nr. 337, județul N., și intimata - intimată C. L. V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ..
Modifică în totalitate sentința apelată, după cum urmează:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul T. M. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. V. – N. pentru aplicarea legilor fondului funciar.
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta R. Națională a P. – R., prin Direcția Silvică N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.04.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A. M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. L.F. – 13.05.2013
Tehnored. C.A. – 16.05.2013
2 ex.
Fond: V. A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 268/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 568/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
