Fond funciar. Decizia nr. 568/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 568/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 568/RC
Ședința publică din 09.05.2013
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - petentă B. S. E., domiciliată în Stațiunea Lacu R., județul Harghita, împotriva sentinței civile nr. 1981 din 07.12.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. B. C. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în . N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: avocat A. Ș. pentru recurenta - petentă B. E., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al șaptelea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. Județeană Harghita și C. L. B. C. au comunicat răspunsuri la adresele înaintate de instanță;
- apărătorul recurentei a depus la dosar cerere de strigare la sfârșitul ședinței.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat A. Ș., pentru recurenta - petentă B. E., solicită admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea dosarului spre rejudecare întrucât nu s-a cercetat fondul cauzei. În subsidiar, dacă se va dispune reținerea cauzei spre rejudecare, solicită modificarea în totalitate a sentinței civile. Arată că terenul este liber în prezent, dar face parte din Parcul național de protecție. Solicită admiterea plângerii și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,62 ha. Fără cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a reconstituit nimic din cartea funciară nr._ și că petentul a solicitat prin cerere atât cât i s-a spus de la primărie că are dreptul.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1981 din 07.12.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1981 pronunțată la data de 07.12.2011 de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea având ca obiect plângere la legea nr.1/2000, formulată de petenta B. S.E. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. B. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. a hotărî aceasta, prima instanță a reținut că, prin cererea ce i-a fost adresată și înregistrată sub nr._, petenta B. E. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.6157/28.06.2007.
În plângere s-a solicitat anularea hotărârii sus amintite și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 5,62 ha, după autorul Ț. G..
În motivare, petenta a susținut că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră anterior menționate, cererea fiind însă respinsă de Comisie.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria B. a reținut următoarele:
Petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate invocând dispozițiile art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. În dovedirea dreptului de proprietate, petenta s-a prevalat de extrase de carte funciară.
Instanța a constatat că actul invocat nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, atât timp cât din actele și lucrările dosarului nu reiese că autorul a primit efectiv terenul, că l-a stăpânit până la preluarea de către stat prin cooperativizare, pentru a face obiectul legilor fondului funciar.
Petentul nu a dovedit că autorul lor a primit efectiv acest teren, că l-a stăpânit în mod continuu și l-a transmis din generație în generație.
P. a putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate este necesar ca solicitanții să dovedească că terenul a fost preluat de stat, fapt care nu reiese din întreg ansamblul probator.
Legile fondului funciar au un scop reparator în sensul reconstituirii sau, după caz, constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere care au fost preluate de stat cu sau fără titlu. Întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate potrivit legii, a continuității dreptului invocat, a faptului că terenul a fost preluat de stat și înscris în amenajamentul silvic, a vechiului amplasament, instanța a constatat că nu sunt întrunite în speță condițiile art. 24 din Legea nr. 1/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta B. E., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sau, în subsidiar, modificarea în totalitate a hotărârii de primă instanță și admiterea plângerii formulate împotriva HCJ N. nr. 6157 din 28.06.2007.
În motivarea recursului (f.4-6 ds.), petenta a susținut că a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 6157/28.06.2007 a Comisiei Județene N., solicitând anularea în ceea ce o privește a acestei hotărâri ca nelegală și nefondată și modificarea în parte a acesteia în sensul reconstituirii dreptului său de proprietate pentru suprafața de 5,62 ha teren cu vegetație forestiera după autorul său Ț. G.
Soluția de respingere a plângerii sale este netemeinică și nelegală întrucât reținerile instanței de fond nu au nici o legătură nici cu plângerea sa, nici cu actele dosarului. Considerentele hotărârii nu cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, fiind astfel încălcate dispozițiile art.261 alin.5 Cod procedură civilă.
Apreciază că, practic, instanța a soluționat cauza fără a cerceta câtuși de puțin fondul, astfel încât se impune casarea hotărârii atacate.
Instanța susține că și-ar fi întemeiat cererea pe dispozițiile art.36 din legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificată de legea nr.212/2008, reținere ce nu are nici o legătură cu cererea sa.
Autorul său a avut dreptul de proprietate asupra terenului solicitat înscris în cartea fundară nr._ a localității G., astfel încât cererea sa formulată în anul 2005 s-a întemeiat pe modificarea adusă legii nr. 1/2000 prin legea nr. 247/2005 și nicidecum pe art. 36 din legea nr. 1/2000, situația descrisă de acest articol nefiind situația premisă a cererii sale, astfel încât analiza realizată de instanța de fond nu este pertinentă.
În acest sens, se impune a observa că actul depus în dovedirea dreptului de proprietate al autorului este extrasul de carte funciară nr._ al localității G., în care autorul său figurează înscris cu cota de 1/1 din dreptul de proprietate asupra terenului pădure și neproductiv situat în punctul „Hagymas Ghilcos”.
Zona B. C., în care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, a fost guvernată de efectele Decretului - Lege nr.115/1938, conform căruia, în zonele în care opera, cartea funciară avea efect constitutiv de drepturi și nu doar de opozabilitate. Nu se poate reține că un extras de carte funciară nu face dovada dreptului de proprietate, sau că din cuprinsul unui extras de carte funciară nu ar rezulta cine a stăpânit terenul până la preluarea de către stat, astfel cum reține instanța de fond.
Se mai arată în considerente că nu ar fi dovedit că autorul său ar fi primit efectiv acest teren, că l-a stăpânit în mod continuu și l-a transmis din generație în generație. Extrasul de carte funciară operează orice fel de modificări ale conținutului dreptului de proprietate, iar în extrasul de carte funciară apare înscris doar autorul meu. Pe de altă parte, existența dreptului de proprietate nu e condiționată în nici un fel de posesie.
Un alt motiv de respingere a plângerii a fost acela că nu a dovedit că terenul a fost preluat de stat. Din acest punct de vedere, apreciază că nu solicitantul, ci statul este cel care ar fi trebuit să facă dovada titlului cu care a preluat terenul în cauză.
Pe de altă parte, simpla deținere, la acest moment, a bunului în litigiu de către stat prin Ocoalele Silvice face dovada preluării, iar acest aspect a fost dovedit prin expertiza efectuată în cauză.
Prin expertiza efectuată de d-na U. F. (f.83-94 ds.) s-au identificat suprafețele de teren înscrise în cartea funciară nr._, proprietatea autorului său Ț. G., respectiv parcelele cu numerele topografice nr._-_/89,_-_/90,_- 4498/93, stabilindu-se că terenul este cu vegetație forestieră, că deținătorul actual al terenului este Ocolul Silvic B., că vârsta medie a pădurii este de 100 ani, u._, respectiv că se află situată pe teritoriul administrativ al comunei B. C..
Practic, din considerentele instanței, se poate constata faptul că aceasta nu a avut în vedere nici unul dintre înscrisurile depuse la fond, respectiv probele administrate, motiv pentru care apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În subsidiar, pentru ipoteza reținerii cauzei spre judecare, solicită admiterea plângerii sale, întrucât a dovedit cu extrasul de carte funciară și expertiza topografică dreptul autorului, preluarea terenului de către stat, respectiv cu actele de stare civilă a dovedit calitatea sa succesorală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.261 alin.5, art.304 pct.7, art. 3041, art. 312 al. 3 teza 3, alin. 5 și alin 61 și ale legii nr. 1/2000 și legii nr. 247/2005.
În dovedire, recurenta a depus o . înscrisuri, în fotocopii: extras de carte funciară nr._ – loc.G., jud.Harghita, extras de carte funciară nr._ – loc.G., jud.Harghita, certificate de stare civilă (f.32-35 ds.), sentința civilă nr. 348 din 10.04.2002 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 2062/20.12.2001 și cererea de reconstituire nr. 5948/30.09.2005.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art.42 din legea nr.1/2000 și art.3 din O.G. nr.32/1995.
Intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. B. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citate, nu au formulat întâmpinare și nu și-au propus probe în apărare.
La solicitarea instanței, C. L. B. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Arhivele N. – Serviciul Județean N., O.C.P.I. G. și Instituția Prefectului - Județul Hargita au comunicat o . relații și înscrisuri necesare soluționării cauzei (f.17-26, 45-62,75, 87, 106-118, 124,127-140 ds.)
Din oficiu, s-a atașat spre consultare dosarul Judecătoriei B. nr. 2062 din 20.12.2001.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă petenta B. S. E., în calitatea de moștenitoare a defunctului bunic patern Ț. G., a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 6157 din 28.06.2007, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 5,62 ha, pe raza comunei B. C., în UP V Bicăjel, UA 107, în punctul „Bicăjel”.
Cererea petentei a fost respinsă de către instanța de fond, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 24 din legea nr.1/2000 deoarece nu s-a făcut dovada, potrivit legii, a existenței dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în persoana autorului petentei, a continuității dreptului invocat, a faptului că terenul a fost preluat de stat și înscris în amenajamentul silvic, respectiv a vechiului amplasament.
În fapt, tribunalul reține că, prin cererea nr. 5948 din 30.09.2005 (f.91 ds.), înregistrată de C. L. B. C., petenta împreună cu numitul Ț. E. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe totale de 24,5 ha teren cu vegetație forestieră, ce a aparținut defunctului bunic patern Ț. G., situat în punctul „Ghilcoș H.”.
În soluționarea cererii de reconstituire formulate, intimata C. L. B. C. a adoptat Hotărârea nr.13/22.03.2007 prin care a propus respingerea cererii de reconstituire formulată de solicitanți pe considerentele că suprafața solicitată a fost reconstituită prin legile funciare anterioare (0,15 ha teren - legea nr.18/1991- titlul de proprietate nr.8/29 și 2,19 ha teren - sentința civilă nr.348/2002 – plângere la legea nr.1/2000.) și pentru că lipsește schița de identificare a terenului solicitat.
Propunerea Comisiei Locale B. C. a fost validată de C. Județeană N. prin Hotărârea nr.6157 din 28.06.2007 (f.3-7 ds. fond) cu motivația că suprafețele solicitate au fost reconstituite în procedura legilor fondului funciar.
Un prim aspect ce se impune a fi remarcat este acela că recurenta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la formularea cererii de reconstituire soluționată prin hotărârea supusă controlului legalității, prin certificatele de stare civilă depuse la dosarul cauzei ce-i confirmă calitatea de moștenitoare legală a proprietarului prezumat deposedat, respectiv defunctul Ț. G., bunicul său patern.
Din analiza mențiunilor din anexei 37/1 la HG nr.890/2005, cuprinzând foștii proprietari și moștenitorii acestora, persoane fizice, cărora li se reconstituie conform prevederilor legale, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, conform art.24 din legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare (f.5-6 ds.fond), reiese că intimata C. L. B. C. a soluționat, în concret, prin respingere, cererea de reconstituire formulată de petentă și numitul Țepes E. doar cu privire la suprafața totală de 3,45 ha teren, din care 2,45 ha teren situată în punctul „Ghilcoș- H.” și 1,00 ha teren situată în punctul „S.”.
Cu privire la diferența de suprafață ce a format obiectul cererii de reconstituire, respectiv 21,05 ha teren, intimata C. L. B. C. nu a apreciat în nici un fel, cu toate că avea cunoștință că-i revine o astfel de obligație. Aceasta, în condițiile în care nu poate susține că s-ar fi aflat în eroare cu privire la întinderea suprafeței de teren ce a făcut obiectul cererii de reconstituire câtă vreme prin adresa nr.3053 din 13.03.2006 (f.47 ds.) înaintată petentei și celuilalt solicitant Ț. E. face referire directă la „suprafața de 24,00 ha teren forestier, situat în punctul Ghilcoș Bicăjel”.
În condițiile în care normele legislației funciare dispun ca orice cerere adresată comisiilor special constituite să primească o soluționare argumentată juridic și susținută de probe și având în vedere durata mare de timp cursă între data formulării cererii de reconstituire și data promovării cererii introductive, se poate presupune că, în fapt, C. L. B. C. a înțeles să soluționeze în mod negativ cererea de reconstituire și pentru diferența de suprafață de 21,05 ha teren.
Într-o astfel de ipoteză, se prezumă că soluția adoptată de intimata C. Județeană N. și care se desprinde din conținutul Hotărârii nr.6157 din 28.06.2007 este aceea de respingere a cererii de reconstituire pentru întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul cererii de reconstituire nr.5948 din 30.09.2005.
În aceste condiții, Tribunalul apreciază că petenta este îndreptățită să se adreseze unei instanțe independente pentru a obține valorificarea dreptului subiectiv pretins, sens în care instanța de fond era obligată să verifice, pe baza probelor administrate în cauză, dacă petenta întrunește condițiile instituite de dispozițiile art.9 alin.3- alin.9 și art.45 din legea nr.18/1991 republicată și art.24 din legea nr.1/2000 republicată, respectiv dacă autorul său Ț. G. a fost proprietarul terenului solicitat prin cererea de reconstituire, dacă terenul în cauză a fost preluat la stat în mod abuziv sau în temeiul unei legi speciale și dacă este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament sau pe un amplasament aflat la dispoziția Comisiei Locale B. C..
Criticile aduse de recurentă hotărârii de primă instanță cu referire la greșita apreciere a probelor administrate în cauză de către instanța de fond și refuzul acesteia de a da eficiență juridică extrasului de Carte Funciară nr._ al localității G., jud. Harghita, și concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, și cu privire la care a apreciat că se circumscriu motivelor de modificare a hotărârii prevăzute de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, vor fi primite și analizate de către instanța de control judiciar, dar cu mențiunea că acestea se circumscriu în drept motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv ipoteza când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Aceasta întrucât se apreciază că instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie și nici o corectă apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză.
Astfel, deși prin soluția adoptată de intimatele comisii de fond funciar a fost respinsă în întregime cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 24,5 ha teren, recurenta-pârâtă a învestit instanța cu o cerere prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru o suprafață de 5,62 ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei B. C., jud.N., motiv pentru care tribunalul se va pronunța doar în limitele investirii, în considerarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
În dovedirea dreptului de proprietate al autorului Ț. G. recurenta a invocat extrasul de carte funciară nr._ al localității G., jud. Harghita, ce face dovada deținerii în proprietate de către autor a unei suprafețe totale de 7,0803 ha teren, situat în punctul „Hagymaș Gylkos”, din care 2,0214 ha pășune - nr. topo_-_/89; 4,4834 ha neproductiv - nr.topo_-_/90 și 0,5755 ha pășune - nr.topo_-_/93. Dreptul de proprietate asupra terenului înscris în cartea funciară a fost dobândit „cu titlu de cumpărare în baza posesiunii faptice conform încheierii nr.343/1935 cf.”.
Întreaga suprafață de teren înscrisă în cartea funciară nr._, respectiv la capitolul A) – Foaia de avere, a fost identificată în raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert U. F. (f.83-87 ds. fond), prilej cu care s-a constatat că suprafața de 5,62 ha teren revendicată de petentă are categoria de folosință pădure și se află în prezent în administrarea directă a Ocolului Silvic B. și face parte din structura zonală a Parcului Național Cheile Bicazului-H., fapt ce împiedică restituirea în natură a acesteia având în vedere dispozițiile Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 7762/25.09.2009 (f.90-94 ds. fond), a cărei legalitate a fost statuată, cu autoritate de lucru judecat, de către instanțele de judecată competente, prin care s-a dispus punerea la dispoziția comunei B. C. a unei suprafețe de 330,77 ha teren de pe raza comunei Tracău, jud.N., în vederea punerii în posesie a foștilor proprietari titulari sau moștenitorilor acestora ale căror vechi amplasamente sunt situate în Parcul Național Cheile Bicazului-H..
În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art.45 din legea nr.18/1991 republicată, ale art.24 din legea nr.1/2000 republicată și ale art.10 din H.G. nr.890/2005 ce reglementează ipoteza în care punerea în posesie cu suprafețele de teren reconstituite în baza normelor funciare nu se poate face pe vechile amplasamente.
Având în vedere destinația actuală a terenului în litigiu, respectiv includerea acestuia în Parcul Național Cheile Bicazului-H. și absența altor mențiuni în cartea funciară nr._, de natură să confirme o eventuală transmitere benevolă a dreptului de proprietate asupra terenului înscris de către fostul proprietar Ț. G., preluarea acestuia de către stat este prezumată având în vedere naționalizarea tuturor terenurilor cu vegetație forestieră proprietate privată intervenită în anul 1948.
În privința susținerilor intimatelor comisii de fond funciar în sensul că suprafața de teren în litigiu a făcut deja obiectul reconstituirii în procedura legilor fondului funciar, anterior adoptării legii nr.247/2005, tribunalul le va înlătura întrucât nu sunt confirmate de probele administrate în cauză. Astfel, în fapt, este vorba de alte suprafețe de teren ce au aparținut defunctului Ț. G. și care au fost restituite unor moștenitori legali ai acestuia, suprafețe înscrise în alte cărți funciare ale localității G., jud.N., respectiv: suprafața de 0,1500 ha teren pădure, înscrisă în Cartea Funciară nr.8817 a localității G. și în titlul de proprietate 8/29 din 05.12.2011 având ca titulari pe moștenitorii Ț. N. E., Ț. N. I. și Ț. N. E. și suprafața de 1 ha teren pădure înscrisă în Cartea Funciară nr._ a localității G. și în titlul de proprietate 8/467 din 17.05.1993 având ca titulari pe aceeași moștenitori Ț. N. E., Ț. N. I. și Ț. N. E.. De asemenea, și diferența de teren înscrisă în Cartea Funciară nr._ a localității G. a fost restituită, în condițiile legislației funciare, moștenitorilor defunctului Ț. G., sens în care li s-a eliberat titlul de proprietate nr._ din 15.12.2004 de C. Județeană Harghita pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f.96 ds.).
P. considerentele expuse, tribunalul apreciază că probele administrate în cauză confirmă îndreptățirea recurentei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului obiect la cererii introductive, dar pe un alt amplasament decât cel care a aparținut autorului anterior deposedării, și că, în aceste condiții, prima instanță a pronunțat în cauză o hotărâre netemeinică și nelegală, motive pentru care, în temeiul art.312 al.2 și al.3 Cod de procedură civilă, va admite recursul și va modifica în totalitate sentința recurată, în sensul admiterii cererii introductive și reconstituirii în favoarea petentei a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5,62 ha teren cu vegetație forestieră, pe un alt amplasament situat pe raza comunei B. C., jud.N..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta B. E., domiciliată în Stațiunea Lacu R., județul Harghita, împotriva sentinței civile nr. 1981 din 07.12.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. B. C. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în . N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Modifică în totalitate sentința recurată, în sensul că:
Admite plângerea formulată de petenta B. E. împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 6157 din 28.06.2007 și în consecință reconstituie în favoarea petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,62 ha teren cu vegetație forestieră pe un alt amplasament situat pe raza comunei B. C., județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.05.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
A. M. U.
Red. și tehnored. A.M.U. – 02.08.2013
Tehnored. C.A. – 07.08.2013
2 ex.
Fond: O. G. M.
DOSAR NR._ din 07.08.2013 |
C Ă T R E,
Judecătoria B., Județul N.
Vă restituim alăturat dosarul nr. 2062/2001, pe care vi l-am solicitat spre consultare și vă mulțumim pentru colaborare.
Președinte, Grefier,
A. M. U. C. Ailuțoaei
| ← Fond funciar. Decizia nr. 439/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
