Fond funciar. Decizia nr. 785/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 785/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 785/RC
Dosar nr._ - plângere împotriva hotărârii comisiei județene -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 785/RC
Ședința publică din 20.06.2013
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
C. B. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - petentă V. C., prin procurator A. V., din Târgu N., Fundătura Fierari, nr. 1, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2628 din 11.05.2010 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 8, județul N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere împotriva hotărârii comisiei județene.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de 13.06.2013, când a fost amânată pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2628 din 11.05.2010 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.2628 din data de 11.05.2010 pronunțată de Judecătoria P. N. a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect plângere fond funciar, formulată de petenta V. C., prin procurator A. V., în contradictoriu cu intimatele C. L. P.-N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P. N. sub nr._ din 30.04.2009, petenta V. C. a chemat în judecată intimatele C. L. P.-N. și C. Județeană N., solicitând anularea Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 7463 din 27.03.2009 și a Hotărârii Comisiei Locale P.-N. nr. 203 din 21.08.2008 precum și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 1.790 m.p., situat în intravilanul mun. P.-N..
În motivarea cererii formulate, petenta a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul arabil în suprafață de 1.790 m.p., situat în loc. P.-N., la pct. Dărmănești-Lutărie „Sub Vărărie”, în . 20/236/1 ce a aparținut defunctei sale surori Ichimoaia M.; că autoarea sa a dobândit terenul în cauză prin actul de veșnică vânzare autentificat sub nr. 1068 din 20.03.1939, l-a stăpânit până în anul 1986, a avut construită casă de locuit și l-a înscris în registrul fiscal al localității; că în anul 1986 a fost expropriată suprafața de 250 m.p. teren și casa, iar grădina a fost preluată de fostul C.A.P. P.-N.. În privința imobilelor expropriate urmează a formula o cerere în temeiul legii 33/1994 întrucât deține dovezi cu privire la despăgubirile modice primite de autoarea sa în schimbul casei și terenului de 250 m.p.
A mai susținut petenta că terenul nu a fost stăpânit până la colectivizare de defuncții P. G. și P. A. întrucât a fost stăpânit de autoarea sa și nici nu a fost restituit vânzătorului P. G., întrucât nu a existat o convenție de revânzare, nefiind posibilă întocmirea vreunui contract de vânzare notarial sau sub semnătură privată; că pentru diferența de teren de 1540 m.p. rămasă neexpropriată, dar nelegal preluată, trebuia să se elibereze titlul de proprietate, motiv pentru care a fost nevoită să formuleze o cerere în instanță pentru obligarea intimatei comisia locală de fond funciar să-i soluționeze cererea de reconstituire, Judecătoria P.-N. dispunând în sensul solicitat în dosarul nr._ .
Terenul în litigiu a fost înscris în titlul de proprietate nr._ având ca titulari pe moștenitorii defuncților P. G. și P. A., fără a se pronunța hotărâre de către comisia locală și fără a exista vreun contract autentic de vânzare-cumpărare; că defuncta sa soră, cât și ea, au contestat vehement semnătura de pe pretinsul contract sub semnătură privată, motiv pentru care respectivul înscris trebuie înlăturat ca probă; că terenul în litigiu ar fi trebuit restituit autoarei sale, de la care a fost preluat, și nicidecum numitului P. G., persoană care nu a răscumpărat terenul de la sora sa și nici nu l-a predat la C.A.P.; că dreptul său de proprietate este legitimat prin actul de veșnică vânzare autentificat sub nr. 1068/1939, iar intimata comisia locală ar fi trebuit să dea eficiență acestuia și nu unui înscris sub semnătură privată nerecunoscut de părți.
A mai considerat petenta că nu are relevanță susținerea intimatei C. Județeană N. potrivit căreia nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate deoarece terenul este înscris în titlu de proprietate având ca titulari pe moștenitorii defuncților P. G. și P. A., întrucât i se poate oferi teren în aceeași întindere și de aceeași calitate într-o altă locație din P.-N.. Aceasta deoarece s-a făcut o greșeală, iar terenul său a fost dat altei persoane care nu era îndreptățită, iar moștenitorii defunctului P. G. au vândut cu rea credință terenul care-i aparține și astfel rămâne în continuare fără teren și fără să fie despăgubită.
A mai arătat petenta că s-a adresat Judecătoriei P.-N. cu o . cereri pentru anularea unor acte de vânzare cumpărare succesive având ca obiect terenul litigios, dar inițiativa sa nu a avut sorți de izbândă probabil pentru că erau prea multe acte subsecvente încheiate de actualii proprietari cu bună credință.
În dovedirea celor susținute prin cerere, petenta a solicitat, la judecata în fond, administrarea probei testimoniale, a probei cu expertiză topografică și a probei cu înscrisuri.
Intimata C. L. P.-N. a formulat întâmpinare (f.42,43, 108 ds. fond), prin care a solicitat respingerea cererii petentei motivat de faptul că propunerea de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 1.790 m.p, situat în .. 152 (fosta V.I.Lenin), în calitate de moștenitoare a defunctei Ichimoaia M., este corectă și legală întrucât suprafața solicitată a fost înstrăinată de autoarea petentei numitului P. Gh. I. la data de 27.02.1992 printr-un act sub semnătură privată, căruia i s-a emis ulterior titlul de proprietate nr. 1/1850/16.08.1994, în care este înscrisă și respectiva suprafață de teren.
A mai susținut intimata că în mod corect s-a respins contestația formulată de petentă împotriva HCL P.-N. nr. 203/2008, de către C. Județeană N. și că prin decizia civilă nr. 157/RC/11.02.2008 a Tribunalului N. i s-a respins acțiunea promovată în instanță având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1/1850 din 16.08.1994 cu privire la suprafața de 1.790 m.p. teren arabil situat în intravilanul municipiului P.-N., pct. Dărmănești Lutărie „Sub Vărărie”, jud.N., nr. topo 20/236/1.
În dovedirea celor susținute prin întâmpinare, intimata a depus documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii Comisiei Locale P.-N. nr. 203/2008 (f.48-51 ds.) și copia deciziei civile nr. 157/RC/11.02.2008 a Tribunalului N..
Intimata C. Județeană N. a formulat întâmpinare (f.53-55 ds fond), prin care a arătat că hotărârea contestată prin cerere este temeinică și legală raportat la înscrisurile care au stat la baza emiterii acesteia, precum și respingerea unei eventuale cereri de obligare la plata cheltuielilor de judecată, cu precizarea că nu poate fi reținută nici o culpă procesuală în sarcina sa, în condițiile în care stabilirea amplasamentului suprafețelor de teren atribuite persoanelor îndreptățite constituie obligația exclusivă a comisiilor locale, iar comisiile județene nu au nici o atribuțiune în acest sens, și că, de altfel, nefiind persoană juridică, nici nu se poate reține în sarcina astfel de obligație.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 26 al.1 lit.a din Decretul nr. 31/1954, dispozițiile art. 34 din H.G. nr. 890/2005 și dispozițiile art. 115-art.118 și ale art. 242 al. 2 Cod procedură civilă.
În dovedirea celor susținute prin întâmpinare, intimata a depus documentația ce a stat la baza emiterii Hotărârii Comisiei Județene N. nr.7463 din 27.03.2009 (f.55-91 ds.).
În cauză, la cererea petentei, s-a dispus de către instanța de fond audierea martorului T. D., a cărei depoziție a fost consemnată în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei (f.135 ds.), și s-a administrat proba cu expertiză topografică, efectuată de către expert topograf M. G. (f.130-134 ds.).
Din oficiu, instanța de fond a solicitat Serviciului Arhivă din cadrul instanței comunicare unei copii a sentinței civile nr. 2293 din 10.06.2004 pronunțată în dosarul acestei instanțe nr. 732/2004 (f.116-119 ds.), precum și atașarea, spre consultare, a dosarului nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, susținerile părților și întreg probatoriu administrat, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea formulată în temeiul legii 247/2005 și înregistrată sub nr. cerere nr._/22.09.2005 (f.14 ds.), la Registratura intimatei C. L. P.-N., petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 1.790 m.p., situat în intravilanul mun. P.-N., .. 152 (fosta V.I.Lenin), teren ce a aparținut defunctei sale surori Ichimoaia M..
P. cerere înregistrată sub nr._ din 17.04.2008 (f.78 ds.), petenta a solicitat urgentarea soluționării cererii de reconstituire având în vedere că Judecătoria P.-N. a dispus în acest sens prin sentința civilă nr. 2729/06.07.2007 pronunțată în dosarul nr._, hotărâre devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 157 /RC din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul cu același număr (f.79-88 ds.)
Intimata C. L. P.-N. a propus, prin Hotărârea nr. 203 din 21.08.2008, respingerea cererii motivat de faptul că „suprafața de teren de 1.790 m.p. a fost înstrăinată de autoarea solicitantei și a fost înscrisă în titlul de proprietate nr._, emis pe numele moștenitorilor defunctului P. V.G.” (f.64 ds.).
Intimata C. Județeană N., prin Hotărârea nr. 7463 din 27.03.2009, a validat propunerea intimatei C. L. P.-N. de respingere a cererii de reconstituire a petentei și a respins contestația formulată de aceasta împotriva soluției propuse de comisia locală, reținând în esență aceeași motivație ca a comisiei locale (f.56,57 ds.).
Împotriva H.C.J. N. nr. 7463 din 27.03.2009, petenta a formulat prezenta plângere, în termenul legal reglementat de dispozițiile art. 53 al. 2 din legea 18/1991.
În primul rând, s-a reținut că din mențiunile certificatelor de stare civilă și ale certificatului de calitate de moștenitor nr. 41 din 31.03.2006 depuse de petentă la dosarul cauzei (f.120-122 ds.) rezultă că aceasta are calitatea de moștenitoare defunctei surori Ichimoaia M., justificându-și calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut defunctei autoare.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că soluțiile adoptate de intimatele comisii de fond funciar cu privire la cererea petentei, de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 1.790 m.p., sunt temeinice și legale, față de dispozițiile art. 8 și 11 alin.3 din Legea 18/1991, raportat la art. 1169 Cod civil, conform căruia cel ce face o susținere în fața judecății trebuie să o dovedească. În cauză, instanța de fond a reținut că petenta nu a făcut dovada împrejurării că justifica un drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.790 m.p., la momentul formulării cererii de reconstituire.
P. susținerile din cerere, petenta a considerat că dreptul de proprietate al autoarei sale asupra terenului în litigiu este dovedit prin actul de veșnică vânzare autentificat sub nr. 1068/20.03.1939 (f.66,67 ds.), prin care numitul P. V. G., în calitate de vânzător, înstrăinează cumpărătoarei Ichimoaia M. suprafața de teren de 1.790 m.p. loc de casă, situat în intravilan P.-N., în pct. denumit „Sub Vărăria”, .. În același timp, petenta a considerat că nu poate avea valoare probantă, în combaterea efectelor juridice pe care le produce actul autentic de înstrăinare anterior menționat, înscrisul sub semnătură privată din data de 27.02.1992 în care s-a consemnat că numita Ichimoaia M. a vândut lui P. Gh. I., suprafața de 1.790 m.p. teren intravilan loc de grădină situat în cartierul Dărmănești.
Raliindu-se acestui punct de vedere, intimata C. L. P.-N. a promovat o acțiune în instanță solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1/1850/16.08.1994, emis pe numele moștenitorilor defuncților P. V. G. și P. A., în ceea ce privește suprafața de teren de 1.790 m.p., situată în intravilanul municipiului P.-N., la pct. denumit „Sub Vărărie”. P. sentința civilă nr.2729/06.07.2007 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria P.-N. a admis cererea formulată de C. L. P.-N. și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 1/1850/16.08.1994, emis pe numele moștenitorilor defuncților P. V. G. și P. A. cu privire la terenul litigios. Tribunalul N., prin decizia civilă nr. 157/RC din 11.02.2008 pronunțată în același dosar, a modificat în parte sentința instanței de fond în sensul respingerii cererii formulate de C. L. P.-N. de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1/1850/16.08.1994.
P. a reține în acest sens, Tribunalul N., în esență, a considerat că înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” încheiat la data de 27.02.1992, a produs consecințe juridice în sensul înstrăinării suprafeței de teren litigioase pe care autoarea Ichimoaia M. o dobândise prin cumpărare în anul 1939, de la tatăl actualului cumpărător P. Gh.I..
Prima instanță a mai reținut că susținerile petentei, potrivit cărora înscrisul sub semnătură privată din data de 27.02.1992 intitulat „chitanță” nu poate produce efecte juridice, motiv pentru care a și fost defăimat ca fals, de către autoarea sa și de către ea, justificându-și susținerile prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 14.08.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P.-N. (f.95 ds.), nu au suport probator, și au fost înlăturate, cu următoarea motivație:
La data de 20.03.1939, prin actul de veșnică-vânzare autentificat sub nr. 1068, numitul P. V. G. a înstrăinat numitei Ichimoaia M. (autoarea petentei), suprafața de 10 prăjini sau 1790 m.p. teren situat în pct. „Sub Vărăria”, . intravilanul Municipiului P. N..
În anul 1992, numita Ichimoaia M. a revândut lui P. Gh. I. suprafața pe care o achiziționase în anul 1939 de la defunctul lui tată, prin actul menționat mai sus. O dovadă în acest sens a reprezentat-o înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanța" (f.8 ds. Judecătoria P.-N. nr._ ), încheiat la data de 27.02.1992 în P. N., în cuprinsul căruia se regăsesc pe larg menționate condițiile tranzacției privind suprafața de I 790 m.p., ce face obiectul litigiului de față.
În partea finală a respectivului înscris s-au menționat condițiile în care urma a se perfecta vânzarea-cumpărarea în formă autentică, vânzătoarea fiind cea care urma să obțină mai multe înscrisuri de Ia Primărie și de la Administrația Financiară.
O dovadă că faptele menționate mai înainte s-au derulat astfel a reprezentat-o și demersul ulterior al defunctei Ichimoaia M., concretizat în cererea adresată Primarului Municipiului P. N., la data de 16.09.1992 (f.12 ds.), prin intermediul căreia a solicitat eliberarea unui certificat de proprietate din care să reiasă că posedă suprafața de 10 (zece) prăjini sau 1790 m.p. loc de grădină situată în intravilanul Municipiului P. N. în pct. „Sub Vărăria”, întrucât acest certificat îi este necesar „la vinderea grădinii de mai sus d-lui P. Gh.I.".
S-a mai apreciat că împrejurarea că din anul 1939 și până în 1986 acest teren a aparținut defunctei Ichimoaia M., reintrând în patrimoniul acesteia și după anul 1990 până pe 27.02.1992 când a fost din nou revândut, nu-i îndreptățește pe moștenitorii săi la suprafața menționată.
Acest teren nu mai aparținea autoarei petentei din anul 1992, astfel că în anul 1994, când s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1/1850/16.08.1994, pe numele moștenitorilor defuncților P. V. G. și P. A., în mod corect terenul în litigiu a fost inclus în respectivul titlu de proprietate.
Susținerea petentei, referitoare la faptul că la data întocmirii titlului nu s-a observat că înscrisul sub semnătură privată intitulau „chitanță” nu a transferat dreptul de proprietate, s-a considerat că nu poate fi primită, întrucât în materia vânzării-cumpărării, transferul dreptului intervine atunci când bunul a fost predat, iar prețul plătit, lucru care s-a întâmplat și în situația de față. Formalitățile ulterioare, rămase în sarcina vânzătoarei și asumate de aceasta ca o obligație, nu sunt în măsură să afecteze esența tranzacției. De altfel, înainte de apariția Legii nr. 7/1996, când nu erau în vigoare dispozițiile riguroase ce reglementează transferul dreptului de proprietate în ceea ce privește imobilele, înstrăinările erau realizate și în forma celei intervenită între Ichimoaia M. și P. I. în anul 1992. Mai mult decât atât, în ceea ce privește finalizarea vânzării, s-a constatat că există pronunțată o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 2293/10.06.2004 de către Judecătoria P. N. (f.116-119 ds.), care a dobândit putere de lucru judecat, cele reținute în considerentele și dispozitivul acesteia neputând fi repuse în discuție.
S-a mai constatat de către instanța de fond că susținerea petentei potrivit căreia autoarea sa a defăimat înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” ca fals, este lipsită de suport probațional, în condițiile în care dispozițiile art. 1169 cod civil obligă pe cel care face o afirmație să o și dovedească. S-a constatat că nu se poate susține că autoarea Ichimoaia M. a refuzat să-și asume obligațiile decurgând din antecontractul de vânzare-cumpărare câtă vreme nu s-a probat nici un demers al acesteia în reconstituirea dreptului de proprietate, în anularea vânzării, în revendicarea terenului, în defăimarea înscrisului ca fals sau în pretinderea unor despăgubiri bănești de la numitul P. Gh. I..
În acest context, s-a reținut că este evident că formularea de către petentă, la data de 15.05.2009, a unei plângeri penale privind săvârșirea de către foști angajați ai Primăriei P.-N. a infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prin faptul că ar fi întocmit în mod fals o chitanță la data de 27.02.1992, după mai bine de 13 ani de la decesul autoarei și de 17 ani de la întocmirea respectivului înscris, a avut ca scop preconstituirea de probe tocmai în justificarea susținerilor din cererea pendinte. Chiar și așa, trecând peste soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria P.-N. pronunțată în dosarul nr. 2033/P/2009 de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, instanța de fond a reținut că scrisul de pe „chitanța” întocmită la data de 27.02.1992 (f.8 ds. Judecătoria P.-N. nr._ ) corespunde cu scrisul de pe cererea formulată de autoarea petentei și înregistrată la Primăria P.-N. sub nr.1958 din 16.04.1992 (f.12 ds.), iar semnăturile numitei Ichimoaia M. de pe cele două înscrisuri anterior menționate coincid cu semnătura aceleiași persoane de pe actul de veșnică vânzare din 20.03.1939 (f.66 ds.).
În condițiile în care probele administrate în cauză nu au confirmat susținerile din cererea petentei, pentru considerentele pe larg expuse, în temeiul dispozițiilor art. 58 din legea 18/1991, republicată și art. 1169 Cod civil, instanța de fond a respins cererea acesteia, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, petenta V. C.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat, petenta a criticat sentința, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că actul sub semnătură privată a avut ca efect transferul dreptului de proprietate, la data la care bunul a fost predat și prețul a fost plătit, deoarece instanța a făcut o astfel de apreciere eronată fără să țină cont că autoarea petentei Ichimoaia M. nu a vândut terenul, nu a încasat prețul, nu a predat posesia acestui teren pretinșilor cumpărători P. G. și A..
Precizează petenta că autoarea sa a fost proprietara suprafeței de 1790 m.p., pe care avea construită și casa, până în anul 1987, când a fost expropriată suprafața de 250 m.p. și casa, iar grădina a fost preluată fără titlu de către C.A.P. P. N.. P. urmare, consideră petenta că, după aplicarea legii nr. 18/1991, era corect ca autoarei sale să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1790 m.p., teren liber de construcții, în condițiile în care nu s-a atins nici măcar scopul exproprierii pentru cei 250 m.p. aferenți casei de locuit ce a fost demolată.
Arată petenta că terenul a fost înscris în titlul lui P. G. în mod inexplicabil, iar într-o judecată anterioară, prin decizia civilă nr. 157/RC/2008 a Tribunalului N. a fost respinsă cererea reclamantei pentru constatare nulitate titlu de proprietate al numitului P. G. de la punctul Dărmănești Lutărie, sub Vărărie, cu nr. topo 20/236/1.
Petenta arată că a promovat o plângere penală pentru fals și uz de fals față de înscrisul sub semnătură privată, însă, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria P. N., s-a constatat prescripția faptei și imposibilitatea atragerii răspunderii penale.
În aceste condiții a formulat o altă acțiune pentru constatarea nulității înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță”, prin care se pretinde că autoarea sa ar fi vândut terenul, acțiune care face obiectul dosarului nr._, motiv față de care solicită suspendarea soluționării prezentului recurs, în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a acestui dosar.
Cu privire la actul sub semnătură privată, petenta precizează că autoarea a formulat cerere de reconstituire cu nr. 1958 la data de 16.04.1992, care nu a fost soluționată timp de 20 de ani, ceea ce a permis înscrierea terenului în mod nelegal în alte titluri de proprietate. Ori, în condițiile în care chitanța prin care se pretinde înstrăinarea terenului către P. I. este datată 27.02.1992, este lipsită de logică formularea cererii de primire în proprietate la data de 16.04.1992. P. urmare, consideră petenta că înscrisul este fals și pentru acest motiv a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice în dosarul_ .
Cu privire la proprietatea autoarei, arată că aceasta deținea terenul în mod legal până la data exproprierii, deoarece îl dobândise prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1068/20.03.1939 de la numitul P. V. G., iar cel care pretinde că l-a răscumpărat în anul 1992 este fiul acestuia, P. I..
P. acest motive, consideră petenta că este corect să se reconstituie dreptul de proprietate autoarei sale pe suprafața de 1790 m.p. la punctul Vărărie, iar, dacă nu mai este posibilă punerea în posesie pe vechiul amplasament, arată că acceptă și un alt amplasament pentru un teren de aceeași calitate, aceeași categorie și, dacă este posibil, în aceeași zonă, considerente în baza cărora solicită admiterea recursului, casarea sentinței nr. 2628/2010 ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond admiterea acțiunii în sensul reconstituiri dreptului de proprietate pentru suprafața de 1790 m.p., cu anularea corespunzătoare a HCJ nr. 7463/2009 și a HCL nr. 230/2008.
Față de recursul declarat de petentă, intimata C. locală P. N. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că cererea formulată de petentă la data de 21.09.2005 și înregistrată sub nr._ a fost respinsă, motivat de faptul că suprafața solicitată a fost înstrăinată de aceeași autoare către numitul P. Gh. I., la data de 27.02.1992, printr-un act sub semnătură privată, cumpărătorului fiindu-i emis ulterior titlul de proprietate nr. 1/1850/16.08.1994, în titlu fiind inclusă și suprafața solicitată de petentă.
În mod corect instanța de fond a dispus respingerea plângerii petentei și a luat în considerare înscrisul sub semnătură privată prin care s-a dispus înstrăinarea suprafeței de teren către cumpărătorii intimați în cauza de față, aspect care a fost constatat, de altfel, și de instanță în anul 1994, când s-a pronunțat sentința de perfectare a vânzării cu nr. 2293.
Cu privire la înscrisul sub semnătură privată, intimata arată că acesta a fost analizat în toate judecățile anterioare, inclusiv în dosarul penal, și se poate observa că scrisul de pe chitanța din 27.02.1992 corespunde cu scrierea de pe cererea din data de 16.04.1992, cât și cu cel de pe actul de veșnică vânzare din 20.03.1939, motiv față de care intimata consideră că nu se impune suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ .
P. toate aceste motive, intimata solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de petentă.
La termenul de judecată din data de 16.11.2010, s-a dispus suspendarea judecării prezentului recurs până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei P. N. în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
La data de 13.05.2013 petenta, prin procurator, a formulat cerere de repunere pe rol, precizând că a fost soluționat dosarul care a ținut în loc judecata prezentei cauze.
La termenul de judecată din data de 01.04.2013, s-a încuviințat cererea de repunere pe rol și s-a fixat termen pentru continuarea judecății.
P. termenul de judecată din data de 05.06.2013, la dosar a fost depus de către petentă un memoriu și s-a solicitat verificarea de scripte depuse pentru comparație cu înscrisul sub semnătură privată din anul 1992, contestat de petentă.
Această cerere a fost respinsă, cu motivarea din încheierea din data de 06.06.2013.
Petenta a depus la dosar și concluzii scrise.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea pendinte, petenta a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 7463 din data de 27.03.2009 și a hotărârii comisiei locale, prin care a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cu nr._/21.09.2005, formulată în calitate de moștenitoare a numitei Ichimoaia M., sora sa. În dovedirea dreptului asupra terenului de 1790 m.p., solicitat prin cererea menționată, petenta a invocat actul de veșnică vânzare din autentificat sub nr. 1068 din data de 20.03.1939, prin care autoarea sa a cumpărat această suprafață de teren de la numitul P. V. G. și a contestat faptul că aceasta ar fi revândut suprafața menționată în anul 1992 către P. Gh. I..
Cu privire la existența/inexistența vânzării din anul 1992, această problemă nu mai poate fi supusă analizei în cauza de față, în condițiile în care prin decizia civilă nr. 157/RC din data de 11.02.2008, pronunțată de Tribunalul N., s-a constatat cu autoritate de lucru judecat că susținerile referitoare la faptul că suprafața de 1790 m.p. aparține de drept moștenitorilor familiei Ichimoaia sunt neadevărate. În aceeași decizie s-a mai statuat cu autoritate de lucru judecat „faptul că din anul 1939 și până în anul 1986 acest teren a aparținut defunctei Ichimoaia M., reintrând în patrimoniul acesteia și după anul 1990 până pe 27.02.1992 când a fost revândut, nu-i îndreptățește pe moștenitorii săi la suprafața menționată.”
Față de cele menționate, se constată că într-o judecată anterioară, în care petenta din cauza pendinte a avut calitatea de parte litigantă, și care deci îi este opozabilă, s-a constatat cu putere de lucru judecat că petenta nu este îndreptățită la această suprafață de teren, care a fost înstrăinată de sora sa în anul 1992 către numitul P. Gh. I.. A considera altfel, ar determina lipsirea de eficiență a deciziei pronunțată anterior, ceea ce este inadmisibil, conducând la încălcarea principiului puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Totodată se constată că statuările care au fost făcute în cauza care a făcut obiectul dosarului nr._, în stadiul procesual al recursului, țin toate instanțele de judecată care ulterior sunt învestite cu soluționarea vreunei cauze în care se pune problema înstrăinării dreptului de proprietate a suprafeței de 1790 m.p., de către Ichimoaia M., a cărei moștenitoare este petenta, către numitul P. Gh. I..
Așadar, tribunalul reține că petenta nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire, în condițiile în care anterior formulării cererii de reconstituire de către petentă, respectiv anul 2005, autoarea sa a înstrăinat suprafața de teren solicitată, teren care, prin aceeași decizie nr. 157/RC din data de 11.02.2008 a Tribunalului N., s-a constatat că a fost în mod corect înscris în titlul de proprietate nr. 1/1850/16.08.1994, care a fost eliberat moștenitorilor defuncților P. V. G. și P. A..
Afirmația petentei că autoarea sa a formulat personal o cerere de reconstituire în anul 1992, înainte de încheierea convenției de vânzare cu numitul P. Gh. I. nu este de natură a produce consecințe juridice, deoarece în cauza de față este analizată modalitatea în care comisiile de fond funciar au apreciat cu privire la cererea formulată direct de petentă în anul 2005. În acest sens, se constată că hotărârile comisiilor de fond funciar, contestate în prezenta cauză, vizează doar soluționarea cererii petentei cu nr._/21.09.2005, fără a face în vreun fel trimitere la cererea depusă de autoarea Ichimoaia M., în anul 1992, și fără ca această cerere să fie conexată cu cea din anul 2005. De asemenea, solicitarea petentei de reconstituire a dreptului de proprietate pe un alt amplsament al proprietății decât cel avut de autoarea sa nu are ca efect schimbarea modalității de apreciere a celor două comisii, deoarece, în cauza de natura celei de față, se pune în discuție însuși fondul dreptului petentei la suprafața de teren de 1790 m.p., care presupune atât dovedirea dreptului autoarei sale la terenul menționat prin existența în patrimoniul acesteia a bunului imobil solicitat, cât și posibilitatea de dovedire cu înscrisurile prevăzute în mod expres de art. 9 și 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și nu imposibilitatea de reconstituire datorită inexistenței amplasamentului terenului solicitat la dispoziția comisiei locale.
În consecință, se reține că instanța de fond a făcut o legală și corectă apreciere a probelor administrate în cauză, constatând că cele două comisii de fond funciar au făcut o analiză pertinentă a cererii de reconstituire depusă de petentă.
Susținerea petentei, conform căreia actul sub semnătură privată, intitulat chitanță, din data de 27.02.1992, nu reprezintă voința surorii sale, fiind un fals, deoarece semnătura nu este a promitentei vânzătoare, nu este fondată, deoarece în judecata care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei P. N., atât în fond cât și în stadiul procesual al recursului, s-a constatat că din probele evidențiate s-a desprins concluzia manifestării de către vânzătoarea Ichimoaia M. a unui consimțământ valabil la înstrăinarea terenului în litigiu lui P. Ghe. I. în anul 1992. P. considerentele expuse în hotărârile pronunțate în cauza menționată, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta V. C., având ca obiect constatare nulitate înscris sub semnătură privată, intitulat chitanță, încheiat la data de 27.02.1992. P. urmare, pentru aceleași aprecieri, care țin de puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, aceste afirmații ale petentei, referitoare la falsul înscrisului sub semnătură privată, nu mai pot fi supuse din nou unei alte analize.
P. toate aceste motive, se constată că nu este fondat recursul declarat de petentă, urmând să fie respins, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta V. C., prin procurator A. V., din Târgu N., Fundătura Fierari, nr. 1, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2628/11.05.2010 a Judecătoriei P. N., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. P. N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 8, județul N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în P. N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.06.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
C. B.
Red. și tehnored. L.F. – 07.08.2013
Tehnored. C.A. – 09.08.2013
2 ex.
Fond: A. M. U.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul NEAMŢ | Legea 10/2001. Sentința nr. 658/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
