Fond funciar. Decizia nr. 501/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 24-05-2012 în dosarul nr. 501/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 501/RC
Ședința publică din 24.05.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
C. B. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1390 din 20.09.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - petent C. V., domiciliat în comuna Farcașa, ., și intimata - intimată C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.05.2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1390 din 20.09.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Petentul C. V. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8025/21.01.2011, cerând reconstituirea dreptului de proprietate pentru 2 ha (în final precizat la 1,5 ha) teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P. T., în calitatea sa de moștenitor al defunctului Caraze S..
Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 1390/20.09.2011, a admis plângerea formulată de petentul C. V. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a reconstituit în favoarea petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P. T., jud. N..
Prin aceeași sentință civilă s-a stabilit că reconstituirea nu se poate face pe vechiul amplasament, conform identificării expertului (filele 29-40 dosar fond), terenul fiind atribuit legal altor persoane, conform legilor funciare anterioare. Totodată, s-a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene N. de fond funciar nr. 8025/21.01.2011.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut în motivare următoarele:
Legea de reformă agrară din 1921 a fost aplicată prin atribuirea efectivă a unor suprafețe de teren, marcate exact pe tabelele de împroprietărire. În cazul concret din acest dosar, autorul a fost înscris cu "pământ cuvenit" 1,5 ha. În aceste condiții, nu există nici un argument valabil pentru a considera că acele tabele nu constituie o dovadă suficientă a petenților la reconstituire. Cu atât mai mult cu cât terenul a fost primit efectiv, stăpânit și preluat în amenajament silvic, așa cum constată expertul - ua 61A, UP I D., Ocolul silvic G. (actualmente OS P. T., nota GM).
A mai reținut instanța de fond că petentul a făcut proba identificării terenului în amenajament silvic, prin expertiză. Cât privește faptul că terenul ar fi fost deja deținut, această probă nu o puteau face decât cele două comisii de fond funciar, în speță comisia locală, care are evidența terenurilor deținute sau atribuite, o probă negativă în sarcina petentului fiind inadmisibilă.
Cât privește dovada filiației, prima instanță a reținut că aceasta a fost făcută, conform arborelui genealogic de la fila 2 verso. Actele de stare civilă au fost completate cu actul de deces al lui C. G. (fila 43), bunicul petentului, frate cu autorul îndreptățit la împroprietărire.
Concluzionând, instanța de fond a constatat că petentul a făcut dovada proprietății și a calității succesorale, precum și a faptului că terenul a fost primit de autorul său și a fost preluat de stat, motiv pentru care a admis plângerea așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât din actele depuse de petent acesta nu face dovada vocației succesorale după defunctul Caraze S., și că nu face dovada faptului că suprafețele revendicate au fost preluate la stat ca fiind teren cu vegetație forestieră și nici că acestea nu sunt deținute în prezent cu categoria de folosință pășune sau fânețe.
De asemenea, se susține că petentul nu face dovada că autorului său i-au fost preluate la stat terenuri cu vegetație forestieră, deci autorul petentului nu a avut în proprietate aceste terenuri; ca atare, acestea putea, cel mult, să solicite constituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră și nu reconstituirea dreptului de proprietate.
Mai arată recurenta că, potrivit art. III alin. (1) lit. a pct. V.I din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, actele de constituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere, pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri”, deci comisia județeană nu putea să reconstituie dreptul de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră, așa cum a solicitat petentul prin cererea adresată Comisiei locale P. T., în situația în care acesta nu a deținut în proprietate terenuri cu o asemenea categorie de folosință, iar în cazul unei constituiri, hotărârea comisiei județene era lovită de nulitate absolută.
Recurenta susține că, potrivit art. 34 alin. (1) din Codul silvic, aprobat prin Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, „terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia”.
Chiar dacă Legea nr. 212/2008 face referire, într-adevăr, și la acordarea de terenuri forestiere, în opinia recurentei de o asemenea atribuire nu pot beneficia decât persoanele din prima categorie enunțată la art. 36, respectiv persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, deci în mod corect comisia locală a respins cererea petentului pe considerentul că prevederile legale mai sus enunțate nu reglementează și situațiile create prin reforma Agrară din 1921.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele de recurs invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Petentul C. V. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8025/21.01.2011 și a arătat că în mod greșit i s-a respins cererea de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza comunei P. T., județul N., deși a dovedit că defunctul său unchi Caraze S. a fost împroprietărit în anul 1921, acesta figurând pe tabelul de împroprietărire din . teritoriul Comunei P. T., județul N..
Față de această situație se constată următoarele: Potrivit art. 78 alin. 1 pct. l al Legii din 17 iulie 1921 pentru Reforma Agrară, la împroprietărire aveau prioritate mobilizații din războiul din 1916 - 1919, prin împroprietărire înțelegându-se vânzarea terenurilor expropriate în acest scop. La capitolul 13 al aceluiași act normativ era reglementată procedura împroprietăririi la art. 105 și următoarele, în care se stabileau mai multe etape.
Astfel, într-o primă fază se întocmea un tablou de împroprietărire pentru fiecare comună, tablou care rămânea definitiv după expirarea termenului de contestație de 15 zile de la afișare la ușa primăriei sau după soluționarea eventualelor contestații de către Comitetul de Ocol. Hotărârile Comisiilor de Ocol sau Hotărârile Comisiilor județene pentru expropriere constituiau titluri executorii în baza cărora se proceda la împroprietărirea de drept, ce urma a fi întocmită prin împroprietărirea definitivă.
Potrivit art. 110, împărțirea terenului se făcea de organele Casei Centrale a împroprietării, după tablourile și numărul loturilor întocmite de către comisiile de ocol, iar potrivit art. 112 alin. 2, la primirea fiecărui lot, fiecare lotaș primea un certificat în care se constata suprafața lotului, situația și prețul.
Art. 113 din actul normativ menționat reglementa faza finală a împroprietăririi, care consta în eliberarea actului definitiv de proprietate de către Direcțiunea Cadastrului.
Prin urmare, procedura împroprietăririi din anul 1921 presupunea mai multe faze, în care erau implicate diferite instituții ale statului, în urma cărora persoana îndreptățită devenea proprietar din momentul eliberării actului de proprietate.
În cauza pendente nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, în forma modificată prin Legea nr.247/2005, și nici ca urmare a modificărilor intervenite prin Legea nr. 193/2007, potrivit cărora sunt îndreptățite la reconstituire și persoanele care sunt înscrise în tabelele nominale, deoarece textul este imperativ și face referire numai la tabelele întocmite cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945, nu și a Legii din luna iulie 1921.
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, motive față de care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, va modifica în totalitate sentința recurată și, în consecință, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul C. V. împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8025/21.01.2011, în contradictoriu cu intimații C. locală P. T. și C. Județeană N..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1390 din data de 20.09.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul - petent C. V., domiciliat în comuna Farcașa, ., și intimata - intimată C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N..
Modifică în totalitate sentința recurată și, în consecință:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul C. V. împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8025/21.01.2011, în contradictoriu cu intimații C. locală P. T. și C. Județeană N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 24.05.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. L. F., C. Ailuțoaei
C. B.
Red. C.Bt. – 06.06.2012
Tehnored. C.A. – 12.06.2012
2 ex.
Fond: G. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 462/2012. Tribunalul NEAMŢ | Uzucapiune. Decizia nr. 470/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
