Uzucapiune. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 48/RC
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 48/RC
Ședința publică din 17.01.2013
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât M. P. N. prin P., din P. N., ., nr. 6-8, județul N., împotriva sentinței civile nr. 5851 din 14.11.2011 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. I., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat V. A., din P. N., .. 41, ., parter, județul N., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. A. pentru intimatul - reclamant A. I., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al cincilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este uzucapiune;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat V. A., pentru intimatul - reclamant A. I., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond și arată că amplasamentul și îngrădirea terenului sunt aceleași de foarte mult timp și că, faptic, terenul a rămas în folosința familiei, suprafața de 1400 m.p. neaparținând nimănui în scripte. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5851 din 14.11.2011 a Judecătoriei P. N. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 5851 din data de 14.11.2011, pronunțată de Judecătoria P. N., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. I., în contradictoriu cu pârâtul M. P. N., și, în consecință, s-a constatat că reclamantul A. I. a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 412 m.p., situat în intravilanul municipiului P. N., .. 25, jud. N., teren identificat prin documentația cadastrală și planul de amplasament de la filele 22 -24 dosar, care fac parte integrantă din prezenta sentință. S-a luat act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P. N. sub nr._, reclamantul A. I. a chemat în judecată pe pârâtul M. P. N., solicitând să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului de 412 m.p. situat în intravilanul municipiului P. N., .. 25, jud. N., fără a solicita cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la adresa respectivă locuiește dintotdeauna, având în proprietate suprafața de 1900 m.p. dobândită cu acte de vânzare cumpărare autentice, că, la vremea respectivă la care s-au efectuat vânzările înainte de anul 1997, măsurătorile se realizau cu mijloace de măsurare empirice, fapt care s-a dovedit a fi real în prezent când s-au efectuat măsurătorile cadastrale, ocazie cu care s-a constatat că între limitele proprietății sale se regăsește un plus de 412 m.p., suprafață care face corp comun cu restul proprietății sale, teren pe care l-a stăpânit continuu, pașnic și sub nume de proprietar mai bine de 30 de ani de zile, posesie care o continuă pe cea a autorilor săi, în speță tatăl său și unchiul său, și, pentru a avea un titlu de proprietate și pentru acest teren, s-a văzut nevoit să promoveze prezenta acțiune.
Acțiunea este legal timbrată.
În dovedire, reclamantul la judecata în fond a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, solicitând și încuviințarea probei testimoniale.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1860, 1890 și urm. din Codul Civil.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a arătat că terenul în litigiu face parte din zona de protecție a versantului Cozla, formată din pădure de salcâm înregistrată în domeniul public al municipalității prin H.G. nr. 1356/2001 la poz. 67 din anexa 2.
Instanța de fond, analizând actele și probele dosarului, a constatat că prezenta acțiune este întemeiată și a dispus admiterea pentru următoarele considerente.
În fapt, s-a reținut că reclamantul a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâta, că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului de 412 m.p. situat în intravilanul municipiului P. N., .. 25, jud. N., teren care inițial a fost folosit de autorii săi, respectiv tatăl și unchiul său, și în continuare de el, în mod continuu, sub nume de proprietar, îngrădindu-l și întreținându-l corespunzător și pașnic, în decursul timpului, terenul nefiind revendicat de alte persoane. Aceste aspecte relevante s-a reținut că au fost confirmate și de martorul audiat în cauză la solicitarea reclamantului, vecin vechi al reclamantului și cu terenul în litigiu.
S-a mai constatat că posesia reclamantului exercitată asupra terenului de referință nu a fost tulburată de alte persoane în decursul timpului, ea a fost exercitată cu bună credință pe o perioadă de mai bine de 30 de ani de zile, în mod continuu și sub nume de proprietar, terenul fiind și îngrădit și păstrându-și aceeași configurație în toată această perioadă.
Conform art. 645 și art. 1837 Cod Civil, pentru a opera dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, s-a reținut că trebuie îndeplinite condițiile rezultate din dispozițiile art. 1846-1857 din același cod și anume exercitarea unei posesii utile. Astfel, s-a constatat că posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, conform art. 1846-1847 Cod Civil, iar în temeiul art. 1860 cod civil s-a reținut că orice posesor posterior are facultatea spre a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, să unească posesia sa cu cea a autorului său dacă între aceștia a existat un raport juridic.
În cauza de față, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite aceste condiții, reclamantul exercitând o posesie utilă, continuând posesiunea asupra terenului în litigiu, față de cea a autorilor săi, respectiv a tatălui și a unchiului său, posesie netulburată de nimeni până în prezent.
Cu privire la susținerea pârâtei, invocată în apărarea sa, conform căreia terenul ar face parte din perdeaua de protecție a versantului Cozla, formată din pădure de salcâm înregistrată în domeniul public al municipalității prin H.G. nr. 1356/2001 la poz. 67 din anexa 2, s-a constatat de către prima instanță că nu au fost formulate probe, că nu s-a solicitat încuviințarea probei cu expertiză terenuri care să stabilească acest fapt, deși această sarcină îi incumba pârâtei, care a făcut susținerea respectivă în fața instanței, și nu reclamantului, care prin înscrisurile și martorul audiat în cauză și-a fundamentat și probat acțiunea de față sub aspectul elementelor esențiale specifice dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune și respectiv joncțiunea posesiilor.
Pe cale de consecință, în baza art. 1860 Cod Civil, raportat la art. 111 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a luat act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M. P. N.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ .
În recursul declarat, pârâtul a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a apreciat discreționar înscrisurile depuse ca probe și a rezumat că susținerile nu sunt dovedite deoarece pârâtul ar fi omis să solicite administrarea unei probe cu expertiză.
Pârâtul consideră că documentele depuse la dosar sunt explicite și nu sunt de natură să dovedească o posesie utilă asupra terenului din partea reclamantului. Susținerea reclamantului conform căreia terenul s-ar fi aflat inițial în posesia unchiului său, Panoschi G., ulterior fiind stăpânit de reclamant, nu este fondată, deoarece terenul nu a fost niciodată deținut de Panoschi G., situație în care, dacă s-ar fi aflat în posesia acestuia, ar fi fost înscris în titlul de proprietate nr._ . Mai mult, pe extrasul de plan cadastral – anexa 3 la întâmpinarea depusă la judecata în fond – terenul nu figurează ca fiind în posesia vreunei persoane. De asemenea, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3383/18.07.1997 nu specifică existența unei suprafețe de teren mai mari decât cea evidențiată în titlul de proprietate nr._, în care se consemnează ca vecinătate la Vest – Parcul Cozla. Mai mult, titlul emis numitului Panoschi consemnează la aceeași vecinătate P. Ocol Silvic Gârcina.
Instanța de fond nu a dat curs solicitării făcută de pârât prin întâmpinare și prin adresă separată de a se depune la dosar schița anexă a contractului de vânzare-cumpărare care să specifice întinderea terenului și vecinătățile.
Toate aceste aspecte nu pot conduce decât la concluzia că, anterior posesiei exercitate de reclamant, anul 1997, când a intrat în patrimoniul său suprafața de 1400 m.p. prin cumpărare, terenul în litigiu nu a făcut obiectul unei posesii cu care să opereze joncțiunea invocată. Astfel, consideră pârâtul, nu este îndeplinită condiția elementară a posesiei privind perioada legală stabilită pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pe de altă parte, arată pârâtul, prin H.G. nr. 1356/2001 a fost atestată apartenența la domeniul public a unor bunuri aflate pe raza Municipiului P. N.. În această anexă, la poziția 67, sunt trecute perdele de protecție și Parc Cozla, în zonele Sarata și Dărmănești, în suprafață totală de 98 ha, iar terenul în litigiu face parte din perdeaua de protecție a versantului Cozla, formată din pădure de salcâm, aspect care reiese și din extrasul aerofotogrammetic executat în anul 2007. P. urmare, cum terenurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, terenul în litigiu nu poate fi uzucapat. Mai precizează pârâtul că acest teren nu este declarat în evidențele fiscale ale reclamantului, ceea ce indică faptul că posesia exercitată a fost abuzivă, cu îngăduința proprietarului, dar în nici un caz sub nume de proprietar, de natură să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pentru toate aceste motive, consideră pârâtul că instanța de fond în mod nelegal a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra unui teren care face parte din proprietatea publică, în baza unei posesii viciate de precaritate și insuficient exercitată și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În condițiile în care instanța de recurs va aprecia că este necesară administrarea unei probe cu expertiză, pârâtul solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
În dovedirea susținerilor din cererea de recurs au fost depuse de pârât înscrisuri, iar reclamantul a depus la dosar adresa nr. 3499/2010 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Instanța de recurs din oficiu a solicitat Comisiei Locale P. N. și Comisiei județene N. comunicarea documentației ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ în favoarea numitului Panoschi G..
Față de recursul declarat de pârât, reclamantul nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 412 m.p., situat în intravilanul municipiului P. N., .. 25, jud. N., datorită îndeplinirii condițiilor unei posesii utile, în intervalul de 30 ani, determinat ca urmare a joncționării posesii sale cu cea a autorului.
Pentru a interveni uzucapiunea de lungă durată, se constată că este necesară îndeplinirea unor condiții expres și limitativ prevăzute de dreptul substanțial aplicabil, respectiv art. 1890, 1846, 1847 Cod civil. Astfel, este necesară existența în persoana reclamantului și a autorilor, în situația joncțiunii celor două stăpâniri, a unei posesii continue, neîntrerupte, publice și sub nume de proprietar, în tot intervalul de 30 de ani necesar pentru a uzucapa.
În cauza de față, terenul de 412 m.p. face parte din același corp de proprietate cu terenul în suprafață de 1400 m.p., care a fost cumpărat de reclamant de la unchiul său, Panoschi G. și pentru care acesta din urmă are eliberat titlul de proprietate în baza legilor fondului funciar, cât și cu terenul în suprafață de 500 m.p., pentru care, prin constituirea dreptului de proprietate, i s-a eliberat titlul de proprietate reclamantului.
Așadar, terenul de 412 m.p. nu a putut fi stăpânit sub nume de proprietar de reclamant sau de autorii săi, până la nivelul anilor 1990, deoarece era fie proprietatea statului, fie proprietatea C.A.P. Aceasta deoarece suprafața de teren în litigiu se învecinează cu terenul înscris, prin reconstituire, în titlul de proprietate eliberat în baza legilor fondului funciar unchiului său, Panoschi G.. Ori, titlul de proprietate s-a eliberat acestuia pentru un teren care anterior fusese preluat de C.A.P., și pentru care doar după anul 1990 a fost posibilă obținerea unui titlu de proprietate, în acest temei, prin aplicarea legilor funciare putându-se da naștere la un drept doar pentru terenurile care aparținuseră anterior solicitanților și care fuseseră preluate de fostele C.A.P.-uri. Din analiza documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate în favoarea lui Panoschi G., se constată că acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1400 m.p., care se află în patrimoniul C.A.P. (fila 45 dosar recurs). În această modalitate chiar solicitantul a recunoscut implicit inexistența unei posesii utile în favoarea sa, iar joncțiunea posesiei reclamantului cu acestuia nu produce consecințe juridice, întrucât în persoana autorului nu a existat o posesie care să aibă calitățile prevăzute de art. 1846 și urm. Cod civil. Este de menționat, astfel, că stăpânirea terenului, în aceleași limite, cu respectarea aceluiași perimetru, așa cum indică martorul audiat la judecata în fond, este lipsită de relevanță, în condițiile în care posesia nu a fost utilă și exercitată sub nume de proprietar pentru terenul care constituie corpul de proprietate situat în mun. P. N., .. 25.
De asemenea, terenul de 500 m.p. care a fost atribuit reclamantului în baza actului de dare cu plată din anul 1974 – fila 38 dosar fond – nu poate constitui un temei pentru stăpânirea celor 412 m.p. sub nume de proprietar, ca urmare a unei posesii utile, deoarece, pe de o parte, terenul în litigiu este despărțit de acesta de suprafața de 1400 m.p., pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea lui Panoschi G., iar pe de altă parte, suprafața de 500 m.p. a fost atribuită cu o destinație clară, de edificare a unei locuințe, pe un teren individualizat cu vecinătăți.
Mai mult, asupra terenului de 412 m.p. nu s-a putut exercita o posesie utilă, în condițiile în care, astfel cum rezultă din planul cadastral existent la dosarul de fond, fila 35, acest teren face parte din domeniul public al municipiului P. N., așa cum rezultă din anexa nr. 2 la H.G. nr. 1356/2001, în care la poziția 67 sunt evidențiate perdelele de protecție și parcul Cozla, din zonele Sărata și Dărmănești. Pentru identificarea terenului, ca făcând parte din domeniul public, nu era necesară administrarea unei probe cu expertiză, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, deoarece acest fapt rezultă din extrasul de plan aerofotogrammetric - fila 34 dosar fond - și din extrasul de plan cadastral.
P. urmare, cum asupra unui bun aflat în domeniul public nu poate fi exercitată o posesie utilă și sub nume de proprietar, fiind inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, se constată că instanța de fond a făcut, pentru toate motivele expuse, o greșită aplicare a dispozițiilor care reglementează modul originar de dobândire a dreptului de proprietate, reprezentat de prescripția achizitivă de lungă durată, și, pe cale de consecință, recursul declarat de pârât urmează să fie admis, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza I, raportat la art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, sentința modificată în totalitate, iar pe fond, respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul M. P. N., din P. N., ., nr. 6-8, județul N., împotriva sentinței civile nr. 5851/14.11.2011 a Judecătoriei P. N., în contradictoriu cu intimatul - reclamant A. I., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat V. A., din P. N., .. 41, ., parter, județul N..
Modifică în totalitate sentința atacată și respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. I. în contradictoriu cu pârâtul M. P. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.01.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A. M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. L.F. – 05.02.2013
Tehnored. C.A. – 06.02.2013
2 ex.
Fond: M. C. N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 58/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
