Fond funciar. Decizia nr. 350/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 350/RC
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 20.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 350/RC
Instanța constituită din:
Președinte: C. B. – judecător
D. M. – judecător
V. B. - judecător
D. L. – grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-petent L. T., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 510 din data de 13.03.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți L. A., G. M., D. R., L. V., Ț. V., toți domiciliați în ., C. E., domiciliată în ., județul N., C. locală Farcașa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar – plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-petent L. T. asistat de avocat M. M., lipsă fiind celelalte părți și reprezentații comisiilor de fond funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- procedura de citare este completă;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000 – fond funciar;
- s-a depus la dosarul cauzei de către P. de pe lângă Judecătoria B., prin serviciul arhivă al instanței relațiile solicitate lan termenul anterior.
S-a procedat la identificarea recurentului-petent L. T., care se legitimează cu C.I . nr._, eliberat la data de 24.02.2012.
Avocat M. M., pentru recurentul-petent L. T., depune la dosarul cauzei chitanța nr. 578/21.01.2013.
Apărătorul prezent arată că nu are de formulat alte cereri.
Avocat M. M., pentru recurentul-petent L. T., solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond admiterea plângerii formulată de petentul L. T. împotriva Hotărârii nr. 8005/12.02.2010 emisă de C. județeană N.. Arată că petentul L. T. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren cu vegetație forestier în termenul legal prevăzut de lege. Cu privire la motivarea hotărârii instanței de fond susține că hotărârea primei instanțe nu este motivată, deși nu a arătat prin motivele depuse la dosar acest aspect, consideră că este un motiv de ordine publică și poate fi invocate și de instanță. Pe fondul cauzei arată că la dosar au fost depuse acte care ar fi trebuit analizate și cu privire la care instanța trebuia să se pronunțe, întrucât sunt esențiale în rejudecare acestei pricinii. Precizează că înscrisul care a fost contestat de petent este înregistrat în alt dosar, iar instanța de control judiciar nu poate să cenzureze punctul de vedere al primei instanțe în condițiile în care aceasta nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect; cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 510 din 13.03.2012 a Judecătoriei B., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 510 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., jud. N. a fost respinsă plângerea formulată de petentul L. T., în contradictoriu cu intimații L. A., G. M., D. R., L. V., C. E., Ț. V., C. L. Farcașa pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. Județeană N. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. de mai sus, petentul L. T. a formulat plângere împotriva Hotărârii comisiei județene de fond funciar N. nr. 8005/12.02.2010.
În motivare se arată că inițial a fost emisă HCJ nr. 4126/2004, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru un teren forestier, ca moștenitor al defunctului A. D.. Prin HCJ nr. 8005/12.02.2010 s-a dispus modificarea primei hotărâri, în sensul de a introduce între persoanele îndreptățite la această reconstituire și pe numiții L. A., G. M., D. R., L. V., Țîfui V. și Cotîrgășanu E.. Consideră că această modificare nu a fost legală, întrucât numai el, reclamantul a avut cerere formulată pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
A depus în dovedire: documentație tehnică a terenului (f. 4-7), HCJ 8005/12.02.2010 (f. 8-9), proces verbal de punere în posesie (f. 10).
Legal citată, C. locală Farcașa a trimis o adresă (f. 12), și documentația prin care atestă că au avut formulate cereri de reconstituire și pârâții în cauză: L. A., G. M., D. R., L. V., Țîifui V. și Cotîrgășanu E. (f. 13-37).
C. județeană a depus întâmpinare (f. 38-39) în care arată că și ceilalți co-moștenitori au depus cereri în termen, deci a doua hotărâre, care a modificat-o pe prima, este legală. A depus cererile și actele de stare civile ale tuturor celor implicați (f. 40-64). Au fost introduși în cauză și ceilalți co-moștenitori. Aceeași opinie a transmis-o și comisia locală (f. 88) depunând din nou actele cauzei (f. 89-125).
Aalizând actele și probele dosarului instanța de fond a constatat:
Ambele comisii de fond funciar au depus documente care atestă că toți moștenitorii, deci și pârâții persoane fizice din acest dosar, au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate după autorul comun, în mod logic C. județeană a modificat prima hotărâre, deci plângerea urmează a fi respinsă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs petentul L. T., care a solicitat modificare hotărârii atacate și admiterea plângerii sale, așa cum a fost formulată.
A formulat și cererea de suspendare a judecării recursului până la soluționare a unei plângeri penale pe care a formulată împotriva unui funcționar.
În motivarea recursului declarat, petentul invocă următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
Instanța de fond nu a luat în considerare, în soluționarea plângerii, faptul că așa-zisa cerere formulată de către frații săi, intimații în cauză, s-a făcut în registrul de corespondență al Primăriei și nu în registrul special, fiind înscrisă prin ștergerea cu corector alb a mențiunii inițiale și înscrierea pe deasupra a noii mențiuni.
Instanța de fond nu a ținut cont de sentința civilă nr. 1786 din data de 23.12.2008 pronunțată în dosarul nr._, prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a fraților săi în acțiunea de partaj, aceștia neputând la momentul respectiv să facă dovada formulării vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pe cale de excepție, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 2, solicită să se dispună suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 1159/P/2010 al Judecătoriei B., în care a formulat plângere penală împotriva funcționarei care a făcut aceasta mențiune, practic creând o pretinsă calitate fraților săi.
În fapt, recurentul arată că este moștenitorul defunctului A. D., persoană după care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4,5 ha de teren vegetație forestieră, situat pe raza comunei Farcasa, Ocolul silvic G., județul N.. Niciunul dintre moștenitorii legali cu vocație succesorală concretă nu a formulat cerere de reconstituire, motiv pentru care a fost singura persoană luată în calcul cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată.
A fost pus în posesie prin procesul verbal nr. 4720/2005 pentru terenul de 4,5 ha., acesta constituind un act premergător emiterii titlului de proprietate.
Ulterior, frații și surorile sale au promovat o cerere de ieșire din indiviziune cu privire la suprafața de 4,5 ha, fiind format dosarul nr._ . A formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivat de faptul că nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și implicit a invocat inadmisibilitatea acțiunii astfel promovate.
Inițial s-a dispus ieșirea din indiviziune, ulterior Tribunalul N. a casat hotărârea primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei în rejudecare pentru soluționarea excepțiilor invocate de către acesta.
Prin sentința civilă nr. 1786 din data de 23.12.2008 a Judecătoriei B. (rămasă irevocabilă), s-a dispus admiterea excepției ridicate de către acesta și respingerea acțiunii formulată, ca fiind introdusă de către persoane fără calitate procesuală activă.
În urma acestei soluții, frații si surorile sale au încercat rezolvarea situației pe un alt palier, mergând la secretariatul Primăriei Farcașa, unde învinuita S. V. i-a înregistrat cu cereri formulate în baza Legii nr. 247/2007 la nr. 2602/22.06.2005 în registrul de corespondență al Primăriei Farcașa și nu în registrul pentru evidența cererilor formulate în paza Legii 18/1991.
Așa cum s-a putut observa, a fost ștearsă cu corectorul de culoare albă mențiunea de la nr. 2602, fiind înscrisă pe deasupra așa-zisa cerere a fraților săi. În baza acestei înscrieri, a fost emis un nou proces-verbal de punere în posesie și a fost emisă Hotărârea nr. 4 din 25.05.2009, validată prin Hotărârea nr. 8005 din 12.02.2010 a Comisiei județene N..
Arată recurentul că instanța de fond nu a ținut în niciun fel cont de apărările formulate de către el. Deși în fața instanței a fost prezentat în original registrul în care se puteau observa cu ușurință modificările făcute, instanța de fond nu a ținut cont de aceste aspecte, luând pe deplin ca valabile susținerile pârâtei Comisie locale Farcașa.
Un argument foarte important în cauză este acela că în cadrul desfășurării dosarului de partaj, nu s-a făcut niciodată vorbire despre o eventuală cerere a reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate. Cererea a fost formulată ulterior și înregistrată în fals în cadrul Primăriei Farcașa, cu consecințe juridice, în sensul creării în mod fals a calității succesorale a fraților săi.
Din rezoluția Parchetului din dosarul 1159/P/2010 reiese că înregistrarea de la nr. 2602 s-a efectuat în data de 22.06.2005, în condițiile în care Legea 247/2005 a fost emisă în 19.07.2005 și publicată în M.O. nr. 653 din data de 22.07.2005, deci anterior intrării în vigoare a legii.
Din prisma tuturor acestor argumente, consideră că în mod principal s-ar impune suspendarea prezentului recurs, până la clarificarea situației în dosarul penal menționat, în cazul în care infracțiunile semnalate sunt confirmate, atunci soluția fiind una predictibilă.
În subsidiar, dacă nu se încuviințează suspendarea cauzei, recurentul a solicitat admiterea plângerii, în condițiile în care așa-zisele cereri au fost formulate ulterior, fiind înregistrate în mod fraudulos în cadrul Primăriei Farcașa, în alt registru decât cel în care se fac asemenea înregistrări, prin alterarea fostelor mențiuni și înscrierea unora noi.
În cauză, au formulat întâmpinare intimatele C. L. Farcașa pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. Județeană N. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Intimata C. Județeană N. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Solicită și respingerea, ca neîntemeiat, a unui eventual capăt de cerere privind obligarea Comisiei județene N. la plata cheltuielilor de judecată, neputându-se reține nicio culpă în sarcina acesteia în acest litigiu.
La rândul său, intimata C. L. Farcașa a solicitat respingerea recursului declarat de petent, ca nefondat, pentru următoarele motive:
În fapt, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 8005 din 12.02.2010 a Comisiei Județene N., prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale Farcașa pentru modificarea HCJ nr. 4125 / 2004, prin care s-a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate privată a suprafeței de 4,40 ha, teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei Farcașa, în favoarea susnumitului, în calitate de moștenitor al defunctului A. D.. HCJ nr. 8005/2010, modifică HCJ nr. 4125/2004, în sensul că au fost înscriși încă șase moștenitori îndreptățiți la autorul defunct.
În motivare, numitul L. T., arată că este singurul îndreptățit la acest teren, deoarece ceilalți moștenitori nu au formulat cereri în termenul prevăzut de Legea 1/2000.
F. de cele menționate, precizează faptul că cererile celorlalți moștenitori ai defunctului A. D., au fost înregistrate în registrul de intrări-ieșiri a Primăriei comunei Farcașa și nu în registrul special, unde se înregistrează cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, pe motiv că din data de 06 iulie 2005, până la data de 08.08.2005 ( după apariția Legii 247/2005), nu s-au mai efectuat înregistrări în registrul special. Aceasta se datorează faptului că la data de 19 iulie 2005 a fost adoptată Legea nr. 247/2005. publicată în MO nr. 653 din 22.07.2005.
În ceea ce privește corectura din registrul de intrări-ieșiri la nr. 2602 din 22.07.2005, despre care se arată în acțiunea de recurs, arată că nu cunoaște motivele pentru care s-au efectuat modificări pe scrisul inițial, care a fost acoperit cu pastă corectoare, peste care apoi s-a înscris cu pixul, având în vedere perioada care a trecut de la acea dată.
Solicită să se constate că recurentul face vorbire de suprafața de 4,5 ha., cu vegetație forestieră și nu de 4,4 ha., teren cu vegetație forestieră, cu cât a fost pus inițial în posesie în baza HCJ 4125/2004, precum și de faptul că, înregistrarea cererilor fraților acestuia, s-a făcut în data de 22.06.2005, corect fiind data de 22.07.2005.
Anexează o copie a filei din registrul special de unde rezultă faptul ca, din data de 0.6.07.2005 și până la data de 08.08.2005 nu s-au efectuat înregistrări și nici nu există corecturi.
Analizând recursul declarat de petentul L. T. împotriva sentinței instanței de fond, în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele, în condițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța de judecată are obligația de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Este unanim acceptat că nerespectarea acestei dispoziții atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, fiind evident că partea interesată în exercitarea căii de atac face în mod logic dovada unei vătămări procesuale esențiale, în sensul imposibilității de a formula motivele de recurs, conform dispozițiilor art. 302, 303 Cod procedură civilă, care să combată argumentarea în fapt și în drept a considerentelor hotărârii respective la care se adaugă și motivul de casare că nu este posibilă exercitarea controlului de legalitatea în calea de atac a recursului.
În cauză, instanța s-a rezumat să analizeze susținerile părților, iar motivarea propriu – zisă constă într-o singură frază prin care instanța de fond a constatat că ambele Comisii „au depus documente care atestă că toți moștenitorii au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate” și considerat că „…în mod logic, C. Județeană a modificat prima hotărâre”.
O asemenea manieră de motivare, extrem de succintă, fără analiza concretă a probelor cu înscrisuri avute în vedere de instanță și fără argumentare în fapt și în drept, echivalează cu nemotivarea soluției pronunțată prin dispozitiv asupra fondului litigios dedus judecății. Ori, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței asupra dezlegării în fond a litigiului cu care a fost investită într-o cauză, privesc în mod esențial și nemijlocit fondul cauzei, de aceea conform dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă este strict necesar ca ele să fie conforme cu dispozitivul hotărârii și să fundamenteze pronunțarea acestui dispozitiv.
Aceeași concluzie se desprinde și din modul de sistematizare a dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă, în care considerentele și dispozitivul sentinței sunt prevăzute ca elemente esențiale în succesiune directă la pct. 5 și 6, tocmai pentru că dispozitivul trebuie să rezulte în consecință directă din argumentarea motivelor de fapt și de drept. Tribunalul constată că această situație echivalează cu lipsa de motivare a sentinței, ceea ce înseamnă că instanța de fond a soluționat procesul având ca obiect plângerea formulată de petentul L. T. fără a intra în cercetarea fondului, în sensul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, cu referire și la dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente analizate în recurs, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, cu referire și la dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de petentul L. T., se va casa sentința recurată în totalitate și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul L. T.,domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 510 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimații-pârâți L. A., G. M., D. R., L. V., Ț. V., toți domiciliați în ., C. E., domiciliată în ., județul N., C. locală Farcașa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Casează sentința recurată în totalitate și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.03.2013.
Președinte,Judecători,Grefier,
C. BotezatuDaniela M. D. L.
V. B.
Red și Tehnored/D. M./14.05.2013
Tehnored/D.L./15.05.2013
Fond/Ghe. M.
Ex. 2
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 299/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 926/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
