Fond funciar. Decizia nr. 137/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 137/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 137/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. B. | - judecător |
- M. C. | - judecător | |
- O. E. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat depetenții M. V., domiciliată în Piatra N., ., . și P. A., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 6005 din data de 21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală G. pentru aplicarea legilor fondului funciar, R. E., M. C., M. V., A. M., M. P., M. N. M., M. N. V. și M. N. R..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat M. M. Liusiana, pentru recurentele-petente M. V. și P. A., cu împuternicirea avocațială nr._/03.12.2012, și intimatul M. V. (legitimat cu C.I. . nr._, CNP_), lipsă fiind recurentele-petente M. V. și P. A. și intimații C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. locală G. pentru aplicarea legilor fondului funciar, R. E., M. C., M. N. N., A. M., M. P., M. N. M., M. N. V. și M. N. R..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar ;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
- intimații R. E., M. C., M. N. N., A. M., M. P., M. N. M., M. N. V. și M. N. R. au depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 24.10.2013 întâmpinarea, cu duplicate pentru comunicare.
Avocat M. M. Liusiana, pentru recurentele-petente M. V. și P. A. precizează că a primit între termen întâmpinarea formulată de intimați.
La întrebarea instanței, intimatul M. V. arată că întâmpinarea a fost redactată de un avocat care nu-le susține și cauza în fața instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat M. M. Liusiana, pentru recurentele-petente M. V. și P. A. solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea excepției tardivității, întrucât instanța de fond a respins capătul de cerere privind modificarea titlului de proprietate ca inadmisibil, fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția părților. Chiar dacă plângerea de față a fost formulată în 2009, excepția tardivității nu poate fi primită, întrucât autoarei recurentelor-petente nu i-au fost comunicate niciodată nici propunerile succesive ale comisiei locale privind stabilirea dreptului de proprietate și, ulterior, de modificare a întinderii acestuia, nici hotărârile comisiei județene N., cu toate că acestea trebuiau comunicate pentru a putea formula contestație în termenul de 5 zile prevăzut de lege. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul M. V. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6005/2011 din data de 21.11.2011 a Judecătoriei Piatra-N., a fost respinsă plângerea formulată de către reclamantele M. V. și P. A.în contradictoriu cu pârâteleC. locală G. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva Hotărârii nr. 279/1994 a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, precum și împotriva Hotărârii nr. 122/1992 a Comisiei locale G., ca tardiv formulată.
De asemenea: - s-a respins cererea având ca obiect modificare titlu de proprietate, formulată de aceleași reclamante, ca inadmisibilă;
- s-a respins cererea având ca obiect anulare proces-verbal de punere în posesie formulată de reclamantele M. V. și P. A. în contradictoriu cu pârâții R. E., M. C., M. N., M. V., A. M., M. P., M. N. M., M. N. V., M. N. R., C. locală G. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca nefondată.
P. a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 879/11.03.1991 la Primăria comunei G., jud. N. (f. 10 ds.), mama reclamantelor, M. Gh. M., în prezent decedată, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafețele de teren care i-au aparținut anterior cooperativizării ei și defunctului său soț, M. C. I..
În urma sus-menționatei cereri, C. locală G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a propus inițial, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei M. Gh. M., în calitate de moștenitoare a defunctului M. C. I., pentru suprafața totală de 4,14 ha, înscriind-o cu această suprafață în tabelul anexă nr. 3 (cuprinzând „moștenitorii cooperatorilor decedați"), la poziția nr. 74 . fost validată, prin Hotărârea nr. 73 din 13.08.1991 a Comisiei județene N..
Ulterior, C. comunală G. a propus succesiv modificarea acestei suprafețe de teren, mai întâi în baza Referatului nr. 809 din 06.03.1992, conform căruia a apreciat că suprafața corectă pentru care autoarei M. M. trebuia să i se reconstituie dreptul de proprietate este cea de 3,92 ha, (motivându-și propunerea prin aceea că în anul 1991 nu a fost în posesia registrelor agricole din anii 1959-1963 pentru satul Căciulești, fiind nevoită să lucreze pe baza cererilor de înscriere în C.A.P. și a rolurilor din anii 1956-1958, ulterior găsind în clădirea fostei C.A.P. Căciulești registrul agricol din anii 1959-1963), propunerea fiind validată prin Hotărârea nr. 122 din 06.03.1992 a Comisiei județene N., iar mai apoi prin adresa nr. 3719 din 29.11.1994 (reprezentând un tabel nominal) comisia comunală a propus diminuarea la 2,6793 ha a acestei suprafețe, cu motivarea (expusă la poziția nr. 2 din tabel) că aceasta este suprafața rezultată în urma măsurătorilor cadastrale pe care le-a efectuat. Această din urmă propunere a fost validată, de asemenea, prin Hotărârea nr. 279 din 09.12.1994 a Comisiei județene N..
În baza acestor hotărâri necontestate emise de comisiile de fond funciar, în favoarea autoarei reclamantelor, în calitate de moștenitoare ale defunctului M. C. I., a fost emis titlul de proprietate nr. 32/432/09.12.1994, pentru suprafața totală de 2, 6793 ha teren.
Reclamantele invocă în susținerea plângerii lor formulate împotriva Hotărârii nr. 279 din 09.12.1994 a Comisiei județene N., faptul că această hotărâre nu le-a fost comunicată până în prezent (mama lor decedând anterior emiterii hotărârii), prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, așa cum, susțin acestea că ar fi trebuit să procedeze comisiile de fond funciar, astfel că se află în termenul legal de formulare a plângerii.
Potrivit art. 29 din H.G. nr. 131/27.02.1991 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, punerea în posesie a proprietarilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, „După definitivarea tabelelor anexă nr. 2 - 20 și aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, acestea vor fi afișate la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de cei interesați. Fiecare tabel va fi semnat de membrii comisiei, cu mențiunea datei afișării.
Persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orășenești sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orășenești sau municipale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei județene, în termen de 3 zile.
Comisiile comunale, orășenești sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentația comisiilor județene.
C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală.
După analizare, comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile și va valida sau invalida propunerile și le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica, sub semnătură, persoanelor care au formulat contestații, hotărârea comisiei județene.
De la data comunicării sub semnătură, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile.”
Ca atare, așa cum în mod corect a menționat C. locală G., la acea dată hotărârile comisiilor județene nu trebuiau comunicate cu scrisoare recomandată persoanelor interesate, ci trebuiau afișate la sediul consiliului local și doar persoanelor care, nemulțumite de propunerea comisiei locale, formulaseră contestații împotriva acesteia, trebuia să li se comunice, sub semnătură, hotărârea comisiei județene prin care era soluționată contestația împotriva hotărârii comisiei locale.
Totodată, faptul că prin Hotărârea nr. 122/1992 au fost soluționate și contestațiile formulate de persoanele care au consultat tabelele nominale anexe la Hotărârea nr. 73/1991, face și dovada îndeplinirii de către comisia locală a obligației de afișare a Hotărârii nr. 73/1991 cu tabelele nominale anexe, fiind depășit termenul de păstrare în arhiva primăriei a proceselor verbale de afișare - solicitate de către reclamante.
Dar, mai mult decât atât, independent de comunicarea sau lipsa comunicării hotărârii comisiei județene, instanța a reținut că reclamantelor le-a fost emis titlu de proprietate în baza hotărârilor comisiilor de fond funciar în anul 1994, ocazie cu care au luat cunoștință, în mod cert de întinderea și amplasamentul terenurilor pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, astfel că este absurd să mai invoce după 15 ani de la data emiterii titlului, faptul că nu și-au valorificat până în prezent drepturile pretinse întrucât nu au avut cunoștință de conținutul hotărârilor în baza cărora a fost emis titlul de proprietate.
S-a reținut, de asemenea, că finalitatea demersului judiciar inițiat de către reclamante este acela de a obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1600 m.p. teren arabil.
Or, indiferent dacă cele două comisii de fond funciar i-ar fi respins cererea solicitantei cu privire la această suprafață de teren sau ar fi omis să se pronunțe cu privire la toate suprafețele de teren, reclamantele aveau posibilitatea de a se adresa cu o nouă cerere, în baza L. nr. 169/1997, a L. nr. 1/2000 sau a L. nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, lucru pe care nu l-au făcut.
În considerarea celor expuse, instanța a respins și cererea de modificare a titlului de proprietate nr. 32/432/09.12.1994, în sensul înscrierii unor suprafețe de teren pentru care nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de lege, ca inadmisibilă.
Ca urmare a modului de soluționare a celor două capete de cerere menționate și având în vedere faptul că nu s-a invocat nici un motiv de nulitate în cauză, instanța a respins și cererea de anulare a procesului-verbal de punere în posesie întocmit la data de 29.11.2010 de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G., în favoarea moștenitorilor defunctului M. C. N., ca nefondată.
De altfel, martorii audiați în cauză au învederat faptul că reclamantele dețin întreaga suprafață de teren pe care a avut-o în proprietate mama lor, defuncta M. Gh. M. și că suprafața de teren cu care au fost puși în posesie pârâții persoane fizice (moștenitorii defunctului M. C. N.), cărora li s-a emis și procesul verbal de punere în posesie a cărui anulare se solicită, nu a fost stăpânit niciodată de către reclamante, contrar susținerilor acestora.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs petentele M. V. și P. A., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. Instanța de fond a respins capătul de cerere privind modificarea titlului de proprietate ca inadmisibil, fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția părților.
2. Chiar dacă plângerea de față a fost formulată în 2009, excepția tardivității nu poate fi primită.
Autoarei lor nu i-au fost comunicate niciodată nici propunerile succesive ale comisiei locale privind stabilirea dreptului de proprietate și, ulterior, de modificare a întinderii acestuia, nici hotărârile comisiei județene N., cu toate că acestea trebuiau comunicate pentru a putea formula contestație în termenul de 5 zile prevăzut de lege.
Nu s-a făcut dovada comunicării către autoare sau moștenitorii acesteia a propunerii de reducere a suprafeței de la 3,92 ha la 2,67 ha, cât s-a menționat în titlul de proprietate. De altfel, nu rezultă din motivarea instanței modul în care le-a fost adusă la cunoștință această ultimă propunere a comisiei locale, validată ulterior de comisia județeană.
Având în vedere că neurmarea procedurii prealabile s-a datorat culpei comisie locale, nu poate fi respins ca inadmisibil nici capătul de cerere privind modificarea titlului de proprietate.
Dreptul de proprietate al autoarei lor asupra suprafețelor solicitate a rezultat din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, dar și din declarațiile martorilor audiați, vecini ai terenurilor.
Câtă vreme procesul-verbal întocmit în favoarea pârâților vizează un teren a cărui soartă juridică nu este încă definitiv clarificată, iar autorul acestora nu a deținut vreodată suprafețele menționate, se impunea și admiterea ultimului capăt de cerere.
Pârâții R. E., M. C., M. N., M. V., A. M., M. P., M. N. M., M. N. V., M. N. R. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului pentru următoarele motive:
Deși pretind că nu au cunoscut hotărârile comisiilor de fond funciar de reducere a suprafeței la care ar fi fost îndreptățite, recurentele au ridicat în 1994 titlul de proprietate, în care sunt înscrise toate terenurile cu care autoarea lor a fost înscrisă în registrul agricol și care au făcut obiectul reconstituirii.
În mod corect a constatat instanța de fond că plângerea este tardivă, termenul de formulare fiind depășit cu 16 ani.
În raport cu această soluție, întrucât nu s-a urmat procedura reconstituirii pentru suprafețele în litigiu, în mod legal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de modificare a titlului de proprietate și ca nefondată cea de anulare a procesului-verbal de punere în posesie.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul reține următoarele:
Principalul motiv de recurs vizează modul de soluționare a excepției tardivității plângerii formulate de recurentele-petente împotriva Hotărârii nr. 122/1992 și a Hotărârii nr. 279/1994 emise de C. județeană N., prin care s-a redus suprafața propusă spre reconstituire de la 4,14 ha, stabilită inițial, la 2,6793 ha.
S-a susținut de către petente faptul că aceste hotărâri nu le-au fost comunicate nici lor, nici autoarei lor, decedată înainte de finalizarea procedurii administrative, fiind astfel în imposibilitate de a formula contestația în termenul prevăzut de lege. Conform mențiunilor din cererea introductivă, de existența acestor hotărâri au aflat abia în luna martie 2009, când au solicitat Comisie locale G. eliberarea unei copii a tabelului cuprinzând moștenitorii îndreptățiți la reconstituire.
Recurentele omit însă să precizeze un aspect determinant în soluționarea excepției, cel al eliberării și primirii de către ele încă din anul 2004 a titlului de proprietate nr. 32/432/9.12.2004, în care a fost înscrisă tocmai suprafața de teren redusă ca urmare a hotărârilor contestate.
Mai mult, eliberarea titlului a fost urmată de punerea în posesie a recurentelor cu suprafețele pentru care s-a obținut reconstituirea dreptului de proprietate, conform procesului-verbal întocmit în acest scop (filele 101-102 dosar fond), însușit prin semnătură, astfel că acestea au cunoscut exact întinderea terenului pentru care li s-a admis, în final, cererea de reconstituire.
Chiar în condițiile în care hotărârile contestate nu le-ar fi fost comunicate, pe calea afișării sau prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, recurentele au cunoscut soluțiile adoptate de comisii în momentul obținerii titlului de proprietate, iar de la acest moment au trecut, până la data formulării prezentei acțiuni în justiție, mai mult de 14 ani.
Pe de altă parte, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în soluționarea cauzei trebuie să se țină seama și de faptul că, prin legile ulterioare, respectiv Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005, s-a realizat o repunere în termenul de reconstituire a dreptului de proprietate, dând posibilitatea persoanelor care nu au formulat cererea în condițiile L. fondului funciar sau ale căror cereri au fost respinse, să o formuleze potrivit noii legi.
Astfel, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 169/1997 stipula expres că „persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orășenești sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”. De asemenea, art. 33 din Legea nr. 1/2000 stabilea că persoanele fizice și persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, puteau formula astfel de cereri și puteau depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii (11 ianuarie 2000).
Recurentele nu au uzat de aceste dispoziții de favoare cu privire la termenul de formulare a cererii de reconstituire pentru diferența de suprafață la care se consideră îndreptățite, pentru care nu au obținut inițial reconstituirea dreptului de proprietate.
În consecință, Tribunalul apreciază că, în mod legal și temeinic, s-a dispus de către prima instanța respingerea plângerii formulate ca tardivă, fiind dovedit cu certitudine faptul că recurentele au cunoscut exact întinderea dreptului lor de proprietate asupra suprafețelor reconstituite încă din anul 2004, respectiv data eliberării titlului de proprietate și a punerii în posesie.
În raport cu soluția dată acestui capăt de cerere, corect s-a respins ca inadmisibilă și cererea de modificare a titlului de proprietate menționat, în sensul înscrierii, în plus, a suprafețelor litigioase.
Actul final al procedurii de reconstituire trebuie să fie conform hotărârilor anterioare eliberate de comisiile de fond funciar, prin care s-a stabilit întinderea și amplasamentul terenurilor restituite foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.
Câtă vreme s-a stabilit caracterul tardiv al plângerii împotriva acestor hotărâri, nu se mai poate proceda la o modificare a conținutului titlului de proprietate, în caz contrar ajungându-se la eludarea dispozițiilor imperative care reglementează procedura contestării actelor de reconstituire.
Excepția inadmisibilității la care se face referire prin cererea de recurs, deși nu a fost pusă formal în discuția părților, a făcut obiectul discuțiilor contradictorii între părți, dovadă în acest sens fiind apărările formulate prin memoriile depuse la dosar, dar și în cadrul concluziilor orale puse în fața instanței.
În speță, inadmisibilitatea era legată de analiza îndeplinirii condițiilor legale de emitere și respectiv, modificare a actelor administrative, în procedura specială a reconstituirii, circumscriindu-se apărărilor formulate pe fondul pretențiilor emise prin cererea principală. Nu suntem în prezența unei excepții clasice de procedură, ci a unor mijloace specifice de apărare caracterizate prin trăsături care le aproprie de apărările de fond.
Constatându-se că nu se poate pretinde modificarea titlului de proprietate eliberat autoarei recurentelor cu eludarea procedurii obligatorii de reconstituire, în mod legal și temeinic s-a dispus de prima instanță și respingerea cererii de anulare a procesului-verbal de punere în posesie eliberat pârâților, terenul fiind la dispoziția comisiei locale.
Nu se mai impunea nici cercetarea calității de proprietar la data cooperativizării a autorilor petentelor asupra suprafețelor solicitate, atâta timp cât nu s-a dovedit, în prealabil, parcurgerea procedurii de reconstituire.
P. considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentele M. V.domiciliată în Piatra N., ., . și P. A., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr. 6005 pronunțată la data de 21.11.2011 de Judecătoria Piatra N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. M. C. și O. E. R. L.
Red. C. B./27.02.2013; Tehnored. R. L./01.03.2013; Ex.2; Fond C. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 58/2013. Tribunalul NEAMŢ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 299/2013.... → |
|---|
