Anulare act. Decizia nr. 84/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 2041/207/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 84/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător M. R. H.
Judecător M. V.
Grefier D. S.
Pe rol solutionarea recursului civil privind pe recurenții pârâți M. Ș., M. I., V. Z., cu domicililiul în ., împotriva sentinței civile nr.4878/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. P. L., cu domiciliul în ., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, la data de 23.01.2013, prin serviciul registratură, intimatul reclamant D. P. L., a depus o cerere prin care solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător iar la data de 30.01.2013, prin serviciul registratură, recurenții pârâți au depus o cerere prin care solicită să se ia act că înțeleg să renunțe la recursul declarat, sens în care nu au mai timbrat recursul potrivit dispozițiilor instanței de a achita taxa judiciară de timbru de 188 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 c.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de intimatul reclamant D. P. L., motivat de faptul că citarea intimatului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prev de art.114 indice 1 alin 3 c.p.civ și a avut timp suficient pentru pregătirea apărării potrivit dispoz. prev de art.156 alin 1 cod procedură civilă.
Instanța din oficiu invocă excepția netimbrării recursului, recurenții pârâți nu și-au îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru de 188 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și reține cauza în pronunțare pe excepție:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Cu cererea înregistrată la nr._ /5.04.2012 reclamantul D. P. L.,a chemat in judecată pârâții M. Ș., M. I., și V. Z., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a contractului nr. 166/20.01.2009 încheiat intre pârâți cu privire al suprafața de 1654,84 m.p. și nulitate absolută a memoriului tehnic in ceea ce privește aceeași suprafață de teren.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin sentința civilă nr. 737/28.02.2011 a Judecătoriei Caracal a devenit proprietarul suprafeței de 1841 mp teren intravilan și a altor suprafețe d e teren extravilan.
Pârâții M. Ș. și M. I. folosesc fără nici un drept această suprafață de teren.
Precizează că a formulat cerere in revendicare a suprafeței de 1841 mp în dosarul nr._ la Judecătoria Caracal dar cei doi pârâți au depus contractul de vânzare cumpărare nr.166/20.01.2000 din care rezultă că au cumpărat terenul in suprafață de 1654,84 mp și casa din cărămidă acoperită cu tablă cu 2 camere .
Contractul de vânzare cumpărare reclamantul susține că este lovit d e nulitate absolută parțială doar cu privire al suprafața d e teren care-i aparține lui conform sentinței civile nr. 737/28.02.2011.
PârâtaVoinea P. Z. nefiind îndreptățită să vândă casa și terenul fără să facă dovada că este proprietara bunurilor .
Se invocă doar faptul că această pârâtă deține imobilele conform hotărârii nr. 78/4.09.1996, a Consiliului jud.O. dar in hotărâre s e face referire doar la casă și nu la vreo suprafață de teren.
De asemenea reclamantul arată că în memoriul tehnic ce privește suprafața de 1654, 84 mp se invocă certificatul d e moștenitor nr. 754/8.10.1980 dar in acest certificat se regăsește doar suprafața de 250 m.p.
Ca atare toate actele premergătoare contractului de vânzare-cumpărare nu fac dovada că pârâta V. P.Z. avea în proprietate suprafața de 1654,84 m.p. pe care să o poată vinde celorlalți doi pârâți .
În aceste condiții reclamantul susține că este lovit de nulitate absolută parțială contractul de vânzare cumpărare nr. 166/20.01.2000, pentru că s-a vândut un teren pentru care vânzătoarea nu deține acte de proprietate.
In dovedirea acțiunii reclamantul a atașat contractul d vânzare-cumpărare nr.166/20.01.2000, hotărârea nr.78/4.09.1996, a Consiliului jud.O. – Comisia pentru aplicarea Lg.12/1995, certificatul de moștenitor nr. 754/20.10.1991, ( BNP Caracal) memoriul tehnic întocmit de G. D. C., contractul de vânzare cumpărare 1723/16.10.1979 ( BNP Caracal) .
Pârâții M. Ș. și M. I. au formulat întâmpinare arătând că sunt proprietarii exclusivi ai suprafeței de 1654,84 m.p. teren intravilan cu vecini: N- drum comunal, E- B. M., S – M. S., M. C. și M. I., V – M. I., situat pe raza com. Gostavățu . pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 166/20.01.2000 înscris în cartea funciară O. la nr._ din același an
De la data dobândirii acestui teren l-au stăpânit liber, dreptul lor fiind înscris in cartea funciară este opozabil, ega omnes, chiar dacă reclamantul ar putea invoca existența unui alt titlu
În apărare, aceeași pârâți invocă și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru că nu are calitate de parte în contractul de vânzare a cumpărare a cărei nulitate absolută o invocă, iar nulitatea absolută nu există pentru că înstrăinarea bunului proprietate alatei persoane este permisă de legislația noastră civilă, excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece in cauză fiind vorba despre o nulitate relativă și nu una absolută, operează și termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de decretul 167/1958 precum și excepția inopozabilității capătului 2 de cerere privind nulitatea absolută a memoriului tehnic.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare precizând că a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare cu privire al suprafața de teren pentru care vânzătorul nu este proprietar și astfel nu au fost respectate prevederile art. 1650 NCC.
În vechiul cod civil nu era reglementată vânzarea bunului altuia iar contractul de vânzare încheiat intre pârâți s-a făcut sub imperiul dispozițiilor vechiului cod civil care sancționa vânzarea bunului altuia cu nulitatea absolută, motivat de faptul că s-a făcut in frauda dreptului proprietarului, frauda fiind o cauză d e nulitate absolută.
Conform art. 1683 NCC este posibilă vânzarea bunului altuia dar cu precizarea că proprietatea se strămută cumpărătorului numai in momentul in care vânzătorul dobândește proprietatea asupra bunului sau in cazul in care adevăratul proprietar ratifică vânzarea.
În speță, nu s-a realizat acest lucru pentru că vânzătoarea V. Z. nu a fost niciodată proprietarul suprafeței de 1654,84 mp pe care a vândut-o celorlalți doi pârâți și nici nu a dobândit această proprietate,adevărat proprietar la acea dată fiind B. C. care nu a ratificat vânzarea și care i-a vândut lui suprafața de 1841 mp conform sentinței civile 737/28.02.1011 a Judecătoriei Caracal.
Faptul că vânzătoarea cunoștea că înstrăinează un bun pentru care nu are acte de proprietate constituie o cauză ilicită și in aceste condiții contractul d de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută conform art. 1247 NCC
Pentru aceste motive, cauză ilicită și fraudă în interesul adevăratului proprietar al terenului reclamantul susține că este vorba de nulitate absolută iar potrivit art. 1247 pct.2 NCC poate fi invocată de orice persoană interesată, iar interesul său este justificat și dovedit prin faptul că este proprietarul terenului in suprafață de 1841 m.p. care face obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate o solicită.
Din această perspectivă justifică calitatea s a procesuală activă în cauză și ținând seama că este vorba de o nulitate absolută poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau excepție conform art.1241 pct.1 NCC .
În atare situație, solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâți.
În apărare, reclamantul a atașat la dosar extras de carte funciară nr.50077Slăveni, sentința civilă nr. 737/28.02.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal in dosar nr._ ,rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, titlul de proprietate nr.7850/2/21.01.1998.
La termenul de judecată din 30 mai 2012, reclamantul și-a precizat obiectul judecății in sensul că renunță la capătul 2 de cerere privind constatarea nulității absolute a memoriului tehnic.
Pe de altă parte, pârâții au solicitat instanței să ia act că renunță la excepția inopozabilității capătului de cerere privind nulitate absolută a memoriului tehnic. Prin urmare, la același termen de judecată, instanța a pus in discuția părților celelalte două excepții ridicate de pârâți iar prin încheierea pronunțată le-a respins
Astfel, în ceea ce privește exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, instanta a constatat că este neântemeiată, avand in vedere că obiectul actiunii acestuia, după precizare,il constituie constatarea nulității absolute a contractului de vanzare cumpărare autentic nr.166/20.01.2009 si nu nulitatea relativa a acestei conventii.
Calitatea procesuala a partilor se stabileste in raport de cadrul procesual fixat de catre reclamant prin cererea de chemare in judecata, avand in vedere dispoz.art 112 C., potrivit carora cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda numele și prenumele, domiciliul sau resedinta partilor, numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, precum și obiectul cererii si valoarea lui, aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeieaza cererea si aratarea dovezilor.
Aceste dispoziții legale concretizează principiul disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civile, potrivit căruia în ceea ce-l privește pe reclamant acesta este îndreptățit să fixeze cadrul procesual inclusiv cu privire la obiect și la calitatea părților.
Faptul că paratii considera ca in cauza nu ar fi vorba de nulitate absoluta a contractului de vanzare cumpărare, nu este de natura sa schimbe obiectul actiunii reclamantului si este un mijloc de apărare al acestora, fara influentă asupra obiectului actiunii ci doar asupra eventualei solutii care se pronunta in cauză.
Fiind vorba de o nulitate absoluta a unui act juridic, una dintre regulile care exprima regimul juridic al acestei sanctiuni, este aceea ca poate fi invocat de oricine are interes si nu numai de catre parti sau avânzii cauză, potrivit teoriei și practicii judecătorești unanime anterioare intrării în vigoare a noului cod civil, ținând seama că vechiul cod civil nu conținea o reglementare a acestei instituții juridice.
De aceea, este de subliniat faptul că dispozițiile art. 1650, 1683, 1247 NCC invocate de către reclamant nu-și găsesc aplicare în cauză, având în vedere data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.166/20.01.2009 și ținând seama de dispozițiile art.6, art. 2 și 3 NCC și art. 3, art. 5 din legea nr.71/2011.
Prin urmare reclamantul chiar daca nu este parte a contractului de vanzare cumpărare, in baza regulii mentionate mai sus, avand dreptul de a solicita constatarea nulitatii absolute, are calitate procesuala activă, avand in vedere că aceasta presupune identitatea intre titularul dreptului din raportul juridic de drept civil substanțial si calitatea de reclamant.
Si excepția prescrierii dreptului la actiune al reclamantului, de a solicita sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.166/20.01.2000, instanța a constatat că este neîntemeiata, având în vedere că, fiind vorba de o nulitate absoluta a unui act juridic, este aplicabila o alta regula care guverneaza aceasta sanctiune de drept civil si anume regula imprescriptibilitatii dreptului la actiune.
Aceasta regula este expres prevăzută de art.2 din D.167/1958, potrivit căruia, nulitatea unui act poate fi invocata oricând, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie si aceste prevederi legale sunt aplicabile în cauza, avand in vedere dispoz.art.6 al.4 NCC si art 201 din L.71/2011.
Pârâții au atașat la dosar contractul de vânzare cumpărare autentic nr.166/20.01.2000, ( BNP P.C., R.M.) contractul de vânzare cumpărare rn. 1723/16.12.1979 ( BNP Caracal ), certificatul de moștenitor nr. 754/20.10.1991 ( BNP Caracal) hotărârea nr.78/4.09.1996 a Consiliului jud.O., decizia fostului Birou executiv al Consiliului popular al comunei Gostavățu, din 19.02.1981, anexa la Hotărârea nr. 791/1996, certificatul din 19.01.2000 al primăriei . intocmit de G. D. C., incheierea nr.105/2000, procesul verbal din 8.10.1980 întocmit de BNP Caracal, certificat fiscal nr. 743/9.03.2012.
La solicitarea reclamantului au fost audiați martorii B. N. și N. I., declarațiile fiind la dosar iar la termenul de judecată din 4 iulie 2012 au fost luate interogatorii pârâților M. I. și M. Ș..
Instanța a încuviințat luarea unui interogatoriu și pârâtei V. Z. dar acest lucru nu a fost posibil pentru că nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.
Tot la solicitarea reclamantului instanța a încuviințat efectuarea unei expertize de către expertul M. I. pentru a se stabilit și individualiza suprafața de teren aflată în litigiul dintre părți, raportul de expertiză fiind atașat la dosar
La rândul lor pârâții au solicitat audierea martorului Z. M. dar instanța a dispus înlocuirea acestuia conform art. 189 C., fiind . rudenie prohibit de lege cu pârâta V. Z..
De aceea, a fost audiată al solicitarea acesteia numai martora M. Mareta, declarația acesteia fiind al dosar.
Prin sentința civile nr. 4878/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. P. L., împotriva pârâților M. Ș., M. I., V. Z., toți domiciliați în ..
Constată nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.166/20.01.2000 cu privire al suprafața de 1014 m.p. amplasată conform schiței la raportul de expertiză întocmit de expert M. I. intre punctele: 22-3 ( 23,99m), 3-11 ( 22,94 m), 11-12 ( 9,53 m), 12-13 ( 5,41 m), 13-14( 16,12 m) 14,21 ( 11,35 m), 21-22.
A fost obligată pârâta la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din contractul de vânzare cumpărare nr. 1723/16.10.1979 numita M. F. a cumpărat d e la soții B. C. și B. I. casa acestora situată pe terenul in suprafață de 250 m.p. in com. Gostavățu . construită din cărămidă, acoperită cu tablă și carton cu 2 camere, bucătărie, magazia din paiantă acoperită cu țiglă, și fântâna având ca vecini. R-Bălșean M.M., A- M. I., M.zi- teren CAP, M.n. –șosea comunală.
În contractul respectiv este menționat expres că terenul aferent construcției trece în patrimoniul statului conform art. 30 din lg.58/1974.
Prin decizia din 19.02.1981 a Biroului executiv a fostului Consiliu popular al comunei Gostavățu numitei M. F. i s-a atribuit pe durata existenței casei o suprafață de 250 m.p. în folosință cu plata unei taxe anuale de 250 lei.
M. F. a decedat la 29.04.1980 și așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 754/20.10.1991 de pe urma ei a rămas ca avere succesorală și casa situată pe suprafața de 250 mp pe care aceasta a dobândit-o în timpul vieții conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1723/16.10,.1979 iar ca moștenitori s-a constata că a rămas V. Z., moștenitoare testamentară în baza testamentului olograf făcut de defunctă al 22.03.1980 care a cules întreaga avere succesorală inclusiv casa menționată .
Conform legii nr. 1973 care interzicea deținerea de către o persoană a două proprietăți această casă a trecut în proprietatea statului și a fost redobândită de către pârâta V. P.Z. in baza prevederilor Lg.112/1995 și HG nr.20/1996 conform Hotărârii nr. 78/4.09.1996 a Consiliului jud.O. – Comisia pentru aplicarea Lg.112/1995.
Pârâta încheie cu reclamanții M. Ș. și M. I. actul de vânzare cumpărare autentic nr.166/20.01.2000 prin care le vinde nu numai casa din cărămidă acoperită cu tablă cu 2 camere și bucătărie dar și terenul aferent în suprafață de 1654,84, din măsurători 1706,55 m.p. cu vecini: R-Bălșean M.M., A- M. I., M.zi- teren CAP, M.n. –șosea comunală.
În contract părțile au prevăzut clauza potrivit căreia renunță la cercetarea registrelor de publicitate imobiliară.
Instanța constată că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte.
Astfel, instanța constată că contractul de vânzare cumpărare nr. 166/20.01.2000 este lovit de nulitate absolută cu privire al suprafața de 1014 m.p. amplasată conform schiței din raportul de expertiză între punctele. 22 – 3 ( 23,99 m), 3-11 ( 22,94 m) 11- 12 ( 9,53 m) 12- 13 ( 5,41 m), 13 – 14 ( 16,12 m), 14 – 21 ( 11,35 m) și 21- 22 .
Într-adevăr, instanța constată că prin incheierea acestui contract au fost încălcate prevederile art. 1274 și urm. C.civ./1864 aplicabil în cauză, potrivit art. 6 alin.2 din NCC și art.3 din Lg.71/2011, conform cărora una dintre condițiile d de validitate ale contractului de vânzare cumpărare este și aceea ca vânzătorul să fie titularul bunului pe care se obligă să-l vândă.
Ori în speță pârâta V. Z. nu a fost niciodată proprietarul terenului intravilan în suprafață de 1014 m.p. cu amplasamentul menționat in schița anexată la raportul de expertiză pentru că nici autoarea M. F. nu a devenit proprietarul terenului aferent casei pe care a cumpărat-o cu contractul de vânzare cumpărare nr. 1723/16.10.1979 de la soții Buruz C. și B. I..
Aceasta a devenit doar titularul dreptului de folosință a suprafeței de 250 m.p. aferent construcțiilor pentru că dreptul de proprietate asupra ternului, așa cum s-a menționat expres chiar in contractul de vânzare cumpărare menționat, a trecut în proprietatea statului .
De aceea, după decesul acesteia, moștenitoarea sa testamentară V. Z. nu putea să dobândească decât drepturile și obligațiile care existau în patrimoniul ei și anume numai dreptul de proprietate asupra casei și celorlalte construcții și nu și asupra terenului, ea devenind cel mult titularul dreptului de folosință tot asupra terenului in suprafață de 250 m.p.
Ori, în dreptul civil există principiul că nimeni nu poate să înstrăineze mai mult decât are și pe cale de consecință nimeni nu poate să dobândească mai mult decât are cel de la care dobândește.
Prin urmare, în mod temeinic și legal după adoptarea legii rn.112/2005 pârâtei V. Z. i-a fost restituită numai casa, nu și terenul aferent și de aceea nelegal a înstrăinat tot terenul aferent casei în suprafață de 1654,84 mp, din măsurători 1706,55 m.p. pârâților M. Ș. și M. I. prin contractul nr.166/20.01.2000.
Totuși, instanța constată că acțiunea reclamantului este întemeiată doar pentru suprafața de 1014 m.p. și nu pentru întreaga suprafață pentru că în cauză sunt aplicabile prevederile art.36 al.3 și art. 23 din lg.18/1991.
Astfel, potrivit art. 36 al.3, terenurile atribuite in folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, in condițiile dispozițiilor art. 30 din lg.58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință ai terenului, proprietari ai locuințelor, dispozițiile art. 23 rămânând însă aplicabile.
Potrivit art. 23 sunt și rămân în proprietatea privată terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și grădina din jurul acestora.
Ori, din raportul de expertiză întocmit de expert instanța constată că este de 750 m.p.
De aceea, în raport de prevederile art.36 alin.3 și art. 23 din lg.18 /1991, pârâta V. Z. a devenit titularul dreptului de proprietate numai acestei suprafețe de teren și numai această suprafață de teren era îndreptățită să o înstrăineze pârâților M. Ș. și M. I..
Înstrăinarea și a restului de 1014 m.p. a fost făcută prin fraudarea intereselor reclamantului care conform sentinței civile nr.7737/28.02.2011 a Judecătoriei Caracal a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan din care face parte și suprafața de teren menționată de la numitul B. C..
Prin fraudarea intereselor reclamantului deoarece numitului B. C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate in condițiile Lg.18/1991 asupra terenului pe care l-a deținut înainte de cooperativizarea agriculturii cu titlul de proprietate nr.7850/21.01.1998 și de aceea, spre deosebire de pârâta V. Z., era îndreptățit să înstrăineze terenul respectiv reclamantului D. P. L. iar reclamantul legal a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului fiind îndeplinite condițiile de validitate prevăzute in art. 1274 și următoarele C.civ. și art. 5, titlul X din Lg.247/2005.
Instanța constată că fraudarea intereselor reclamantului de către pârâți a avut loc nu numai pentru că puteau să-și dea seama că pârâta V. Z. nu deține un titlu de proprietate asupra terenului, ținând seama că nici în certificatul de moștenitor nr.754/20.10.1991 nu se preciza că ea a dobândit de la autoarea sa dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei și nici în hotărârea Consiliului județean O., 78/4.09.1996 dar și pentru că au renunțat expres al cercetarea oricărei evidențe inclusiv a registrelor de publicitate imobiliară, ocazie cu care și-ar fi putut da seama că pârâta nu figura înscrisă cu vrea suprafață de teren intravilan aferent casei și nici a registrului agricol în care puteau să-și dea seama că figura vechiul titular, dinaintea cooperativizării agriculturii și anume Buruz C. .
Reaua credinta atat a vanzatoarei cat si a cumparatorilor, rezulta si din declaratiile martorilor audiati in cauză, astfel martora B. N. precizeaza ca parata M. I. stia ca terenul apartine tatalui ei B. C. pentru ca anterior a fost casatorita cu o ruda a acesteia si de aceea cunostea situatia terenului la data respectivă.de asemenea aceeasi martora precizeaza ca reclamantul D. L. nu a folosit nicoiodata terenul in litigiu de cand l-a cumparat de la tatal ei, deoarece paratii M. nu au vrut sa-l cedeze.
Martorul N. I. a declarat că a locuit cu chirie in casa care a apartinut paratei V. Z. si stie că B. C. a venit si a intrat in posesia terenului, iar din acest teren aferent casei, Primaria i-a lasat paratei V. V. 250 m.p. El a continuat sa locuiascu cu chirie si sa plateasca chiria acestei institutii pina in anii 1996-1997.De cand a fost pus in posesia B. C. pe teren el l-a folosit, dar in fiecare an ii da acestuia din produsele agricole.Apreciaza si acest martor ca paratii marica S. si M. I. puteau sa aiba cunostinta ca terenul pe care parata V. Z. l-a vandut ii apartinea numitului B. C. pentru ca fostul sot al paratei M. I. era ruda cu B. C..
Mai mult acest martor a precizat ca dupa anii 1996-1997 a venit ginerele paratei V. Z. cu o alta persoana, care spunea ca este de la cadastru si au masurat toata suprafata de teren, iar cand el le-a spus ca o parte din teren apartine lui B. C., care era delimitata prin plasa de sirmă, acestia i-au spus ca el nu are nicio treabă.
Declaratia martorei M. Mareta nu este de natura sa duca la o alta concluzie pentru ca aceasta a locuit in apropierarea casei si terenului instrinat de parata V. Z. doar de 34 ani si de aceea asa cum a precizat ea il cunoaste ca fiind drept proprietar al acestui imobil pe aceasta.
Ori și fraudarea intereselor reclamantului atrage nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.166/20.01.2009 cu privire la suprafața de 1014 m.p.
Pentru aceste considerente instanța urmează să admită acțiunea in parte și să constate nulitatea absolută a acestui contract cu privire al suprafața de 1014 m.p.
Acțiunea fiind admisă în parte, conform art. 274 și 276 C., cererea cu privire al cheltuielile de judecată formulată de reclamant va fi admisă în parte și pârâții urmează a fi obligați al 800 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâți M. Ș., M. I., V. Z., criticând sentința ca netemeinică și nelegală în sensul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece nu s-a dovedit frauda în sensul legii și nici reaua credință la cumpărarea acestor bunuri, aspect ce ar fi atras la nulitatea pentru vânzarea bunului altuia.
S-a ignorat faptul că ei s-au aflat în eroare comună privind adevăratul proprietar al imobilelor pe care le-au cumpărat.
La termenul de azi 04.02.2013, instanța din oficiu invocă excepția netimbrării recursului, recurenții pârâți nu și-au îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru de 188 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Deliberând asupra excepției invocate, tribunalul reține următoarele:
În drept, conform art. 137 alin.1 C.p.c. „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea in fond a pricinii”.
Potrivit art. 20 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 146/1994 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare - (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Potrivit art. 9 alin. 1 și 2 din - O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar cu modificările ulterioare ,, Cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru ,,
În speță, prin rezoluția judecătorului de serviciu, s-a pus în vedere recurentei obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 188 lei și de a se aplica timbre judiciare în valoare de 1,5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată în conformitate cu disp. art. 2 și 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar cu modificările ulterioare.
În fapt, recurenta/ul nu a achitat până la primul termen de judecată taxa de timbru și timbrul judiciar, deși i s-a pus în vedere prin citație mențiunea plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar mai sus precizat sub sancțiunea anulării cererii.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept sus-menționate, instanța va admite excepția netimbrării cererii invocată din oficiu și va anula cererea de chemare de recurs, ca netimbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenții pârâți M. Ș., M. I., V. Z., cu domicililiul în ., împotriva sentinței civile nr.4878/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. P. L., cu domiciliul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 februarie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, C. C. | Judecător, M. R. H. | Judecător, M. V. |
Grefier, D. S. |
Red. MRH
Tehnored.BA
J.f. I. R.
Ex. 2
13.02.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 593/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
