Grăniţuire. Sentința nr. 4355/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4355/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 137/207/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 75/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Judecător I. B.
Grefier A. D.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât G. I., domiciliat în comuna Dobrosloveni ., împotriva sentinței civile nr. 4355/04.11.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I., domiciliat în comuna Dobrosloveni ., având ca obiect – grănițuire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 aprilie 2013 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Tribunalul a amânat pronunțarea la data de 11 aprilie 2013 pentru a da posibilitatea intimatului reclamant D. I. să depună la dosar concluzii scrise, dată la care deliberând în secret a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Cu cererea înregistrată la nr._ pe rolul Judecătoriei Caracal, reclamantul D. I. a chemat în judecată pe pârâtul G. I. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, iar pârâtul să fie obligat la jumătate din cheltuielile d de grănițuire conform art. 584 Cod civil.
1.Prin sentința civilă nr. 4355/04.11.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. I. împotriva pârâtului G. I., s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert tehnic topo P. M..
A fost stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul marcat pe schița anexă a raportului de expertiză cu punctele: 2-16 = 7,22 m ; 16 – 17 = 16,13 m, 17- 18 = 6,21 m; 18-19 =14,59 m, 19-20 = 3,40 m; 20-21 = 7,29 m; 21-22 = 7,80 m, pe limita gardului construit de D. I., 22-8/1 = 34,75 m, astfel încât buturuga 1 și buturuga 2 să fie pe terenul proprietatea reclamantului D. I..
Au fost compensate cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și avocat și a fost obligat pârâtul la 11 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile sunt vecine, între acestea existând neînțelegeri cu privire la hotarul ce le desparte proprietățile, neînțelegeri pe care au încercat de-a lungul timpului să le soluționeze atât cu ajutorul organelor administrației locale, dar și cu ajutorul instanței.
Astfel, din hotărârile judecătorești depuse la dosar, rezultă că reclamantul a încălcat proprietatea pârâtului cu ocazia construirii unui gard pe o lungime de 34,70 m. în partea de sud, gard care a fost desființat ca urmare a punerii în executare a sentinței penale nr.413/2004 pronunțată în dosarul 5718/2003.
Tot reclamantul avea plantați 6 salcâmi la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege față de hotarul despărțitor, fiind obligat să-i taie, conform sentinței civile nr.2096/2005.
Din raportul de expertiză și schița anexă care a stat la baza sentinței penale 413/2004, s-a reținut ca vechi semne de hotar un gard din scândură, un salcâm și stâlpul de susținere al gardului nou construit de D. I..
Pe de altă parte, din considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.2096/29 august 2005, ca și din procesul verbal întocmit de Primăria comunei Dobrosloveni s-a reținut că reclamantul a avut plantați în imediata vecinătate a hotarului un număr de 6 salcâmi la o distanță cuprinsă între 0,10 și 0,90 m de hotar.
Coroborând aceste aspecte cu constatările făcute de expert, a rezultat că atât reclamantul cât și pârâtul dețin mai mult teren decât au în actele de proprietate.
Expertul a identificat în teren 3 buturugi de salcâm din care 2 buturugi se află pe terenul reclamantului, lângă fundația de beton a gardului construit de acesta. Cea de a treia buturugă – buturuga 2 pe schița anexă, se află pe terenul pârâtului, dacă se ia în calcul traversa plantată de acesta -pct. 8 din schiță .
Același expert a stabilit că celelalte două buturugi sunt la 10 cm de gardul din lemn pe fundație de beton construit de reclamant ( fundația are 20 cm măsurați de la marginea buturugilor) .
A propus expertul ca hotarul despărțitor să se situeze pe un aliniament cuprins pe schița anexă între pct. 2 și 8 /1, astfel încât buturuga 2 să se afle pe terenul proprietatea reclamantului, urmând ca traversa plantată de pârât să fie deplasată în pct.8/1 față de punctul 8 cu 39 cm.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, schița anexă, litigiile legate de hotar, soluționate irevocabil prin cele două hotărâri judecătorești menționate, din care instanța a reținut existența unor salcâmi aparținând reclamantului plantați în apropierea hotarului despărțitor, expertul identificând 3 buturugi, s-a apreciat că propunerea făcută de acesta corespunde situației reale, că stabilirea hotarului pe aliniamentul propus asigură respectarea dreptului de proprietate al părților și vechile semne de hotar.
Operațiunea de identificare a hotarului real, trasarea acestuia și așezarea semnelor de hotar, operațiuni ce se circumscriu grănițuirii, implică aflarea celor mai vechi semne de hotar prin examinarea titlurilor de proprietate, administrarea probei cu expertiză tehnică și alte probe admise de lege.
În speță, expertul a identificat vechile semne de hotar, luând în calcul circumstanțe tranșante irevocabil prin hotărâri judecătorești ce au intrat sub puterea autorității de lucru judecat, astfel că a indicat hotarul real care separă cele două fonduri învecinate, marcate de expert pe schița anexă prin puncte și dimensiuni.
În consecință, și în conformitate cu dispozițiile art 662 C.civ. care dau posibilitatea proprietarului unui fond limitrof să pretindă vecinului său prin acțiune în justiție sau pe cale amiabilă restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate și marcarea acestuia prin semne materiale vizibile, a fost admisă acțiunea, s-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert și a stabilit hotarul despărțitor pe aliniamentul propus de acesta .
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
2. Prin decizia nr.54 din 06 martie 2012, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a admis apelul declarat de apelantul pârât G. I., împotriva sentinței civile nr. 4355/04.11.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I., domiciliat în comuna Dobrosloveni ., a schimbat sentința în sensul că a stabilit ca reper la linia de hotar, punctul 22-8 în loc de 22-8/1.
S-a dispus păstrarea restului dispozițiilor sentinței civile.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut .
Reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și a pârâtului, având în vedere că în urma măsurătorilor efectuate de comisia de specialitate din cadrul Primăriei comunei Dobrosloveni a rezultat că părțile dețin în plus suprafețe de teren față de cele menționate în titlul de proprietate.
Între părți au mai existat litigii cu privire la stabilirea liniei de hotar, pronunțându-se în acest sens, sentința penală nr. 413/2004 de către Judecătoria Caracal în dosar nr.5718/_ prin care s-a dispus ca reclamantul să retragă gardul pe vechiul aliniament, avându-se în vedere schița întocmită cu ocazia efectuării raportului de expertiză, pe o lungime de 34,70 m. și o lățime de 0,20 m.
De asemenea, prin sentința civilă 2096/2005 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar 3131/2005, reclamantul a fost obligat să desființeze salcâmii aflați lângă hotarul despărțitor al proprietății părților.
La stabilirea hotarului despărțitor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 662 cod civil, iar din probele administrate rezultă că hotarul stabilit conform hotărârilor judecătorești care au intrat în puterea lucrului judecat, nu a fost schimbat în ceea ce privește stâlpul de traversă de cale ferată.
Întrucât nu s-a făcut dovada că acest semn de hotar(stâlp) a fost modificat, în baza art. 296 cod procedură civilă, s-a dispus schimbarea sentinței în sensul stabilirii ca reper la linia de hotar, punctul 22-8 în loc de 22-8/1.
S-a dispus păstrarea restului dispozițiilor sentinței civile.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, nu s-a impus avizarea expertizei de către OCPI.
3. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: instanta de apel nu a motivat hotararea prin care s-a schimbat sentinta primei instante, iar simpla afirmatie potrivit careia nu s-ar fi facut dovada ca semnul de hotar (stalpul), a fost modificat, nu reprezinta o motivare in sensul cerut de disp. art. 261 pct. 5 C.. Sustine astfel, ca instanta de apel nu a indicat niciun element probator din ansamblul probelor administrate in cauza, care sa fi stat la baza convingerii sale cu privire la acest aspect. De asemenea, in cuprinsul considerentelor, nu se fac trimiteri si evaluari ale probelor administrate in cauza si nu se aduc argumente ale inlaturarii declaratiilor de martori (Tudorascu F. si N. A., potrivit carora linia de hotar a fost modificata. De asemenea, instanta de apel nu arata motivele in baza carora a schimbat concluziile expertizei, care erau in deplina concordanta cu hotararile judecatoresti anterioare. Astfel, aceste hotarari judecatoresti si starea de fapt ce rezulta din acestea, avuta in vedere de expert, nu pot fi nesocotite. Subliniaza in acest sens, faptul ca a fost obligat prin . Judecatoriei Caracal, sa desfiinteze 6 salcami si ca in prezent, expertul P. M. a identificat 3 buturugi de salcami, din care doua sunt pe terenul sau si una, pe terenul intimatului parat, daca se ia in calcul stalpul (traversa), plantat de parat. Dar, aceasta buturuga trebuia sa se afle pe terenul recurentului. Sustine prin urmare, ca propunerea expertului de mutare a stalpului cu 0,39 cm catre terenul paratului, concorda in totalitate cu hotararile anterioare, inclusiv cu sentinta penala 413/2004 a judecatoriei Caracal.
Intimatul pârât G. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Arata ca hotararea tribunalului este temeinica si legala, astfel ca trebuie pastrata. Decizia pronuntata in apel nu a schimbat in totalitate sentinta primei instante, ci in parte, fiind motivata corespunzator, iar probele administrate in cauza, inclusiv expertiza, au fost evaluate in ansamblu, prin coroborare, dupa cum declaratiile de martori invocate de recurent, au fost inlaturate ca nesincere. Oricum exista neconcordante intre sustinerile recurentului si declaratiile martorilor, respectiv neconcordante intre declaratii cu privire la distanta la care s-a mutat stalpul, iar martorul N. A. se afla in dusmanie cu intimatul parat. Mai arata ca in mod gresit sustine recurentul faptul ca instanta ar fi schimbat concluziile expertizei, in realitate instanta a stabilit in baza probelor covarsitoare, ca exista contradictie flagranta intre expertiza si acestea, stabilind ca hotarul despartitor nu s-a determinat in raport cu toate semnele vechi, inclusiv cu stalpul din traversa de cale ferata stabilit prin sentinta penala 413/2004, legat de care nu s-a probat ca a fost mutat.mai sustine ca prin hotararea pronuntata in apel, au fost avute in vedere hotararile judecatoresti anterioare si ca in mod gresit se sustine ca toti salcamii se aflau pe terenul recurentului, fiind ignorata imprejurarea ca si pe hotar au fost salcami. De asemenea, pe hotarul despartitor a fost gard, iar in portiunea in litigiu, recurentul a stramutat gardul cu cca 20 cm si ulterior l-a ridicat pentru a crea confuzie si, apoi, a promovat actiunea in granituire.
Prin decizia nr. 6130/10.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a admis recursul declarat de reclamantul D. I. împotriva deciziei nr. 54 din 06 martie 2012, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul G. I..
S-a casată decizia nr. 54 din 06 martie 2012, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă în dosarul nr._ și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul O..
S-a reținut în considerentele deciziei instanței de control judiciar că instanța de apel nu a analizat problemele esențiale, nu a analizat punctual criticile invocate de parat si apararile reclamantului, cu trimitere la probele administrate în cauză, limitându-se doar la aprecierea că nu s-a făcut dovada modificării semnului de hotar (stalp), ca reper al liniei de hotar.
Or, chiar daca la nivel teoretic apare corecta abordarea privind luarea in seama ca reper obiectiv a unui semn exterior de hotar, era necesar pentru a fi valabilă ca ipoteza de lucru, ca tribunalul sa argumenteze din probe ca stâlpul este semn exterior de hotar, ca acesta poate si trebuie sa fie absolutizat, ca nu exista si alte semne exterioare de hotar si ca, prin soluția pronunțata nu se contrazic hotărârile judecătorești pronunțate anterior.
Reproducerea pe scurt si mecanica, a celor dispuse prin sentința penala data in tulburare de posesie, in care de altfel s-a efectuat si o expertiza tehnica de specialitate, dar si a celor dispuse prin sentința civila data in servitutea arborilor, fara niciun fel de analiza si de aprecieri care ar rezulta din probe, privind punerea in executare, modificarea stării de fapt, existența sau inexistența și a altor semne vechi de hotar - nu reprezintă argumente in sprijinul concluziei finale, cu care nu apar sa fie in vreo legătura de determinare logica.
Astfel, numai in dosarul penal s-a realizat expertiza de specialitate si s-a stabilit linia de hotar parțial la granița dintre proprietăți aflata in litigiu, pe când in dosarul civil nu s-a mai realizat expertiza pentru stabilirea pozitiei fiecarui salcam in raport cu linia de hotar, fiind stabilita numai distanta de la 10 cm la 90 cm fata de hotar, a celor sase salcami.
Or, apare evident ca sunt o multitudine de detalii, de aspecte si particularitati ale zonei in litigiu, evidentiate in perioadele in care s-au derulat doua procese anterioare, aparand elemente noi litigioase in perioada anului 2008 cand paratul a formulat o noua plangere penala impotriva reclamantului, plângerea fiind retrasa si culminând cu procesul de fata, promovat de aceasta data de cealalta parte.
In aceste condiții, nu apare ca suficienta analiza cu privire la existenta, vechimea, pozitia si intervenirea vreunei modificari in privinta stalpului in discutie absolutizat de tribunal. Un argument in acest sens il reprezinta o analiza comparativa a schitelor expertizelor realizate in procesul penal si in cel de fata. Se poate observa cu ușurința ca in dosarul penal, dimensiunea laturii de vest a proprietății reclamantului este de 31,90 m, in conditiile in care se constata si se dispune retragerea gardului pe o portiune de numai 20 cm. In expertiza realizata in cauza de fata ing. P. M., aceeasi latura apare cu o dimensiune de 30,79 m. Or, exact in zona de învecinare a proprietatilor pe latura de vest a acestora, se afla stâlpul in discuție. Diferențele dintre cele doua laturi trebuie explicate rațional, științific si cu argumente coerente si logice, fie si prin existenta după caz a unui alt instrument de măsurare sau a altor detalii obiective care nu țin de conduita părților, impunându-se a se stabili care este forma si dimensiunea corecta si care corespunde hotarului real dintre proprietăți.
Un alt argument al faptului ca nu s-au lămurit pe deplin toate elementele care ridica probleme si de care depinde soluționarea corecta a cauzei, dar si respectarea hotărârilor anterioare, este cel legat de existenta buturugilor de salcâm. In măsura in care se ajunge totuși la aceeași concluzie, este necesar sa se explice, pentru a se răspunde susținerilor reclamantului, daca in acest mod se contrazice sau nu, hotărârea anterioara, potrivit căreia, cei sase salcâmi se aflau pe terenul reclamantului de astăzi, aflați la distante cuprinse intre 10 si 90 cm de hotar.
Hotărârea instanței de admitere a apelului si de respingere a apărărilor reclamantului, fără a fi precedată de o expunere ordonata, logica si coerenta a elementelor de fapt și de drept care vizau obiectul cauzei, pornind de la interpretarea dispozițiilor legale incidente si de la evaluarea completa a probatoriului administrat in cauza, nu poate fi supusa controlului judiciar pe fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 18.06.2012 pentru rejudecare.
La termenul de judecată din 13.09.2012, tribunalul având în vedere obiectul cauzei, criticile formulate de apelantul pârât G. I., precum și considerentele deciziei Curții de Apel C., a pus în discuția părților necesitatea efectuării în cauză a unei expertize tehnice judiciare specialitatea topografie-cadastru și geodezie.
Intimatul reclamant D. I. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apelantul pârât G. I. a depus la dosar nota cu obiectivele solicitate pentru expertiză tehnică judiciară.
Instanța a numit în cauză expert tehnic judiciar pe d-nul C. M. și a încuviințat obiectivele propuse de apelantul pârât, mai puțin punctul 4, pentru care a fost prorogată pronunțarea supă depunerea raportului de expertiză.
S-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. M., specialitatea topografie-cadastru - geodezie.
Intimatul reclamant D. I. a depus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză care au fost puse în discuția părților și constatând că expertul nu a răspuns la toate obiectivele stabilite, instanța a încuviințat obiecțiunile și a dispus efectuarea de către expert a unui raport suplimenta, pentru a răspunde în scris la obiecțiunile formulate.
S-a depus la dosar completare la raportul de expertiză tehnică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul urmează să constate că acesta este fondat.
Prin acțiunea formulată la data de 10.01.2011 la Judecătoria Caracal, județul O., reclamantul D. I. a chemat în judecată pe pârâtul G. I., solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună stabilirea hotarului despărțitor dintre proprietățile părților învecinate, precum și obligarea pârâtului de a suporta jumătate din cheltuielile de grănițuire conform art. 584 din Codul civil de la anul 1864.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apelantul pârât D. I. și soția sa D. I., au dobândit prin cumpărare de la vânzătorii P. D. și P. S. un imobil situat în comuna Dobrosloveni, ., compus din construcție din cărămidă având 3 camere, pe terenul aferent, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1879/16.09.1975.
Apelantul pârât G. I., este proprietarul terenului în suprafață de 1822 m.p. situat în intravilanul comunei Dobrosloveni, ., conform titlului de proprietate nr._/14/29.06.1995 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, județul O..
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. M., specialitatea topografie – cadastru și geodezie, rezultă că terenul deținut de intimatul reclamant D. I. are suprafața de 2388 m.p., se află situat în perimetrul 13–4-5-6-23-19-17-16-15-9-11-12=13-1 cu vecinătățile: N – G. I., S - Cetate Reșca, E – .. D..
Același expert a constatat că terenul deținut de apelantul pârât G. I. are suprafața de 1922 m.p. și se află situat în perimetrul 6-7-8—25-26-27-2-1-13-12-11-9-15-16-18-17-19-23-6 și are următoarele vecinătăți: N – N. A., S – D. I., E- .. D..
În raportul de expertiză tehnică judiciară suplimentar expertul arată că la punctele 18, 20, 22 și 23, sunt buturugi de salcâm, iar la punctul 28 este salcâm.
Distanțele dintre buturugile de salcâm/salcâm și hotar sunt următoarele: buturuga 18 – linia de hotar = 0,25 m; buturuga 20 – linia de hotar = 0,19 m; buturuga 22 – linia de hotar = 0,47 m; buturuga 23 – linia de hotar = 0,10 m; salcâm (nr. 28) – linia de hotar = 0,70 m.
Având în vedere dimensiunile și reperele stabilite prin sentința penală nr. 413/2004, de Judecătoria Caracal, la cele două terenuri expertul a constatat următoarele:
- la lățimea proprietății lui D. I. (. în minus de 0,99 m;
- la lățimea proprietății lui G. I. (. în plus de 0,18 m;
Expertul a apreciat că diferența în minus de 0,99 m de la lățimea proprietății lui D. I. (. regăsește la apelantul pârât G. I., considerând că diferența provine din faptul că, această lățime, în timp, a suferit modificări în punctul din locul de întâlnire al . Reșca.
Lățimea proprietății apelantului pârât a rămas neschimbată, aspect ce rezultă și din împrejurarea că, hotarul trece prin buturuga (nr. 23) ce provine de la salcâmul identificat în anul 2004 (de expert D. M.) ca fiind pe hotar.
Expertul a stabilit linia de hotar pe aliniamentul marcat de punctele 1, 13, 12, 11, 9, 15, 16, 17, 19, 23 (buturugă) și 24 (stâlp beton) și a întocmit schița anexă.
Având în vedere criticile formulate de apelantul pârât G. I. cu privire la efectuarea expertizei tehnice judiciare la instanța de fond se constată că expertul C. M., în raportul de expertiză depus la dosar, a respectat obiectivele în sensul identificării și măsurării suprafețelor deținute de părți care se învecinează, a determinat linia de hotar raportându-se la hotărârile judecătorești anterioare și schițele întocmite.
Referitor la stabilirea hotarului despărțitor dintre proprietățile părților, instanța de apel reține următoarele:
Potrivit art. 584 Cod civil, „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Grănițuirea, în sensul textului citat, constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separeu două proprietăți limitrofe, cât și în situația în care există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt controversate sau există îndoieli că ar fi amplasat pe traseul dintre proprietăți, stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
Având în vedere probatoriul administrat în apel și în mod direct raportul de expertiză tehnică judiciară cu completare, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul.
Va schimba în parte sentința civilă nr. 4355/04.11.2011, în sensul că va stabili hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul marcat de punctele 1, 13, 12, 11, 9, 15, 16,17,19,23 (buturugă) și 24 (stâlp beton), potrivit schiței anexa la raportul de expertiză(fila 38 dosar apel), astfel cum a fost completată prin schițele anexate la suplimentul la raportul de expertiză, de la filele 59, 60 doar apel.
Se va păstra restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul pârât G. I., domiciliat în comuna Dobrosloveni ., împotriva sentinței civile nr. 4355/04.11.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. I., domiciliat în comuna Dobrosloveni, ..
Schimbă în parte sentința civilă nr. 4355/04.11.2011, în sensul că stabilește hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul marcat de punctele 1, 13, 12, 11, 9, 15, 16, 17, 19, 23 (buturugă) și 24 (stâlp beton), potrivit schiței anexa la raportul de expertiză(fila 38 dosar apel), astfel cum a fost completată prin schițele anexate la suplimentul la raportul de expertiză, de la filele 59,60 doar apel.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 Aprilie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, M. I. S. | Judecător, I. B. | |
Grefier, A. D. |
Red. IB
Tehnored.BA
J.f. I.T.
Ex. 4
20.05.2013
| ← Evacuare. Decizia nr. 841/2013. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
