Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 790/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 790/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 10049/311/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 790/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător O. M. P.
Judecător M. V.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent D. M. I., cu domiciliul în Piatar O., ., județul O., împotriva sentinței civile nr.2670/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți F. și F. L., cu domiciliul în Piatra O., ., județul O., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I. C., pentru recurentul reclamant D. M. I., lipsă intimata pârâtă F. G. și F. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei, la data de 26.06.2013, prin serviciul registratură, recurentul reclamant D. M. I., a formulat o cerere de repunere pe rol, îndeplinindu-și obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de repunere pe rol.
Avocat I. C. pentru recurentul reclamant D. M. I., solicită admiterea cererii de repunere pe rol.
Instanța admite cererea de repunere pe rol, formulată de recurentul reclamant D. M. I., având în vedere că nu mai subzistă motivele care au dus la suspendarea cauzei.
Instanța acordă cuvântul părților asupra probatoriilor.
Avocat I. C., pentru recurentul reclamant D. M. I., invederează instanței că nu mai are alte probe de solicitat, cereri de formulat sau excepții de invocat.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, în temeiul art. 167 cod procedură civilă
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat I. C., pentru recurentul reclamant D. M. I., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, urmând să se pronunțe o hotărâre care ține loc de act autentic de vanzare – cumpărare, având în vedere că a făcut dovada că pârâtele refuză încheierea actului de vanzare – cumpărare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 01.09.2011 sub nr._, reclamantul D. M. I. a chemat în judecată pe pârâtele Fierascu G. și Fierascu L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate intervenită vânzarea-cumpărarea suprafeței de 1000 mp teren intravilan situat în T 2/1 P 1 în Piatra O. ., jud. O. cu vecinătățile: N – Ds 893, E – D. E., S – De 22/1, V – De 1/1 și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În fapt, reclamantul a arătat că a cumpărat cu un act sub semnătură privată intitulat „chitanță” încheiată la data de 3.10.2008, de la numita D. M. suprafața sus menționată, dată la care a achitat vânzătoarei suma convenită pentru schimb și a intrat în posesia suprafeței de teren cumpărată, pe care o folosește și o stăpânește netulburat.
La data încheierii actului sub semnătură privată s-a înțeles cu pârâta ca în cel mai scurt timp să se prezinte la notariat pentru a încheia în formă autentică actul de vânzare-cumpărare. Dar aceasta în mod nejustificat a refuzat și a tergiversat să se prezinte la notar în vederea perfectării actului. În momentul de față atâr D. T. I., cât și D. M. au decedat la data de 2.01.1993 și respectiv 19.01.2009, ambii având ultimul domiciliu în Piatra O., motiv pentru care a fost nevoit să introducă prezenta acțiune, chemând în judecată moștenitorii acestora conform sesizării de deschidere a procedurii succesorale și solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 111 c.p.civ. rap. la art. 1073-1077 și urm. C.civ., T 10 art. 5 din L 247/2005.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au depus în copie următoarele: titlul de proprietate nr._/69, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe autoarea D. I. M., certificat de deces al numitului D. I., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7865/31.08.1993, certificat de atestare fiscală nr._/2011 eliberat de Primăria Piatra O., certificat de sarcini nr. 4428/2011 eliberat de OCPI O., adresa nr._/2011 emisă de Primăria Piatra O..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriul propus de reclamant.
Prin încheierea din 26.10.2011 instanța a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 1551 alin. 1 C.p.c., având în vedere că reclamantul nu a înțeles să depună la dosar chitanța în original, astfel cum i s-a pus în vedere conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare care atestă primirea citației în data de 27.09.2011, cu mai mult de 15 zile înaintea termenului de judecată acordat, apreciind ca desfășurarea normala a procesului este împiedicată din vina reclamantului.
La data de 31.10.2011 reclamantul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol. Ulterior a depus „chitanță” din 3.10.2008.
La termenul din 14.03.2012, reclamantul a depus precizare, prin care a arătat că pârâta Fierascu G. este sora defunctei D. M., iar pârâta Fierascu L. a fost căsătorită cu defunctul Fierascu G. (fiul lui Fierascu G. si nepot de soră al lui D. M.). A depus în copie certificat de moștenitor nr. 1153/19.08.1993, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7865/31.08.1993, acte de stare civilă.
Prin încheierea din 25.04.2012 instanța a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 1551 alin. 1 C.p.c. având în vedere că reclamantul, deși la termenul anterior i s-a pus în vedere să depună la dosar sesizare privind deschiderea procedurii succesorale după defuncta D. M. în original, precum și să depună la dosar un memoriu tehnic întocmit de către o persoană autorizată în întocmirea documentațiilor cadastrale care să cuprindă o scurtă descriere a imobilelor in litigiu, și identificarea acestora prin indicarea dimensiunilor, vecinătăților și întocmirea unei schiței cadastrale sau un raport de expertiză extrajudiciară în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, având aceleași obiective, nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, apreciind ca desfășurarea normala a procesului este împiedicată din vina reclamantului și reținând atitudinea procesuală a acestuia.
La data de 24.10.2012 reclamantul a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, copie sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale privind pe autoarea D. I. M., raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
A fost audiat martorul G. D. propus de reclamant, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Prin sentința civilă nr.2670/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. M. I. în contradictoriu cu pârâtele F. G. și F. L..
Analizând cererea reclamantului prin prisma probatoriului administrat, raportat la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.10.2008 s-a incheiat un inscris sub semnatura privata intitulat „chitanță” între defuncta D. M., în calitate de promitent-vânzător și reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, având ca obiect suprafața de 1000 mp. teren intravilan situat în Piatra O., ., T 2/1, P 1, jud. O., cu vecinătățile: N – Ds 893, E – D. E., S – De 22/1, V – De 1/1.
Conform art. 969 C.civ., conventiile incheiate intre părți produc efectele juridice urmărite și conforme cu legea, iar în cazul in care se refuza executarea de bunăvoie, creditorul are dreptul să obțină îndeplinirea întocmai a obligației debitorului.
Validarea unui antecontract, prin suplinirea consimțământului debitorului obligației, de către instanța de judecată, este posibilă, în condițiile art. 1073-1077 C.civ. coroborate cu dispozitiile art. 2 alin. 1 si art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005 care prevăd că terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute iar in situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
În consecință, în virtutea principiului conversiunii, convenția intervenită între părți ar constitui un antecontract de vânzare-cumpărare, care ar da naștere unei obligații de a face, potrivit căreia, oricare dintre părți ar putea cere instanței ca, în temeiul textelor de lege anterior mentionate, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și care ar avea un caracter constitutiv de drept.
Însă, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni, antecontractul trebuie să fie valabil încheiat, îndeplinind toate condițiile prevăzute de art. 948 C.civ., una dintre părți să refuze autentificarea actului, reclamantul să-și fi îndeplinit obligațiile, respectiv plata prețului, iar promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului.
Analizând antecontractul, instanța constată că înscrisul sub semnătură privată care atestă convenția părților îndeplinește condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Însă, cu privire la condițiile speciale cerute pentru ca acțiunea să poată fi admisă, instanța constată că reclamantul nu a facut dovada refuzului nejustificat al pârâtelor de a încheia actul de vanzare-cumparare.
Astfel, prin reglementarea expresa din cuprinsul art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005, a posibilitatii instantei de judecata de a suplini consimtamântul partii ce refuza in mod nejustificat perfectarea contractului de vanzare-cumparare, legiuitorul nu a intentionat să pună la dispoziția părților o alternativă la procedura notarială, la care acestea să apeleze ori de cate ori considera ca ar fi mult mai avantajos din punctul de vedere al costurilor materiale.
Procedura autentificarii conventiilor pe cale judiciara este doar o exceptie, o procedura extraordinara menita sa înlăture consecințele negative injuste pe care partea care si-a îndeplinit deja obligatiile asumate ar trebui sa le suporte si la care aceasta poate să recurgă exclusiv în situația în care cealaltă parte refuză însăși încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege.
In cauza, prin probatoriul administrat – înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu declarația martorului audiat - reclamantul nu a facut dovada refuzului perfectarii conventiei, simplele motivatii ce țin strict de lipsa de interes a pârâtelor, fiind doar chestiuni circumstantiale uzate pentru a ocoli prezentarea la biroul notarial, insa chiar si in aceste conditii, câtă vreme nu se refuza perfectarea contractului, partile au deschisa calea notariala.
Din depoziția martorului audiat în cauză, consătean cu părțile și vecin al reclamantului, instanța de fond a reținut că acesta susține că ar fi asistat la o discuție între reclamant și pârâte, la aprox. 2-3 ani după decesul promitentei-vânzătoare, în cadrul căreia pârâtele au arătat că ar mai dori o sumă de bani pe care însă reclamantul a refuzat să o plătească, astfel, instanța a apreciat că părțile, de conivență, au hotărât să se prezinte direct în justiție cu eludarea procedurii notariale.
De asemenea, a mai reținut instanta că, deși în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 03.08.2008, părțile au stabilit un termen de 30 de zile in care promitenta-vânzătoare D. M. să-și îndeplinească obligația privind perfectarea vânzării, reclamantul nu a demonstrat efectuarea unor demersuri efective, concrete în sensul convocării acesteia în vederea autentificării contractului în timpul vieții, până la survenirea decesului la data de 19.01.2009 și nici ulterior, în privința pârâtelor F. G. și F. L. chemate în judecată, împrejurare care întărește convingerea instanței în sensul existenței unei înțelegeri a părților de a autentifica vânzarea-cumpărarea în această modalitate.
În plus, până în prezent nu a fost realizată ieșirea din indiviziune asupra bunurilor defunctei promitente-vânzătoare D. M., moștenitoarea defunctului D. I., titular înscris în cuprinsul titlului de proprietate nr._/69, conform certificatului de moștenitor nr. 1153/19.08.1993 –f.32. Astfel, instanța nu a putut analiza, în limita în care a fost învestită, dacă pârâtele sunt sau nu singurele moștenitoare al autoarei D. M.. Chiar și în situația în care reclamantul ar fi solicitat, printr-un capăt de cerere separat, să se constate că pârâtele ar avea această calitate, instanța de fond a reținut că sesizarea și actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei nu sunt suficiente pentru a dovedi calitatea de unici moștenitori a acestora.
În aceste condiții, nefiind până în prezent dezbătută succesiunea autoarei D. M., instanța a constatast că în cauză reclamantul nu a facut nici dovada dreptului exclusiv de proprietate al pârâtelor în privința imobilului obiect al promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, acesta fiind, alături de costurile notariale mai ridicate, și motivul real al imposibilității de autentificare a vânzării-cumpărării.
De asemenea, prin intermediul probei testimoniale, reclamantul nu a dovedit nici că le-a cerut în mod expres pârâtelor să se prezinte la un birou notarial pentru a încheia actul în formă autentică și nici că pârâtele au refuzat categoric, din motive pertinente.
Pe de altă parte, în cadrul procedurii notariale, era suficientă, ca și în fața instanței de judecată, simpla prezență a pârâtelor, întrucât costurile vânzării cad în sarcina cumpărătorului, respectiv a reclamantului, mai ales în condițiile în care pârâtele nu au tulburat niciodată posesia reclamantului și au permis identificarea terenului și efectuarea masuratorilor, de unde rezulta fără urmă de îndoială ca acestea nu refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare, iar prezentul litigiu este doar unul artificial creat de părți pentru a evita prezența la notar.
În ceea ce privește interogatoriul pârâtelor, care nu s-au prezentat pentru a răspunde la întrebările ce le-au fost adresate de reclamant, instanța a reținut că nu poate face aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă, cât timp această probă nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și care au fost analizate anterior.
Pentru considerentele expuse, nefiind îndeplinite conditiile speciale cerute de lege, instanța a respins ca neintemeiata cererea de chemare în judecată având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare formulată de reclamant.
Impotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs recurentul D. M. I., pe care o consideră nelegală și neîntemeiată.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, urmând să se pronunțe o hotărâre care ține loc de act autentic de vânzare – cumpărare.
Susține că instanța de fond în mod nelegal și neîntemeiat i-a respins cererea, încălcând mai multe dispoziții legale.
Art. 5 alin.2 din titlul X al legii nr. 247/2005 care prevăd ca în situația refuzului uneia dintre părți, partea care și-a îndeplinit obligația poate sesiza instanța de fond, care va pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Ori, prin refuzul în interesul dispoz. art. 5 alin. 2 titlul X al legii nr. 247/2005, se înțelege refuzul datorită unor cauze subiective, promitentul vânzător nemaidorind să încheie actul în formă autentică iar refuzul datorită unei imposibilități de prezentare.
A arătat recurentul că a făcut dovada refuzului autoarei promitente pe timpul vieții cât și a pârâtelor – moștenitoarele acesteia, de a se prezenta la un birou notarial, datorită unor cauze subiective, cu toate că a încheiat un act sub semnătură privată cu autoarea D. M., i-a achitat prețul stabilit, preț achitat la data încheierii actului și deși i-a solicitat acesteia să se prezinte la notariat, aceasta a refuzat iar moștenitoarele acesteia au înțeles să-i mai solicite în plus, față de înțelegerea cu autoarea, o sumă de bani față de cea pe care deja a achitat-o, datorită faptului că prețurile terenurilor au mai crescut, acest refuz rezultând din declarația martorului audiat în cauză.
De asemenea, refuzul pârâtelor - moștenitoarele autoarei, rezultă și din coroborarea cu refuzul acestora de a se prezenta în fața instanței pentru a li se lua interogatoriu.
Mai arată recurentul că s-a încălcat principiul obligativității dar și al irevocabilității contractului, întrucât autoarea a încheiat convenția în data de 3.10.2008 și și-a luat obligația ca în termen de maxim 30 de zile să se prezinte la un birou notarial pentru a încheia actul autentic de vânzare-cumpărare.
Au fost încălcate dispoz. art. 225 C.p.civ. deoarece instanța de fond nu a aplicat aceste dispoziții, cu toate că sunt exprese și se aplică atunci când pârâtul refuza fără motive temeinice să se prezinte în fața instanței pentru a răspunde la interogatoriu, fapt ce echivalează cu o mărturisire în folosul reclamantului.
Instanța de fond a dat o interpretare eronată probelor de la dosar și și-a format o convingere proprie, făcând abstracție de probele depuse la dosar, neindicând nici un text legal privitoare la formarea propriei sale convingeri.
S-a mai arătat că s-au încălcat și dispozițiile art. 1270 din NCPC.
Susține recurentul că are posesia terenului, a plătit prețul, și-a respectat în totalitate obligațiile, fiind îndeplinite totodată condițiile pentru admisibilitatea acțiunii, respectiv existența unui antecontract valabil încheiat, ceea ce presupune îndeplinirea condițiilor de valabilitate ale contractului, respectiv consimțământul valabil, capacitate, obiectul și cauza, condiții care sunt îndeplinite de antecontractul încheiat în prezenta cauză.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 304/1 și 312 C.p.civ.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 304 pct. 9 C.p.c
La data de 03.10.2008 s-a incheiat un inscris sub semnatura privata intitulat „chitanță” între defuncta D. M., în calitate de promitent-vânzător și reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, având ca obiect suprafața de 1000 mp. teren intravilan situat în Piatra O., ., T 2/1, P 1, jud. O., cu vecinătățile: N – Ds 893, E – D. E., S – De 22/1, V – De 1/1.
Instanța reține că înscrisul respectiv reprezintă un antecontract de vanzare cumpărare prin care părțile s-au angajat să constituie în viitor un drept real asupra bunului imobil și care naște în sarcina lor obligația de a face, respectiv obligația de a încheia contractul în forma cerută de lege (în formă autentică).
Contractului incheiat de parti la data de 03.10.2008 i se aplica legea in vigoare la acea data.
Aceasta concluzie se desprinde din interpretarea dispoz art 6 alin 2 si 3 cod civil (reluate in art 3 si 4 din Legea 71/2011) cat si din interpretarea dispoz art 102 alin 1 din Legea 71/2011 potrivit carora contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.
Dacă vreuna din părțile convenției nu-și îndeplinește această obligație, cealaltă are posibilitatea de a se adresa instantei judecătoresti competente pentru ca aceasta să suplinească lipsa consimțămîntului debitorului și să pronunțe o hotărâre care să tină loc de act autentic de vînzare cumpărare.
Această solutie se impune în temeiul principiului îndeplinirii în natură a obligațiilor prev. de art. 1073 Cod civil care permite creditorului să obțină îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitorul său și art. 1077 Cod civil care permit creditorului, dacă obligația de a face nu e adusă la îndeplinire, de a fi autorizat să o aducă la îndeplinire el însuși.
In consecință prin pronunțarea unei asemenea hotărâri, instanta suplinește consimtămîntul uneia dintre părți, verificînd în prealabil ca toate celelalte condiții ale actului juridic civil să fie îndeplinite.
Mai mult decât atât potrivit disp. art 5 alin 2 din Titlul X al Legii nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si masuri adiacente, in situatia refuzului uneia dintre parti sa incheie contractul in forma autentica partea care si-a indeplinit obligatia poate sesiza instanta de judecata pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract.
Pentru a putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța verifică respectarea cerintelor generale de valabilitate ale actelor juridice prev de art 948 din c.civ.Una dintre aceste condiții este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut.
Conform TP nr._/69/, suprafața de teren în litigiu i-a fost reconstituită autorului D. T:I., soțul autoarei D. M., decedat la data încheierii convenției.Autoarea D. M. a fost unica moștenitoare a defunctului D. T.I., așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr.1153/19.08.1993 emis de Notariatul de Stat al Județului O.(f.32).
Recurentul i-a chemat în judecată pe intimați în calitate de moștenitori ai autoarei D. M..În legătură cu acest aspect Tribunalul reține că recurentul nu a făcut dovada calității de moștenitori ai autoarei D. M. în privința intimaților, la dosarul de fond nefiind depus un certificat de moștenitor care să ateste această calitate, sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale nefăcând această dovadă.
Așadar, moștenitorii autoarei se află în indiviziune cu privire la suprafața de teren în litigiu.
Pe de altă parte, instanța de recurs apreciază că nu se poate stabili calitatea de moștenitor a intimaților în cadrul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, cât timp reclamantul nu a formulat un capăt de cerere în acest întemeiat pe disp.art.974 C.civ. de la 1864.
Potrivit dispozitiilor art.974 C.civ, creditorii pot exercita in numele debitorului lor toate drepturile si actiunile acestuia in afara de acelea care ii sunt exclusiv personale.
Exista mai multe conditii pe care trebuie sa le indeplineasca actiunea oblica:debitorul sa fie inactiv, adica sa nu intenteze el insusi actiunea pe care o poate intenta;creditorul sa aiba un interes serios si legitim pentru a intenta actiunea(debitorul sa fie insolvabil), creanta sa fie certa, lichida si exigibila, adica existenta ei sa nu dea nastere la discutii, sa aiba cuantumul determinat si obligatia sa fi ajuns la termenul de scadenta.
Deoarece dreptul de optiune succesorala este un drept de natura patrimoniala, el poate fi exercitat si de catre creditorii personali ai succesibilului,pe calea actiunii oblice (art.974 C.civ.).
Așadar, câtă vreme nu s-a constatat pe calea acțiunii oblice că intimații sunt moștenitorii autoarei D. M., instanța nu poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, reținând că nu s-a făcut dovada transferului dreptului de proprietate în patrimoniul intimaților prin acceptarea succesiunii în termenul de 6 luni prev. de art.700 din C.civ. de la 1864.
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează să respingă recursul, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul D. M. I., cu domiciliul în Piatra O., ., județul O., împotriva sentinței civile nr.2670/13.03.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți F. și F. L., cu domiciliul în Piatra O., ., județul O., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013.
Președinte, C. C. | Judecător, O. M. P. | Judecător, M. V. |
Grefier, D. S. |
Red.CC
Tehnored.CC/IM
Jf: C. M.
Ex.2/15.10.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 111/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 640/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
