Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 137/2013. Tribunalul OLT

Decizia nr. 137/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 184/311/2013

Dosar nr._ /2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 137/2013

Ședința din Camera de Consiliu de la 13 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. C. Tițoiu

Judecător M. I. S.

Judecător C. C.

Grefier M. R.

Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., Calea Severinului nr. 17, județul D., împotriva încheierii nr. 268 data de 14 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor P. G. L., domiciliat în ., având ca obiect- încuviințare executare silită.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin motivele de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 159 ind.1 alin. 4 c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 c.p.c. că este competentă atât material cât și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Având în vedere și solicitarea de judecare în lipsă, instanța reține cauza pentru soluționarea recursului promovat.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:

Prin cererea adresată instanței la data de 08.01.2013, creditoarea C. Naționala de Autostrazi și Drumuri Naționale din Romania SA – Directia Regionala de Drumuri și Poduri C. a solicitat, prin executor judecatoresc M. C. I., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 12.12.2011 împotriva debitorului G. L. P. cu domiciliul în ..

Au fost depuse, în copie, cererea de executare a creditoarei și titlul executoriu.

Cererea a fost legal timbrată.

Prin încheierea nr. 268 data de 14 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a respins cererea formulată, prin B. M. C. I., de creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – D.R.D.P. C., privind încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 12.12.2011, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Creditoarea solicită încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 12.12.2011, pentru recuperarea sumei de 28 Euro, reprezentând tarif de despăgubire conform art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002.

Dispozițiile OG nr. 15/2002 fac trimitere la normele generale în materie de contravenții, norme prevăzute de OG nr. 2/2001, prin urmare, și pentru executarea acestei sume, trebuie urmate regulile generale prevăzute de art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001, potrivit cărora executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.

Așadar, pentru întreaga sumă datorată de contravenient se poate face o singură executare silită de către organele fiscale, conform Codului de procedură fiscală, urmând a se restitui ulterior agentului constatator suma datorată cu titlu de tarif de despăgubire conform art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002.

Mai mult, creditoarea nu a dovedit că înscrisul constatator al creanței sale este titlu executoriu, câtă vreme potrivit dispozițiilor art. 37 din OUG nr. 2/2001 modificată, reprezintă titlu executoriu doar procesul-verbal de contravenție care nu a fost atacat, iar în speță creditoarea nu poate face dovada faptului negativ al necontestării procesului-verbal de către debitoare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., considerând-o netemeinică și nelegală, deoarece instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, motiv prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Astfel, OG 8/2010 pentru modificarea și completarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale în România prevede în art. 8 al.3 ,,contravenientul are obligația de a achita pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei 4. Agentul constatator va face mențiunea în procesul verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art.6 al. (1) și (2) în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și va reveni acesteia ca venit extrabugetar.

Prin urmare, rezultă că tarifele de despăgubire pentru neplata rovinietei nu reprezintă creanțe fiscale, ele revenind CNADNR SA ca venituri proprii ale acesteia.

De altfel pentru aceste tarife de despăgubire, CNADNR SA emite facturi fiscale și sunt purtătoare de TVA, ceea ce nu este cazul creanțelor fiscale.

Urmărirea și încasarea acestor venituri proprii revine CNADNR SA prin Direcțiile Regionale proprii și nu organelor de urmărire fiscală.

Contravaloarea autorizațiilor speciale de transport prevăzute de OG 43/1997 constituie, ca de altfel și tariful de despăgubire prevăzut în OG 15/2002, venituri proprii ale CNADNR SA, aflate la dispoziția acesteia pentru efectuarea lucrărilor de infrastructură rutieră.

Precizează recurenta că în cazul în care soluția dată de instanța de fond ar rămâne irevocabilă, CNADNR prin DRDP C. ar fi pusă în situația de a nu-și putea îndeplini atribuțiile stabilite prin actul de înființare, din imposibilitatea încasării veniturilor proprii rezultate din contravaloarea autorizațiilor de transport, tarifelor de utilizare precum și tarifelor de despăgubire. De asemenea, ar fi pusă în situația de a nu putea respecta măsurile dispuse de către organele de control din cadrul Curții de Conturi.

Recursul nu a fost motivat in drept, fiind legal timbrat.

Intimatul debitor, legal citat, nu a depus intâmpinare.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate si a dispozițiilor legale incidente in cauza, Tribunalul constata ca acesta este fondat si urmeaza a fi admis, pentru urmatoarele considerente:

In soluționarea cererii de incuviintare a executarii silite cu care a fost investită, instanta de fond a facut aplicarea dispozitiilor de art. 39 alin. 3 din OG nr. 2/2001, reținând caracterul de creanță fiscală al tarifului de despăgubire.

Potrivit dispoz. art.39 al.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.

Se constată că texul ordonanței se referă strict la amenzile contravenționale si nu poate fi extins – astfel cum a procedat instanța de fond – asupra sumelor ce reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire.

Că este așa rezultă si din dispozitiile art.2 din Codul fiscal, care enumera expres si limitativ creanțele fiscale, iar tariful de despăgubire prev de art.8 al.3 din OG 15/2002 nu face parte din categoria acestora, nefiind calificat ca atare nici prin legea speciala.

Creantele fiscale sunt supuse procedurii de executare prevăzută de Codul de procedura fiscală, care ,,reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal”- art.1 din OG 92/2003.

Pe de altă parte, se reține de catre instanța de recurs si destinatia speciala a acestor sume, ce nu se fac venituri la bugetul de stat, ci reprezintă venituri proprii la dispozitia CNADNR.

Nu poate fi primit nici aspectul retinut de instanta de fond potrivit căruia creditoarea nu a dovedit că înscrisul constatator al creanței sale este titlu executoriu. Astfel, creditoarei nu i se poate solicita sa faca dovada unui fapt negativ, respectiv al necontestării procesului verbal de contraventie, această dovada putând-o face debitorul, pe calea unei eventuale contestații la executare.

Față de cele ce preced, constatând ca soluționarea cererii de încuviintare executare silita s-a facut de catre instanta de fond cu aplicarea gresită a legii, respectiv a dispoz art.39 al.3 din OG nr.2/2001, in temeiul dispoz art.304 pct.9 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România si va modifica incheierea pronuntata de Judecătoria Slatina in sensul că va admite cererea creditoarei si va dispune incuviintarea executarii silite a procesului verbal de contravenție, pentru suma reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire conform art.8 alin.3 din OG 15/2002, completată și modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în Calea Severinului, nr. 17, județul D., împotriva încheierii nr. 268 data de 14 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul debitor P. G. L., domiciliat în ..

Modifică încheierea nr.268/14.01.2013, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr._, în sensul că încuviințează executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție nr._ din data de 12.12.2011, emis de CNADNR SA-CESTRIN București, pentru suma reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire conform art.8 alin.3 din OG 15/2002, completată și modificată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2013 la Tribunalul O..

Președinte,

A. C. Tițoiu

Judecător,

M. I. savu

Judecător,

C. C.

Grefier,

M. R.

Red. ACT

Tehnored.BA

J.f. A.C.T.

Ex. 2/22.03.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 137/2013. Tribunalul OLT