Pretenţii. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 639/207/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 282/2013
Ședința din Camera de Consiliu de la 11 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Judecător M. V.
Judecător C. C.
Grefier D. S.
Pe rol pronunțarea recursului civil privind pe recurenta pârâtă C. I., cu domiciliul în Drăgănești- O., ., județul O., împotriva sentinței civile nr.3377/19.09.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimat reclamant D. I., cu domiciliul în Drăgănești- O., ..209, județul O., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11 martie 2013, când deliberând a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr. 3377 din 19.09.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea reclamantei D. I., domiciliată în Drăgănești -O., ..209, jud.O. împotriva pârâtei C. I., domiciliată în Drăgănești -O., ., jud.O. .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 3.440 de lei reprezentând împrumut nerestituit corespunzător sumei totale împrumutate de 800 de euro la un curs euro/leu de 4,3 lei,conform împrumuturilor din data de 21.03.2008 și din data de 22.05.2008.
S-a admis în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 2039 de lei reprezentând onorarii avocat și taxe judiciare de timbru.
În baza art.18 din OUG nr. 51/2008, a fost obligată pârâta către stat la plata sumei de 1.260 de lei reprezentând onorariu expert grafolog.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr.639 /207/2011, reclamanta D. I., a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta C. I., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să-i restituie suma de 1500 Euro la curs valutar de 4,300 lei/euro-6 450 lei, precum și la dobânda aferentă acestei sume și penalități de întârziere începând cu data scadenței sumelor împrumutate – luna august 2008, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3883/14.10.2011, a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D. I., considerând-o netemeinică și nelegală, deoarece instanța de judecată a respins acțiunea reclamantei fără a intra în analiza și cercetarea fondului cauzei și fără a administra toate probele pertinente cauzei și actelor necesare pentru o soluționare corectă și legală a cauzei.
Prin decizia civilă nr.199/14.02.2012 a Tribunalului O., a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă D. I., împotriva sentinței civile nr. 3883/14.10.2011, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. I., fiind casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 09.03.2012 sub nr._ stabilindu-se termen de judecată la data de 30.03.2012 când au fost citate părțile.
Cu ocazia rejudecării la solicitarea părților, au fost audiați martorii D. R. R. propusă de către reclamantă și N. D. la propunerea pârâtei ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosarul cauzei, instanța administrând în ședință publică și proba cu verificarea de scripte dispunând efectuarea unei expertize grafice a scrisului conform limitelor rejudecării stabilite de către instanța de recurs, lucrarea fiind depusă la dosarul cauzei la data de 14.08.2012.
La data de 20.04.2012, reclamanta a formulat o cerere intitulată memoriu prin care a adus la cunoștința instanței de judecată că a împrumutat-o pe pârâtă în trei rânduri nefiindu-i restituite aceste sume, aceasta din urmă obișnuind să se împrumute și de la alte persoane.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta D. I. susține promovând cererea de chemare în judecată că a împrumutat-o pe pârâtă cu suma totală de 1500 de Euro solicitând obligarea acesteia la restituirea ei precum și la dobânda aferentă acestei sume și penalități de întârziere începând cu data scadenței sumelor împrumutate, respectiv luna august 2008, încheind în anul 2008 cu pârâta 3 contracte de împrumut totalizând această sumă ce urma să-i fie restituită conform convenției dintre părți, până în luna august 2008.
Din concluziile raportului de expertiză grafică a scrisului instanțe reține că documentele contestate (filele 20 și 21) nu prezintă modificări de natură să schimbe sensul inițial al textului, textele celor două documente contestate (filele 20 și 21), au fost scrise de aceeași persoană, alta decât părțile din proces, semnăturile date la rubricile ,, semnătură,, pe fila 20, respectiv ,, am primit,,pe fila 21 fiind executate de pârâta C. I., fără a se putea stabili cu exactitate dacă mențiunea referitoare la felul monedei în care s-a realizat împrumutul, respectiv majuscula ,,E,, a fost sau nu scrisă de persoana care a redactat actul de la fila 22 sau a scris mențiunile de pe contrapagina filei 20.
Față de concluziile Raportului de expertiză, administrarea probei cu verificarea de scripte in data de 20.04.2012, nu este de natură să producă elemente noi sub aspect probator, peste cele evidențiate in expertiză .
Martorul D. R. R., a declarat că in anul 2008, fiica acestuia ,D. M. M., la acea vreme în vârstă de l5 ani,a fost solicitată de către pârâta C. I., să semneze un înscris ,prin care s-a atestat efectuarea unui împrumut între părțile din prezenta cauză, fără a indica suma împrumutată .
Martora N. D., a declarat că, este vecină cu pârâta și știe că aceasta din urmă a împrumutat in anul 2008 suma 300 EURO,pe care a restituit-o ,plătind inclusiv dobânda stabilită de către reclamantă, cele relatate petrecându-se înainte ca reclamanta să promoveze prezenta acțiune in instanță.
Din ansamblul probelor administrate pe parcursul celor două cicluri procesuale, instanța desprinde concluzia că, atât reclamanta cât și pârâta nu manifestă sinceritate deplină care ar fi esențială într-o justă soluționare a dosarului cauzei și în aceste condiții făcând abstracție de comportamentele procesuale ale părților și limitându-se la economia probelor din dosarul cauzei, se reține că, din moment ce înscrisurile de la filele 20 și 21 (prima judecată în fond ) au fost scrise de aceeași persoană,altele decât C. I. sau D. I.,însă semnăturile da la rubricile „semnătură”, pe fila 20 ,respectiv „am primit” pe fila 21, au fost executate de pârâta C. I. conform expertizei grafice a scrisului, pe de o parte iar pe de altă parte că, nu rezultă cu certitudine că pârâta nu a restituit primul împrumut în sumă de 300 EURO, existând totodată dubiu și in ceea ce privește persoana care a realizat majuscula „E” pe înscrisul de la fila 22 (prima judecată în fond),rezultă că suma pe care pârâta o datorează reclamantei cu titlu de împrumut de bani nerestituit este de 500 EURO, conform înscrisului de la fila 20,la care se adaugă împrumutul de 300 EURO, de la fila 21, în total 800 EURO, la echivalentul in lei a acestei sume totale fiind obligată pârâta către reclamantă.
De altfel, soluția de a nu o obliga pe pârâtă și la restituirea sumei de 800 EURO,așa cum reclamanta pretinde conform înscrisului de la fila 22, rezultă și din aspectul decurgând din aceea că, este greu de presupus că reclamanta ar fi împrumutat-o cu această ultimă sumă de 800 EURO, în condițiile în care pârâta până la acea dată nu îi restituise împrumuturile mai vechi de 300 EURO și respectiv 500 EURO.
Instanța apreciază că necesitatea întocmirii de către părți ,chiar dacă nu a fost redactat de vreuna dintre ele, a înscrisului care atestă împrumutul de 800 EURO a apărut tocmai pentru ca reclamanta să se asigure că îi vor fi restituite sumele anterioare de 800 EURO împrumutate și nicidecum un împrumut nou.
Este important de reținut și faptul că, deși reclamanta invocă cele trei înscrisuri care însumează conform motivației sale, 1600 EURO, solicită ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 1500 EURO, cu titlu de împrumuturi de bani nerestituite fără a da vreo explicație în fața instanței de judecată în legătură cu acest aspect.
Că pârâta datorează reclamantei echivalentul in lei a sumei de 800 EURO, conform înscrisurilor de la filele 20 și 21, rezultă și din comportamentul său oscilant manifestat in fața instanțelor de judecată, exprimat in aceea că ,deși susține că nu a împrumutat de la reclamantă decât 300 EURO pe care i-a restituit în întregime, recunoaște totuși că ar putea să fie obligată la restituirea a cel mult 800 lei către reclamantă ca o consecință a admiterii in parte a cererii de chemare in judecată.
Fiind admisă in parte acțiunea reclamantei, va fi admisă în parte și cererea acesteia de obligare a pârâtei la cheltuieli de judecată, taxa judiciară de timbru fiind corespunzătoare echivalentului in lei a sumei împrumutate de 800 EURO,suportând în întregime,însă onorariu de avocat ,iar in baza art.18 din OUG nr.5l/2008, va fi obligată și la plata onorariului de expert către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă C. I., considerând-o nelegală și netemeinică.
Referitor la obligarea sa la plata sumei ce a reprezentat ajutor public judiciar pentru achitarea onorariului de expertiză, se arată că soluția este nemotivată în fapt și eronat motivată în drept. Astfel, prevederile art. 19 alin. 2 din OG 51/2008 și nu ale art. 18 ofereau posibilitatea instanței de a o obliga la plata acestei sume, dar textul de lege lasă la aprecierea instanței această măsură, fără că creeze o obligație.
Referitor la cheltuielile de judecată, consideră că s-au admis pentru o sumă greșită, având în vedere atât dovezile de la dosar dar și faptul că s-a admis acțiunea pentru 1/2 din pretențiile reclamantei.
Legat de fondul cauzei, reiterează poziția sa de la primul termen conform căreia a avut o relație de împrumut cu reclamanta referitor la o sumă de 300 de euro, restituit integral, situație în care acțiunea ar trebui respinsă în totalitate. Analizând considerentele sentinței se observă că instanța de fond a dat eficiență celor două înscrisuri despre care expertiza grafică a stabilit că ar fi semnat de recurentă.
Ceea ce nu a mai observat instanța de fond este faptul că recurenta le-a contestat ca nefiind scrise de aceasta, că reclamanta afirmă că s-au încheiat într-un singur exemplar, că nu poartă nici o mențiune de recunoaștere a datoriei de către recurentă. Instanța de fond nu a analizat aceste apărări expuse prin întâmpinare, nu a observat că cele două înscrisuri nu sunt confirmate direct de nici un martor.
Nici apărările dezvoltate legat de cel de al doilea înscris nu au fost corect interpretate de instanță, în condițiile în care nu s-a înțeles ceea ce a susținut, respectiv că numai în condițiile în care nu se vor accepta ca pertinente probele referitoare la rambursarea integrală a împrumutului, să se admită acțiunea în parte pentru suma de 800 lei .
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii, motivat de faptul că probatoriile administrate nu au fost de natură să dovedească nici relația contractuală invocată de reclamantă, nici cuantumul sumelor pretinse sau nerestituirea împrumutului recunoscut de recurentă.
La data de 4 februarie 2013, D. I. a depus la dosar concluzii, solicitând respingerea recursului formulat de recurenta C. I. și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Se arată că afirmația pârâtei că ar fi achitat împrumuturile a căror existență o recunoaște, incumbă în sarcina acesteia obligația de a dovedi acest fapt juridic, având în vedere dispozițiile legale care arată că „sarcina probei se mută de la o parte la alta în funcție de afirmațiile pe care le fac în proces – art. 1169 cod civil.
Suma de 800 E la care a fost obligată pârâta rezultă din chitanța întocmită și scrisă chiar de aceasta, iar împrumutul este confirmat și de martorul Ș. I. care a fost prezent efectiv în momentul când pârâta a primit această sumă.
Concluziile raportului de expertiză au confirmat și întărit susținerile reclamantei că înscrisul defăimat de pârâta poartă semnătura și scriitura sa.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în lumina dispoz. art. 304/1 Cod proc. civilă, tribunalul constată următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs invocat, ce vizează greșita obligare a recurentei la plata sumei ce a reprezentat ajutor public judiciar, tribunalul are în vedere dispozițiile art. 19 alin 2 din OG 51/2008, potrivit cărora instanța poate dispune obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.
În cauză, recurenta pârâtă a solicitat efectuarea unei expertize grafologice, probă care a fost încuviințată de către instanță. Totodată, a formulat cerere privind acordarea ajutorului public judiciar prin scutirea de la plata taxei de expertiză, cererea sa fiind admisă.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că semnăturile de pe înscrisurile sub semnătură privată au fost executate de către recurenta pârâtă.
Prin urmare, atâta timp cât recurenta pârâta a semnat înscrisurile sub semnătură privată, solicitarea sa de expertizare a acestora de către un specialist nu a fost legitimă, astfel că, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a exercitat cererea în mod abuziv și a dispus obligarea la plata onorariului de expert către stat.
Analizând cel de-al doilea motiv de recurs, instanța constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele care urmează a fi expuse:
Intimata reclamantă a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 2247 lei (747 lei taxă judiciară de timbru fond și recurs și 1500 lei onorariu avocat). Dar cererea sa a fost admisă în parte, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 276 Cod proc.civ, aceasta este îndreptățită ca aceste cheltuieli să-i fie restituite în măsura admiterii pretențiilor sale. Prin urmare, cum prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea sumei de 1500 euro, iar instanța a admis solicitarea doar pentru suma de 800 euro, cheltuielile de judecată urmează să fie stabilite la suma de 1123, 5 lei.
Prin ultimul motiv de recurs, legat de fondul cauzei, recurenta critică faptul că instanța de fond a dat eficiență celor două înscrisuri sub semnătură privată cărora, în opinia acesteia, nu le putea fi dată putere probatorie, deoarece nu îndeplinesc condițiile de validitate prevăzute de lege.
Relativ la acest aspect, tribunalul reține că, cele două înscrisuri sub semnătură privată, constatând obligații unilaterale, ar fi trebuit, potrivit, dispozițiilor art. 1180 Cod civil, să fie scrise, în întregime de către recurenta pârâtă, ori aceasta să fi menționat la finele acestora, mențiunea „bun și aprobat” sau o alta echivalentă, fiind necesar, totodată ca la sfârșit să se arate în litere suma sau câtimea lucrurilor.
Analizând cele două înscrisuri sub semnătură privată din această perspectivă, instanța reține că acestea nu îndeplinesc cerințele prevăzute de textul de lege menționat, în sensul că acestea nu au fost scrise de către recurentă și nici nu cuprinde formula arătată mai sus.
Sancțiunea nerespectării formalităților prevăzute de art. 1180 cod civil este aceea că cele două înscrisuri nu sunt valabile ca înscrisuri sub semnătură privată. Cu toate acestea, valabilitatea obligației unilaterale nu este afectată, ceea ce înseamnă că cele două înscrisuri pot fi dovedite prin alte mijloace de probă, însuși acestea putând valora început de dovadă scrisă.
Analizând hotărârea recurată, tribunalul reține că instanța de fond a considerat cele două chitanțe ca un început de dovadă scrisă, completându-le, pe cale de consecință, cu proba cu martori, astfel că acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Față de considerentele expuse, tribunalul constată că recursul este fondat pentru motivul referitor la cheltuielile de judecată astfel că, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod proc.civ, acesta urmează a fi admis, cu consecința modificării sentinței în sensul obligării recurentei – pârâte la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1123, 5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. I., cu domiciliul în Drăgănești- O., ., județul O., împotriva sentinței civile nr.3377/19.09.2012, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimat reclamant D. I., cu domiciliul în Drăgănești- O., ..209, județul O..
Modifică sentința în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1123,5 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.03.2013.
Președinte, M. R. H. judecător delegat TRibunalul D. | Judecător, M. V. | Judecător, C. C. |
Grefier, D. S. |
Red.MVTehnored.CM
Jf:M.M.
Ex.2/18.04.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 137/2013.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 03-06-2013, Tribunalul OLT → |
|---|
