Pretenţii. Hotărâre din 18-03-2013, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 13055/311/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 308/2013
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Judecător M. R. H.
Grefier D. S.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul reclamant C. C., cu domiciliul in S., ..4, ., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata parată .,cu sediul in S., ., ., ., având ca obiect pretentii
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant C. C., personal și asistat de avocat M. N., pentru intimata pârâtă . se prezintă avocat C. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la semnarea cererii de recurs de către recurentul reclamant C. C., identificat cu CI . nr._.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța acordă cuvântul părților asupra probatoriilor.
Avocat M. N., pentru recurentul reclamant, C. C., invederează instanței că nu mai are alte probe de solicitat, cereri de formulat sau excepții de invocat.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Avocat C. D., pentru intimata pârâtă ., invederează instanței că nu mai are alte probe de solicitat, cereri de formulat sau excepții de invocat.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și declarația privind veniturile realizate de recurentul reclamant, depus la acest termen de judecată.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în temeiul art. 167 cod procedură civilă
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat M. N., pentru recurentul reclamant, C. C., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, motivat de faptul că instanța de fond ar fi putut aprecia ca plata modalitatea sau începutul de dovadă la care se face referire dacă acestea se regăseau și erau coraborate cu registrele financiar contabile ale societății.
Avocat C. D., pentru intimata pârâtă ., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 16.11.2011 reclamantul C. C. a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 17 476,95 lei reprezentând 12 440 c/v chirie pentru perioada 2008-2011; 477, 39 lei c/v utilități - gaze naturale;409,81 lei c/v utilități-apa canal, 439, 75 lei c/val. utilități –energie electrică, reactualizarea debitului la data plătii efective, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că intre el si pirita a fost încheiat contractul de locațiune din data de 10.12.1999 prelungit prin acte adiționale, iar în conformitate cu prevederile contractului chiriașul avea obligația plății chiriei convenite si a utilităților conform contractelor pe care acesta le-a încheiat în nume propriu.
S-a mai arătat că prin actul adițional din data de 23.01.2002 s-a convenit micșorarea chiriei de la 500 Euro la 80 Euro lunar și că pirita si-a achitat integral obligațiile până in luna octombrie 2008 după care nu a mai achitat nici chiria si nici utilitățile de care a beneficiat in spațiul închiriat situat în S., ., jud. O..
Totodată, s-a precizat că în cursul lunii mai 2011 pârâta a părăsit spațiul fără sa îi transmită notificare în acest sens, iar la preluarea spațiului pârâtul a constatat o . degradări si lipsuri din acesta constând in acoperiș si pereți degradați, obiecte de inventar - bucătărie dispărute si distruse.
De asemenea, la data preluării imobilului s-a constatat ca o . obligații către furnizorul de utilități nu fuseseră achitate, reclamantul fiind obligat sa achite in locul piritei debitele restante pentru a putea sa îi fie reluată furnizarea de energie electrica, gaze, apa - canal.
În fine, s-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 7201 Cod proc civila a transmis repetate notificări si convocări la conciliere, pârâta refuzând primirea.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1777 și următoarele Cod civil.
În susținerea cererii la dosarul cauzei au fost depuse copii de pe notificare, contract de închiriere, act adițional la contract, factura și chitanțe către apa, gaze și energie electrică.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că suma de 477,39 lei - contravaloare gaze naturale, arată reprezintă regularizări pentru perioada 21.04._11, factura fiind emisa la data de 14.06.2011, deci reprezintă contravaloarea unui consum de gaze naturale pentru o perioada in care .. nu mai funcționa in acest spațiu (de la data de 31.03.2011), iar suma de 409,81 lei contravaloare apa-canal, reprezintă contravaloarea consumului de apă echivalentul a 4 (patru) facturi:_ și_/31.03.2011,_/29.04.2011 și_/31.05.2011, în condițiile în care pârâta își asuma numai contravaloarea facturilor emise pana la data de 31.03.2011, data la care a părăsit spațiul închiriat, încheind în acest sens contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 595/06.04.2011 pentru spațiul din ., .-a mutat în urma Adresei din 07.03.2011 emisa de reclamant.
Referitor la suma de 439.75 lei reprezentând contravaloare utilități energie electrica s-a arătat că privește un consum de energie electrică de care nu a beneficiat .., având in vedere data la care a părăsit spațiul.
În ceea ce privește obligarea la plata sumei de 12.440 lei reprezentând contravaloare chirie pentru perioada 2008- 2011 s-a arătat că prin Actul Adițional la Contractul de închiriere a spațiului s-a stabilit căîncepând cu data de 23.01.2002 sa plătească o chirie lunara de 80 USD (si nu 80 EUR), iar intre C. Iliuta V., administrator al .. si reclamant exista o relație apropiata de rudenie, respectiv cumnați, fapt ce a determinat ca pentru plata lunara a chiriei sa nu încheie un înscris care sa dovedească aceasta plata, aceasta fiind si solicitarea reclamantului care de fiecare data când primea contravaloarea chiriei și îi solicita semnarea unui tabel cu chiria lunara primita, refuza invocând gradul de rudenie apropiat dintre ei.
Pârâta a mai arătat că reclamantul solicita plata chiriei pe perioada 2008- 2011 (suma pe care in mod eronat o calculează la valoarea de 12.440 lei, ea fiind de fapt 7.680 lei având în vedere valoarea chiriei de 80 USD/luna), însă s-a precizat că reclamantul a primit pentru această perioadă cu titlul de chitie o sumă ce depășește cu mult suma datorată de 7.680 lei, pârâta achitând lunar o sumă ce echivala cu 500 USD și nu 80 USD cum era menționat în actul adițional.
S-a apreciat că acesta a primit cu titlu de sume necuvenite o suma de 8.270 lei, deoarece în realitate în perioada martie 2010- martie 2011 reclamantul a primit de la .. suma de 15.950 lei.
S-a susținut de asemenea că prin notificarea din 11.03.2011, pârâta a solicitat reclamantului sa se prezinte la conciliere directa la sediul societății la data de 28.03.2011, însă acesta nu a dat curs acestei notificări si având in vedere cererea acestuia din data de 07.03.2011 prin care îi soma sa părăsească spațiul începând cu data de 31.03.2011, pârâta a dat curs acestei cereri iar procesul verbal de predare a spațiului nu s-a încheiat deoarece reclamantul nu s-a prezentat la data de 28.03.2011 pentru predarea spațiului.
În drept au fost invocate dispoz. art.115-118 C.p.civ.
În cursul procedurii, pentru soluționarea cererii a fost administrată proba cu înscrisuri (sens în care au fost depuse la dosar Notificarea din 11.03.201 I emisa de ..; adresa emisa de către reclamantul C. C. la data de 07.05.2011; copie xerox facturi si chitanțe ,copie Contract nr. 595/06.04.201 1 privind furnizarea apa potabila si canalizare ; C. Contract închiriere nr. 01.04.201 1 pentru spațiul din .. . interogatoriul reclamantului, precum și proba testimonială, fiind audiați în acest sens martorii L. S., I. M., propuși de reclamant și G. M. E., propus de pârâtă și însușit de reclamant.
Prin sentința civilă nr._/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta .. S., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente în speță, Judecătoria o găsește neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și a răspunsurilor la interogatoriu date de reclamant rezultă că perioada vizată de reclamant este noiembrie 2008 – martie 2011, deoarece în cererea de chemare în judecată s-a susținut că până în octombrie 2008 obligațiile de plată au fost achitate (fila 3), iar în răspunsul la interogatoriu s-a arătat că spațiul a fost eliberat la 31.03.2011 (fila 50 – întrebarea nr. 8 și 12).
Pentru această perioadă, reclamantul susține că pârâta datorează 12.440 lei c/v chirie; 477,39 lei c/v gaze naturale; 409,81 lei c/v apa-canal și 439,75 lei c/v energie electrică.
În ceea ce privește plata chiriei, Judecătoria a reținut că prin actul adițional la contractul de închiriere (fila 8) s-a stabilit caîncepând cu data de 01.01.2002 pârâta să plătească o chirie lunara de 80 USD, astfel că pentru perioada vizată (noiembrie 2008 – martie 2011), pârâta trebuia să plătească suma totală de 2.320 USD (80 USD x 29 luni), echivalent a 7.680 lei.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză (filele 57, 58, 64 și 67) coroborate cu tabelul întocmit de pârâtă privind plățile efectuate (fila 69), rezultă faptul că această sumă a fost integral achitată.
Astfel, martorii au arătat că între reclamant și administratorul societății pârâte a fost o relație apropiată (ei fiind chiar cumnați), motiv pentru care reclamantul venea în spațiul închiriat (unde pârâta își desfășura activitatea comercială – cu specific de bar) și ridica sumele de bani datorate cu titlu de chirie direct de la angajații pârâtei (barmani de serviciu).
Această modalitate de plată s-a păstrat pe toată perioada de derulare a contractului, reclamantul ridicând de la angajații pârâtei sume care totalizau lunar cca. 2.000 lei (filele 64, 67), bani care fie erau lăsați în mod expres de către administratorul pârâtei, fie erau luați din încasări, din dispoziția aceluiași administrator (fila 67).
Aceeași situație de fapt rezultă și din tabelul întocmit de societatea pârâtă în care sunt trecute plățile efectuate în perioada martie 2010 – februarie 2011 (fila 70), tabel în care fiecare din angajații pârâtei au semnat în dreptul sumei achitate reclamantului, suma totală rezultată în această perioadă fiind de 15.950 lei.
Pentru aceste motive capătul de cerere privind plata chiriei restante se dovedește a fi neîntemeiat, motiv pentru a fost respins.
În ceea ce privește plata utilităților, reclamantul a susținut că acestea au fost achitate integral până la data de 01.01.2011, astfel că restanțele de plată ar fi pentru perioada 01.01.2011 – 31.03.2011 (data la care pârâta a părăsit spațiul.
În susținerea acestui capăt de cerere s-au depus la dosar trei bonuri fiscale și două facturi.
Verificând aceste înscrisuri, Judecătoria a constatat că acestea nu fac dovada că sumele plătite de reclamant sunt pentru utilități de care pârâta ar fi beneficiat în perioada 01.01.2011 – 31.03.2011.
Mai exact suma plătită la Compania de A. O. S.A. (409,81 lei – fila 10), reprezintă contravaloarea a 4 facturi (_,_/31.03.2011,_/29.04.2011 și_/31.05.2011), însă reclamantul nu a făcut dovada ce reprezintă fiecare din aceste facturi care nu au fost depuse la dosar, deși i s-a admis acestuia proba cu înscrisuri.
În aceste condiții, mai ales că pârâta a părăsit spațiul la data de 31.03.2011, Judecătoria a constatat că reclamantul nu a făcut dovada celor susținute, deși avea această obligație conform art. 1169 C. civ.
De asemenea, în ceea ce privește suma plătită GDF SUEZ ENERGY S.A. (477,39 lei - contravaloare gaze naturale), după cum se poate constata din factura care stă la baza plății emisa la data de 14.06.2011 (fila 11), aceasta reprezintă regularizări pentru perioada 21.04._11, vizând deci o perioadă ulterioară datei la care pârâta a părăsit spațiul.
În fine, în ceea ce privește suma de 439.75 lei solicitată ca restanță de plată pentru energie electrica consumată de pârâtă (în perioada 01.01.2011 – 31.03.2011, așa cum s-a reținut anterior), situația este aceeași, dat fiind faptul că la dosar s-a depus o chitanță de plată în sumă de 2.64,49 lei din 24.06.2011, pentru o factură emisă la aceeași dată, când pârâta părăsise deja spațiul închiriat.
În lipsa unei facturi detaliate din care să rezulte ce reprezintă această sumă de 2.64,49 lei, se impune aceeași soluție de respingere a cererii, dat fiind faptul că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale.
Pentru aceste motive nici capetele de cerere privind plata utilităților nu se dovedesc a fi întemeiate, motive pentru care cererea reclamantei a fost respinsă în întregime.
În ceea ce privește cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, Judecătoria o găsește neîntemeiată, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că pârâta ar fi efectuat cheltuieli necesitate de soluționarea prezentei cauze.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul reclamant C. C., considerând-o netemeinică și nelegală, raportat la dispoz. art. 304 pct. 7 și 9 C.p.civ.
S-a arătat că hotărârea este întemeiată pe motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Astfel, instanta de fond apreciază ca dovada pertinenta a plății c/val. chiriei solicitate, este un înscris intitulat tabel ce face dovada plății chiriei de către intimată. Se susține că în baza înscrisului intitulat tabel semnat de salariații acesteia în care se înscriau diverse sume ce s-ar fi plătit, ar face dovada îndeplinirii obligației în condițiile în care acel înscris a fost întocmit pro cauza și în condițiile în care, având în vedere că pârâta este societate comercială nu poate face dovada din punct de vedere fiscal și al reglementărilor contabile că a fost efectuată o plată din patrimoniul intimatei. Este evident că dovada plății nu se putea face, având în vedere situația juridică a părților, decât pe baza unei chitanțe eliberată și întocmită în raport de reglementările contabile.
S-a arătat că, a admite ca document de plată și eliberator de obligație ce emana de la o societate comercială orice înscris încheiat și întocmit pro cauza și de persoane ce nu au atribuțiuni de reprezentare a societății sau de angajare materială a acesteia, înscris ce intra în sfera ilicitului fiscal, ar duce în mod greșit la concluzia libertății de exercitare a activității comerciale cu încălcarea reglementărilor speciale în materie și imperative și a căror nerespectare atrage răspunderea societății comerciale.
Arată că se putea da o apreciere acelui înscris care ar fi putut avea caracterul unui început de dovadă, numai dacă intimata prezenta documentele financiare contabile și registrele societății în care s-ar fi regăsit descărcate plățile ce se susțin a fi făcute către recurent și care trebuiau regăsite în bilanțul contabil la capitolul cheltuieli, o astfel de soluție este o evidentă ocrotire a atitudinii de evaziune fiscală ce se putea face de către intimată.
Mai arată că, ar fi putut fi apreciată ca plată modalitatea sau începutul de dovada de care face vorbire instanța de fond numai dacă acestea se regăseau și erau coroborate cu registrele financiare contabile ale societății.
In ceea ce privește înlăturarea pretențiilor solicitate cu titlu de utilități ce au beneficiat intimatei, arată că instanța este într-o totală eroare întrucât, deși plățile au fost efectuate după eliberarea spațiului ele reprezintă conform facturilor prestații aferente perioadei în care acesta a avut posesia și folosința efectivă a spațiului nefiind relevantă data plății.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 299 și urm. C.p.civ.
Intimata parată . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În fapt, a arătat că din analiza actelor depuse de reclamant cu privire la plata utilităților, rezultă că facturile invocate se referă la perioada după care au eliberat spațiul închiriat, conform, notificării înaintate de către reclamant la data de 07.03.2011, acest fapt fiind confirmat de acesta și prin răspunsul la unele întrebări din interogatoriu, din dosarul de fond.
Cu privire la achitarea chiriei, din probele administrate a rezultat că prim actul adițional la contractul de închiriere s-a stabilit că începând cu data de 01.01.2002 cuantumul chiriei să fie de 800 USD iar din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultat că această sumă a fost achitată într-un cuantum mult mai mare decât cel datorat, reclamantul venea în spațiul închiriat șu ridica banii pentru chirie direct de la angajatul societății, ridicând lunar sume care totalizau cca. 2000 lei., echivalentul a 500 euro lunar.
Faptul că recurentul reclamant a încasat în mod necuvenit sume nedatorate, a fost dovedit prin martorii audiați în cauza, care au confirmat că acesta a primit lunar cca. 500 euro în loc de 80 USD, sume pe care și le-a însușit în mod nelegal, practic prin șantaj în sensul că amenința pe administratorul societății cu evacuarea în cazul în care nu va plăti aceste sume cu titlul de chirie, sume pentru care acesta niciodată nu a plătit impozitul pe venitul realizat din închirierea unui spațiu comercial.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 115-118 C.p.civ.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 304 pct. 9 C.. și art.3041 C.:
In ceea ce priveste primul motiv de recurs invocat, in sensul ca instanta de fond a apreciat ca s-a facut dovada platii chiriei pe perioada solicitata printr-un tabel semnat de salariatii intimatei nin care se inscriau diverse sume ce s-ar fi platit recurentului, Tribunalul apreciaza ca acesta a dat o interpretare gresita motivarii in fapt ce se regaseste in considerentele sentintei criticate.
Astfel, retinand ca s-a facut dovada platii chiriei pe perioada noiembrie 2008-martie 2011, instanta de fond si-a motivat solutia pe baza depozitiilor martorilor audiati in cauza coroborate cu tabelul intocmit de intimata si care atesta platile facute de aceasta recurentului.
Asadar, instanta de fond nu si-a intemeiat solutia exclusiv pe inscrisul respectiv, ci pe ansamblul materialului probator administrat in cauza.
Potrivit art.1191 alin.1 din C.civ. de la 1864 aplicabil in speta, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decît sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.
Conform alin.2, nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei.
De asemenea, alin.3 al aceluiasi text de lege, arata ca părțile însă pot conveni ca și în cazurile arătate mai sus să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună.
Conform dispozitiilor art.1198 din C.civ. de la 1864, acele reguli nu se aplică însă totdeauna cînd creditorului nu i-a fost cu putință a-și procura o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde la:
1. la obligațiile care se nasc din cvasicontracte și din delicte sau cvasidelicte;
2. la depozitul necesar, în caz de incendiu, ruină, tumult sau naufragiu, și la depozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag; despre toate acestea judecătorul va avea în vedere calitatea persoanelor și circumstanțele faptului ;
3. la obligațiile contractate în caz de accidente neprevăzute, cînd nu era cu putință părților de a face înscrisuri ;
4. cand creditorul a pierdut Titlul ce-i servea de dovadă scrisă, din o cauză de forță majoră neprevăzută (C. civ. 986 și urm., 1083, 1473, 1620 și urm.)
Jurisprudenta a adaugat acestor cazuri si imposibilitatea morala de preconstituire a unui inscris, imposibilitate e rezulta si din raporturile intre afini, situatie ce se regaseste in speta.
Asadar, instanta de fond si-a intemeiat solutia pe depozitiile acestor martori care se coroborau cu tabelul depus de intimata la dosarul cauzei si nu doar pe inscrisul despre care face vorbire recurentul, procedand in mod legal la administrarea probei cu martori, potrivit dispozitiilor legale precitate.
In plus, Tribunalul retine ca instanta de fond ar fi putut sa-si intemeieze solutia data acestui capat de cerere exclusiv pe depozitiile martorilor, care se coroborau sub acest aspect.
In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, Tribunalul apreciaza ca si acesta este neintemeiat.
Potrivit art.1169 C.civ. de la 1864, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Desi a sustinut ca intimata ii datoreaza suma de 477,39 de lei c/v utilitati-gaze naturale, 409,81 de lei c/v utilitati-apa canalizare, 439,75 de lei utilitati-energie electrica, recurentul, prin intermediul inscrisurilor depusec la dosarul cauzei nu a reusit sa faca dovada sustinerilor sale.
Astfel, din chitanta . CAO, nr._, reiese ca s-a incasat suma de 409,81 de lei reprezentand contravaloarea a patru facturi emise incepand cu data de 31.03.2011.Tribunalul retine, pe de o parte, ca acest inscris nu face dovada ca recurentul este cel care a achitat aceasta suma de bani, datoria fiind incasata in numele societatii intimate, iar pe de alta parte, chiar daca ar fi achitat-o, nu se poate stabili doar pe baza acestei chitante ca facturile respective vizeaza sume datorate pentru perioada in care intimata a utilizat spatiul inchiriat.
De asemenea, factura . nr._/14.06.2011, atesta ca a fost achitata o suma de bani cu titlu de regularizare pe perioada 21.04._11, perioada in care intimata nu mai utiliza spatiul inchiriat, chiar recurentul recunoscand la interogatoriu ca intimata a parasit spatiul in luna aprilie.
Nici chitanta cu nr._/24.06.2011 nu face dovada titlului cu care suma a fost platita, a celui care a achitat-o si nici a perioadei pentru care era datorata.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa respinga recursul ca neintemeiat.
In baza art.274 cpc, va fi obligat recurentul la plata catre intimata a sumei de 500 de lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant C. C., cu domiciliul in S., ..4, ., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, in contradictoriu cu intimata parată .,cu sediul in S., ., ., ., ca nefondat.
Obligă recurentul reclamant la plata către intimat pârâtă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 18.03.2013.
Președinte, M. V. | Judecător, C. C. | Judecător, M. R. H. |
Grefier, D. S. |
Red.CC
Tehnored.IM/CC
Jf:D.L..
Ex.2/26.05.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Succesiune. Decizia nr. 185/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
