Contestaţie la executare. Decizia nr. 933/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 933/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 933/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 933/2015
Ședința publică de la 18 noiembrie 2015
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător M. I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare D.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 4852 din data de 11 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul N. I., domiciliat în Slatina, ., județul O., având ca obiect- contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin motivele de apel s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, având în vedere că dosarul se află în stare de soluționare și ținând seama și de solicitarea de judecare în lipsă, reține cauza pentru soluționarea apelului promovat.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4852 din data de 11 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., în contradictoriu cu intimatul N. I..
S-au anulat actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 474/E/2014, de B. D. D. M..
A fost obligată contestatoarea DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O. să plătească B. D. D. M. suma de 63 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înaintarea dosarului execuțional.
S-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub număr de dosar_, contestatoarea DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O. în contradictoriu cu intimatul N. I. a formulat contestație împotriva actelor de executare silită emise de Biroul Executorului Judecătoresc D. D. M. în dosarul execuțional nr. 474/E/2014 (înștiințarea din 26.05.2014, incheierea 26.05.2014 si somația din data de 26.05.2014), solicitând anularea tuturor formelor de executare, ca urmare a faptului ca nu s-a urmat procedura stabilita prin lege privind restituirea unor sume de bani de la bugetul statului, solicitând totodată suspendarea executării silite, in temeiul art. 718 noul cod procedura civila, pana la soluționarea contestației la executare.
In motivarea cererii contestatoarea a arătat că intimatul a solicitat în anul 2010 calculul Taxei pe poluare pentru autovehicule în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2008, in vederea înmatriculării pe teritoriul României a unui autoturism FORD.
Administrația Finanțelor Publice Slatina (in prezent AJFP O.) a întocmit Decizia de calcul, din care a rezultat suma de plată reprezentând Taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de 2560 lei, sumă ce a fost achitată de intimat cu chitanța nr. TS6 nr._/26.10.2010.
La data de 18.02.2013, petentul a solicitat la organul fiscal restituirea sumei pe care a achitat-o cu titlu de taxă de poluare, cerere ce a fost soluționată nefavorabil. Împotriva acestui refuz, intimatul a formulat contestație ce a fost înregistrată pe rolul Tribunalul O. sub nr._ . Prin Sentința nr. 2551/18.09.2013 Tribunalul O. a admis cererea si a dispus restituirea sumei de 2560 lei. Administrația Finanțele Publice Slatina (în prezent AJFP O.) a formulat recurs împotriva aceste sentințe ce a fost respins de Curtea de Apel C. prin Decizia nr.256/15.01.2014.
Prin actele de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc D. D. M., a fost somată Administrația Județeană Finanțelor Publice O. în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 2551/18.09.2013 pronunțata de Tribunalul O. in dosarul nr._, definitiva prin decizia nr. 256/15.01.2014, pronunțata de Curtea de Apel C., privind pe reclamantul N. I..
Prin încheierea din 26.05.2014 întocmită de Biroul Executorului Judecătoresc D. D. M. s-au stabilit cheltuielile de executare silita in cuantum total de 899.44 lei, iar prin somația emisa in data de 26.05.2014 se solicita achitarea sumei de 3459,44 lei, reprezentant 2560 lei - despăgubiri stabilite prin titlu executoriu, 899,44 lei - cheltuieli de executare, din care 317,44 lei onorariul executorului judecătoresc
Contestatoarea afirmă că actele de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc D. D. M. sunt nelegale, având in vedere următoarele considerente:
Solicitarea creditorului este neîntemeiata, acesta având obligația, fiind vorba de o instituție bugetara, de a solicita plata voluntara a sumei de 2560 lei, reprezentând taxa pe poluare.
Creditorul urmăritor, nu a urmat procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget ci a preferat să se adreseze executorului judecătoresc, considerând că executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge - cu concursul instituțiilor competente în acest sens - pe debitorul său, care nu-și execută de bună-voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit.
În opinia contestatoarei, creditorul avea obligația să urmeze, pentru a obține pe calea executării voluntare creanța sa, procedura reglementată de O.G. nr. 92/2003 si Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1899/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 2005.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. f și alin. 9 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor, aprobându-se prin ordin al ministrului finanțelor publice.
Prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1.899/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 5 ianuarie 2005, s-a reglementat o procedură legală de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal (procedura ce a fost reiterata si in cuprinsul Legii nr. 9/2012).
Această procedură prevede că restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, cererea de restituire trebuind să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, sa cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte ca aceasta nu este datorată la buget.
Se mai arată că cererea de restituire trebuie să fie însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdictionale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.
Or, în raport de aceste dispoziții legale ale O.G. nr. 92/2003 și Ordinului nr. 407/29.03.2013, se constată că legiuitorul și-a manifestat voința în sensul instituirii unei proceduri obligatorii de urmat în situația în care prin hotărâri judecătorești s-a dispus restituirea unor sume achitate la buget.
Astfel, în raport de prevederile legale prezentate, se desprinde concluzia că beneficiarul unui astfel de titlu executoriu nu are un drept de opțiune între a apela la procedura de restituire mai sus descrisa sau la cea a executării silite, acesta având obligația de a se conforma acestor dispoziții legale și de a depune o cerere de restituire, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o în cauză.
Nu se poate reține că, prin instituirea acestei proceduri speciale de restituire, legiuitorul a avut intenția de a se sustrage de la executarea de bună-voie a titlurilor executorii emise ca urmare a derulării unor proceduri judiciare. Eludând aceste dispoziții legale, creditorul a înfrânt prezumția bunei-credințe care este aplicabilă tuturor persoanelor, inclusiv instituțiilor și autorităților publice.
Prin instituirea unei proceduri de restituire, scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela al evitării unei executări silite și al punerii în executare de bună-voie, cu celeritate și fără costuri suplimentare, a hotărârilor judecătorești prin care se stabilesc drepturi de creanță trebuie restituite de la bugetul de stat.
Mai mult, nu se poate reține că simpla formalitate a depunerii unei astfel de cereri la organul fiscal competent este de natură să aducă atinge dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât nu presupune niciun cost suplimentar celor efectuate în procedura judiciară din partea intimatului.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă procesului civil, în accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greec 19 March 1997, § 40). Statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficient din punct de vedere normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no._/01, § 84, 7 iunie 2005).
De asemenea, in susținerea cererii sale, contestatoarea invoca si faptul ca, actele de executare silita fiind emise fata de o instituție publica, este necesar a se tine cont si de dispozițiile OG. 22/2002, ordonanța prin care sunt instituite anumite limite ale executării (respectiv condiții), precum si termene de respectat, in sensul ca executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget in acest scop, asupra titlului de cheltuieli din bugetul la care se încadrează obligația de plata respectiva .
F. de cele menționate, contestatoarea susține că plata sumelor reprezentând taxa pe poluare, obținute in baza hotărârilor judecătorești definitive, se face voluntar, in baza procedurilor menționate, la simpla solicitare a creditorilor, fara a fi necesara o procedura executională prin executor judecătoresc.
De asemenea, in temeiul art. 718 alin.1 din noul cod de procedură civila, având in vedere cele mai sus invocate, contestatoarea solicita suspendarea executării silite pana la soluționarea irevocabila a prezentei contestații.
Invoca prevederile art.669 pct (4) din Codul de procedura civila si art.7 din OG 22/2002 și considera îndeplinita condiția urgentei, justificata de implicațiile financiare ale punerii in executare a unei garanții de execuție, iar scopul urmărit este prevenirea unei pagube iminente pe care masurile de punere in executare o provoacă.
In drept, au fost invocate dispozițiile ari 711- 719, din noul codul de procedura civila.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri ( f.5-21)
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 201 C.pr.civ, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiata si menținerea formelor de executare, ca fiind îndeplinite cu respectarea dispozițiilor legale.
In fapt, arată că la data de 18.02.2013 a solicitat contestatoarei restituirea sumei pe care a achitat-o cu titlul de taxa de poluare, iar cererea sa a fost soluționată nefavorabil.
S-a adresat instanței de judecata, iar prin sentința nr. 2551/18.09.2013 Tribunalul O. a admis cererea sa si s-a dispus restituirea sumei de 2560 lei. Sentința a fost atacata cu recurs, iar Curtea de Apel C. a respins recursul formulat de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, astfel că sentința nr. 2551/18.09.2013 a rămas definitiva prin Deciza nr. 256/15.01.2014 a Curții de Apel C..
Precizează că după rămânerea definitiva a sentinței nr. 2551/18.09.2013 s-a adresat contestatorului, cu cererea nr. 8775/6.02.2014, solicitând restituirea sumei plătita cu titlu de taxa de poluare, tot la aceeași data fiind formulate cereri si de alte persoane pe care le cunoștea si care au primit in 30 de zile banii.
Intimatul susține că nu a primit suma solicitata si in aceste condiții s-a deplasat la ANAF, unde a solicitat relații cu privire la întârzierea plații. Aici a fost informat ca in câteva zile va primi banii dar acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece la data de 1.04.2014, prin înștiințarea nr. 8775/1.04.2014 a fost informat ca îi vor fi aplicate dispozițiile OUG nr. 8/2014, in sensul ca suma îi va fi restituita in 5 ani calendaristici.
Precizează că în cuprinsul acestei ordonanțe se menționează ca dispozițiile sale se aplica titlurilor executorii pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita.
Ori, după cum se poate observa, cererea sa prin care a solicitat ANAF executarea titlului executoriu a fost formulata la data de 6.02.2014, iar Ordonanța de Urgenta nr. 8/2014 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 151/28.02.2014, concluzionând că la data demarării procedurii de executare a titlului său nu exista respectiva Ordonanța si procedurile acesteia nu îi erau opozabile, pentru ca legea nu retroactiveaza .
In aceste condiții s-a adresat B. D. D. care a demarat procedura de executare cu respectarea legii având in vedere refuzul nejustificat al contestatoarei de a executa titlul reprezentat de sentința nr. 2551/18.09.2013.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 250 C.proc. civ.
La rândul său, contestatoarea AJFP O. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele de fapt și de drept expuse în cererea introductivă.
Urmare a adresei emise de instanță, la data de 16.09.2014, contestatoarea a depus precizare de acțiune, prin care a arătat că înțelege să conteste și Încheierea nr._/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, privind încuviințarea executării silite.
Prin încheierea de ședință din data de 23.10.2014, referitor la excepția lipsei calității procesuale a B., instanța a constatat că nu se impune discutarea acesteia, întrucât B. nu a fost conceptat și citat în cauză, în calitate de intimat.
Prin încheierea de ședință din data de 06.11.2014, pentru considerentele arătate în cuprinsul său, instanța a admis excepția de tardivitate a cererii de completare a acțiunii, prin care contestatoarea a precizat că înțelege să conteste și Încheierea nr._/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, dispunându-se totodată suspendarea cauzei, potrivit art. 242 C.pr.civ.
Prin Decizia nr. 76/11.03.2015, Tribunalul O. a admis recursul declarat împotriva încheierii de suspendare, pe care a casat-o, dispunându-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 12.05.2015.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar și a solicitat înaintarea actelor execuționale îndeplinite în dosarul execuțional nr. 474/E/2014 al B. D. D. M..
Analizând prezenta contestație la executare, în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța de fond a constatat și a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 2551/18.09.2013, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 256/15.01.2014 a Curții de Apel C., s-a admis acțiunea formulată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, dispunându-se restituirea taxei pe poluare în cuantum de 2.560 lei, cu dobânda legală calculată de la data achitării taxei – 26.10.2010 și până la data restituirii.
Prin cererea înregistrată la data de 06.05.2014, pe rolul B. D. D. M., intimatul a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 2551/18.09.2013, formându-se dosarul execuțional nr. 474/E/2014, astfel că ulterior, prin Încheierea nr._/08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită privind pe creditorul N. I. în contradictoriu cu debitoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA a titlului executoriu, fiind autorizat creditorul să treacă la executarea sumei de 2.560 lei, cu titlu debit, la care se adaugă dobânda legală, precum și a cheltuielilor de executare.
Prin Încheierea din data de 26.05.2014, B. D. D. M. a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 899,44 lei, în dosarul execuțional nr. 474/E/2014, iar prin somația emisă la data de 26.05.2014 executorul judecătoresc a somat debitoarea să achite creditorului, în termen de o zi, suma de 3459,44 lei, reprezentând debit neachitat și cheltuieli de executare.
Ulterior, B. D. D. M. a trecut la executarea silită, prin înființarea popririi pe conturile deținute de debitoare la TREZORERIA MUNICIPIULUI SLATINA.
În raport de situația de fapt reținută mai sus, instanța de fond a retinut că potrivit dispozițiilor art. XV din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 8 din 26 februarie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare publicată în Monitorul Oficial Nr. 151 din 28 februarie 2014, intrată în vigoare la această dată:
(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).
(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(6) Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
(7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) - (6)."
Așadar, la data formulării cererii de încuviințare a executării silite, era în vigoare prezenta lege care stabilește modalitatea de executare a sumei de bani acordate intimatului prin sentința civilă mai sus menționată.
Prin urmare, instanța a constatat, în acord cu susținerile contestatoarei, că nu se poate trece la executarea silită prin intermediul executorului judecătoresc, având în vedere faptul că s-a stabilit că orice procedură de executare silită este suspendată de drept pe parcursul termenului stabilit de lege.
Mai mult, instanța a apreciat că dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. D. fiind faptul că executarea silită constituie o parte integrantă a unui proces civil, art. 6 protejează și dreptul de acces la executarea silită ( CEDO, Cauza Ulger c. Turciei,_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. și D. c. României ,_/00).
Insă, instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigențelor art. 6 (cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
În speță, instituția debitoare nu a refuzat executarea silită, așa cum se susține prin întâmpinare, însă a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și, prin aceasta, finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporțională cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG 8/2014 nu neagă dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei, având în vedere că titlul executoriu urmează a fi executat anual, în cinci tranșe.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere dreptului creditorului, de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului și argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel că sunt incidente dispozițiile convenției europene.
În plus, dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunului constituit de creanța împotriva statului nu este negat, nu îi este atinsă substanța, așa încât sentința ce reprezintă titlu executoriu nu rămâne neexecutată.
Pentru motivele mai sus expuse, instanța a admis contestația la executare și a anulat actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 474/E/2014, de B. D. D. M..
În temeiul art.716 C.p.c, instanța a solicitat executorului judecătoresc comunicarea dosarului execuțional, stabilind în sarcina contestatoarei obligația de plata a sumei de 63 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înaintarea dosarului execuțional.
Contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor instanței, invocând faptul că a depus la dosar actele execuționale necesare pentru soluționarea cauzei.
Acest argument al contestatoarei nu poate fi reținut, in opinia instanței de fond, având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, precum și faptul că, pentru soluționarea prezentei contestații la executarea instanța a apreciat necesară depunerea dosarului execuțional pentru a se putea verifica respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită.
De asemenea, nu a fost avută în vedere nici susținerea contestatoarei potrivit cu care, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.7 din OG 22/2002, cheltuielile necesare pentru înaintarea dosarului execuțional neavând caracterul de taxă de timbru, de timbru judiciar și de cauțiune.
Pentru cele mai sus expuse, instanța a obligat contestatoarea DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O. să plătească B. D. D. M. suma de 63 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înaintarea dosarului execuțional.
În fine, instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, urmare a soluționării contestației la executare.
Calea de atac exercitată:
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea D.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., considerând-o nelegală și netemeinică în ceea ce privește obligarea sa la plata sumei de 63 lei către B. D. D., reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înaintarea dosarului execuțional.
Având în vedere că prin sentința dată în acest dosar, instanța de fond a dispus admiterea contestației la executare formulată de către contestatoare și a anulat actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 474/E/2014 ale B. D. D. M., nu se justifica obligarea acesteia la plata sumei de 63 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înaintarea dosarului execuțional.
Consideră că instanța de fond trebuia să țină seama de dispozițiile art. 7 din OG nr. 22/2002, art. 229 din OG nr. 92/2003, precum și art. 7 din legea nr. 92/2011 pentru aprobarea OUG nr. 4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea A. și pentru executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Se arata ca atașat contestației la executare pe care a formulat-o contestatoarea a depus actele de executare contestate, precum si inscrisurile pe acre se sprijina respectiva cerere.
Instanța de fond nu a verificat dacă contestatoarea este dispusă să verifice costul xeroxării acestor acte, întrucât sunt situații în care dosarul de executare al executorului judecătoresc are sute de pagini. Se invoca in acest sens dispozitiile art.716 al.2 C.pr.civ. si se sustine că nu se justifica in cauza plata sumei de 63 lei reprezentând c/val cheltuielilor de copiere a documentelor din dosarul nr.474/E/2014, având in vedere ca in speță s-au contestat doar trei acte de executare care au fost deja inaintate la dosarul cauzei.
Solicită exonerarea de la plata sumei de 63 lei, întrucât este nejustificată.
Intimatul nu a formulat intâmpinare.
Prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2015, s-a dispus recalificarea căii de atac exercitată, ca fiind apel.
In temeiul dispoz art.457 al.4 C.pr.civ., contestatoarea D.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., a declarat la data de 03.11.2015 apel împotriva aceleiasi sentinte.
In apel au fost reiterate motivele din recursul declarat anterior.
Analizând sentința apelata prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in cauza Tribunalul constata următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4852 din data de 11 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O., în contradictoriu cu intimatul N. I..
S-au anulat actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 474/E/2014, de B. D. D. M..
A fost obligată contestatoarea DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O. să plătească B. D. D. M. suma de 63 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înaintarea dosarului execuțional.
Aceasta este dispozitia a cărei nelegalitate este invocata de catre apelanta contestatoare.
1.Potrivit dispoz art.717 al.2 (fost art.716) C.pr.civ., ,,Instanța sesizată (cu contestatia la executare- n.n.), va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, in termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozitiile art.286 fiind aplicabile in mod corespunzător, și îi va pune in vedere părtii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.”
In speță, parte interesată in judecarea contestației si in depunerea respectivelor inscrisuri la dosar este contestatoarea, astfel că in mod corect acesteia i s-a pus in vedere sa achite cheltuielile ocazionate de copierea actelor din dosarul de executare.
2.Raportându-se la solutia pronunțată de instanța de fond, in sensul admiterii contestatiei la executare, Tribunalul constata ca intimatul nu putea fi obligat la plata sumei de 63 lei, deoarece nu reprezintă cheltuieli de judecata efectuate de contestatoare. Numai in măsura in care contestatoarea ar fi achitat suma de 63 lei reprezentând c/val cheltuieli copiere acte executare catre B., cum statuează dispoz art.717 al.2, precitate, ar fi putut fi obligat intimatul la restituirea acestor sume catre contestatoare, cu titlul de cheltuieli de judecata. Numai cheltuielile efectuate pot fi supuse restituirii, in temeiul culpei procesuale a celui ce a căzut in pretenții.
3. Art. 7 din OG nr.22/2002 potrivit căruia ,,Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.”(subl.n.), nu-si găsesc aplicabilitatea in cauza, deoarece se refera la taxe judiciare de timbru, timbru judiciar si cautiune, nicidecum la sumele necesare copierii actelor din dosarul executional. Aceeași este situația si in ceea ce priveste dispozitiile art. 7 din legea nr. 92/2011 pentru aprobarea OUG nr. 4/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea A. și pentru executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Sumele aferente copierii actelor din dosarul executional, odată plătite de institutia publică, pot fi recuperate de catre aceasta fie cu titlu de cheltuieli judiciare in dosarul având ca obiect contestatia la executare, fie pe cale separată.
Art.229 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscală nu-si găsește aplicabilitatea in cauza, deoarece stabileste scutiri de taxe si tarife pentru actiunile si măsurile indeplinite de organul fiscal în vederea administrarii creanțelor fiscale”, ceea ce nu este cazul in speță. Contestatoarea in cauza este debitoare.
4.Chiar dacă înscrisurile contestate au fost atașate la dosar de catre contestatoare, art.717 al.2 C.pr.civ instituie obligatia instanței sesizate cu solutionarea unei contestatii la executare sa solicite copii certificate de pe actele dosarului de executare contestate (,,Instanța…va solicita de îndată…”), textul fiind unul imperativ.
5. Relativ la actele solicitate in concret, respectiv la faptul că s-au cerut si alte înscrisuri din dosarul de executare, nu numai cele contestate, in mod corect instanța de fond a stabilit necesitatea de a solicita dosarul executional, pentru a se putea verifica respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită.
6. Modul de calcul al sumei de 63 lei rezultă din adresa înaintată de B. D. D. M. la dosar- fila 42 ds fd, potrivit cu care c/val cheltuielilor cu fotocopierea actelor din dosar este de 63 lei (1 leu pagina x 63 pagini), in conformitate cu Hotărârea UNEJ din 27.09.2013.
Față de cele ce preced, vazând si dispozitiile art.480 al.1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta contestatoare D.- Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 4852 din data de 11 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul N. I., domiciliat în Slatina, ., județul O., având ca obiect- contestație la executare, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 noiembrie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, M. I. D. | |
Grefier, M. R. |
Red. MID
Tehnored.CM
Jf: C.O.
Ex.4/21.12.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 238/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
