Pretenţii. Decizia nr. 920/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 920/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 920/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 920/2015
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător I. M.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 1238/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. A. L. I., domiciliată în Caracal, ., nr.44, ., ., Județul O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat M. R., reprezentând pe intimata pârâtă M. A. L. I., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, iar prin cererea de apel, apelantul reclamant a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin.1 pct.2 Cod Procedură Civilă.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, prin raportare la dispozițiile art. 95 pct.2 din Noul Cod de Procedură Civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Avocat M. R. pentru intimata pârâtă M. A. L. I., depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța reprezentând onorariul pentru avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Avocat M. R., având cuvântul pentru intimata pârâtă M. A. L. I., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului reclamant, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul pentru avocat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1238/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu de către instanță.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C. împotriva pârâtei M. A. L. I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a respins cererea de chemare în garanție, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4528,08 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu motivarea că în perioada 29.12._12, pârâta a fost internată la secția ortopedie, ca urmare a unei agresiuni individuale, conform foii de observație, iar pentru tratarea sa au fost necesare 4528,08 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a reținut de instanța de fond că una din condițiile necesare pentru a fi parte întru-un proces civil este calitatea procesuale pasivă care presupune, existența unei identități între persoana reclamantului și persoana chemată în judecată.
Potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efectiv ocazionate de asistența medicală acordată.
Dispozițiile legale menționate stabilesc persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată, iar în cauza de față din foaia de observație rezultă că pârâta a fost victima unei agresiuni și a fost internată la secția ortopedie și nu este persoana care a adus daune sănătății altei persoane sau propriei persoane conform art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Întrucât în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.313 din Legea nr. 95/2006 pe cale de consecință rezultă că pârâta nu are calitate procesuală pasivă.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a . București solicitând ca în situația în care va fi obligată la plata cheltuielilor de spitalizare aceste să fie suportate de societatea de asigurări în baza poliției de asigurare RCA nr._, cu motivarea că a fost victima unui accident de circulație ca urmare a conducerii autoturismului marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, proprietatea numitului G. N. care este beneficiarul poliției de asigurare menționate.
Instanța de fond admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei a apreciat cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și dispozițiile art. 1357 cod civil potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare.
Deși pârâta a beneficiat de asistență medicală fiind necesare cheltuieli de spitalizare în cuantum de 4528,08 lei nu a îndeplinit obligația legală de aduce la cunoștința reclamantului, persoana vinovată de producerea agresiunii individuale.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Intimata a fost internată în secția ortopedie a S. C. Județean de Urgență C. în perioada 29.12._12, iar contravaloarea cheltuielilor de spitalizare sunt în cuantum de 4528,08 lei, sumă ce nu a fost achitată. Cheltuielile de spitalizare, in suma de 4528,08 lei au fost detaliate prin decontul de cheltuieli depus la fila 11 dosar fond.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale".
Potrivit art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: " acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului ".
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006 " Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat...din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații si sponsorizări".
Nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămata de a formula plângere penală împotriva făptuitorului. Astfel, nu se poate retine nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistenta medicala de urgenta gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Raționamentul este susținut și de argumentul potrivit căruia, în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plata nedatorată.
În considerarea argumentelor expuse și în temeiul art. 480 din noul Cod de procedură civilă, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanțe în sensul pretins de apelant, se va respinge apelul formulat, ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 453 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 1238/27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. A. L. I., domiciliată în Caracal, ., nr.44, ., ., Județul O., ca nefondat.
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Noiembrie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, I. B. | Judecător, I. M. | |
Grefier, M. T. |
Red.I.M.
Tehnodact J.D.
EX.4/20.11.2015
J.F.M.Z.S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 966/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 944/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
