Obligaţie de a face. Decizia nr. 966/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 966/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 966/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 966/2015
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta reclamantă O. L. și apelanții pârâți F. I. și F. A., împotriva sentinței civile nr. 63/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.11.2015, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 396 alin. 1 C.p.c. și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la o dată ulterioară, respectiv 09.11.2015, ulterior la data de 16.11.2015, iar apoi la data de 23.11.2015.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 63/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea principală, formulată de reclamanta O. L., în contradictoriu cu pârâții F. I. și F. A..
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant F. I., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă O. L..
Au fost obligați pârâții să scoată cei 7 pomi fructiferi, plantați la o distanță mai mică decât cea legală pe hotarul despărțitor dintre proprietățile părților, pe hotarul de nord al pârâților, delimitat de punctele 8, 11, 12, 14, 17, 5, 24, 25, 26 și 61, identificați și individualizați pe planul de situație Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert F. M. – E. de la fila 120 din dosar.
Au fost obligați pârâții să permită reclamantei să construiască un nou gard din prefabricate între proprietățile părților, la limita proprietății reclamantei, limită care s-a stabilit prin puncte cadastrale conform raportului de expertiză tehnică topografică, întocmit de expert F. M. – E. – f. 116-120, dar numai după ce se va întocmi un Proiect adecvat și se va obține Autorizație de Construire de la Primăria ., precum și cu recomandările propuse de d-l expert O. G. în concluziile raportului de expertiză construcții civile întocmit de acesta – fila 130 din dosar, referitoare la execuția gardului.
S-a respins în rest cererea principală, ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să construiască un șanț colector, pe terenul proprietatea acesteia, la cca 50 cm față de linia de hotar, astfel ca apele să poată fi preluate și dirijate către cea mai joasă cotă de teren, la vest de proprietate, acolo unde deja există un șanț pentru colectarea apelor provenite din ploi, cu oricare din traseele marcate pe planul de situație din Anexa 1A la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert F. M. – E. – fila 157, delimitate de punctele 100, 101 și 102 sau de punctele 100, 101 și 103, având în vedere că și pe partea de nord a imobilului proprietatea reclamantei există un șanț colector betonat cu rolul de preluare a apelor pluviale.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată pe cererea principală și pe cea reconvențională, formulată de pârât și în consecință obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 920 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din analiza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP S. E. sub nr. 1098 din 04.07.2012 – f. 7-8 rezultă că reclamanta a devenit vecină cu pârâții chiar de la data încheierii contractului respectiv, iar din atestarea făcută de Primăria . prin certificatul fiscal nr. 113 din 16.01.2014 de la fila 67 rezultă că pârâții au edificat anexele a căror desființare se solicită, încă din anul 1969.
De asemenea, din cuprinsul întâmpinării de la fila 23, pârâtul F. I. a recunoscut că pe linia de hotar au fost plantați cu mai bine de 30 de ani în urmă un număr de 15 pomi fructiferi și că tot atunci a procedat cu acceptul vechiului proprietar la ridicarea unui gard de sârmă și nuiele pe linia de hotar.
Astfel, față de data nașterii acestor situații juridice, în drept sunt aplicabile dispozițiile din Codul Civil de la 1864 întrucât conform art. 59 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil rezultă că dispozițiile art. 602 - 625 din Codul civil (care instituie limite legale ale dreptului de proprietate privată ) nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, respectiv anterior datei de 01.10.2011.
În consecință, în continuare, instanța a trebuit să stabilească, pe baza probelor administrate, dacă în cauză au fost încălcate de către pârâți dispozițiile art. 607-609, art. 610, art. 615, art. 998-999 din Vechiul Cod Civil, potrivit susținerilor reclamantei.
Referitor la primul capăt de cerere, instanța l-a respins în totalitate pentru următoarele motive:
În drept, conform art. 610 din Vechiul Cod Civil “Cel ce face un puț sau o privată lângă un zid fie comun sau nu; cel ce vrea să clădească un cămin sau o vatră, o fierărie, un cuptor sau o sobă, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea să puie lângă zid un magazin de sare, sau grămezi de materii corozive; e îndatorat să lase depărtarea prescrisă de regulamente și obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleași legi și regulamente spre a nu aduce vătămare vecinului.”
Prin cererea promovată, reclamanta a solicitat instanței să dispună desființarea anexelor gospodărești – obor de vite și coteț de porci - justificat de faptul că au fost edificate de pârâți aproape de proprietatea sa, fără autorizație și constituie o sursă de disconfort sanitar prin mirosul degajat de animale.
Din probele administrate – acte de proprietate – f. 7-15, depozițiile martorilor N. D-tru și D. C-tin – f. 80-82, recunoașterile pârâtului F. I. din întâmpinare – f. 23, atestarea făcută de Primăria . prin certificatul fiscal nr. 113 din 16.01.2014 de la fila 67 și din concluziile raportului de expertiză specialitatea construcții civile, întocmit de d-l expert O. G. – f. 127-131 - rezultă că părțile în litigiu au proprietăți limitrofe, în ., iar pârâții dețin în curtea gospodăriei lor două anexe gospodărești – un obor de vite și un coteț de porci, construite de către aceștia din lemn în anul 1969, cu o lungime de 9,60 m, la o distanță de 1,15 m; 1,03 m și 1,06 m de proprietatea reclamantei, conform Schiței la raportul de expertiză – f. 131.
Raportat la această situație de fapt, instanța a reținut că, la data construirii celor două anexe – anul 1969 – nu s-a constatat din datele speței existența unor legi sau regulamente prin care să se fi interzis proprietarului construirea unor anexe gospodărești la anumite distanțe de hotarul despărțitor, devenind astfel aplicabil obiceiul locului.
În acest context, instanța a apreciat ca neîntemeiat capătul nr. 1 de cerere al reclamantei, pârâții fiind îndreptățiți, în temeiul art. 480 din Vechiul Cod civil, să se bucure de prerogativele conferite de dreptul lor de proprietate asupra imobilului, nefiind probate susținerile reclamantei potrivit cărora normele sanitar veterinare sunt încălcate, iar prin existența acestor anexe i se produc grave prejudicii; în aceste context, trebuie semnalată relația conflictuală existentă între părți, ce generat o . sesizări la organele administrative – proces-verbal f. 16.
Însă, această împrejurare de fapt, și dacă ar fi fost reținută, nu poate conduce la măsura radicală de demolare a acestor construcții în care se adăpostesc animalele, ci, eventual, pârâții ar putea să fie obligați să ia măsurile necesare dezinfectării, respectiv deratizării, să păstreze curățenia, să nu permită apariția mirosurilor și a rozătoarelor, astfel încât să nu deranjeze pe cei din jur, respectiv vecinii, cum este cazul în speță.
Totodată, din probele administrate în cauză nu a rezultat că aceste anexe ar prezenta neconformități care să contravină dispozițiilor art. 610 Cod civil.
Nici eventualul grad de uzură al construcțiilor respective nu poate îndreptăți reclamanta să solicite demolarea lor, în condițiile în care această uzură, prin ea însăși, nu o afectează, ci reclamă doar degajarea unui miros neplăcut.
De asemenea, nici împrejurarea că aceste construcții sunt edificate fără autorizație nu poate conduce la demolarea lor la cererea reclamantei, această măsură putând fi dispusă doar pe cale administrativă, în condițiile legii.
Față de cele expuse anterior, instanța a respins și cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sumei de 50 de lei pe zi de întârziere până la desființarea construcțiilor întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 – 999 din Vechiul Cod Civil privind răspunderea civilă delictuală a acestora în edificarea celor două anexe gospodărești.
Referitor la capătul 2 de cerere, instanța l-a admis în parte și a obligat pârâții să scoată cei 7 pomi fructiferi, plantați la o distanță mai mică decât cea legală pe hotarul despărțitor dintre proprietățile părților, pe hotarul de nord al pârâților, delimitat de punctele 8, 11, 12, 14, 17, 5, 24, 25, 26 și 61, identificați și individualizați pe planul de situație Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert F. M. – E. de la fila 120 din dosar.
După cum s-a arătat anterior, chiar prin cuprinsul întâmpinării de la fila 23, pârâtul F. I. a recunoscut că pe linia de hotar au fost plantați cu mai bine de 30 de ani un număr de 15 pomi fructiferi.
În drept, art. 607 din Codul Civil de la 1864 prevede că “Nu e iertat a sădi arbori care cresc înalți decât în depărtarea hotărâtă de regulamentele particulare sau de obiceiurile constante și recunoscute și în lipsă de regulamente și de obiceiuri, în depărtare de doi metri, de la linia despărțitoare a celor două proprietăți pentru arborii înalți și de o jumătate de metru pentru celelalte plantații și garduri vii. Art. 608 - Vecinul poate cere ca arborii și gardurile vii puși la o distanță mai mică să se scoată. Acela pe a cărui proprietate se întind crăcile arborilor vecinului poate să-l îndatoreze a le tăia. Dacă rădăcinile se întind pe pământul său are drept a le tăia singur, iar conform Art. 609 - Arborii ce se află în gardul comun sunt comuni ca și gardul și fiecare din ambii proprietari e în drept a cere să-i taie.”
Față de aceste dispoziții legale și ținând cont de concluziile raportului de expertiză topo de la fila 120 – plan de situație Anexa 1, instanța a constatat că pe hotarul de nord al pârâților, există pomi fructiferi situați pe limita de hotar dintre proprietățile părților, tăiați la o distanță de 1,20 m față de sol, motiv pentru care va înlătura apărarea pârâților potrivit căreia nu ar mai exista pomi pe hotar întrucât ar fi fost tăiați din rădăcină.
De asemenea, instanța a cenzurat și nu a ținut seama de constatarea evazivă făcută de d-l expert O. G. conform căreia “la data de 09.05.2014 nu erau pomi sau arbuști pe hotarul dintre cele 2 proprietăți, aceștia fuseseră tăiați anterior“, față de obiectivul propus, neprecizând cu claritate modul de tăiere, respectiv pomii fuseseră scoși din rădăcină sau numai tăiați la o anumită distanță. Se va ține cont totodată și de specialitatea d-lui expert – construcții civile, iar nu topografie.
Având în vedere însă atitudinea trecută și chiar actuală a pârâților care au scos din rădăcină și au mai tăiat din pomii fructiferi care se aflau pe hotarul despărțitor, conform recunoașterii pârâtului din întâmpinare, instanța a apreciat că obligarea acestora la plata a 50 lei pe zi până la tăierea tuturor pomilor constituie o sancțiune pecuniară prea aspră împotriva lor.
Referitor la capătul 3 din cererea principală, instanța l-a respins ca neîntemeiat întrucât în concluziile raportului de expertiză construcții civile de la fila 129, d-l expert G. O. a arătat că nu se impune montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi la imobilul casă al pârâților pentru că apa din ploi chiar și torențiale și din zăpezi mari, nu afectează terenul reclamantei O. L., nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 615 din Vechiul Cod Civil.
Referitor însă la capătul 4 din cererea principală, instanța l-a admis întrucât în concluziile raportului de expertiză construcții civile de la fila 129, d-l expert G. O. – fila 130 a arătat că “este îndreptățită dorința reclamantei de a-și construi un nou gard despărțitor din prefabricate în fața casei care să-l înlocuiască pe cel vechi care este distrus “, indicând de asemenea și propunerile de construire a gardului.
Asupra cererii reconvenționale formulate de pârâtul F. I., instanța a admis-o și a obligat reclamanta să construiască un șanț colector, pe terenul proprietatea acesteia, la cca 50 cm față de linia de hotar, astfel ca apele să poată fi preluate și dirijate către cea mai joasă cotă de teren, la vest de proprietate, acolo unde deja există un șanț pentru colectarea apelor provenite din ploi, cu oricare din traseele marcate pe planul de situație din Anexa 1A la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expert F. M. – E. – fila 157, delimitate de punctele 100, 101 și 102 sau de punctele 100, 101 și 103, având în vedere că și pe partea de nord a imobilului proprietatea reclamantei există un șanț colector betonat cu rolul de preluare a apelor pluviale.
Instanța a apreciat că este oportun să lase la aprecierea părților traseul pe care va fi construit șanțul colector, potrivit raportului de expertiză topo, ținând cont de situația de la fața locului la momentul construirii.
S-a avut în vedere că potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză, la fila 119, s-a arătat de d-na expert că „terenurile părților au cota ascendentă crescătoare de la vest la est, astfel că terenul reclamantei, situat la est față de terenul pârâților este mai ridicat. Fără a exista un canal colector al apelor pluviale și a celor provenite din topirea zăpezilor, acestea se scurg pe mijlocul terenului ce aparține pârâților, parcurgând transversal întreaga suprafață” și fiind astfel îndeplinite condițiile art. 603-604 Cod. Civil.
Față de soluțiile pronunțate, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată pe cererea principală și pe cea reconvențională, formulată de pârât - taxă judiciară de timbru proporțională cu pretențiile admise, onorariu de experți și avocațiale și în consecință a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 920 lei, cu acest titlu.
Instanța nu a ținut cont de bonurile de benzină pentru transportul efectuat de Z. E., mandatar al pârâtei F. A., de la Timișoara la B. întrucât față de această parte, reclamanta nu a căzut în pretenții, avându-se în vedere că cererea reconvențională admisă a fost formulată numai de către pârâtul F. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta O. L. criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii și celor 3 capete de cerere respinse la fond și admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată iar cu privire la cererea reconvențională solicită respingerea acesteia.
În motivarea apelului, arată apelanta că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins capătul de cerere referitor la desființarea construcțiilor anexe ale pârâților reclamanți, reținând eronat distanțele dintre aceștia, motivat de împrejurarea că sunt menționate în concluziile raportului de expertiză, însă, consideră apelanta că acele distanțe nu se regăsesc în raportul de expertiză, ci sunt altele, mai mult, arată că textul legal aplicabil în speță, respectiv art. 610 din vechiul cod, prevede că această distanță nu trebuie să aducă atingere vecinului, dar prin așezarea acestor construcții-anexe, în speța de față, se aduce atingere vecinului prin emanarea de mirosuri, scurgeri dar și prin faptul că sunt vechi și se pot prăbuși peste gardul care desparte proprietățile, iar în plus, arată că se scurge de pe acoperișul pârâților apa de la ploi, zăpezi.
Astfel, consideră că dacă s-ar demola aceste anexe nu s-ar aduce prejudicii celorlalte părți și în plus, arată că nu există autorizație de construcție pentru acele anexe.
De asemenea, arată că au solicitat montarea de burlane și jgheaburi la casa apelanților pârâți pentru a preveni ca apa din ploi sau zăpezi să se scurgă pe proprietatea reclamantei.
Se mai arată că instanța de fond în mod eronat a reținut în motivarea sentinței faptul că anexele gospodărești ale intimaților pârâți sunt edificate la o distanță de l, 15 m; l,03 m și l,06 m față de proprietatea acesteia conform schiței la raportul de expertiză.
Conform raportului de expertiză topografică și conform și schiței anexă la raportul de expertiză distanța din anexele gospodărește proprietatea intimaților și hotarul dintre părți este de 1,06 m și 0,92 m, mai mult așa cum arată textul de lege prev în art. 610 vechiul cp.c prin această distanță nu trebuie să se aducă vreo vătămare vecinului, ori in cazul de față este clar că apelantei i se aduce un prejudiciu prin amplasarea acestor anexe gospodărești la o distanță în primul rând nelegală, atât prin emanarea de mirosuri neplăcute de la animalele adăpostite acolo, cât și prin scurgerea pe proprietatea sa a excrementelor animalelor, dar și prin scurgerea apelor din ploi și căderea zăpezii de pe acoperișul acestor anexe, existând pericolul prăbușirii acestora peste proprietatea apelantei, având în vedere gradul de uzură al acestora.
Cu privire la cererea reconvențională, arată că instanța de fond a admis-o greșit și a interpretat greșit normele în vigoare pentru că terenul proprietatea lor, așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de expert F., este considerat fond superior, fiind așezat mai sus și atâta timp cât este superior și apa din ploi se scurge natural de pe terenul reclamantei pe terenul pârâților fără a fi făcut vreun șanț colector, consideră că în mod greșit au fost obligați la construirea șanțului colector.
În drept invocă dispoz.art 480 c.p.c.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și pârâții F. I. și F. A., solicitând respingerea cererii reclamantei de scoatere a celor 7 pomi fructiferi și invocând greșita compensare a cheltuielilor de judecată.
Cu privire la pomii fructiferi arată că deși au fost plantați în urmă cu 30 de ani, ei au fost defrișați înainte de introducerea acțiunii, în faza de mediere astfel că acest capăt de cerere a rămas fără obiect. Arată că pomii vizați pe schiță sunt pe terenul reclamantei și astfel nu pot fi obligați să îi scoată iar singurii pomi aflați pe terenul lor care au fost individualizați pe schiță au fost scoși din anul 2013.
Referitor la construcția gardului, arată că există acordul de a fi construit gardul dar cu obținerea autorizației de construire.
Raportat la compensarea cheltuielilor de judecată, apreciază că acestea au fost greșit calculate fără a se ține cont că s-a admis în totalitate cererea reconvențională iar din cererea de chemare în judecată au fost admise doar două capete de cerere din patru. Astfel, față de suma totală reținută pentru pârâți, cheltuielile mandatarilor la fond, 2229 lei, suma totală fiind de 5229 lei, apreciază că s-a rămas să se plătească o sumă de bani injustă.
Intimații F. I. și F. A. au formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta O. L., solicitând respingerea acestuia, cu obligarea apelatei reclamante la cheltuieli de judecată.
Intimata O. L. a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanții F. I. și F. A., prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanții pârâți ca neîntemeiat.
În apel a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și o nouă expertiză în specialitatea construcții, având același obiectiv, respectiv să se stabilească dacă este necesară montarea de jgheburi, burlane și parazăpezi la imobilul casă al apelanților pârâți, astfel încât apa din ploi și din zăpezi să nu afecteze terenul apelantei reclamante.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții S. C., fiind depus la dosar (f. 69-70), față de care părțile nu au invocat obiecțiuni.
Analizând apelul declarat de apelanta reclamantă O. L., prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține că acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Prin primul motiv de apel, s-a criticat soluția de respingere a cererii sale de desființare a anexelor gospodărești - obor de vite și coteț de porci - edificate de intimații pârâți-reclamanți reconvențional.
Cererea apelantei reclamante a fost motivată prin aceea că respectivele construcții au fost edificate de pârâți aproape de proprietatea sa, fără autorizație și constituie o sursă de disconfort sanitar prin mirosul degajat de animale.
Dispozițiile legale aplicabile în această materie sunt cele ale art. 610 din Codul Civil de la 1864, care prevăd că cel ce face un puț sau o privată lângă un zid fie comun sau nu; cel ce vrea să clădească un cămin sau o vatră, o fierărie, un cuptor sau o sobă, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea să puie lângă zid un magazin de sare, sau grămezi de materii corozive; e îndatorat să lase depărtarea prescrisă de regulamente și obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleași legi și regulamente spre a nu aduce vătămare vecinului.
Astfel cum a reținut prima instanță, din recunoașterile pârâtului F. I. prin întâmpinare (f. 23), coroborate cu depoziția martorului D. C-tin (f. 81-82), certificatul de atestare fiscală nr. 113 din 16.01.2014 emis de Primăria . (fila 67) și concluziile raportului de expertiză specialitatea construcții civile, întocmit de expert O. G. (f. 127-131), împreună cu Schița la raportul de expertiză (f. 131) rezultă că intimații pârâți dețin în curtea gospodăriei lor două anexe gospodărești – un obor de vite și un coteț de porci -, construite de către aceștia din lemn în anul 1969, cu o lungime de 9,60 m, la o distanță de 1,15 m; 1,03 m și 1,06 m față de limita proprietății apelantei reclamante.
Având în vedere data construirii celor două anexe – anul 1969 – în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 14 din OMS nr. 981/1994 (pentru aprobarea Normelor de igienă privind mediul de viata al populației), invocate de apelantă, nici cele ale art. 16 din OMS nr. 536/1997 (pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației), abrogate prin OMS nr. 119/2014 (pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației), întrucât, de principiu, legea nu retroactivează.
Prin urmare, în mod judicios a constatat judecătoria inexistența unor legi sau regulamente, în vigoare la momentul edificării respectivelor construcții, prin care să se fi interzis proprietarului să construiască anexe gospodărești la anumite distanțe de hotarul despărțitor, devenind astfel aplicabil obiceiul locului.
Mai mult, construirea vreunuia dintre obiectivele la care se referă art. 610 C.civ. de la 1864 cu nerespectarea distanțelor prescrise de regulamente și obiceiuri particulare nu poate conduce automat la măsura radicală de demolare a acestora, ci, norma legală precitată permite „să se facă lucrările prescrise de aceleași legi și regulamente spre a nu aduce vătămare vecinului”. În acest sens, prima instanță a indicat (exemplificativ) măsurile ce s-ar putea dispune cu prioritate față de măsura demolării: intimații pârâții ar putea să fie obligați să ia măsurile necesare dezinfectării, respectiv deratizării, să păstreze curățenia, să nu permită apariția mirosurilor și a rozătoarelor, astfel încât să nu deranjeze pe cei din jur, respectiv vecinii.
De asemenea, nici împrejurarea că aceste construcții sunt edificate fără autorizație nu poate conduce la demolarea lor la cererea reclamantei, această măsură putând fi dispusă doar pe cale administrativă, în condițiile legii.
Prin cel de-al doilea motiv de apel se critică soluția de respingere a cererii apelantei de obligare a intimaților la montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi la construcții.
Tribunalul observă că apelanta reclamantă a învestit instanța de judecată cu un petit având ca obiect obligarea pârâților la montarea la acoperișul casei a unui sistem de prevenire a alunecărilor zăpezii și a unui sistem eficient de colectare a apelor provenite din ploi. Având în vedere limitele efectului devolutiv al apelului, determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță (art. 478 C.p.c.), instanța de apel se va pronunța numai cu referire la imobilul casă.
Sub acest aspect, adresa nr. 594/19.02.2015 emisă de Primăria Călui nu poate fi reținută întrucât nu are forța probantă pentru a înlătura concluziile concordante a doi experți în specialitatea construcții, care au efectuat expertize tehnice judiciare în cauză, respectiv expert O. G. (f. 127-130 dosar judecătorie) și expert S. C. (f. 69-70 dosar apel). Astfel, prin coroborarea celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, cu declarația martorului N. D. (f. 80) și având în vedere și împrejurarea că imobilul casă aflat pe proprietatea intimaților pârâți se află la o distanță cuprinsă între 1,40 m și 1,80 m față de linia de hotar, tribunalul reține că nu se impune montarea de jgheaburi, burlane și parazăpezi la casa intimaților.
Prin urmare, în mod temeinic a constatat prima instanță că apa din ploi chiar și torențiale și din zăpezi mari, nu afectează terenul apelantei reclamante O. L., nefiind astfel îndeplinite condițiile art. 615 din Vechiul Cod Civil.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel, referitor la cererea reconvențională formulată de intimatul pârât-reclamant reconvențional F. I., acesta este, de asemenea, nefondat.
Este adevărat că, potrivit art. 578 alin. 1 C.civ., locurile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firește din locurile superioare, fără ca mâna omului să fi contribuit la aceasta.
Cu toate acestea, proprietarul superior nu poate face nicio lucrare spre agravarea servituții fondului inferior (art. 578 alin. 3 c.civ.).
În fapt, din coroborarea procesului-verbal înregistrat la Primăria .. 504/26.02.2014 (f. 75 dosar judecătorie) cu declarația martorului D. C. (f. 81 dosar judecătorie) reiese că până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1098/04.07.2012 de BNP S. E. (f. 7-8 dosar judecătorie), fostul proprietar, D. I. I., nu a arat terenul înstrăinat apelantei în anul 2012, iar în spatele casei construite de către numitul D. I. I. pe terenul vândut apelantei exista un șanț colector care se scurgea în pârâul Căluieț. În prezent, însă, terenul proprietatea apelantei (învecinat cu cel al intimaților) este arat și pe acesta nu se mai află săpat niciun șanț colector.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul F. M.-E. (f. 116-119) și schița la acesta (f. 120) rezultă că terenurile părților au cota ascendentă crescătoare de la vest la est, astfel că terenul apelantei reclamante, situat la est față de terenul intimaților pârâți este mai ridicat. În lipsa unui canal colector al apelor pluviale și a celor provenite din topirea zăpezilor, în prezent acestea se scurg pe mijlocul terenului ce aparține intimaților pârâți-reclamanți reconvențional, parcurgând transversal întreaga suprafață.
Din evoluția situației de fapt descrisă anterior se desprinde concluzia că prin acțiunea apelantei (de arare a terenului superior – fond dominant), șanțul colector al apelor meteorice a fost desființat, astfel încât aceste ape parcurg transversal întreaga suprafață de teren aparținând intimaților (fond aservit), ceea ce echivalează cu o lucrare de agravare a servituții fondului inferior, interzisă de prevederile art. 578 alin. 3 c.civ.
Cum prin obligarea apelantei la construirea unui șanț colector pe terenul proprietatea sa într-una dintre variantele identificate de expert părțile sunt repuse în situația anterioară agravării servituții fondului inferior, tribunalul apreciază că în mod corect a fost admisă cererea reconvențională.
Analizând apelul declarat de apelanții pârâți F. I. și F. A., prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține că acesta este fondat pentru următoarele motive:
Este nefondat primul motiv de apel, prin care se susține că doi dintre pomii pe care au fost obligați să-i scoată din rădăcini (pct. 35 și 30) erau deja tăiați, iar ceilalți 5 sunt pe terenul intimatei (pct. 29, 34, 36, 37, 38).
În ceea ce privește cei doi pomi identificați pe schița Anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert F. M.-E. (f. 120 dosar judecătorie) prin pct. 35 și 30, evidențiați pe schiță prin culoare verde, chiar apelanții susțin că aceștia erau tăiați, astfel cum a constatat expertul însuși (la cca 1,2 m față de sol – f. 118 din dosarul judecătoriei), fără a susține că erau scoși din rădăcini, astfel cum au fost obligați prin sentința apelată.
Contrar celor susținute de apelanți, toți pomii aflați pe linia de hotar sunt individualizați pe schița anexă la raportul de expertiză, însușită de judecătorie prin minuta și dispozitivul sentinței apelate. Pe această schiță cei 7 pomi de pe linia de hotar, pe care apelanții au fost obligați să-i scoată din rădăcini sunt marcați cu verde, distingându-se astfel în mod clar de cele 3 buturugi marcate cu roșu (aflate, de asemenea, pe linia de hotar), precum și de cele două trupini situate pe terenul apelanților pârâți, în imediata vecinătate a hotarului (tăiate la cca 0,10 m de sol) și de trupina situată pe terenul intimatei reclamante, în imediata vecinătate a hotarului (tăiate la cca 0,10 m de sol), evidențiate cu albastru.
Nu poate fi primită susținerea apelanților că 5 din cei 7 pomi pe care au fost obligați să-i scoată din rădăcini nu sunt pe linia de hotar, ci pe terenul intimatei reclamante, pe motiv că aceștia (pct. 29, 34, 36, 37 și 38) ar fi reprezentați pe schiță în terenul intimatei apelante. Aceasta deoarece este indubitabil că toți cei 7 pomi evidențiați cu verde pe schiță sunt reprezentați prin puncte aflate chiar pe linia de hotar și doar explicațiile acestor puncte sunt înscrise de o parte sau de alta a liniei de hotar din considerente pur tehnice (imposibilitatea înscrierii explicațiilor chiar pe linia de hotar).
Și cel de-al doilea motiv de apel este nefondat, deoarece apelanții nu au recunoscut pretențiile intimatei reclamante privind construirea de către aceasta a gardului.
Astfel, din declarația martorului N. D. a reieșit că apelanții au fost de acord cu construirea de către intimată a unui gard pe proprietatea acesteia, lângă cel deja existent, iar nu în locul celui vechi, adică pe linia de hotar. Chiar din întâmpinarea depusă în primă instanță reiese fără dubiu că apelantul pârât este de acord cu edificarea de către intimata reclamantă a unui gard cu condiția ca aceasta să facă dovada existenței unui proiect tehnic și a unei autorizații de construire, precum și cu condiția ca acest gard să nu ocupe din proprietatea sa.
Or, gardul comun trebuie să fie construit chiar pe linia de hotar, urmând a afecta în egală măsură terenurile limitrofe, iar nu să fie amplasat exclusiv pe terenul unuia dintre vecini.
Prin urmare, apelanții pârâți nu au recunoscut pretențiile intimatei reclamante cu privire la gardul despărțitor, astfel încât în mod corect au fost obligați la cheltuieli de judecată și pentru acest petit, nefiind aplicabile dispozițiile art. 454 C.p.c.
În fine, cel de-al treilea motiv de apel, privind modul în care prima instanță a efectuat compensarea cheltuielilor de judecată este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 453 C.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Dacă cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei (art. 452 C.p.c.).
În speță, acțiunea intimatei reclamante a avut 4 petite, dintre care unul a fost admis în tot (ultimul petit), iar altul a fost admis în parte (petitul 2), celelalte două fiind respinse. Pe de altă parte, apelantul pârât-reclamant reconvențional a formulat cerere reconvențională, care a fost admisă.
Fiecare parte era îndreptățită să recupereze cheltuielile de judecată în măsura în care a avut câștig de cauză, iar apelanta pârâtă F. A., chiar dacă nu a formulat cerere reconvențională, era îndreptățită la recuperarea unei părți din cheltuielile efectuate, în măsura în care intimatei reclamante i-a fost respinsă în parte acțiunea.
Având în vedere aceste argumente, intimata reclamantă era îndreptățită la recuperarea taxei de timbru în cuantum de 40 lei, aferente celor două petite admise, la recuperarea a ½ din onorariile de expert (500 lei pentru expertiza în construcții și 500 lei pentru expertiza topo), precum și la recuperarea onorariului de avocat (900 lei).
La rândul său, apelantul pârât-reclamant reconvențional urma să obțină taxa de timbru în cuantum de 20 lei aferentă cererii reconvenționale admise.
Totodată, apelanții au beneficiat de asistență și reprezentare juridică de specialitate, pentru care au achitat un onorariu avocațial în cuantum de 2000 lei.
Aplicând dispozițiile art. 451 C.p.c., tribunalul apreciază că acest onorariu este disproporționat în raport de circumstanțele cauzei, astfel încât acesta va fi redus la suma de 900 lei.
În ceea ce privește cheltuielile de transport ale mandatarilor apelanților, din dosarul cauzei rezultă că aceștia au reprezentat părțile la termenele din 27.11.2013 și 13.01.2014, iar la ultimul termen de judecată (12.01.2015) mandatarii au fost asistați de avocat, care a pus concluzii. Pentru acest ultim termen de judecată, întrucât apelanții au beneficiat de reprezentare juridică din partea avocatului, prezența mandatarilor în fața instanței nu a fost utilă, astfel încât cheltuielile de judecată ale mandatarilor nu pot fi asimilate unor cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului, în sensul art. 451 alin. 1 C.p.c., motiv pentru care nu pot fi recuperate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Chiar dacă apelanta F. A. nu a formulat cererea reconvențională (admisă), totuși, intimata O. L. a pierdut în parte acțiunea, astfel încât aceasta din urmă va fi obligată să suporte în parte cheltuielile de judecată ale mandatarei Z. E., domiciliată în Timișoara, în proporție de 50 %, respectiv contravaloarea unei deplasări dus-întors pe ruta Timișoara-B. (54 l combustibil x 5,69 lei/l = 307 lei).
Cheltuielile de transport ale mandatarului apelantului F. I. (N. I., cu domiciliul în B.) vor fi recuperate pentru ambele deplasări dus-întors pe ruta Călui-B. (2 x 1 l combustibil x 5,775 lei/l = 11,55 lei), întrucât acestui apelant i-a fost admisă integral cererea reconvențională.
Prin urmare, compensând în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți, prima instanță trebuia să mai oblige apelanții pârâți la plata sumei de 350 lei către intimata reclamantă.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 480 alin. 2 C.p.c., tribunalul va admite apelul formulat de apelanții pârâți F. I. și F. A. și va schimba în parte sentința apelată, în sensul compensării în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de părți și obligării pârâților la plata sumei de 350 lei către reclamantă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în apel, având în vedere faptul că apelul reclamantei a fost respins, iar apelul pârâților a fost admis doar sub aspectul cheltuielilor de judecată, celelalte motive fiind nefondate, în temeiul art. 453 alin. 2 C.p.c., instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanții pârâți F. I. și F. A., domiciliați în . Căluiu, ., jud. O., împotriva sentinței civile nr. 63/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă O. L., domiciliată în . Căluiu, ., jud.O. și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat L. M., cu sediul în B., .. 16, ., .. O..
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă O. L. împotriva sentinței civile nr. 63/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți F. I. și F. A..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și mai obligă pârâții la plata sumei de 350 lei către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel.
Definitivă.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. OMP
Tehnored. MS
5 ex./21.12.2015
Jud. fond: L.D.P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 920/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
