Grăniţuire. Sentința nr. 1651/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1651/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 190/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 190/2015
Ședința de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător O. C.
Grefier N. A. S.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant B. M., domiciliat B., .. 42, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 1651 din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. M., domiciliată în ., ., județul O., Ș. C. G., domiciliat în ., T. C., domiciliată în ., având ca obiect grănițuire.
Constatându-se că dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, instanța, deliberând în secret, a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1651 din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul B. M., domiciliat în B., ..42, ., jud.O., împotriva pârâților Ș. M., domiciliată în ., ., jud.O., Ș. C. G., domiciliat în ., și T. C., domiciliată în ..
S-a respins capătul de cerere privind acțiunea în revendicare imobiliară, ca neîntemeiat.
S-a stabilit hotarul dintre proprietățile părților, astfel: linia de culoare roșie, pornind de la nord către sud prin punctele: 3, 39, 38, 37, 25, 23, 22, 21, 20, 18 și 19, conform planului de situație Anexa 2 la raportul de expertiză topo întocmit de expert F. M. E. (fila nr. 48 dosar), cu distanța dintre puncte, după cum urmează – între punctele 3 și 39 = 11,79 m, între punctele 39 și 38 = 11,04 m, între punctele 38 și 37 = 4,10 m, între punctele 37 și 25 = 5,12 m, între punctele 25 și 23 = 23,08 m, între punctele 23 și 22 = 3,00 m, între punctele 22 și 21 = 3,10 m, între punctele 21 și 20 = 12,37 m, între punctele 20 și 18 = 5,35 m și între punctele 18 și 19 = 2,00 m, unde suprafața reclamantului va fi de 1471,95 mp., iar cea a pârâților de 1831,90 mp, suprafețe reprezentate pe planul de situație Anexa 2 la raport.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la nr._ din 09.05.2013, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâții Ș. M., Ș. C. G. și T. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile acestora și obligarea pârâților să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra terenului, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, reclamantul a motivat că este proprietarul suprafeței de 2000 mp, teren curți – construcții și grădină situat în com. Vulpeni, . și se învecinează cu pârâții.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 584 și 998 Cod civil.
În susținere reclamantul a depus contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1276 din 09.04.1996 de BNP C. V., schiță de plan, adeverință de rol, certificat de sarcini, certificat de atestare fiscală, copie CI – f. 5-11.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâții au formulat întâmpinare.
La termenul din 18.11.2013, s-a luat interogatoriul reclamantului (f.52) și a fost audiată martora propusă de pârâți – S. A. – f.53.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice și s-a întocmit raportul de expertiză de către d-na expert F. M. – E. (f.43-50).
Analizând pe fond actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele :
Din concluziile raportului de expertiză (f. 43-50) la obiectivul nr. 2, rezultă că atât reclamantul cât și pârâții dețin în realitate, suprafețe mai mici de teren decât cele menționate în actele de proprietate.
În consecință, s-a stabilit că niciuna dintre părți nu ocupă din terenul celeilalte.
Conform art. 6 alin. (6) din Noul cod civil – Legea nr. 287/2009 - în vigoare de la data de 01.10.2011 “ Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Astfel, în drept sunt aplicabile dispozițiile art.555 alin.1 din Noul cod civil potrivit cărora „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.”, art. 563 alin.1 potrivit cărora „ Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.” și art. 560 potrivit căruia „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”
Pentru linia de hotar ce delimitează suprafețele părților, s-a întocmit planul de situație Anexa 2 la raport (f.48).
Având în vedere aceste dispoziții legale, raportată la situația de fapt reținută, instanța va admite în parte acțiunea, a respins capătul de cerere privind acțiunea în revendicare ca neîntemeiat, va stabili linia de hotar între proprietățile părților astfel: linia de culoare roșie, pornind de la nord către sud prin punctele: 3, 39, 38, 37, 25, 23, 22, 21, 20, 18 și 19, conform planului de situație Anexa 2 la raportul de expertiză topo întocmit de expert F. M. E. (fila nr. 48 dosar), cu distanța dintre puncte, după cum urmează – între punctele 3 și 39 = 11,79 m, între punctele 39 și 38 = 11,04 m, între punctele 38 și 37 = 4,10 m, între punctele 37 și 25 = 5,12 m, între punctele 25 și 23 = 23,08 m, între punctele 23 și 22 = 3,00 m, între punctele 22 și 21 = 3,10 m, între punctele 21 și 20 = 12,37 m, între punctele 20 și 18 = 5,35 m și între punctele 18 și 19 = 2,00 m, unde suprafața reclamantului va fi de 1471,95 mp., iar cea a pârâților de 1831,90 mp, suprafețe reprezentate pe planul de situație Anexa 2 la raport.
Față de soluția pronunțată, în baza art. 560 teza ultimă din Noul Cod Civil rap. la art.453 alin.2 c.p.civ, instanța a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant B. M., considerând-o netemeinică și nelegală și solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, precum și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată .
Se arată că prin obiecțiunile la raportul de expertiză a învederat instanței de fond că expertul a menționat în mod greșit că pe latura de Mz (Sud) apelantul se învecinează cu P. D., în realitate se învecinează tot cu pârâții, aspect ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1276/09.04.1996 încheiat între apelant și aceștia. De aici rezultă și faptul că obiecțiunile formulate de sunt întemeiate și trebuiau admise, precum și faptul că se impunea măsurarea suprafețelor de teren deținute de către ei în continuarea celor identificate prin raportul de expertiză.
Din punctul său de vedere nu are nicio relevanță faptul că pârâții dețin o suprafață de teren mai mică decât cea menționată în actele de proprietate (deși este posibil ca după măsurarea întregii suprafețe de teren să se constate că dețin o suprafață mai mare decât cea menționată în actele de proprietate), pentru că este posibil ca diferența să fie la celălalt vecin, însă cea mai mare importanță o reprezintă faptul că a cumpărat de la aceștia 2.000 mp și deține cu 528,05 mp mai puțin.
Pentru considerentele expuse, apreciază că se impun e efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare care să lămurească aceste aspecte, aceasta fiind proba solicitată de el în apel.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 – 482 cod pr. civilă.
Intimații pârâți Ș. M., Ș. C. G., T. C., au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat de reclamantul B. M., cu cheltuieli de judecată.
În mod corect instanța de fond a respins obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit în cauză, deoarece prin acestea s-a solicitat efectuarea de măsurători asupra unor suprafețe de teren ce nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată;
Se poate observa că reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar și revendicare doar pentru suprafața de 2.000 mp, teren ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1276/09.04.1996.
Referitor la susținerea reclamant ului că pe latura de sud se învecinează cu pârâții și nu cu numitul P. D. așa cum rezultă din raportul de expertiză nu este reală.
Limita de sud a proprietăților acestora, materializată pe schița terenului, anexa 1 și 2 la raportul de expertiză prin punctele 15 – 19 – 29, este delimitată de terenurile vecine printr-un șanț de scurgere a apelor pluviale.
Menționează pârâții că ei dețin în fapt și lucrează terenul proprietatea numitului P. D., dar titularul dreptului de proprietate pentru acest teren este P. D. și de aceea expertul l-a indicat pe acesta ca și vecin în partea de sud.
Diferențele de teren în minus pe care le dețin față de actele de proprietate, atât aceștia cât și reclamantul, se datorează probabil mijloacelor de măsurare rudimentare folosite la momentul încheierii acestora.
Limitele de teren dintre proprietăților acestora sunt neschimbate de la data la care reclamantul a cumpărat de la pârâți și până în prezent, dovadă fiind chiar faptul că hotarul despărțitor a fost stabilit pe aliniamentul existent.
În aceste condiții, proba c u o nouă expertiză topografică solicitată de reclamant nu este utilă cauzei și, ca atare, nu se impune pentru motivele arătate și în plus dispoz. art. 478 alin. 1 cod pr civilă, prevăd că: „prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe”.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 471 alin. 5 cod pr civilă.
În apel instanța a încuviințat probele solicitate de apelantul reclamant dispunând emiterea unor adrese către Comisia Locală Vulpeni de aplicare a legilor fondului funciar și OCPI pentru a se înainta copie de pe procesele verbale de punere în posesie nr. 200/1996, precum și de pe schițele cadastrale existente la data eliberării actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate.
De asemenea, a dispus completarea raportului de expertiză de către expert F. E. M. cu obiectivele stabilite prin încheierea din 07. mai 2014.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente tribunalul reține că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că art. 477 alin. 1 cod pr. civilă impune regula ,,tantum devolutum qantum appellatum” expresie a principiului disponibilității, în baza căruia instanța de apel procedează la o nouă judecată a fondului nimai în limitele criticii formulate, deci poate judeca doar atât cât i s-a cerut.
Pornind de la cele mai sus arătate, tribunalul constată că apelantul nu a înțeles să supună reanalizării instanței de apel a tuturor problemelor de fapt și de drept care s-au ridicat în fața primei instanțe, ci numai soluția dată asupra petitului având ca obiect revendicarea, atât timp cât a precizat prin apelul formulat că se impune schimbarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii .
Din această perspectivă, tribunalul reține că în sensul prevederilor art. art. 563 alin.1 „ Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.”
Raportând aceste considerente teoretice la speța de față, tribunalul constată că în mod legal prima instanță a apreciat că petitul având ca obiect revendicarea nu este întemeiat.
Prin acțiunea formulată apelanții reclamanți au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2000 mp teren intravilan dobândită conform contractului de vânzare cumpărare 1276/09.04.1996.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1276/09.04.1996 apelanții reclamanți au dobândit de la intimata Ș. M. și soțul său Ș. Ș. un imobil compus din 2000 mp teren loc de casă curte și grădină, cu casă construită din BCA, acoperită cu tablă, sădirile și împrejmuirile existente, conform schiței de plan anexate contractului.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv răspunsul reclamantului la interogatoriu (fila 52 dosar fond) și declarația martorei S. A. (fila 53 dosar fond) reiese faptul că cele două proprietăți au fost astfel îngrădite în urmă cu aproximativ 30 de ani, nerezultând că amplasamentul acestora a fost modificat.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat la prima instanță de către expert F. M. reiese faptul că părțile au indicat la fața locului limitele de proprietate, astfel că solicitarea apelantului de a se avea în vedere și terenul extravilan în suprafață de 3300 mp deținut de intimata pârâtă de la numita Șarliu G. nu poate fi avută în vedere de instanță, limitele proprietății dobândite prin contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamant fiind recunoscute chiar de către acesta la întocmirea raportului de expertiză.
Reținând faptul că intimații pârâți nu au ocupat vreo suprafață de teren din proprietatea apelantului, față de cele arătate mai sus, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 453 cod pr. civilă, va obliga apelantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat suportat de intimații Ș. M. și Ș. C. G. în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant B. M., domiciliat B., .. 42, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 1651 din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. M., domiciliată în ., ., județul O., Ș. C. G., domiciliat în comuna Vulpeni, ., T. C., domiciliată în comuna Vulpeni, ., ca nefondat.
Obligă apelantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.
Președinte, C. T. | Judecător, O. C. | |
Grefier, N. A. S. |
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-03-2015, Tribunalul OLT | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 180/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
