Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-03-2015, Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul OLT la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 183/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 183/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. D.
Grefier N. A. S.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant L. F., cu domiciliul în ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 9819/15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. A. C., domiciliat în comuna Colonești, ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant L. F. asistat de avocat E. P. și avocat J. F. reprezentând pe intimatul pârât P. A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură, apelantul reclamant L. F. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 227,50 lei.
Apărătorii părților depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 Noul Cod de procedură civilă, constată în conformitate cu prevederile art. 95 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă și art. 466 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată dezbaterile deschise asupra fondului în conformitate cu dispozițiile art. 392 Noul Cod de procedură civilă și acordă cuvântul asupra apelului promovat.
Avocat E. P., având cuvântul pentru apelantul reclamant L. F., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, apreciază că față de materialul probatoriu administrat în cauză sunt îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, respectiv existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu în dauna reclamantului, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui ce a cauzat acest prejudiciu. Din probe rezultă că utilajul se află în depozitul pârâtului acesta refuzând să-l restituie. Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii, respectiv obligarea pârâtului să restituie discul sau contravaloarea acestuia. Solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată către apelantul reclamant.
Avocat J. F., având cuvântul pentru intimatul pârât P. A. C., solicită respingerea apelului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar din depozițiile martorilor rezultă că intimatul a fost de acord doar să depoziteze acel utilaj. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 9819/2014 Judecătoria Slatina a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A respins excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. F. în contradictoriu cu pârâtul P. A.-C. privind restituire utilaj reprezentat de disc agricol sau echivalentul în bani, ca neîntemeiată,
A fost obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, cu titlu de onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 36 C. proc. civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond,
În condițiile în care prin cererea formulata se învederează ca pârâtul prin ridicarea si depozitarea unui disc agricol care s-a aflat în posesia reclamantului a cauzat acestuia un prejudiciu, se constată că reclamantul este subiect în raportul juridic dedus judecății, legitimarea sa procesuală fiind conferită de existenta bunului in folosința acestuia.
A apreciat instanța de fond că si excepția lipsei de interes este neîntemeiată, în măsura în care reclamantul se consideră prejudiciat prin acțiunea pârâtului, acesta putându-se adresa oricând instanței, interesul său fiind legitim (invocând o faptă ilicită), născut si actual (existând la momentul introducerii cererii de chemare in judecată), personal si direct (folosul practic urmărit aparținând reclamantului),
Pe fond, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor audiați și restul înscrisurilor de la dosar. Aspectele reținute de instanță se coroborează întocmai si cu cele reținute prin sentința penală 781/11.10.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina in dosarul_, în care au fost audiate si alte persoane care au confirmat aspectele relatate de acești martori,
De asemenea, faptul ca între concubina reclamantului si parat a existat o înțelegere în sensul de a fi dus discul agricol în depozitul pârâtului este confirmat, pe de o parte, si prin atitudinea reclamantului avuta fata de concubina acestuia împotriva căreia a formulat inițial plângere penala pentru săvârșirea infracțiunii de furt între rude, acuzând-o pe aceasta de furtul utilajului (fila24), plângere ulterior retrasă de acesta, iar pe de alta parte si de faptul ca paratul nu a fost acuzat de concubina reclamantului cum ca ar fi ridicat discul fără acordul acesteia,
Înțelegerea dintre concubina reclamantului si pârât nu poate reprezenta fata de pârât decât o convenție în cadrul căreia acesta s-a obligat să păstreze bunul încredința de concubina reclamantului, sub acest aspect la momentul intervenirii înțelegerii neavând relevanta cine deținea în proprietate bunul, ci doar persoana fata de care s-a obligat pârâtul să păstreze bunul.
Nu s-a putut reține că prin depozitarea, si implicit deplasarea utilajului agricol la pârât, acesta ar fi săvârșit o fapta ilicita cum se invocă prin cererea formulată de reclamant, tocmai întrucât lăsarea discului respectiv la parat are ca temei înțelegerea dintre concubina reclamantului si pârât,
Au fost avute în vedere dispozițiile art. 1349 Cod civil.
În raport de textul de lege enunțat, pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, trebuie dovedit: existența unei fapte ilicite,existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciu,
Instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii delictuale a pârâtului, așa cum s-a reținut, discul care a generat litigiul părților fiind lăsat la parat pe temeiul înțelegerii intervenite între concubina reclamantului si pârât iar restituirea discului sau contravaloarea acestuia neputând reprezenta prejudiciul unei fapte ilicite de natura celei invocate,
În cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii, în persoana pârâtului, a condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii sale delictuale (deplasarea, respectiv lăsarea discului în depozitul pârâtului nereprezentând o faptă ilicită care sa aibă ca prejudiciu restituirea bunului), se constata ca pârâtul nu poate fi obligat la repararea unui prejudiciu de natura celui invocat prin restituirea bunului sau a contravalorii acestuia,
Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamantul L. F. considerând-o netemeinică și nelegală întrucât nu a analizat corespunzător probele administrate în cauză.
Deși pârâtul a negat prin întâmpinare și interogatoriu că ar fi luat personal discul din fața din fața locuinței reclamantului, instanța a reținut că acesta ar fi săvârșit acțiunea de luare a utilajului agricol în cauză și l-a dus în depozitul său însă fapta sa nu e ilicită dată fiind înțelegea cu concubina reclamantului.
Soluția instanței nu este corectă raportat la poziția procesuală a de negare a vreunei înțelegeri.
Instanța a greșit și când a înlăturat depoziția martorului P. R. din care rezultat faptul că pârâtul a luat discut agricol din fața locuinței reclamantului. De asemenea instanța nu a analizat corespunzător nici declarația martorului Ș. I. are a precizat că în luna noiembrie în fața locuinței reclamantului se aflau utilajele agricole printre care și un disc separat de tractor și după aproximativ o oră, când martorul s-a întors, acestea nu mai erau și le-a văzut la pârât.
Trebuie înlăturată declarația martorului D. C. care se află în relații de dușmănie cu reclamantului și care a declarat mincinos.
Apreciază apelantul că, față de materialul probator administrat, sunt îndeplinite cerințele pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, există faptă ilicită, există prejudiciu în dauna sa, există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și de asemenea există vinovăție. Solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Legal citat intimatul pârât P. A. C. nu a formulat întâmpinare.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 tribunalul urmează să constate că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtului la restituirea unui disc mare de 3,5 X 3,5 m cu opt rânduri de talere, (patru rânduri) de talere baterii pe fiecare parte sau la plata contravalorii acestuia în cazul refuzului de restituire.
Așadar, instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare asupra căreia nu s-a pronunțat și a respins acțiunea constând că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii delictuale a pârâtului.
Este adevărat că în cerere au fost invocate dispozițiile art. 1357 și următoarele din Codul civil, dar totodată art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă stabilește in sarcina instanței de judecata obligația de a identifica normele de drept aplicabile cauzei deduse judecății.
Ca o consecință fireasca a acestei obligații, in baza prevederilor alin. (4), instanța poate sa recalifice actele sau faptele parților, indiferent daca părțile le-au dat o alta denumire.
În consecință, față de vechea reglementare din art. 84 C.proc.civ. din 1865, care permitea exclusiv recalificarea juridica a actelor deduse judecații, noua reglementare permite inclusiv recalificarea faptelor. Instanța de judecata poate recalifica actele sau faptele părților numai după ce va pune in discuția lor aspectele care o determina sa se gândească la această posibilitate.
Așa fiind, constatând că prima instanță nu a dat o calificare juridică corectă acțiunii și nu a pus în discuția părților temeiul de drept rezultat din expunerea motivelor de fapt, în temeiul art. 479 raportat la art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, sentința va fi anulată iar cauza reținută pentru rejudecare având în vedere faptul că nu s-a solicitat trimiterea cauzei la prima instanță, urmând a fi pus în discuție și a se califica temeiul juridic al acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelantul reclamant L. F., cu domiciliul în ., ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 9819/15.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât P. A. C., domiciliat în comuna Colonești, ..
Anulează sentința și reține cauza spre soluționare.
Acordă termen la 22.04.2015 cu citarea părților.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, N. A. S. |
Red. ID
Jf.C. S.
4 ex.10.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul OLT | Obligaţie de a face. Hotărâre din 11-03-2015, Tribunalul OLT → |
|---|
