Pretenţii. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 259/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 259/2015
Ședința de la 15 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător I. D.
Grefier M. R.
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii civile promovate reclamanta Asociația de proprietari nr. 32, cu sediul în Slatina, ., ., parter, județul O. în contradictoriu cu pârât N. V., domiciliat în Slatina, ., ./. O., având ca obiect- pretenții.
Instanța, constatând că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 08 aprilie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând în secret a pronunțat următoarele:
TRIBUNALUL
Prin sentința nr. 9720/2014 Judecătoria Slatina a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 32 în contradictoriu cu pârâtul N. V. și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 1.251,83 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2011- decembrie 2013 și a sumei de 745,30 lei reprezentând penalități de întârziere pentru aceeași perioadă.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 250 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâtul nu a contestat cotele de întreținere și cheltuielile aferente.
A avut în vedere dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230 din 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, precum și art. 50 alin. 1 care stabilește dreptul asociației de proprietari de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata acestor cote mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Articolul 49 din același act normativ prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Același articol stipulează că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Astfel, în temeiul dispozițiilor menționate reclamanta a stabilit prin procesele-verbale ale adunării generale ca penalitățile să fie în cuantum de 0,1% în anii 2011, 2012 și 2013.
Reținând că pârâtul nu a contestat debitul și având în vedere dispozițiile legale de mai sus, instanța de fond a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul N. V. considerând-o netemeinică și nelegală având în vedere că judecata s-a făcut în lipsa sa.
Astfel, apartamentul ce face obiectul litigiului nu este locuibil, fiind inundat în permanență. În anul 2010 s-a făcut separarea apei pentru care s-a achitat o sumă de bani, conform chitanței de la dosar, însă la pârât nu s-a făcut această legătură. În același an au fost tăiate firele de la interfon, locatarii fiind obligați să mai achite câte 13 lei.
A apreciat că nu datorează reclamantei nicio sumă de bani.
La data de 19 noiembrie 2014, Asociația de P. nr. 31 Slatina a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de pârâtul N. V., solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.
A susținut că in motivele de apel nu rezultă faptul că sentința dată de instanța de fond este netemeinică și nelegală; sentința instanței de fond a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar din care rezultă cu certitudine că recurentul nu a achitat debitul cât și penalitățile solicitate de aceasta, iar în cazul în care nu era de acord cu modul de calcul al debitului cât și al penalităților, acesta avea posibilitatea de a solicita efectuarea unei expertize contabile..
A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică .
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 – 208 cod pr civilă.
Prin înscrisul depus la 19 ianuarie 2015 apelantul N. V. a invocat prescripția dreptului material la acțiune pentru sumele solicitate pentru perioada ianuarie –iunie 2011.
Prin decizia civilă nr. 67/2015 din 28 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Ci vilă în dosarul nr._ s-a admis apelul civil declarat de apelantul pârât N. V., împotriva sentinței civile nr. 9720 din data de 13 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de P. nr. 32, s-a anulat sentința și s-a reținut cauza pentru judecată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, potrivit art. 480 alin. 3 cod pr. civilă, în cazul în care se constată că,. în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anulat hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul.”
Prin motivele de apel apelantul pârât a invocat faptul că judecata cauzei s-a făcut în lipsa sa, nefiind citat la adresa unde locuiește, deși se cunoștea adresa din cauzele anterioare.
Instanța a reținut că apelantul a fost citat la adresa din Slatina, . .,. art. 163 alin. 3 teza finală.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că în cauze similare apelantul a fost citat în . O..
Este în acest sens depusă la dosarul cauzei Încheierea de încuviințare a executării silite din 21.10.2013.
Mai mult, prin motivele de apel apelantul a susținut faptul că locuința nu este locuibilă.
Tribunalul a reținut că, principiul contradictorialității constituie o garanție a unui proces echitabil prin prisma exigențelor cerute procedurii de judecată de către art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
Un prim aspect al principiului contradictorialității îl constituie citarea sau înfățișarea părților.
Reținând faptul că apelantul pârât nu a fost citat la adresa la care locuiește efectiv deși se cunoștea aceasta, în speță, devin aplicabile dispozițiile art. 480 alin. 3 cod pr civilă, astfel că instanța a admis apelul, anulat sentința și a fixat termen pentru administrarea de probe necesare soluționării fondului și soluționării excepțiilor invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține în fapt și în drept următoarele:
Examinând situația debitului paratului N. V., instanța constată ca acesta nu a achitat cota de contribuție la cheltuielile Asociației de P. nr. 32 pe perioada ianuarie_-decembrie 2013, acumulând un debit total in cuantum de 1251,83 RON, și penalizări de întârziere aferente aceleiași perioade în sumă de 745,30 RON,astfel cum rezultă din cuprinsul listelor de întreținere de la filele 10-98 dosar fond.
Potrivit art. 46 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari ,,toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari’’.
Potrivit art. 48 alin. 1 din același act normativ ,,stabilirea si repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună’’ ,iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol ,,cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de alta natură, legate de proprietățile individuale din condominiu si care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, in conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu’’.
Potrivit art. 49 alin. 2 din aceeași lege ,,termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice’’.
Potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ ,,asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata.
Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat’’.
Conform proceselor-verbale întocmite cu ocazia Adunărilor Generale ale Proprietarilor din cadrul Asociatiei de P. a fost stabilit un coeficient de penalizări pentru sume restante în cuantum de 0,1 % pentru anii 2011,2012 și 2013, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 99-112 dosar fond.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru cotele de întreținere restante aferente perioadei ianuarie –iunie 2011, excepție invocată de pârât ,Tribunalul reține că aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. În cazul acțiunilor patrimoniale, cum este și prezenta, termenul de prescripție este cel general de 3 ani, instituit de art. 3 din Decr. 167/1958.
Potrivit art. 7 alin.1 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau de a cere executarea silită. Față de aceste dispoziții legale, având în vedere că reclamanta a introdus acțiunea la 20.06.2014, rezultă că Asociația de P. putea solicita cotele de întreținere restante cu penalitățile aferente doar pentru ultimii trei ani, anteriori datei introducerii acțiunii.
Prin urmare, dreptul material la acțiune pentru perioada ianuarie iunie 2011 este prescris.
În ceea ce privește sumele solicitate pentru perioada iulie 2011-decembrie 2013 instanța constată că paratul a întârziat mai mult de 20 de zile de la expirarea termenului limită stabilit de reclamantă pentru plata cheltuielilor de întreținere iar cuantumul penalităților stabilite de asociație corespunde prevederilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, respectiv nu sunt mai mari de 0,2 %, pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru considerentele de mai sus, Tribunalul va admite în parte acțiunea formulata și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 909,42 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 403,08 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Văzând și dispozițiile art. 451 cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Constată prescris dreptul la acțiune al reclamantei Asociația de proprietari nr. 32, pentru perioada ianuarie-iunie 2011 și, în consecință, va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 32, cu sediul în Slatina, ., ., parter, județul O. în contradictoriu cu pârât N. V., domiciliat în Slatina, ., .. A, ./comuna Teslui, . O., în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 909,42 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și 403,08 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada iulie 2011- decembrie 2013.
Obligă pârâtul la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 aprilie 2015, la Tribunalul O..
Președinte, C. T. | Judecător, I. D. | |
Grefier, M. R. |
Red. CT
Tehnored.CM
Jf: N.S.
Ex.4/15.05.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 180/2015. Tribunalul OLT | Grăniţuire. Hotărâre din 21-04-2015, Tribunalul OLT → |
|---|
