Pretenţii. Decizia nr. 568/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 07-09-2015 în dosarul nr. 568/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 568/2015
Ședința publică de la 07 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. C. JUDETEAN C., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 335/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. I., domiciliat în ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât personal, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că este primul termen de judecată, apel tardiv, motivat, nu s-a depus întâmpinare, apelantul a solicitat judecarea în lipsă, după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității apelului și acordă cuvântul.
Intimatul pârât S. I., arată că este de acord cu admiterea excepției, apelul fiind declarat peste termen.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 335 din 17.02.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de instanță din oficiu.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. C. Judetean de Urgenta C., cu sediul în C., ., jud.O., împotriva pârâtului S. I., cu domiciliul în ., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 4402/184/12.12.2014, reclamantul S. C. Județean de Urgență C., a chemat în judecată pe pârâtul S. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.410,33 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 20.10-24.10.2011 pârâtul a fost internat la S. C. Județean de Urgență C., secția Chirurgie toracică, iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 1.410,33 lei, nu a fost achitata pana in prezent, fiind îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și 999 C.Civil precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Reclamantul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății: “persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora" iar spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sănătate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
De asemenea, reclamantul a arătat că, in calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudicial cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul. Întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din fondul național de asigurări de sănătate are obligația de a le restitui catre Casa de Asigurări de Sănătate D.. Rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, insa, in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligență in stabilirea persoanei vinovate.
Reclamantul a arătat că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar unitatea a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului și este evident că a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză, La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat. Se poate prezuma ca paratul isi recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sănătății sale a fost afectata de o persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006. Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului faptei presupune întrunirea a patru condiții cumulative: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul produs și vinovăția făptuitorului, condiții îndeplinite în situația de față.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 998 și 999 C.Civil, 112 Cod Procedura Civilă si art.313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997 M.
În probațiune reclamantul a depus, în fotocopie, decont de cheltuieli.
Analizând actele și lucrările dosarului, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de instanta, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța apreciază că nu există identitate între persoana chemata în judecată și persoana ținută de obligația conținută în raportul juridic dedus judecații.
Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 modificată, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective”.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că pârâtul a fost victima unei agresiuni, situație în care nu îi revine obligația de a repara prejudiciul suferit de furnizorul de servicii medicale, această obligație revenind numai celui vinovat de producerea accidentului.
Totodată, reclamantul nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că dimpotrivă pârâtul s-ar fi făcut vinovat de producerea incidentului.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța a constatat că reclamantul a formulat cererea în contradictoriu cu o persoană care nu are calitate procesuală pasivă, astfel încât, a admis excepția și a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 1410,33 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia, de la data producerii debitului și până la data plății efective.
În motivare apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora " iar, spitalul in calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata, intrucat pârâtul a fost victima unui accident/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia potrivit Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 313 din Legea 95/2006, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze Casei de Asigurări de Sanatate cheltuielile de spitalizare, de la persoanele vinovate.
S., în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sanatate și are obligația de a le restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D..
Mai arată că, în cauza de față apreciază faptul ca printr-o simplă interpretarea gramaticala a dispozitiilor art.313 alin. 1 din actul normativ menționat, rezulta ca cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sanatatii altei persoane, însa printr-o interpretare teleologica se ajunge la concluzia ca in acele situații in care, din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilita persoana a cărei fapta proprie sa fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul. Cu alte cuvinte, fapta ilicita a beneficiarului de servicii medicale consta tocmai in lipsa sa de diligenta în stabilirea persoanei vinovate. În cazul in care am accepta ideea ca doar persoana vinovata de vătămarea sănătății altei persoane trebuie obligata la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, in condițiile in care, in lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs aceasta vătămare. Având in vedere faptul ca pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistentă medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză. La baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu facut demersurile legale pentru a de identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efectiv ocazionate de asistența medicală acordată - adică persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane - fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa în anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea 95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Din dispozițiile legale menționate se poate concluziona faptul ca, paratul avea obligația sa efectueze demersurile legale, pentru a stabili vinovăția autorului accidentului/agresiunii, chiar si numai in scopul rezolvării obligațiilor ce rezulta din acordarea serviciilor medicale, demers nedovedit anterior demarării acțiunii in instanța, astfel, se poate prezuma ca paratul își recunoaște culpa, constând in omisiunea sau neglijenta de a întreprinde demersuri judiciare pentru a face dovada ca starea sanatatii sale a fost afectata de o alta persoana care ar răspunde fata de furnizorul de servicii medicale conform dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006.
De asemenea, practica judiciară a stabilit că și o persoană spitalizată poate avea calitate procesuală pasivă, atunci când nu depune minimum de diligente pentru a identifica autorul faptei ilicite, iar în situația în care din culpa beneficiarului îngrijirilor serviciilor medicale acordate, nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie ar fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar beneficiarul, în caz contrar în situația în care instanțele naționale ar accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane, trebuie obligată la repararea prejudiciului, ar presupune imposibilitatea reparării efective și integrare a prejudiciului, în condițiile în care în lipsa oricăror demersuri judiciare a celui vătămat, nu se poate vorbi de inovația celui presupus a fi produs această vătămare.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta decât, acesta are evidența persoanelor spitalizate și raportează lunar situația pacienților ca fiind victimele accidentelor/agresiunilor fizice către CAS D., care ulterior le solicită banii încasați pe fiecare caz în parte.
In drept, au fost invocate dispoz. art. 282-298 C.pr.civ., art. 262, art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, art. 21 și urm. C.pr.fiscală, art. 89 și urm. C.pr.fiscală.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 26 alin. 3 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru.
Solicită judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.p.civ.
La termenul de judecată din 07.09.2015, tribunalul din oficiu a invocat excepția tardivității apelului declarat de apelantul reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate din perspectiva excepției tardivității apelului, în temeiul dispozițiilor art. 248 cod pr civilă, tribunalul reține și constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 335/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu de instanță și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. C. Județean de Urgență C. împotriva pârâtului S. I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit dispozițiilor art. 468 al. 1 cod pr civilă, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauză, din actele dosarului, tribunalul constată că sentința apelată i-a fost comunicată apelantului la data de 25.02.2015- fila 17 dosar fond.
Termenele se calculează, potrivit dispozițiilor art.181 cod pr civilă pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua în care începe să curgă și nici ziua în care s-a împlinit.
Față de data comunicării sentinței nr. 335/17.02.2015 – 25.02.2015 – termenul de apel s-a împlinit la data de 30 martie 2015, iar cererea de apel a fost formulată la data de 30 aprilie 2015, deci, peste termenul de apel stabilit de lege.
În consecință, având în vedere starea de fapt expusă anterior, tribunalul constată că excepția tardivității apelului este întemeiată și o va admite, iar în temeiul dispoz. art. 480 din cod pr civilă, va respinge apelul ca fiind tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului invocată de instanță din oficiu.
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C., cu sediul în C., ., Județul D., împotriva sentinței civile nr. 335 din 17.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. I., domiciliat în ., ca fiind tardiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07.09.2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. DS
Tehnored.CM
Jf. N.R.
Ex.4/17.09.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 569/2015. Tribunalul OLT | Legea 10/2001. Sentința nr. 821/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
