Grăniţuire. Decizia nr. 143/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 143/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 143/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier C. C. I.
Pe rol, pronunțarea apelului civil declarat de apelantul pârât N. V., împotriva sentinței civile nr. 9216/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 C.pr.civ., la data de 16.02.2015 și ulterior la data de 23.02.2015, dată la care s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 9216/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâtul N. V., și s-a dispus stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților din proces, conform Anexei nr. 2 întocmita de expertul desemnat in cauza – C. I. A., intre punctele A – B, astfel încât reclamantul va deține suprafața de 1460 mp, iar paratul va deține suprafața de 1180 mp. A fost obligat paratul la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 759,65 lei, conform art. 451 NC.pr.civ. (1/2 din suma totala achitata in dosar de reclamant - 1519,3 lei) raportat la art. 560 NC.civ.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului situat in ., in suprafață de 1460 mp, in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 956/02.02.1995 la notariatul de Stat O..
Paratul este proprietarul imobilului in suprafața de 1160 mp, situat in ..
Din cuprinsul raportului de expertiza tehnica judiciara depus la dosar, se retine ca reclamantul detine in fapt suprafata de 1446 mp in T34, P 2121, 2122, 2123, jud. O., suprafata delimitata de punctele 11-10-9-53-51-49-46-45-43-42-41-38-35-84-82-80-78-76-74-73-72-71-94-93-92-91-90-89-88-26-25-24-23-22-21-20-19-11, cu vecinatatile descrise la fila 47 verso din dosar.
Din aceleasi masuratori (fila 48), rezulta ca paratul detine in fapt suprafata de 1194 mp, situata in ., in T34, P 2118, 2119, 2120, 2120/1, fiind delimitata de punctele 9-7-6-5-58-59-60-61-62-63-64-65-66-67-68-69-70-71-72-73-74-76-78-80-82-84-35-38-41-42-43-45-46-49-51-53-9, cu vecinatatile descrise la fila 48 din dosar.
Expertul a mai consemnat la fata locului ca titlul de proprietate eliberat celor de la care reclamantul a cumparat imobilul in litigiu avea inscrisa suprafata de 1416 mp, iar paratul detine in titlu suprafata de 1160 mp, astfel fiind reclamantul detine in fapt mai putin decat in titlul sau de proprietate, iar paratul detine in fapt o suprafata mai mare decat are in titlul sau de proprietate (fila 48 verso).
Conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul C. I. A. depus la data de 23.06.2014 s-au propus doua variante de grănițuire, una arătând ca, daca se va face raportarea la titlurile de proprietate eliberate in temeiul Legii nr. 18/1991, atunci propunerea este ca hotarul existent sa rămână pe actualul aliniament al gardului existent intre cele doua proprietăți, respectiv linia delimitată de punctele 9-53-51-49-46-45-43-42-41-38-35-84-82-80-78-76-74-73-72-71 (Anexa 1 a raportului – fila 49 verso), iar a doua arătând că, dacă raportarea se va face la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 956/02.02.1995 la Notariatul de Stat O. al reclamantului si titlul de proprietate eliberat in temeiul Legii nr. 18/1991 paratului, atunci propunerea este ca linia de hotar dintre proprietatile partilor din proces sa fie delimitata conform Anexei nr. 2, intre punctele A – B, astfel incat reclamantul va detine suprafata de 1460 mp, iar paratul va detine suprafata de 1180 mp (fila 50), ambele parti litigante fiind castigate in fapt, intrucat reclamantul ar detine si in fapt suprafata descrisa in actul sau de proprietate, iar paratul oricum va detine mai mult decat in actul sau de proprietate – fila 49 a II-a propunere a expertului).
Conform art. 560 N.C.civ, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Acțiunea in grănițuire este cea prin care se urmărește determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre două proprietăți vecine; prin această acțiune reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.
Aceasta este o acțiune reală, petitorie, imobiliară, declarativă de drepturi și imprescriptibilă, putând fi exercitată, în primul rând, de titularul dreptului de proprietate asupra fondului, precum și de orice persoană care are un drept real asupra acestuia, cum ar fi superficiarul, uzufructuarul sau titularul dreptului real de folosință asupra terenurilor proprietate de stat, care pretinde delimitarea fondului său de cel învecinat.
Aceasta acțiune este inadmisibilă între coproprietari, iar dacă fondul este bun comun, acțiunea trebuie formulată de ambii soți.
Obiectul grănițuirii îl constituie delimitarea fondurilor învecinate sau, după caz, mutarea liniei de hotar, cu obligarea pârâtului la restituirea suprafeței deținute fără drept din terenul limitrof al reclamantului; în primul caz, prin probele administrate trebuie să se dovedească numai traseul hotarului real, care urmează a fi marcat prin semne exterioare, fără a fi necesară și dovedirea dreptului de proprietate al reclamantului; sarcina probei revine ambelor părți, întrucât fiecare dintre ele are atât rolul de reclamant, cât și de pârât; fiind o chestiune de fapt, pentru stabilirea liniei hotarului poate fi folosit orice mijloc de probă.
Acțiunea în grănițuire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților, nu și cu privire la însuși dreptul real, ceea ce înseamnă că, ulterior, oricare dintre acestea poate introduce o acțiune în revendicare cu privire la suprafața determinată a fondului, fără să i se poată opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în acțiunea în grănițuire.
Alegând varianta a II-a propusă de expertul desemnat în cauza, instanța va dispune ca grănițuire proprietăților învecinate ale părților să se facă conform raportului de expertiză topografică întocmit de C. I. A., intre punctele A – B, astfel încât reclamantul va deține suprafața de 1460 mp, iar pârâtul va deține suprafața de 1180 mp (fila 50 dosar), aceasta făcând parte din dispoziția instanței de judecata, pe care o oficializează.
Instanța a ales aceasta varianta întrucât aceasta corespunde cel mai bine stării de drept care caracterizează dreptul de proprietate al părților litigante, având în vedere că prin omologarea acestei variante se ajunge ca în fapt reclamantul să stăpânească în realitate suprafața înscrisă în dreptul său, iar pârâtul va deține oricum o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlul său de proprietate, neputându-se alege varianta întâi, propusă de pârât la ultimul termen de judecata, respectiv rămânerea în actualele limite de hotar, întrucât se ajunge în fapt ca reclamantul să fie văduvit de o suprafață de 14 mp, iar paratul “depășește” limita dreptului de proprietate cu 34 mp, situație inadmisibila în practică, în condițiile în care nu există impedimente în fapt pentru reașezarea părților pe cât putință în “limitele” proprietății deținute conform titlurilor acestora de proprietate.
De asemenea, instanța mai constată că nu are relevanță împrejurarea că titlul de proprietate al vânzătorilor cu care a contractat reclamantul cuprindea o suprafață de teren mai mica, întrucât compararea suprafețelor de teren se face în condițiile titlului de proprietate al fiecărei părți din proces, iar titlul reclamantului nu este reprezentat de titlul foștilor proprietari ai suprafeței de teren cumpărate de reclamant, ci de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 956/02.02.1995 la Notariatul de Stat O..
In privința cheltuielilor de judecată, instanța a obligat paratul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 759,65 lei, conform art. 451 NC.pr.civ. (1/2 din suma totala achitata in dosar de reclamant - 1519,3 lei) raportat la art. 560 NC.civ., reținând ca sumele ocazionate de cheltuielile de grănițuire, respectiv cele necesare pentru trasarea și marcarea hotarului stabilit de instanță, se suportă în mod egal de ambele părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul N. V., solicitând modificarea sentinței în sensul stabilirii liniei de hotar dintre cele 2 proprietăți pe vechiul amplasament.
În motivare, apelantul arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că înscrisul care a stat la baza întocmirii actului de vânzare cumpărare prin care reclamantul a devenit proprietarul terenului care face obiectul prezentului litigiu, respectiv titlul de proprietate al vânzătorilor, cuprindea o suprafață de teren mai mică, iar cumpărarea suprafețelor de teren se face in condițiile titlului de proprietate al părții respective, și că actuala linie de hotar prin care este stabilit amplasamentul celor 2 suprafețe de teren este nemodificată de o perioadă mai mare de 30 de ani, astfel că instanța de fond ar fi trebuit să constatate că in favoarea pârâtului a intervenit uzucapiunea de 30 de ani.
În dovedire apelantul solicită proba testimonială cu martori, pe care s-a obligat să-i aducă in fața instanței de judecată.
La data de 16.12.2014 intimatul reclamant C. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea la plata a 50 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării arată că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 956/02.02.1995 este proprietarul suprafeței de 1460 mp situată pe raza comunei Coteana, jud. O., proprietatea sa învecinându-se în partea de răsărit cu proprietatea pârâtului, întotdeauna existând neînțelegeri între părți referitoare la amplasamentul gardului dintre cele două proprietăți, pârâtul construind o parte din acest gard fără să-i ceară părerea și fără să respecte hotarul stabilit prin măsurători, astfel încât în acest moment gardul este deplasat spre proprietatea reclamantului.
În concluzie, intimatul, potrivit titlului de proprietate este proprietarul suprafeței de teren de 1160 m.p., iar in fapt deține suprafața de 1194 m.p.,deci mai mult cu 34 mp, în această situație instanța de fond alegând varianta a doua a raportului de expertiză întrucât a corespuns mai bine stării de fapt care caracterizează dreptul de proprietate al părților.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel că actuală linie de hotar dintre cele 2 suprafețe de teren a rămas nemodificată o perioadă mai mare de 30 de ani astfel că instanța de fond ar fi trebuit să constate în favoarea pârâtului uzucapiunea de 30 de ani, solicită respingerea lui, întrucât instanța nu a fost sesizată cu un petitoriu clar privind dobândirea dreptului de proprietate de către apelant prin uzucapiune și numai dacă instanța era sesizată cu o acțiune in revendicare se putea pune in principiu,dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate a unei suprafețe de teren determinate.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispozițiile art. 476 și urm. C.p.c., Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că intimatul-reclamant C. V. deține în fapt o suprafață de teren de 1446 mp, care este cu 14 mp mai mică decât suprafața menționată în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 956/02.02.1995, însă cu 30 mp mai mare decât suprafața de teren menționată în titlul de proprietate nr._/10/24.08.2000, prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate autorului său (vânzătorul C. M.).
Pe de altă parte, același raport de expertiză a stabilit că apelantul-parat N. VAsiledeține în fapt suprafața de 1194 mp, cu 34 mp mai mult decât suprafața menționată în titlul său de proprietate, nr._/36/26.10.1995.
Grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți. Astfel, prin acțiunea în grănițuire instanța este chemată să determine, prin semne exterioare, limita celor două fonduri învecinate, atât în situația în care între proprietăți nu există vreo delimitare, cât și în situația în care există semne de delimitare, însă acestea nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
Prin această acțiune se poate cere stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți sau, după caz, mutarea liniei de hotar. În cel de-al doilea caz, acțiunea în grănițuire trebuie să fie însoțită de o acțiune în revendicare, având ca scop obligarea pârâtului la restituirea suprafeței deținute fără drept din terenul limitrof al reclamantului.
În lipsa unui petit având ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren de la pârât, instanța nu ar putea stabili o linie de hotar care ar presupune strămutarea hotarului existent, întrucât o astfel de soluție ar echivala cu o deposedare de fapt.
Prin urmare, într-o situație cum este cea din speță (în lipsa unei acțiuni în revendicare) se impune ca trasarea conturului liniei de hotar să țină seama de vechile semne de hotar (situația de fapt existentă la data generării situației de vecinătate), care confirmă posesia părților (actualul aliniament), chiar dacă această posesie ar fi contrară dreptului de proprietate al fiecăruia.
Or, soluția primei instanțe neaga premisele acțiunii în grănițuire, dând o soluție specifică acțiunii în revendicare care nu a făcut, însă, obiect al cererii deduse judecății.
De altfel, având în vedere caracterul declarativ al acțiunii în grănițuire, cel care pretinde a fi titularul unui drept de proprietate asupra suprafeței în litigiu are posibilitatea promovării ulterioare a unei acțiuni în revendicare, fără a i se opune autoritatea de lucru judecat, deoarece doar aceasta din urmă va avea rolul de a statua în chip irevocabil asupra întinderii și limitelor corecte ale loturilor învecinate.
Oricum, nu poate fi acceptată aprecierea primei instanțe în sensul că nu ar avea relevanță împrejurarea că titlul de proprietate al vânzătorilor cu care a contractat intimatul-reclamant cuprindea o suprafață de teren mai mică decât cea cumpărată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 956/02.02.1995 la Notariatul de Stat O.. Dimpotrivă, compararea titlurilor de proprietate ale fiecărei părți presupune verificarea transmisiunilor succesive ale proprietății, astfel încât titlul intimatului-reclamant nu poate fi avut în vedere decât în măsura în care corespunde cu titlul proprietarilor anteriori ai suprafeței de teren cumpărate de acesta. O asemenea interpretare este în acord cu principiul nemo dat quod non habet sau nemoad alium transferre potest quam ipse habet (nimeni nu poate transfera altuia mai mult decât are el însuși).
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 480 pct. 2 C.p.c., Tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe sentința apelată în sensul stabilirii liniei de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul determinat de punctele 9-53-51-49-46-45-43-42-41-38-35-84-82-80-78-76-74-73-72-71, conform Anexei nr. 1 la Raportul de expertiză, pe actualul aliniament al gardului existent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât N. V., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 9216/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V., cu domiciliul în Slatina, ., ., județul O..
Schimbă sentința apelată în sensul că stabilește linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul conform Anexei nr. 1 la Raportul de expertiză determinat de punctele: 9-53-51-49-46-45-43-42-41-38-35-84-82-80-78-76-74-73-72-71.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, C. C. I. |
Red OMP
Tehnored MS
Ex. 4/ 07.05.2015
Jud. fond: LCM
| ← Evacuare. Decizia nr. 135/2015. Tribunalul OLT | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 138/2015.... → |
|---|
