Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 138/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 138/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 138/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 138/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Grefier M. T.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror – D. A. – Procuror la P. de pe lângă Tribunalul O..
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta A. M., domiciliată în Corabia, ., ., județul O., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O., cu sediul în Slatina, ., județul O., având ca obiect - Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin fax, cerere de repunere pe rol și totodată de suspendare, a cauzei, din partea reclamantei A. M. cu motivarea că nu a primit încă un răspuns de la organele competente, documente prin care să poată dovedi că bunicul său a fost condamnat politic.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de repunere pe rol.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul cu privire la cererea de repunere pe rol, solicită respingerea acesteia respectiv a cererii de suspendare.
Instanța, în temeiul art. 245 cod procedură civilă, respinge cererea de repunere pe rol cu motivarea că dosarul a fost suspendat la data de 21.01.2014, la cererea părților și în termen de un an nu s-a formulat cerere de repunere pe rol, conform art. 248 cod de procedură civilă.
Din oficiu, invocă excepția perimării cauzei pe care o pune în discuție.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea excepției urmând a se constata perimarea acțiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._, reclamanta A. M. a solicitat obligarea pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și prin DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE a județului O., la plata sumei de 50.000 (cincizeci de mii) de euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral și material de pe urma bunicului său, P. F. N., ca urmare a măsurilor administrative și condamnărilor penale abuzive la care a fost supus de către fostul regim comunist .
Motivând, a arătat că la data de 9 octombrie 1949, organele locale de partid și de stat din ., i-au confiscat bunicului său N. P., marfa ce se găsea în magazinul universal proprietatea sa, deși avea autorizație de comerciant încă din anul 1911.
De asemenea, autorul său a fost forțat să doneze în baza HCM 308/1953, întreaga suprafață de teren agricol, pe care o deținea, respectiv 31,54 ha,. Din această suprafață de teren i-a fost restituită suprafața de 5,70 ha.
Întrucât autorul său, a fost supus măsurilor abuzive, a solicitat să se constate în baza art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009, caracterul politic al măsurilor administrative întreprinse împotriva bunicului său, în senul confiscării mărfii din magazinul săi și confiscarea terenului.
În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte constând în: 1) Copia extrasului de pe certificatul de naștere al tatălui meu, P. P., fiul lui P. F. N., 2)Copia certificatului său de naștere și a certificatului de căsătorie; 3)Copia de pe procesul-verbal din 7 octombrie 1989, prin care s-a confiscat marfa din magazinul universal proprietatea bunicului P. N., document din care rezultă și faptul că bunicului i-au fost dresate „acte la Legea Sabotajului economic pentru ascundere de marfa și vânzare clandestină"; 4)Copia adeverinței nr.1673 din 18 aprilie 1953, prin care Sfatul Popular al comunei D. atestă faptul că terenurile pe care le-a posedat bunicul său N. P. și anume: 13,47 ha arabil, 5,50 ha fânețe, 0,50 ha pășune, 0,25 ha livezi de pomi, 1,50 ha vie, 1,00 ha pădure, 1,15 ha curte, 7,17 ha neproductiv au fost preluate de către Sfatul Popular D. și predate Gospodăriei Agricole Colective „1 Mai", pe baza HCM 308/1953 ; face precizarea că după apariția Legii nr.l8/1991, tatăl său, P. P. și cu fratele său, P. G., au cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut tatălui lor, obținând în 2004 un titlu de proprietate comun pentru cea mai mare parte a terenurilor care aparținuseră bunicului, însă din suprafața de curte de 1,15 ha nu li s-a mai restituit în total decât 0,29 ha, restul de 0,86 ha curte ne mai putând fi recuperat; Extras din registrul agricol al comunei D. pe anii 1951-1955, din care se poate observa, între altele, că pană în 1952 bunicul P. N. a avut în proprietate 1,15 ha curte, însă începând din 1953 (după ce Sfatul Popular i-a preluat terenurile) el nu mai este înregistrat decât cu 0,10 ha curte (Anexa nr.5); Adresa nr._ din 30 mai 1959, prin care Secția Cadre a Sfatului Popular Raional Corabia îi reamintește mamei sale (învățătoarea P. I., care la acea dată era exclusă din învățământ întrucât avea elemente exploatatoare" în familie) că e nora „locuitorului N. FI. P. din . Jiului, care înainte de 23 Aug. 1944 a posedat 31,54 ha teren, un cazan de țuică și magazin cu diferite mărfuri. Până la apariția decretului 115/1959 susnumitul a fost categorisit chiabur, în ultimul timp a mai posedat 6 ha teren și cazanul pe care l-a dat conf. Decretului 115/959.// în concluzie socrul dvs s-a ocupat cu comerțul și exploatarea de brațe străine pentru a munci terenul. Deci la desfacerea contractului de muncă al dvs nu s-au luat măsuri ilegale și nici nu s-a întrebuințat metode de ură personală, așa cum dvs menționați în memoriu"); )Adresa nr.568 din 17.03.1960 a Sfatului Popular al comunei D., Raionul Gura Jiului, cu apostila „la dosarul învățătoarei P. I. la cele scoase cu 1062", prin care, între alte referințe despre tatăl meu, P. P., organele de partid și de stat comuniste precizează că bunicul N. P. „înainte de 1944 a posedat ca avere 1,54 ha teren, una casă de locuit, un cazan de fabricat rachiu, un magazin
de mărfuri, cu care mijloace a făcut exploatare", el fiind caracterizat ca
„un element necinstit față de populație, cauza fiind că a fost mare
proprietar în trecut, exploatând țăranii muncitori din .>{Anexa nr.7);. 8)Extras de pe Registrul Agricol al comunei D. pe anii 1959-1963, din care rezultă că în anul 1959 bunicul P. N. mai
deținea suprafața totală de 5,70 ha teren, din care 4,50 ha în alte comune,
suprafața de curte menținându-se tot la 0,10 ha (de unde până în 1952
bunicul avusese 1,15 ha de curte, repet). în același an, spre a putea fi scos
de la periculoasa categorie de „chiabur", ce ar fi putut dăuna carierei
copiilor, bunicul a fost silit să „doneze" încă 2,40 ha și cazanul de fabricat
țuică (așa cum reiese din însemnarea de la finalul foii de registru pe anii
1959-1963), iar restul de 3 ha le-a cedat fiului său, profesorul P. G., spre a se înscrie cu ele în CAP D., satisfăcând astfel autoritățile vremii (Anexa nr.8); 9) Certificatul nr. 3426 din 8.12.1992 eliberat de Arhivele Statului, Filiala D., prin care se atestă că în Registrul Agricol al comunei D. din anii 1948 și 1949 N. F. P. figurează, între altele, cu suprafața de 1,17 ha curte ;l0) Titlul de proprietate nr.4247 din 16.01.2004 eliberat moștenitorilor lui N. P. din D., din care se observă că celor doi frați nu li s-a reconstituit decât suprafața de 0,29 ha „curte" (din suprafața de 1,17 ha curte pe care bunicul a deținut-o până în 1952 inclusiv, an în care aproape toată curtea i-a fost preluată în mod abuziv de statul comunist, bunicul fiind categorisit ca „absentist" și fiind chiar condamnat la pușcărie pentru „sabotaj economic", așa cum a arătat ;11) Adresa reclamantei către CNSAS, în care solicită să i se elibereze acte prin care să poată’ dovedi că bunicul N. P. a fost condamnat penal în baza „legii sabotajului economic".
In drept, și-a întemeiat cererea pe Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În conformitate cu art. 242 alin.2 din Codul de procedură civilă, a solicitat și judecarea în lipsă a prezentei cereri.
La termenele din data de 16.10.2012 și respectiv 06.11.2012, s-au acordat noi termene de judecată la cererea reclamantei, pentru a depune la dosar acte privind pe autorul său P. N., în susținerea acțiunii.
Față de cererea formulată, S. R. prin DGFP O., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate, din următoarele considerente: pentru constatarea caracterului politic al măsurilor administrative întreprinse împotriva autorului reclamantei, s-a apreciat că acest capăt de cerere este neîntemeiat întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor prev de Legea 221/2009, în sensul că confiscarea și deposedarea de bunurile mobile și imobile nu pot fi caracterizate ca fapte prev de legea penală.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale este nefondat, nefăcându-se dovada dacă echivalentul valorii bunurilor confiscate nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent în baza legii 10/2001 sau a legii 247/2005.
De asemenea nu s-a făcut dovada calității de proprietar asupra bunurilor susținute ca fiind proprietatea autorului și confiscate.
Prin răspunsul la întâmpinare depus de către reclamantă s-a susținut punctul de vedere din acțiunea introductivă, prin care s-a apreciat că este îndreptățită la acordarea daunelor și să se constate caracterul politic al măsurilor întreprinse împotriva autorului.
Pentru termenul din 27.11.2012, s-a solicitat suspendarea judecății cererii, pentru a se obține probe în susținerea cererii.
La termenul din data de 27.11.2012, s-a dispus suspendarea cauzei, în baza art. 242 pct. 2 cod de procedură civilă, cu motivarea că niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nu a solicitat judecata în lipsă.
Reclamant A. M., a solicitat suspendarea în baza art. 242 pct.1 cpc, cerere de care nu s-a putut lua act, întrucât partea adversă nu a fost prezentă și, așa cum s-a învederat niciuna dintre părți nu a solicitat judecata în lipsă, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
La data de 20.11.2013, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, a cauzei și totodată, cerere prin care solicită suspendarea cauzei întrucât nu a primit încă un răspuns de la organele competente, documentele prin care să poată dovedi că bunicul său a fost condamnat politic.
Cauza a fost din nou suspendată la termenul din data de 21.01.2014, în baza art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
La data de 19.02.2015, de asemenea reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, a cauzei și cerere de suspendare a cauzei până va fi în măsură să dovedească mai clar că bunicul său a fost condamnat politic în anii 50 ai secolului trecut.
Întrucât de la data de 21.01.214, când s-a dispus suspendarea cauzei, nu s-a formulat cerere de repunere pe rol, în termenul legal, la data de 30.01.2015, s-a întocmit referatul de serviciul registratură, cu propunerea de perimare a cauzei, acordându-se termen la data de 24.02.2015.
Pentru acest termen de judecată reclamanta A. M., a formulat din nou cerere de repunere pe rol și de suspendare a cauzei.
Raportat la cererea reclamantei de repunere pe rol, la termenul din 24.02.2015, s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât, de la data suspendării și până la termenul acordat nu s-a formulat cerere de repunere pe rol, fiind incidente dis part. 248 cod procedură civilă, motiv pentru care s-a apreciat ca neîntemeiată.
Întrucât de la data suspendării din 21.-01._, până la data referatului întocmit de sectorul arhivă, raportându-se și la cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă a trecut mai mult de un an, în baza art. 137 cod procedură civilă, s-a invocat excepția perimării, urmând ca instanța să se pronunțe asupra acesteia.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul O., a arătat că este de acord cu excepția invocată, solicitând a se constata perimarea pricinii.
Art. 248 Cod procedură civilă prevede că: (1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. (2) Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. (3) În materie comercială termenul de perimare este de șase luni.
Analizând sesizarea din oficiu privind perimarea cererii din perspectiva textului de lege citat anterior, tribunalul constată că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru constatarea cererii ca fiind perimată, deoarece de la data suspendării judecății pricinii și până în prezent a trecut o perioadă de timp mai mare de un an.
Într-adevăr, la data de 26.11.2013, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol, însă prin încheierea de ședință din data de 21.01.2014 instanța a admis cererea de repunere pe rol și, la cererea reclamantei a menținut măsura suspendării judecății cauzei, motivat de faptul că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat.
În aceste condiții cererea de repunere pe rol nu a produs nu a avut efect întrerupător pentru termenul de perimare deoarece, cauza nu a fost repusă pe rol, ci a rămas în stare de suspendare.
Cererea de repunere pe rol reprezintă un act de procedura făcut în vederea judecării procesului, numai în măsura în care este admisă de instanță, în condițiile în care sunt îndeplinite de către reclamant obligațiile stabilite în sarcina sa.
Interpretarea contrară ar paraliza complet instituția perimării cererii, deoarece în cazul cauzelor suspendate în temeiul art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, ori de câte ori reclamantul ar dori să întrerupă cursul perimării, ar depune formal o cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate, fără a-și îndeplini obligațiile stabilite în sarcina sa (pentru care de altfel a și fost suspendată cauza).
Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă raportat la art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, numai cererea de repunere pe rol admisă de către instanța întrerupe cursul suspendării.
Prin prisma tuturor acestor argumente tribunalul constată că cererea de repunere pe rol formulată la data de 19.02.2015 nu este de natură să producă efectul prevăzut de art. 249 Cod procedură civilă, pentru că nu se poate considera că a fost făcută cu intenția de reluare a judecății, ci doar în scopul obținerii întreruperii cursului perimării, rațiuni pentru care la termenul din data de 24.02.2015, când a fost pusă în discuție excepția de perimare era îndeplinit termenul de perimare de 1 an de zile (potrivit art.101 alin. 3 Cod procedură civilă termenul statornicit pe ani se consideră îndeplinit în ziua anului lunii, zile corespunzătoarea celei în care a început - 28.01._15).
Cum reclamanta nu a dovedit existența unei cauze independentă de orice culpă a sa pentru lăsarea în nelucrare a judecății recursului se constată că excepția perimării este întemeiată.
Față de cele reținute precum și față de dispozițiile art. 248-252 alin.2 Cod procedură civilă se constată că excepția perimării este întemeiată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus urmează ca excepția perimării să fie admisă și pe cale de consecință să constate că judecata acțiunii s-a perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de repunere pe rol, formulată de reclamantă.
Constată perimată acțiunea formulată de reclamanta A. M., domiciliată în Corabia, ., ., județul O., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – Direcția Generală a Finanțelor Publice O., cu sediul în Slatina, ., județul O..
Cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015.
Președinte, I. M. | ||
Grefier, M. T. |
Dact. I. M.
Tehnored. M.T. 03 Martie 2015
4 ex.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 143/2015. Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
