Pretenţii. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 107/2015
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Judecător V. V.
Grefier R. I. T.
Pe rol pronunțarea hotărârii asupra recursului formulat de recurenta reclamantă A. R. R., împotriva sentinței civile nr. 8313/16.09.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. G., având ca obiect pretenții.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.04.2015, care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, când instanța având în vedere dispozițiile art. 260 alin. 1 C.p.c. și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la o dată ulterioară, respectiv 27.04.2015 iar ulterior la 04.05.2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8313/16.09.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. RUTIERĂ ROMÂNĂ, cu sediul în București, Bld. D. G., nr. 38, sector 1, Cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâtul B. G., cu domiciliul în Slatina, ., județul O. și domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Slatina, .. 17C, județul O., având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată.
S-a respins cerere pârâtului privind obligare reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 17.12.2012, sub nr._, reclamanta A. RUTIERĂ ROMÂNĂ- ARR a chemat în judecată pe pârâtul B. G., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 30.234,61 lei, la plata dobânzii legale aferente acestei sume până la achitarea efectivă a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că aceasta a plătit cu ordinul de plată nr. 236/02.02.2012 despăgubiri materiale în sumă de 57.969,23 lei și cu ordinul de plată nr. 237/02.02.2012 cheltuieli de judecată, în baza Deciziei nr. 29/R-C./11.01.2012, pronunțată de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Pitești, astfel avansând în locul pârâtului B. G. despăgubirile pe care acesta le datora către S.C. Auto Tehnic S.R.L., și în consecință, având un drept de regres împotriva pârâtului în baza art. 1384 Cod Civil.
Reclamanta a susținut că pârâtul trebuie să suporte singur repararea prejudiciului pe care l-a cauzat prin fapta sa, având în vedere că fără mandat ori dispoziție din partea reclamantei a schimbat rezultatele atribuirii electronice a traseului 27 Slatina-Vâlcele-Izvoarele realizate de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, descalificând operatorul care a obținut punctajul cel mai mare, respectiv pe S.C. Auto Tehnic S.R.L. și atribuind traseul către .., contrar prevederilor art. 19 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din O.M.I.R.A. nr. 353/2007.
Reclamanta a învederat instanței că actul administrativ emis de pârât a fost desființat prin Decizia nr. 1137/R-C./13.10.2010, pronunțată în cauza nr._ de Secția C. Administrativ a Curții de Apel Pitești și a susținut că după anularea hotărârii, instanța de contencios administrativ a stabilit în sarcina reclamantei plata de despăguburi către ., temeiul răspunderii acesteia pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale pârâtului constituindu-l obligația de a garanta despăgubirea către ., care a suferit prejudicii materiale din cauză că a fost descalificat.
Reclamanta a mai arătat că l-a notificat pe pârât că prin decizia nr. 29/R-C./11.01.2012 pronunțată în dosarul nr._ * Curtea de Apel Pitești a obligat reclamanta din prezenta cauză în solidar cu Consiliul Județean O. la plata sumei de 173.907,68 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, urmare a anulării hotărârii paritare nr. 2/2008 întrucât după ședința de atribuire nu mai avea posibilitatea legală de a schimba rezultatul atribuirii electronice prin luarea în considerare a altor date decât cele deja introduse în aplicația electronică, notificându-l pe pârât de asemenea și cu privire la punerea în executare a acestei decizii și emiterea de către societatea reclamantă a celor două ordine de plată, cât și cu privire la faptul că dacă în termen de 15 zile de la data primirii notificării nr. 7462/15.03.2012 pârâtul nu va achita suma de 30.234,61 lei se va îndrepta cu acțiune în regres împotriva sa
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 1384 și urm. Cod Civil.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 6- f. 41).
Cererea a fost legal timbrată cu 1821 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar(f. 45).
La data de 30.04.2013 pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, arătând că instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Slatina. Pârâtul a mai invocat excepția inadmisibilității cererii, nefiind îndeplinită procedura prealabilă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a susținut în esență că, atât prin Sentința Civilă nr. 660/09.06.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, cât și prin Decizia nr. 29/R-C. a Curții de Apel Pitești, instanța nu a constatat față de acesta existența unei culpe, a vreunui prejudiciu cauzat de acesta ori a faptului că este răspunzător de prejudiciul cauzat. De asemenea, acesta a mai arătat că reclamanta nu a constatat și nu i-a fost imputat niciodată că ar fi răspunzător pentru licențele pentru traseul 27 emise în favoarea . sau pentru hotărârea nr. 2/2008 ce a făcut obiectul ligiului din dosarul_ *. Mai mult, a susținut pârâtul, pentru angajarea răspunderii sale în calitate de persoana fizică conform prev. art. 16 din Legea 554/2004 trebuie dovedită culpa persoanelor vinovate, dovadă ce nu a fost făcută de instanța de judecată și nici de reclamantă iar în considerentele hotărârii menționate anterior, reiese că pârâtul nu se face vinovat de prejudiciul cauzat.
La termenul din data de 02.05.2013 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, și, reținând cauza spre soluționare, a amânat pronunțarea.
La data de 08.05.2013 pârâtul a depus la dosar concluzii scrise.
La data de 09.05.2013 instanța, în temeiul art. 151 Cod Proc. Civ. a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției necompetenței teritoriale a instanței și excepției inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocate de pârât prin întâmpinare.
La data de 29.05.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale a instanței, arătând că normele de competență teritorială, cu excepția celor prev de art. 13- art. 16 din Cod Proc. Civ. sunt norme juridice de ordine privat, că disp. art 6 din Codul de Proc. Civ. prevăd un caz de competență alternativă în favoarea instanței de la sediul reclamantei, pentru obligațiile care urmează a fi executate în acel loc, dreptul de a alege între această instanță și cea de la domiciliul pârâtului revenind reclamantei, astfel încât în baza acestor dispoziții legale, de obiectul cererii de chemare în judecată precum și de faptul că obligațiile de plată urmează să se facă la sediul reclamantei din București,Sector 1, instanța competentă este Judecătoria Sectorului 1 București.
Prin aceleași note scrise, reclamanta a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, având în vedere că natura prezentului litigiu este civilă, astfel încât disp. art. 720 ind. 1 din Cod Proc. Civ. nu sunt aplicabile în cauză și reclamanta l-a notificat pe pârât cu privire la sumele solicitate.
Prin sentința civilă nr._/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 1 București, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 16.01.2014 sub nr._/299/2012.
La termenul din 03.04.2014 pârâtul a depus precizări, prin care a apreciat că este inadmisibilă cererea de chemare în judecată în raport de temeiul de drept invocat în acțiune. A considerat că acțiunea ar fi trebuit întemeiată pe dispozițiile Codului civil intrat în vigoare la data de 01.12.1865, deoarece faptul juridic pretins cauzator de prejudicii s-a produs la data de 27.06.2008, prin adoptarea hotărârii nr. 2/27.06.2008.
Rezultă din acțiunea introductivă de instanță că pârâtului i se impută faptul că „fără mandat ori dispoziție din partea reclamantei a descalificat operatorul care a obținut punctajul cel mai mare, respectiv pe . și a atribuit traseul 27 Slatina-Vâlcele-Izvoarele ..”
Ori, potrivit disp. art. 3 din Legea nr. 71/03.06.2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
A considerat că situația juridică dedusă judecății nu se încadrează printre excepțiile prev. de disp. art. 5 din legea mai sus rubricată.
Reclamanta în mod vădit eronat a stabilit regimul juridic aplicabil litigiului dedus judecății, prin interpretarea greșită a prevederilor art. 6 din Noul Cod Civil, conform cărora este evident că raporturile juridice deduse judecății nu sunt supuse vechiului cod civil, având aplicabilitate normele juridice ale Noului Cod civil.
Astfel, în speță acțiunea în regres era întemeiată pe dispozițiile art. 1384 și urm. NCC, așa cum de altfel a menționat și reclamanta.
Totodată, având în vedere raporturile de prepușenie dintre reclamantă și pârât, dreptul de regres nu se putea realiza decât și numai în cadrul răspunderii civile contractuale prev. de art. 1350 NCC.
În prezența raporturilor de muncă (a contractului de muncă încheiat de pârât cu reclamanta) o eventuală răspundere civilă nu poate fi decât contractual, iar temeiul legal al acesteia se regăsește în Codul muncii, în art. 270 și urm. astfel: „Art. 270: (1) Salariații răspuns patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. (2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate, care se încadrează în riscul normal al serviciului.”
Față de normele juridice aplicabile, eventuala sa activitate se încadra în riscul normal al serviciului, paguba nu putea fi înlăturată, iar pe de altă parte se încadra și în condițiile exoneratoare de răspundere prev. de art. 1353 NCC, deoarece își exercita drepturile conferite chiar de reclamantă, cu bună-credință, și nicidecum abuziv.
Pentru fiecare vot dat în comisia paritară nu era necesară confirmarea și mandatarea specială a fiecărei acțiuni de către ARR Agenția O., cum eronat interpretează reclamanta.
Mandatul de reprezentare în Comisia Paritară din cadrul Consiliului Județean fiind încredințat prin decizie, acesta îi confirma libertatea votului său în numele ARR fără a trebui să solicite separat mandate pentru fiecare vot în parte, până la data revocării deciziei respective.
Astfel, în mod eronat reclamanta îl învinovățește de săvârșirea unei fapte ilicite și că a avut o culpă în producerea prejudiciului.
Nicio hotărâre judecătorească nu constată acest lucru, iar mai mult decizia Curții de Apel Pitești invocată a fi la baza prezentei acțiuni reține nevinovăția sa, în sensul că „nu poate fi angajată răspunderea persoanelor fizice pentru că actul a cărui cenzură s-a realizat este rezultatul pronunțării unui organ colectiv căruia Consiliul Județean, respectiv ARR i-a dat anumite însărcinări și care exercită în numele acestor autorități atribuțiile prevăzute expres în Legea nr. 92/2007.”
De asemenea, prin Decizia nr. 29 R-C. a Curții de Apel Pitești s-a menținut hotărârea Tribunalului Argeș, prin care a fost respinsă acțiunea față de membrii Comisiei paritare persoane fizice, statuându-se: „a fost respinsă acțiunea față de persoanele fizice ce au făcut parte din această comisie, reținându-se că nu s-a putut stabili culpa vreunei persoane fizice anume, membră a Comisiei paritare.”
În ceea ce îl privește, presupusa faptă ilicită și culpa sa în privința votului la luarea hotărârii nr. 2 din 27.06.2008 a mai fost analizată și cercetată și de organele de urmărire penală, respectiv P. de pe lângă Judecătoria Slatina, care a constatat că nu a săvârșit nicio faptă culpabilă, prin rezoluția nr. 3662/P/2008 din 17.11.2008.
Nu există niciun raport de cauzalitate dintre fapta sa și presupusul prejudiciu, întrucât hotărârea Comisiei Paritare nr. 2 din 27.06.2008 (considerată producătoare de prejudiciu) a fost luată în unanimitate, situație în care cu sau fără votul său, situația ar fi fost aceeași.
Așa-zisul prejudiciu nu este dovedit, suma fiind achitată de reclamantă de bună voie, calculul acesteia fiind nelegal și greșit, cuprinzând dobânzi legale acordate nejustificat, cheltuieli de judecată greșit calculate și nedatorate.
A mai apreciat că cererea este inadmisibilă, deoarece între părțile din proces nu există niciun fel de raport juridic.
Rezultă din înscrisurile anexate, respectiv hotărârea Consiliului Județean O. nr. 32/27.03.2008, adresa Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. 2193/MP/08.04.2008, adresa Ministerului Administrației și Internelor nr._/AP/_/04.03.2009, că pârâtul a participat la adoptarea hotărârii nr. 2/27.06.2008 ca membru al Comisiei Paritare din cadrul Consiliului Județean O..
Între această comisie și reclamantă nu există niciun fel de raport juridic, raportul juridic fiind încheiat între pârât și Consiliul Județean O., Comisia paritară fiind o comisie tehnică a Consiliului Județean O. și prin care Consiliul Județean O. își aduce la îndeplinire obligațiile legale privind organizarea și funcționarea Serviciului Județean de Transport Public Local.
Faptul că reclamanta a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească la plata în favoarea unui terț, nu este de natură a crea un raport juridic între reclamantă și pârât.
În speță, reclamanta A.R.R. București a susținut producerea unui prejudiciu de 60.469,23 lei în patrimoniul său, invocând în acest sens decizia nr. 29/R-C./11.01.2012 a Curții de Apel pitești, pronunțată în dosar nr._ *.
A învederat că față de reclamanta A.R.R. București, prin hotărârea judecătorească irevocabilă invocată, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat lipsa calității procesuale pasive a acesteia în cauza respectivă, acțiunea . Pitești fiind respinsă față de această pârâtă.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1137/R-C./2010 a Curții de Apel Pitești s-a decis irevocabil lipsa calității procesuale pasive a ARR București în cauză, soluție menținută evident și prin decizia nr. 29/R-C./11.01.2012 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosar nr._ *.
Așadar, împotriva ARR București nu există niciun titlu executoriu emis de vreo instanță judecătorească, iar plata sumei de 60.469,23 lei către . Pitești deși este dovedită, nu s-a realizat în cadrul unui raport de răspundere civilă delictuală, ori de altă natură, împotriva acesteia neexistând nici un titlu executoriu.
De aceea, plata invocată de intimata-reclamantă ca temei al acțiunii în regres este o plată benevolă care nu îi dă dreptul la o eventuală acțiune în regres împotriva prepușilor săi.
Pârâtul a mai considerat că acțiunea este inadmisibilă și pentru faptul că nu prevede modalitatea de stabilire a sumei ce face obiectul acțiunii și pentru a cărei plată este chemat în judecată.
Rezultă din cererea introductivă de instanță că reclamanta a achitat . despăgubiri materiale în sumă de 57.969,23 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 2.500 lei.
Nu se precizează pentru care anume motive de fapt și în baza cărui temei de drept i se pretinde suma de 30.234,61 lei, parte integrantă a sumei de mai sus, care au fost criteriile de stabilire a acestei sume, el fiind în imposibilitatea de a-și formula apărările sub aspectul cuantumului pretențiilor reclamantei față de el.
Reclamanta nu precizează modalitatea de stabilire a sumei ce face obiectul plății către ..
Rezultă din decizia civilă nr. 29/R-C./11.01.2012, că reclamanta a fost obligată alături de Consiliul Județean O. și Comisia Paritară din cadrul Consiliului Județean O. la plata sumei totale de 173.907,68 lei, reprezentând despăgubiri.
Din această sumă, reclamanta a achitat suma de 57.969,23 lei fără a preciza care au fost criteriile de stabilire a acestei sume, atâta vreme cât prin hotărârea judecătorească s-a dispus obligarea celor trei pârâte la plata unei sume globale.
A precizat că suma de 57.969,23 lei a fost achitată din proprie inițiativă de către reclamantă fără a se fi stabilit vreun criteriu, el fiind în imposibilitatea de a-și face apărări sub aspectul matematic, cantitativ, al sumei achitate.
Din aceste considerente, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dovedire, a indicat proba cu actele atașate (filele 26-61, 74-88).
Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2/27.06.2008, emisa de Comisia Paritara în componenta a 6 membri, dintre care unul este pârâtul din prezenta cauză(fila 30 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), s-a dispus descalificarea operatorului de transport .. pentru traseul nr. 27 Slatina-Valcele-Izvoarele, respectivul traseu fiind atribuit operatorului de transport ..
Prin art. 1 din Hotărârea Consiliului Județean O. nr. 32/27.03.2008 (fila 31 dosar Judecătoria Slatina), au fost desemnați reprezentanții Consiliului Județean O. în Comisia Paritara pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul județean de transport public de persoane, respectiv F. G., C. N., C. N. si I. B., la art. 2 menționându-se din Comisia Paritara mai fac parte și reprezentanții ARR O., respectiv G. B.-sef agentie ARR O. si M. M.-referent în cadrul ARR O..
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Argeș la data de 11.11.2008 sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu paratii COMISIA PARITARA DIN C. CONSILIULUI JUDETEAN O., CONSILIUL JUDETEAN O. si ARR-AGENTIA O., a solicitat suspendarea Hotararii nr. 2/27.06.2008, emisa de Comisia Paritara, suspendarea licentelor de traseu emise în favoarea . si anularea respectivei Hotarari.
La termenul de judecata din data de 23.01.2010 si la cel din data de 20.02.2009, reclamanta . a solicitat introducerea în cauza, în calitate de parati, a membrilor Comisiei Paritare care a emis Hotărârea nr. 2/27.06.2008, respectiv F. G., C. N., C. N., I. B., G. B. si M. M., a ARR BUCURESTI si a ..
Astfel că, prin sentința nr. 368/C./26.03.2010, pronunțata de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, a fost respinsa cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta ., dispunându-se obligarea acesteia din urma la plata catre parata ARR a cheltuielilor de judecata în cuantum de 241,68 lei.
Prin decizia nr. 1137/R-C./15.09.2010, irevocabila, Curtea de Apel Pitești (fila 32 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), a fost admis recursul formulat de reclamanta . împotriva sentinței nr. 368/C./26.03.2010, dispunându-se modificarea respectivei sentințe, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanta ., cu consecința anularii Hotărârii nr. 2/27.06.2008, emise de Comisia Paritara, iar în privința capătului de cerere având ca obiect acordarea unor despăgubiri dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Argeș.
În motivarea Deciziei nr. 1137/R-C./15.09.2010, Curtea de Apel Pitești arată că inițial, potrivit rezultatelor atribuirii electronice realizate de ASSI la data de 30.04.2008, Comisia Paritara O. a desemnat-o pe recurenta reclamanta S.C. AUTO TEHNIC S.R.L. ca fiind câștigătoare a traseului nr. 27 Slatina-Valcele-Izvoarele, ulterior Comisia Paritara emițând Hotărârea nr. 2/27.06.2008 prin care a modificat clasamentul inițial, descalificând-o pe câștigătoarea inițială si înlocuind-o cu operatorul de transport .. pentru motivul ca, în procedura de atribuire electronica, nu ar fi fost valorificata vechimea de traseu a operatorului de transport ..
Curtea de Apel Pitești mai arata ca, după ședința de atribuire, Comisia Paritara nu mai avea nicio posibilitate legala de a schimba rezultatul atribuirii electronice prin luarea în considerare a altor date decât cele deja introduse în aplicația electronica privind îndeplinirea de către operatorii de transport a criteriilor legale si prin aplicarea altor punctaje, departajarea operatorilor de transport putându-se realiza doar în funcție de datele deja introduse în aplicația electronica pana la data stabilita în calendarul procedurii de atribuire, totodată arătându-se că ceea ce a realizat Comisia Paritara în speța, este nelegal, sub aspectul că a îndreptat o eroare, punctând superior date care introduse în sistemul informațional de către Consiliul Județean O. si care inițial, au fost valorificate si punctate inferior, în condițiile în care legea nu permite Comisiei Paritare decât sa emită hotărârea conform rezultatelor atribuirii electronice.
În rejudecarea capătului de cerere prin care reclamanta . a solicitat plata unor despăgubiri, prin decizia nr. 29/R-C./11.06.2012 (fila 8 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), irevocabila, a fost admise recursurile formulate de recurenta reclamanta . si de paratul CONSILIUL JUDETEAN O. împotriva sentinței civile nr. 660/09.01.2011, dispunându-se modificarea respectivei sentințe în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamanta ., cu consecința obligării paraților CONSILIUL JUDETEAN O., COMISIA PARITARA DIN C. CONSILIULUI JUDETEAN O. si ARR-AGENTIA TERITORIALA O. la plata către reclamanta a unor despagubiri în cuantum de 173,907,68 lei, precum si la obligarea paratei ARR-AGENTIA TERITORIALA O. la plata unor cheltuieli de judecata în cuantum de 2500 lei.
În motivarea deciziei se arata ca ARR-AGENTIA TERITORIALA O. avea calitate procesuala pasiva, din moment ce Hotărârea nr. 2/27.06.2008 a fost emisa de parata, culpa paratei constând în aceea că, emițând respectiva Hotărâre, a îndreptat o eroare asupra unor date introduse de CONSILIUL JUDETEAN O. în sistemul informațional.
În respectiva decizie se mai arata ca nu se poate retine concluzia instanței de fond în sensul ca simpla prezenta a reprezentanților ARR-AGENTIA TERITORIALA O. nu ar atrage răspunderea instituției pentru producerea prejudiciului fata de reclamanta ., împrejurarea că nu se poate stabili exact care membru al Comisiei Paritare ar fi vinovat pentru eroarea ce a determinat anularea Hotărârii nr. 2/27.06.2008, nu este de natura a înlătura răspunderea instituțiilor ce au reprezentanți în componenta Comisiei Paritare, aceasta Comisie nereprezentând o persoana juridica distinct, un organ colectiv cu patrimoniu si răspundere proprie, independenta de cea a instituțiilor din ai căror reprezentanți este formata.
Prin aceeași decizie, Curtea de Apel Pitești a respins critica formulata de recurenta reclamanta . în ceea ce privește calitatea procesuala pasiva a persoanelor fizice ce intra în componenta Comisiei Paritare, nefiind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, membrii Comisiei Paritare neavând calitatea de funcționari care au contribuit la emiterea actului, ci de reprezentanți ai unei autorități într-un organ colectiv, în cadrul căruia se ia o decizie colectiva, pe baza exprimării prin vot a opiniilor individuale ale membrilor săi, răspunderea membrilor Comisiei Paritare neputând fi angajata în condițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004, ci, eventual, pe calea unei acțiuni în răspundere civila, în măsura în care o astfel de acțiune ar fi promovata pe cale separata, cu îndeplinirea tuturor condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește aplicabilitatea legii civile în timp, potrivit art. 6 alin. 2 NCC ,,actele si faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor’’
În speta, actul care a generat prejudiciul îl constituie Hotărârea nr. 2/27.06.2008 emisa de Comisia Paritara.
În condițiile în care, la data emiterii respectivei Hotărâri, erau în vigoare dispozițiile Vechiului Cod civil, iar respectiva Hotărâre nu vizează situații juridice derivate din instituțiile menționate la art. 6 alin. 6 NCC, prezentei spete ii sunt aplicabile dispozițiile Vechiului Cod Civil.
Sintetizând cele mai sus menționate, instanta retine ca, paratul, în calitate de angajat al reclamantei cu contract individual de munca, a fost desemnat să reprezinte reclamanta în Comisia Paritara pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul județean de transport public de persoane, respectiva Comisie emițând Hotărârea nr. 2/27.06.2008, ulterior anulată prin decizia nr. 1137/R-C./15.09.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._, irevocabila.
Totodată, instanța retine ca, în rejudecarea capătului de cerere privind acordarea unor despăgubiri, prin decizia nr. 29/R-C./11.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești (fila 8 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), irevocabila, au fost admise recursurile formulate de recurenta reclamanta . si de paratul CONSILIUL JUDETEAN O. împotriva sentinței civile nr. 660/09.01.2011, dispunându-se modificarea respectivei sentințe în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamanta ., cu consecința obligării pârâților CONSILIUL JUDETEAN O., COMISIA PARITARA DIN C. CONSILIULUI JUDETEAN O. si ARR-AGENTIA TERITORIALA O. la plata către reclamanta a unor despăgubiri în cuantum e 173,907,68 lei, precum si la obligarea paratei ARR-AGENTIA TERITORIALA O. la plata unor cheltuieli de judecata în cuantum de 2500 lei.
Instanța retine ca, prin OP nr. 236/02.02.2012 (fila 6 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), ARR a achitat către . suma de 57.969,23 lei, reprezentând 1/3 din suma totala de 173,907,68 lei. Aceasta, deoarece datoria în cuantum de 173,907,68 lei incumbând la 3 instituții debitoare, partea cuvenita fiecărei instituții debitoare, inclusiv debitoarei ARR, este de 1/3 din datorie, respectiv 57.969,23 lei.
Totodată, instanța retine ca, prin OP nr. 237/02.02.2012 (fila 7 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), ARR a achitat către . suma de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
Așadar, suma totala achitata de ARR către . este în cuantum de 60.469,23 lei (compusa din suma de 57.969,23 lei, achitata cu titlu de despăgubiri si din suma de 2500 lei, achitata cu titlu de cheltuieli de judecata).
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale, instanța va respinge prezenta acțiune ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1000 alin. 3 cod civil ,,stăpânii si comitenții (răspund) de prejudiciul cauzat de servitorii si prepușii lor in funcțiile ce li s-au încredințat’’.
Pentru angajarea răspunderii în temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil, trebuie îndeplinite, pe lângă condițiile generale ale răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 si art. 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, vinovăția si raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu, doua condiții, respectiv existenta raportului de prepușenie, iar fapta prejudiciabila sa fi fost săvârșita de prepus în cadrul funcției încredințate.
Într-adevăr, condițiile speciale prevăzute de art. 1000 alin. 3 C.civ. sunt îndeplinite, insă instanța apreciază că nicio condiție din cele generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 – 999 C.civ. nu este îndeplinită.
Faptul că pârâtul este angajat al reclamantei și o reprezintă pe aceasta, alături de alte instituții publice, nu înseamnă automat că dacă ARR este găsit vinovat în emiterea unor acte, atunci si pârâtul este vinovat fără a fi analizate condițiile răspunderii pentru fapta proprie.
În raport de textul de lege enunțat, pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, trebuie dovedite: existența unei fapte ilicite,existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciu.
Astfel, susținerile reclamantei în sensul că pârâtul B. G. ar fi cel care a săvârșit fapta ilicită, nu pot fi reținute de instanță, tocmai pentru că nu sunt dovedite în niciun fel.
Instanța reține că emiterea Hotărârii nr. 2(nelegală conform deciziei Curții de Apel Pitești nr. 1137/R-C./15.09.2010) nu poate fi considerată o faptă ilicită a pârâtului deoarece aceasta este un act al unui organ deliberativ unde toate cele 6 persoane au votat la fel, în baza unui punctaj introdus în sistem informatic de funcționarii Consiliului Județean care au introdus date eronate. Astfel că pârâtul, ca reprezentant al ARR, și-a exprimat prin vot individual, părerea cu privire la atribuirea unui traseu pe baza unui punctaj care nu a fost realizat de niciun membru al comisiei, ci de către funcționarii Consiliului Județean(Hotărârea 1). Ulterior, Comisia paritara a încercat să remedieze greșeala prin emiterea altui alt(Hotărârea 2) care a fost anulat de instanță.
Astfel, Judecătoria nu poate considera că acțiunea, votul liber exprimat pe baza unui punctaj introdus de alte persoane poate fi considerată faptă ilicită.
Condiția vinovăției pârâtului, de asemenea nu este îndeplinită deoarece întinderea culpei individuale a pârâtului nu rezultă din nicio probă. Reclamanta a achitat 57.969,23 lei(1/3 din suma de 173,907,68 lei) si 2.500 si apreciază că având doi prepuși care o reprezintă, aceștia trebuie să răspundă în mod egal fiecare, fără a analiza culpa fiecăruia la producerea prejudiciului.
Trecând peste faptul că săvârșirea vinovăției de către pârât nu poate fi presupusă(la jumătate așa cum apreciază reclamanta), ci trebuie să reiasă în mod indubitabil din probele administrate, niciun înscris nu reține vreo culpă pentru pârât pentru a se crea cel puțin o aparență a săvârșirii de către aceasta a faptei ilicite ce i se impută, adică nu rezultă că pârâtul, cu rea-credință a votat Hotărârea nr. 2.
Mai mult, așa cum a reținut și Curtea de Apel P. prin decizia 29/2013(fila 18) datele eronate au fost introduse de alți funcționari, Comisia Paritara analizând dosarele doar pe baza punctajului, pentru atribuirea traseului.
Tot prin aceeași hotărâre(fila 17) se motivează că nu poate fi angajată răspunderea persoanelor fizice pentru că actul a cărui cenzură s-a realizat este rezultatul unui organ colectiv și de aceea soluția este de admitere a recursurilor împotriva Comisiei Paritare, CJO, ARR si F. G., C. N., C. N., I. B., G. B. si M. M. și obligă D. pârâții Comisia Paritara, CJO, ARR la plata sumei de 173.907,68 lei(fila 19) urmând ca vinovăția fiecărui membru al Comisiei paritare să fie analizată separat în funcție de gradul și întinderea acesteia.
Nicio probă nu demonstrează că pârâtul B. G. a votat cu rea-credință hotărârea nr. 2, ci dimpotrivă toți cei 6 membri au votat la fel pentru a îndrepta o eroare a sistemului informatic săvârșită de alte persoane. Chiar dacă această hotărâre a fost anulată de instanță, reclamanta nu a făcut dovada relei-credințe a pârâtului.
De asemenea, prejudiciul comportă aceleași discuții ca la vinovăție deoarece apreciindu-se o culpă de jumătate – jumătate, și prejudiciul are aceeași soartă, adică suma de 60.469,22 / 2 deși prejudiciul trebuie achitat total sau proporțional în functie de culpa fiecăruia, adică în funcție de reaua-credință a fiecăruia.
Așadar, nefiind făcută dovada îndeplinirii, în persoana pârâtului, a condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii sale delictuale (nereieșind că acesta este cel care a săvârșit fapta și prejudiciul ce i se impută), acesta nu poate fi obligat la repararea prejudiciului invocat de reclamantă.
Prin urmare, față de toate aceste argumente, instanța nu poate reține antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului pentru prejudiciul solicitat de reclamantă, și astfel găsind vădit neîntemeiată acțiunea reclamantei, urmează a o respinge ca atare.
Instanța a respins cererea pârâtului de obligarea a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu a fost depus nici un act doveditor în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta reclamantă A. R. R., recurs ce a fost înregistrat la Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal și prin încheierea nr. 1 din 29 ianuarie 2015, s-a admis excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă și s-a transpus cauza privind pe recurenta reclamantă spre competentă soluționare Secției I Civilă.
Cauza s-a reînregistrat la această secție la nr._ .
Recurenta solicită admiterea recursului, deoarece instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut că în speța dedusă judecății, deși sunt îndeplinite cele două condiții speciale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existența raportului de prepusenie și fapta prejudiciabilă a fost săvârșită de prepus în cadrul funcției încredințate, totuși condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu nu ar fi îndeplinite.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, susținerile recurentei în sensul că pârâtul B. G. ar fi cel care a săvârșit fapta ilicită nu sunt dovedite în niciun fel.
Fapta ilicită a pârâtului B. G. a con stat în emiterea Hotărârii nr. 2/27.06.2008 a cărei nelegalitate a fost constatată în mod irevocabil prin decizia nr. 1137/R-C./15.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ .
Instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a apreciat că emiterea a cestei hotărâri nu poate fi considerată o faptă ilicită a pârâtului motivat de faptul că ar fi un act al unui organ deliberativ unde toate cele 6 persoane au votat la fel, în baza unui punctaj introdus în sistem informatic de funcționarii Consiliului Județean ,care au introdus date eronate, iar pârâtul ca reprezentant al ARR și-a exprimat prin vot individual părerea cu privire la atribuirea unui traseu pe baza unui punctaj care nu a fost realizat de nici un membru al comisie, ci de către funcționarii consiliului județean (Hotărârea nr. 1).
Prima instanță a nesocotit ceea ce o instanță supremă în grad, respectiv Curtea de Apel Pitești a reținut în mod irevocabil prin decizia nr. 1137/R-C./15.09.2010 și anume faptul că din întreaga legislație incidentă în materia serviciilor de transport județean de persoane rezultă că după procedura electronică de atribuire a traseelor nu mai exista posibilitatea legală de a schimba rezultatul atribuirii electronice prin luarea în considerare a altor date privind îndeplinirea de către operatorii de transport a criteriilor legale decât cele deja introduse în aplicația electronică.
Pârâtul B. G. fără mandat ori dispoziție din partea instituției, prin hotărârea nr. 2 a descalificat operatorul de transport care a obținut punctajul cel mai mare -. Respectiv pe . și a atribuit traseul județean 27 ..
Fapta ilicită a pârâtului constă în emiterea hotărârii nr. 2 cu depășirea atribuțiilor de serviciu și acționând în afara legii, fără a fi mandatat ori fără a exista o dispoziție din partea re curentei.
Împrejurarea că toate cele 6 persoane membre ale comisiei paritare „au votat la fel” nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere și care ar înlătura caracterul ilicit al faptei.
Se solicită să se constate că pârâtul a fost nominalizat în comisia paritară pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport județean de persoane, în temeiul legii nr. 92/2007 și OMTI nr. 353/2007, cu mențiunea că, comisia exercita atribuțiile prevăzute de cele două acte, respectiv emiterea hotărârii privind traseele atribuite pe baza rezultatelor electronice conform dispoz. art. 19 alin. 2 din OMTI 353/2007, nefiind făcute mențiuni cu privire la competența acestora de a descalifica operatorii de transport ori de a schimba clasamentul operatorilor de transport astfel cum a fost stabilit de ASSI urmare ședinței de atribuire electronică.
Ori, în speța dedusă judecății nu poarte fi reținută împrejurarea că ceea ce s-a realizat prin adoptarea de către pârât a hotărârii nr. 2 reprezintă „remedierea unei greșeli” și că pârâtul „și-a exprimat părerea cu privire la atribuirea traseului” în condițiile în care după ședința de atribuire nu mai exista nicio posibilitate legală de a schimba rezultatul atribuirii electronice.
Mai mult, apelanta apreciază că procedând astfel pârâtul intimat a schimbat regulamentul care prevede că departajarea operatorilor de transport se face în funcție de datele introduse deja în aplicația electronică până la data stabilită în calendarul atribuirii, această aplicație asigurând transparența procedurii de atribuire și respectând concurența dintre operatorii de transport.
Tocmai de aceea prin emiterea hotărârii nr. 2/27.06.2008 comisia paritară din care făcea parte și pârâtul nu „a remediat o greșeală”, deoarece punctajul superior determinat de introducerea unor date noi în sistemul informatic nu era permisă de lege.
De asemenea, apreciază că omisiunile conform reglementărilor legale în vigoare nu pot fi corectate după afișarea rezultatelor atribuirii, întrucât legea nu permite intervenții în clasamentul operatorilor de transport între momentul afișării rezultatelor electronice și cel al adoptării hotărârii comisiei.
Recurenta susține că în ceea ce privește condiția vinovăției intimatului B. G., motivarea instanței de fond cum că aceasta nu ar fi îndeplinită, este vădit nefondată, vinovăția acestuia constând în atitudinea subiectivă pe care a avut-o față d e prevederile legii nr. 92/2007 și OMTI nr. 353/2007 pe care în mod neîndoielnic la cunoștea sau ar fi trebuit să le cunoască .
Cu privire la prejudiciul cauzat în cuantum de 173.907,68 lei acesta a fost stabilit în mod irevocabil prin decizia nr. 29/R-C./11.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ *, din care pârâtului intimat îi revine suma de 30.234, 61 lei cealaltă cotă egală revenindu-i numitului M. M., cel de al doilea membru în comisia paritară nominalizat de către recurentă și care a fost obligat prin decizia n r. 174/14.04.2014 a Tribunalului O. la plata sumei de 30.234,61 lei, a dobânzii legale calculată de la data punerii în întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, recurenta susține că această condiție este îndeplinită, deoarece prejudiciul cauzat S C AUTOTEHNIC SRL estre consecința directă a faptei ilicite săvârșită de către pârâtul intimat prin emiterea hotărârii nr. 2/27.06.2008, atât în ceea ce privește prima condiție specială ,respectiv existența raportului de prepușenie, acesta acționând în calitate de prepus al recurentei, cât și cea de a doua condiție specială și anume a săvârșirii faptei prejudiciabile în exercițiul funcției încredințate.
În final, recurenta subliniază faptul că hotărârea instanței de fond este contradictorie, deoarece pe de o parte reține că cele două condiții speciale ale răspunderii pentru fapta proprie sunt îndeplinite, respectiv raportul de prepușenie și fapta prejudiciabilă,dar, în final, apreciază în mod nefondat că cele patru condiții ale răspunderii nu sunt îndeplinite.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299 – 316 cod pr civilă.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit dispoz. art. 304/1 cod pr civilă, tribunalul, în majoritate, constată că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat de către recurentă se referă la faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ,în condițiile în care prin decizia nr. 1137/R-C./15.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr._ s-a stabilit irevocabil că hotărârea nr. 2/27.06.2008 emisă de comisia paritară prin care s-au schimbat rezultatele electronice privind atribuirea traseului nr. 27 Slatina – Vâlcele – Izvoarele, este nelegală.
Prin decizia nr. 29/R/C./11.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-a stabilit prejudiciul în sumă de 173.907,68 lei irevocabil, acest prejudiciu creat firmei . fiind consecința directă a adoptării hotărârii nr. 2/27.06.2008 care a fost declarată nelegală.
În concret, intimatul pârât, în calitate de angajat cu contract de muncă, a fost desemnat prin decizia nr. 1344/31.08.2010 emisă de ARR să facă parte din Comisia Paritară pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul județean de transport public de persoane, alături de un alt coleg din ARR O. – M. M. și patru reprezentanți ai Consiliului județean O.: F. G., C. N., C. N. și I. B..
Comisia Paritară în această componență a emis hotărârea nr. 2/27. 06.2008, actul care a generat prejudiciul în sumă de 173.907,68 lei la care au fost obligați Consiliul Județean O., Comisia Paritară din cadrul Consiliului Județean O. și ARR – Agenția O..
Trebuie subliniat faptul că în motivarea deciziei nr. 1137/R/C./15.09.2010 Curtea de Apel Pitești reține că după ședința de atribuire electronică din data de 30.04.2008, când a fost desemnată câștigătoarea traseului n r. 27 Slatina -Vîlcele - Izvoarele firma ., Comisia Paritară din care a făcut parte și intimatul pârât a emis hotărârea nr. 2/27. 06.2008 prin care a modificat clasamentul inițial, descalificând-o pe câștigătoarea inițială și înlocuind-o cu operatorul de transport ., luând în considerare alte date decât cele deja introduse în aplicația electronică prin luarea în considerare a altor date decât cele deja introduse în aplicația electronică privind îndeplinirea de către operatorii de transport a condițiilor legale.
Deci, în ceea ce privește condiția existenței vinovăției intimatului pârât, tribunalul reține că acesta fără a avea mandat în acest sens, a participat la emiterea hotărârii care a stat la baza creierii prejudiciului, fiind astfel îndeplinită.
Potrivit art. 2 din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 625/23.09.1998 – privind organizare ași funcționarea ARR, aceasta este o instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor ce își desfășoară activitatea potrivit Regulamentului expres prevăzut în acest act normativ.
Cum, intimatul pârât, a acționat în calitate de prepus al recurentei ARR O., care a fost obligată la plata prejudiciului rezultă că există legătură de cauzalitate între fapta prepusului, adică intimatul pârât și prejudiciul cauzat prin fapta sa.
Prin urmare, față de considerentele de fapt arătate, raportat la dispozițiile art. 1384 și următoarele din Codul civil, care reglementează repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, cu referire expresă la dreptul de regres, tribunalul apreciază că motivul de recurs este întemeiat.
Sintetizând: 1. fapta ilicită săvârșită de către intimatul pârât constă în emiterea hotărârii nr. 2/27. 06.2008 împreună cu ceilalți membri ai Comisiei Paritare din cadrul Consiliului Județean, hotărârea declarată irevocabil nelegală; 2. vinovăția intimatului constă în faptul că acesta, fără a respecta condițiile impuse de legea nr. 92/2007 și OMTI nr. 353/2007, a votat pentru adoptarea hotărârii care a schimbat ordinea câștigătorului licitației, prin includerea unor criterii ce nu au fost aduse la cunoștința participanților înainte de data organizării licitației; 3. prejudiciul în sumă de 173.906,68 lei a fost stabilit irevocabil prin decizia nr. 29/R/C./11.06.2012 a Curții de Apel pitești și a fost achitat de către ARR; 4. legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, condiție ce a fost dovedită, între fapta comisă cu vinovăție și prejudiciu fiind evident, din cele expuse anterior, că la baza prejudiciului a stat hotărârea nr. 2/27.06.2008, adoptată prin votul membrilor Comisiei Paritare inclusiv a intimatului B. G. în exercitarea funcției încredințate de către recurenta reclamantă al cărei angajat era la data producerii evenimentelor.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept arătate, tribunalul, în majoritate, apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală, că în mod greșit prima instanță a apreciat că intimatul a votat pentru emiterea hotărârii în discuție doar pentru a îndrepta o eroare a sistemului informatic săvârșite de alte persoane, ceea ce nu poate fi acceptat, având în vedere cele expuse.
Astfel, tribunalul va admite recursul formulat de către recurentă, va schimba în tot sentința civilă recurată, în sensul că va admite acțiunea cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 30.234,61 lei și dobânda legală aferentă calculată începând cu data punerii în întârziere, respectiv 2 februarie 2012 și până la data plății efective .
Văzând și dispozițiile art. 274 cod pr civilă, intimatul pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către recurenta reclamantă în sumă totală de 3190 lei, atât la judecata în fond cât și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă A. R. R., împotriva sentinței civile nr. 8313/16.09.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. G., având ca obiect pretenții.
Schimbă în tot sentința civilă recurată în sensul că admite acțiunea.
Obligă pârâtul la plata sumei de_,61 lei și dobândă legală aferentă calculată începând cu data de 2 februarie 2012 până la data plății efective.
Obligă intimatul către recurentă la plata sumei de 3190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015.
Cu opinie separată în sensul respingerii recursului.
Ptr. PREȘEDINTE JUDECĂTOR
O. M. P. D. S.
în CO semnează
PREȘEDINTE TRIBUNAL
I. D.
Ptr. GREFIER
R. T. în concediu studii
Semnează Grefier Șef
T. I. S.
Red. DS
Tehnored.CM
Jf: AM L.
Ex.4/11.06.2015
In dezacord cu soluția adoptată de Tribunalul O. prin Decizia nr. 107/04.05.2015, cu majoritate membrilor completului de judecată, consider că recursul trebuia respins pentru următoarele considerente:
La data de 17.12.2012, prima instanța a fost investita de către recurenta reclamanta autoritatea R. R. –ARR, cu o acțiune in regres in contradictoriu cu intimatul parat B. G., solicitând obligarea acestuia in temeiul art.1384 c.civil, la plata sumei de 30.234, 61 lei și dobânda aferenta pana la achitarea efectivă cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că prin ordinul de plată nr. 236/02.02.2012, a plătit despăgubiri materiale in suma de 57.969,23 lei și cu ordinul de plata nr. 237/02.02.2012, cheltuieli de judecată, potrivit Deciziei nr.29/R-C./11.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești _Secția C. Administrativ in dosarul nr._ *, motivând că intimatul parat fara mandat ori dispoziție dată a schimbat rezultatele atribuirii electronice a traseului 27 Slatina –Vâlcele –Izvoarele realizate de Agentia pentru Serviciile Societății Informaționale, astfel a fost descalificat operatorul care a obtinut punctajul cel mai mare respectiv pe . și a atribuit traseul 27 Slatina –Vâlcele –Izvoarele ., astfel fiind anulat actul administrativ nr. 2 emis de paratul intimat, prin Decizia nr.1137/R-C./13.10.2010 pronunțata de Curtea de Apel Pitești in dosarul nr._ .
Procedând la analiza înscrisurilor pe fiecare in parte și pe toate in ansamblul lor in raport de dispozițiile art.304 pct. 9 c. pr. civ. de la 1865 rap. la art. 304 ind.1 din același cod, se retine că in mod just a respins instanța de fond acțiunea deoarece condiția esențială pentru admisibilitatea acțiunii în regres este aceea ca autorul „să fie răspunzător” pentru prejudiciul produs, în sensul că el se face vinovat de comiterea faptei ilicite, condiție ce nu este îndeplinita in cauză, recurenta reclamantă nedovedind comportamentul culpabil al intimatului parat ( nu a comisiei paritare ca organ colectiv din care făcea parte si intimatul parat).
Chiar din cuprinsul cererii de chemare in judecată se observa ca recurenta reclamantă impută paratului intimat ca faptă ilicită, atribuirea traseului 27 slatina –Valcele –Izvoarele . evident ca aceasta operațiune nu putea sa fie savarsita decat de organul competent in acest sens respectiv: Comisia Paritară din C. Consiliului Județean O..
Susținerile recurentei sunt contrazise și prezumția de lucru judecat - ceea ce s-a constatat și statuat prin Decizia nr.29 /R/C./11.01.2011, pronunțată de Curtea de Apel P. –Sectia a II-Civilă - de C. Administrativ și Fiscal, in dosarul nr._, astfel că emiterea Hotărârii nr. 2, a cărei nelegalitate s-a stabilit prin Deciziea Curții de Apel Pitești nr. 1137/R-C./15.09.2010, nu este cu putință a fi considerată o faptă ilicită a intimatului pârât deoarece această hotărâre este un act al unui organ deliberativ unde toate cele 6 persoane au votat în baza unui punctaj introdus în sistem informatic de funcționarii Consiliului Județean care au introdus date eronate.
Așa cum reiese din ansamblul probelor, ., a câștigat in urma contestatiei un număr de 6 puncte pentru vechime in traseu de 4 ani, iar fata de această situație Comisia Paritară din cadrul Consiliului Judetean O., formată din membrii: intimatul parat B. G., G. F., N. C., N. C., B. I. și M. M., au desemnat –o castigatoare pe ..
În consecință, văzând că sentința pronunțată este legală și temeinică, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ, recursul se impunea a fi respins ca nefondat în baza art.312 alin.1 teza a II-a C.pr.civ de la 1865.
Judecător
V. V.
vv.vv/15.06.2015
Jud.fond. AM L.
Ex.4/15.06.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul OLT | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
