Pretenţii. Decizia nr. 943/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 943/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 943/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 943/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. D.
Judecător I. B.
Grefier N. A. S.
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 1666/07.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. C. M., cu domiciliul în Caracal, ., județul O., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost formulat și motivat în termenul prevăzut de lege, iar prin cererea de apel, apelantul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 1666/07.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată din oficiu de instanță.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., împotriva pârâtului B. C.-M., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul B. C.-M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1076, 58 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea acestuia.
A reținut instanța că, pârâtul a fost internat în perioada 26.11._12 la S. C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost de 1076, 58 lei, conform foii de decont emisă pe numele acestuia, suma ce nu a fost achitată până în prezent.
Potrivit dispoz.art.248 C., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii iar când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia ea este obligată să stabilească instanța competentă.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat – calitate procesual activă, precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății – calitatea procesuală pasivă.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât și pe cea pasivă, prind indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
După ce a fost sesizată, instanța trebuie să verifice atât calitatea procesual activă cât și calitatea procesual pasivă.
Excepția lipsei calității procesuale, este o excepție de fond absolută și peremptorie.
Legea nr.95/2006 cu modificările și completările ulterioare la art.3l3 alin.1, stabilește că, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale,reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, sumele reprezentând cheltuielile efective fiind recuperată de către furnizorii de servicii medicale, la aliniatul 2, același articol stabilind că furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prev.la alin.1 realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate cu care se află in relații contractuale această evidență in vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale,au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Acest text de lege stabilește clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efective ocazionate de asistența medicală acordată, fiind vorba despre acele persoane care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, fără să prevadă și posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa in anumite condiții împotriva persoanelor vătămate, legea nr.95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepții în drept.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive, iar pe fond a respins acțiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate de pârât.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., prin care solicită admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și pe cale de consecință obligarea pârâtului la plata sumei de 1076,58 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate acestuia.
În motivare apelului, reclamantul arată că, având în vedere dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Precizează apelantul că spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia, cheltuielile de spitalizare pentru agresiuni, accidente rutiere, accidente de muncă și boli profesionale, nu se suportă din fondul asigurărilor sociale de sănătate, astfel încât spitalul trebuie să deconteze casei de asigurări de sănătate cheltuielile de spitalizare de la persoanelor vinovate.
Apelantul consideră că cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane.
Având în vedere faptul că pârâtul a fost victima unui accident de circulație/agresiune, iar spitalul a efectuat cheltuieli și a asigurat asistență medicală pârâtului, este evident că S. C. Județean de Urgență C. a suferit o diminuare a patrimoniului, fără ca pentru aceasta să existe o justă cauză.
Astfel, la baza diminuării patrimoniului a stat atitudinea pârâtului care nu a făcut demersurile legale pentru a identifica persoana culpabilă și nu a înțeles să solicite tragerea la răspundere a celui care l-a accidentat/agresat, iar spitalul se află în imposibilitatea de a cunoaște făptuitorul.
Ținând cont de dispozițiile art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale casei de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, iar spitalul în calitate de furnizor de servicii medicale are obligația de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate’’.
Menționează apelantul că sumele ocazionate de unitățile sanitare cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale accidentelor de circulație/agresiunilor, trebuie recuperate de furnizorii de servicii medicale, în speță, S. C. Județean de Urgență C. și restituite către Casa de Asigurări de Sănătate D., de la persoanele care datorează debitul.
Concluzionând, apelantul reclamant arată că nu deține date sau documente privind persoanele care au produs fapta, decât evidența persoanelor spitalizate.
A menționat apelantul reclamant că în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, sunt scutiți de obligația achitării taxei de timbru, fiind instituție publică iar suma solicitată constituind venit public.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Intimatul a fost internat la secția Oftalmogie a Spitalului C. Județean de Urgență C., în perioada 26.11._12, iar contravaloarea zilelor de spitalizare sunt în cuantum de 1076,58 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale."
Textul de lege este imperativ în privința obligației furnizorului de servicii medicale de a recupera cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală, însă de la persoanele care prin fapta lor aduc daune sănătății altei persoane și nicidecum de la persoanele agresate.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006 " persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale".
Potrivit art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006: " acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetățeanului ".
Potrivit art. 93 din Legea nr. 95/2006 " Finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat...din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum si din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații si sponsorizări".
Nu există nici o dispoziție legală care să oblige persoana vătămata de a formula plângere penală împotriva făptuitorului. Astfel, nu se poate retine nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligație prevăzuta de lege, astfel încât omisiunea sa-i fie imputabila si sa constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313 a avut in vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . si nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Este absurd a considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistenta medicala de urgenta gratuită, pe când persoana vătămată prin fapta unui terț să fie obligată la plata acestui serviciu. Raționamentul este susținut și de argumentul potrivit căruia, în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 s-ar realiza o plata nedatorată.
În considerarea argumentelor expuse și în temeiul art. 480 din NCPC, neexistând motive temeinice pentru modificarea hotărârii primei instanțe în sensul pretins de apelant, se va respinge apelul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 1666/07.09.2015 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. C. M., cu domiciliul în Caracal, ., județul O., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2015.
Președinte, M. I. D. | Judecător, I. B. | |
Grefier, N. A. S. |
Red.IB
Tehnored.IM
Jf: I.G.
Ex.4/23.11.2015.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 951/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
