Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 525/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 525/2014
Ședința publică de la 12 noiembrie 2014
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE I. D.
Judecător A. C. Tițoiu
Grefier M. R.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare C. de A. R. a P. S., cu sediul procesual ales la avocat D. I. în localitatea Merișani, nr. 300, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 3915 din data de 15 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata V. G. V., domiciliată în S., ., ., ., având ca obiect- contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. I. pentru apelanta contestatoare C. de A. R. a P. S., intimata V. G. V. personal și asistată de avocat B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 N.c.p.c., constată în conformitate cu prevederile art. 95 N.c.p.c. că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
La interpelarea instanței cu privire la diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 450 lei, avocat D. I., se angajează că o va achita până la sfârșitul ședinței de judecată.
Avocat B. M. depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2014 de reprezentare a intimatei și chitanța nr. 328/2014 ce reprezintă onorariul de avocat.
Din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța invocă excepția de tardivitate a formulării apelului.
Înmânează dosarul pentru a fi observat de către apărătorul apelantei, cauza urmând să fie lăsată la a doua strigare.
La a doua strigare, sub rezerva achitării taxei de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată, instanța acordă cuvântul pe excepția de tardivitate.
Avocat D. I., având cuvântul pentru apelanta contestatoare C. de A. R. a P. S., cu privire la excepție arată că într-adevăr în conformitate cu dispozițiile art. 650 alin. 3 c.p.c. apelul trebuia formulat într-un termen de 10 zile, însă așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii apelate judecătorul fondului a menționat o cale de atac în termen de 30 de zile, termen ce a fost respectat de către contestatoarea apelantă.
Având în vedere și culpa instanței de fond în menționarea greșită a termenului privind declararea căii de atac, solicită instanței repunerea în termenul de apel.
Cu privire la excepție, avocat B. M. pentru intimata V. G. V., solicită admiterea acesteia întrucât calea de atac este dată de lege. Se impune astfel respingerea apelului ca tardiv formulat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită respingerea cererii de repunere în termenul de apel.
Instanța reține cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 28.08.2013 sub nr._, contestatorul C. de A. R. a P. S. în contradictoriu cu intimata V. G. V., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea notificării expertului contabil T. F. A. privind efectuarea unei expertize contabile având la baza s.c. nr. 7631/11.07.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei S. (prin care s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de s.c. nr. 2107/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ *), anularea încuviințării executării silite și a tuturor formelor de executare silită, precum și suspendarea executării silite în condițiile art. 718 alin. 1 prima teză și alin. 4 pct. 1 C.p.c.
În motivare s-a arătat că titlul executoriu invocat, respectiv s.c. nr. 2107/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ * a devenit executoriu în mod irevocabil prin decizia nr. 5634/27.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel C..
Dată fiind situația că începând cu data de 28.05.2013 creditoarea avea dreptul legitim de a solicita punerea în executare a titlului respectiv prin buna învoială între părți (creditoarei incumbându-i în exclusivitate obligația de a prezenta titlul executoriu în original în integralitatea sa sau o copie legalizată a acestuia), a învederat că nici până la această dată creditoarea nu a prezentat la sediul debitoarei titlul executoriu respectiv, deși a fost încunoștințată și i s-a solicitat, atât verbal, cât și în scris, să depună la dosarul cauzei originalul sau copia legalizată a titlului respectiv, așa cum rezultă și din înscrisurile atașate, din diverse motive.
Debitoarea contestatoare a fost obligată să-i plătească creditoarei intimate o sumă de bani (în opinia sa, stabilită arbitrar de către aceasta și necuvenită în condițiile în care prin titlul executoriu nu este determinată lichiditatea sau câtimea creanței), de peste 30 mii lei, cu aplicarea dobânzilor, penalităților, ratei inflației etc., creditoarea apreciind că este îndreptățită a fi despăgubită cu peste 50.000 lei.
Contestatoarea a învederat că i-a solicitat intimatei să se prezinte la casieria sa pentru a ridica suma legal cuvenită, stabilită prin deducerea indemnizației de șomaj de care aceasta a beneficiat 12 luni, precum și deducerea impozitelor și celorlalte rețineri cuvenite bugetului local și de stat.
Contestatoarea a învederat intimatei că după data exigibilității titlului executoriu (28.05.2013) nu i se cuvine nicio despăgubire, dată fiind situația că (aceasta deși s-a prezentat câteva zile, respectiv până în data de 04.06.2013 la sediul său, în această perioadă înmânându-i-se dosarul medical spre a fi completat prin efectuarea analizelor și examenelor medicale prevăzute de HG 355/2007, modificată și completată, precum și solicitându-i-se în mod repetat să prezinte titlul executoriu prevăzut de lege) a refuzat prezentarea titlului executoriu în original sau copie legalizată (în opinia sa, spre a da posibilitatea debitoarei să comunice ITM O. spre evidențiere și înregistrare în sistemul REVISAL, titlul executoriu respectiv constituind singurul act juridic de natură a înregistra reluarea raporturilor de muncă pe seama anulării deciziei nr. 40/19.05.2011, așa cum s-a consimțit prin titlul executoriu respectiv).
A solicitat instanței să rețină că despăgubirile bănești pretinse de creditoare după data devenirii s.c. nr. 2907/10.12.2012 ca fiind executorie, nu sunt justificate și nici legitime, în condițiile în care nereluarea raporturilor de muncă se datorează din culpa/turpitudinea exclusivă a creditoarei, sens în care jurisprudența în materie este unanim consacrată.
La solicitarea instanței, contestatoarea a depus în original dovada consemnării cauțiunii stabilite în cuantum de 1000 lei; B. Tapusi R. a înaintat în copie dosarul de executare silită nr. 647/2013 (filele 42-65).
Contestația a fost legal timbrată.
Intimata V. G. V. a depus întâmpinare la data de 06.01.2014, prin care a solicitat respingerea suspendării executării.
În fapt, intimata a arătat că prin sentința nr. 2107/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ * rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5634/27.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. instanța a dispus anularea deciziei nr. 40/19.05.2011 și reintegrarea pe postul deținut anterior, precum și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale conform art. 80 din codul muncii și plata sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată.
A învederat că executarea silită este legală pentru următoarele considerente:
Sentința nr. 2107/10.12.2012 pronunțată de Tribunalul O. nu a fost executată de bună voie de reprezentanta Casei de A. R. a P.. Aceasta avea obligația să emită decizie de reintegrare, cu plata drepturilor salariale și plata sumelor de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată fond și 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Creditoarea a solicitat executarea hotărârii judecătorești însă contestatoarea refuză punerea în executare a hotărârii cu motivația că nu a fost depusă în original hotărârea judecătorească. O astfel de motivație nu are niciun temei legal, contestatoarea fiind parte în procesul în care a fost pronunțat titlul executoriu și prin urmare se afla în posesia hotărârii judecătorești transmisă de instanța de judecată.
La data de 10.07.2013 creditoarea a solicitat Judecătoriei S. încuviințarea executării silite a titlului executoriu, cererea fiind admisă prin încheierea nr. 7631/11.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
Potrivit art. 903 C.p.c. dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Potrivit art. 905 C.p.c. dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
În realitate, contestatoarea continuă să refuze executarea hotărârii judecătorești și nu a emis până în prezent o decizie de reîncadrare în muncă în funcția, locul de muncă și salariul deținut anterior desfacerii contractului individual de muncă, cu motivarea că „mai întâi petenta trebuie să efectueze examenul medical și să depună, în original, titlul executoriu”.
În acest mod se încearcă să se creeze aparența bunei-credințe însă scopul urmărit este acela de a nu da posibilitatea creditoarei să reînceapă activitatea, să primească drepturile salariale cuvenite, respectiv să se eludeze executarea hotărârii judecătorești irevocabile.
Contestatoarea refuză să pună la dispoziția executorului judecătoresc și a expertului tehnic documentele contabile pentru a nu putea fi calculate drepturile salariale ce se cuvin creditoarei pretinzând că acestea au fost calculate de debitoare și sunt în sumă de 13.607 lei, fiind cuprinse între data expirării ajutorului de șomaj (07.06.2013) și data reintegrării (31.05.2013).
Ori desfacerea contractului de muncă este din data de 19.05.2011, iar reintegrarea nu a fost dispusă până în prezent, creditoarea neprimind o decizie de reintegrare.
La data de 05.06.2013 creditoarea V. G. V. a înregistrat sub nr. 65/2013 la debitoarea CAR Pensionari o cerere de punere în executare a sentinței civile nr. 2907/2012 prin care a solicitat achitarea drepturilor salariale în sumă de 31.680 lei reprezentând salariul pe ultimele 24 luni, la care se adaugă premiile trimestriale și reactualizarea sumei cu indicele de inflație angajatorul fiind în culpă urmare a emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
Reparația trebuie să fie efectivă și integrală, iar acest lucru nu poate fi stabilit decât pe baza documentelor contabile și a efectuării unei expertize tehnice în cadrul dosarului de executare silită.
Notificarea (adresa) expertei contabile T. F. A. nu reprezintă un act de executare, ci un act de procedură, astfel că cererea de anulare a acestuia este inadmisibilă.
În situația în care debitoarea a calculat corect drepturile salariale ce se cuvin creditoarei, intimata nu înțelege rațiunea pentru care nu sunt prezente expertei contabile, spre verificare, documentele și calculația prin care s-au determinat drepturile salariale.
Intimata a indicat ca probe înscrisuri, dosar de executare silită.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 c.p.c., art. 903 și art. 905 C.p.c.
Prin încheierea din 20.03.2014 instanța a respins ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării silite.
Prin sentința civilă nr.3915 din data de 15 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, s-a respins contestația la executare formulată de C. de A. R. a P. S., în contradictoriu cu intimata V. G. V., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea intimatei V. G. V. de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește primul aspect contestat – anularea notificării expertului – instanța apreciază că această notificare nu este un act de executare, fiind doar o corespondență prin care se aduce la cunoștința contestatorului și intimatei despre efectuarea expertizei. Prin acest act nu s-au creat, modificat sau stins raporturi civile între părți.
Notificarea reprezintă doar un act emis de expert în îndeplinirea obligației sale de efectuare a expertizei, actul nefiind un act de executare care să poată fi contestat pe calea contestației la executare.
În ceea ce privește al doilea aspect contestat – anularea încheierii de încuviințare silită – prin încuviințarea executării silite, în procedură necontencioasă, instanța analizează dacă cel ce solicită executarea silită (intimata) deține un titlu executoriu față de cel împotriva căruia se solicită declanșarea executării silite (contestatoarea).
După ce primește încheierea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc procedează cu ocazia executării silite a unei hotărâri judecătorești ce obligă angajatorul la plata unor drepturi salariale (fără însă a preciza suma ce trebuie efectiv achitată) la calcularea acestor sume în baza unei expertize contabile. Instanța nu poate reține apărarea contestatoarei că expertiza contabilă trebuie efectuată în cursul cercetării judecătorești, executorii judecătorești având posibilitatea efectuării expertizei contabile în faza de executare silită. Normele de procedură care reglementează judecata nu se pot aplica, prin analogie, și în faza executării silite de către executorul judecătoresc. În situația în care debitorul contestă concluziile expertului contabil care a calculat sumele în faza de executare silită, are posibilitatea de a cere, motivat, administrarea probei cu expertiza contabilă cu ocazia soluționării contestației la executare.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că încheierea de încuviințare a executării silite este legală chiar daca nu conține o creanță lichidă, creanța putând fi stabilită de expert în cadrul executării silite.
În ceea ce privește al treilea aspect contestat – nu a fost comunicată somația – instanța apreciază că aceasta nici nu a fost emisă deoarece din vina contestatoarei expertiza contabilă nu a fost efectuata, prin încheierea nr.2590/2014 a Judecătoriei S., contestatoarea CAR a P. S. fiind amendata cu suma de 500 de lei deoarece a împiedicat desfășurarea normală a executării silite. Astfel, instanța a apreciat că CAR a P. S. se opune executării unui titlu executoriu reprezentat de hotărâri judecătoresti, executorul judecătoresc având alte pârghii legale pentru a-l constrânge pe acesta să execute s.c. 2907/2012 pronunțată de Tribunalul O. și d.c. 5634/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_ *.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimată, instanța le-a respins având în vedere faptul că onorariul de avocat nu a fost dovedit.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea C. de A. R. a P. S., solicitând admiterea apelului si schimbarea in tot a hotărârii apelate, urmând a fi admisa contestația la executare asa cum a fost formulata, pentru următoarele considerente de fapt si de drept:
Prima instanța, reținând ca notificarea expertului - prin care acesta, direct, personal si exclusiv solicita relații si documentații in vederea efectuării unei expertize contabile dispuse in procedura executării silite, declanșate pe seama încheierii nr. 7631/11.07.2013 pronunțata in Dosar nr._ de Judecătoria S. prin care s-a încuviințat executarea silita - nu constituie un act de executare care sa poată fi contestat pe calea contestației la executare, a dat o interpretare restrictiva disp. art. 711 alin. 1 din NCPC, notificarea in cauza constituind o procedura/ o etapa/ un act component al punerii in executare silita, jurisprudența in materie fiind unanima in acest sens.
Cu privire la cel de-al doilea aspect reținut de prima instanța, prin care se retine ca încheierea de încuviințare a executării silite este legala, prima instanța a dat o interpretare restrictiva si eronata a disp. art. 665 alin. 3 NCPC (respectiv instanța ce analizează cererea de încuviințare a executării silite, nu trebuie sa se rezume numai la :„instanța analizează daca cel ce solicita executarea silita, intimata, deține un titlu xecutoriu fata de cel impotriva căruia se solicita declanșarea executării silite, contestatoarea" cum greșit retine prima instanța in considerentele hotărârii apelate, ci dimpotrivă potrivit textului legal menționat instanța respectiva in cuprinsul încheierii pronunțate, este obligata sa precizeze suma, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, ceea ce nu rezulta din încheierea a cărei anulare solicitam) raportat la art. 662 alin. 3 din NCPC, prima instanța neanalizând si nereținând ca creanța supusa executării silite nu este lichida, atâta vreme cat titlu executor in cauza nu conține elementele care sa permită stabilirea unui obiect determinat ca întindere, perioada si cuantum.
Pe de alta parte, prin considerentele hotărârii pronunțate, prima instanța da o interpretare greșita disp. art. 628 alin. 2 si 3 din NCPC, din rigoarea acestui text rezulta fara putința de tăgada, ca executorul judecătoresc are competenta exclusiva de a calcula eventualele dobânzi, penalități sau alte sume in situația in care cuantumul acestora nu a fost stabilite prin titlu executoriu, insa instanța de apel urmează a verifica si examina dispozitivul titlului executoriu in cauza si a retine ca nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, astfel încât competenta executorului judecătoresc se rezuma exclusiv la actualizarea in funcție de rata inflației, actualizare fara competenta de a dispune efectuarea unei expertize contabile in cadrul procedurii de executare silita (niciun text de lege nu reglementează efectuarea de expertize contabile in procedura executării silite).
De asemenea, in mod cu totul ciudat si paradoxal, oricum in afara oricărei reglementari legale, prima instanța retine, citam: „încheierea de încuviințare a executării silite este legala chiar daca nu conține o creanța lichida, creanța putând fi stabilita de expert in cadrul executării silite", ceea ce ar echivala cu o substituire si ingerința in contra legii a executorului judecătoresc asupra competentei materiale exclusive si specifica procedurii contencioase.
Mai mult decât atât, prima instanța a retinut in mod eronat ca prin încheierea 2590/2014 a Judecătoriei S., contestatoarea apelanta ar fi fost amendata cu suma de 500 lei deoarece a împiedicat desfășurarea normala a executării silite, in condițiile in care prin încheierea finala din 07.05.2014 din dosar nr._/311/2013/al pronunțata de Judecătoria* S., s-a admis cererea de reexaminare si s-a revocat amenda la care face referire de către prima instanța, nereținându-se vreo vinovăție sau culpa din partea C. S. in desfășurarea normala a executării silite in cauza.
In chintesența juridica, atât in lumina normelor legale in materia executării silite privind procedura stabilirii unei creanțe lichide, cat si a jurisprudenței incidente, fundamentul juridic al contestației la executare rezida exclusiv in dispunerea efectuării unei expertize judiciare financiar -contabile in procedura contencioasa (in cadrul contestație la executare) spre stabilirea intinderii si cuantumului despăgubirilor bănești datorate de contestatoare, executorul judecătoresc neavand niciun drept legitim de a dispune si numi expert contabil, ceea ce echivalează cu substituirea judecătorului.
Instanța urmează a examina si retine ca atât instanța de încuviințare a executării silite cat si executorul judecătoresc in cauza au făcut o greșita interpretare a legii, ceea ce denota nelegalitatea actelor si formelor de execuatre silita, implicând in mod judicios anularea acestora – in acest sens pronuntandu-se si ICCJ, Secția comerciala Decizia nr. 1116/02,04.2009.
Pârâta V. G. V. a formulat intimpinare, solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat, iar în temeiul art.411 c.pr.civ. si a solicitat obligarea apelantei-contestatoare, la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că, executarea silita este legala pentru următoarele considerente:
Sentința nr.2107/10.12.2012 pronunțata de Tribunalul O. nu a fost executata de buna voie de reprezentanta Casei de A. R. a P.. Aceasta avea obligația sa emită decizie de reintegrare, cu plata drepturilor salariale si plata sumelor de 1.240 lei reprezentând cheltuieli de judecata fond si 1.240 lei cheltuieli de judecata in recurs.
Creditoarea a solicitat executarea hotărârii judecătorești insa contestatoarea a refuzat punerea in executare a hotărârii cu motivația ca "nu a fost depusa in original hotărârea judecătoreasca". O astfel de motivație nu are nici un temei legal, contestatoarea fiind parte in procesul in care a fost pronunțat titlul executoriu si prin urmare se afla in posesia hotărârii judecătorești transmisa de instanța de judecata.
La data de 10.07.2013 creditoarea a solicitat Judecătoriei S. incuvintarea executării silite a titlului executoriu, cererea fiind admisa prin încheierea nr. 7631/11.07.2013 pronunțata in dosarul_ .
Potrivit art.903 c.p.c daca debitorul refuza sa indeplinească o obligație de a face cuprinsa ., in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuvintare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin incheiere executorie, data cu citarea pârtilor sa o îndeplinească el insusi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Potrivit art.905 c.p.c daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuvintare a executării debitorul nu executa obligația de a face care nu poate fi îndeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.
In realitate, contestatoarea continua sa refuze executarea hotărârii judecătorești si nu a emis pana in prezent o decizie de reîncadrare in munca in funcția, locul de munca si salariul deținut anterior desfacerii contractului individual de munca.
Contestatoarea refuza sa pună la dispoziția executorului judecătoresc si a expertului desemnat de acesta documentele contabile pentru a putea fi calculate drepturile salariale ce se cuvin creditoarei. Se pretinde ca acestea au fost calculate de debitore si sunt in suma de 13.607 lei, fiind cuprinse intre data expirării ajutorului de somaj(07.06.2013) si data reintegrarii(31.05.2013).
Ori desfacerea contractului de munca este din data de 19.05.2011 iar reintegrarea nu a fost dispusa pana in prezent, creditoarea neprimind o decizie de reintegrare.
La data de 05.06.2013 creditoarea a înregistrat sub nr.65/2013 la debitoarea CAR Pensionari o cerere de punere in executare a sentinței civile nr.2907/2012 prin care a solicitat achitarea drepturilor salariale in suma de 31.680 Ron reprezentând salariul pe ultimele 24 luni la care se adaugă premiile trimestriale si reactualizarea sumei cu indicele de inflație, angajatorul fiind in culpa urmare a emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de munca.
Reparația trebuie sa fie efectiva si integrala iar acest lucru nu poate fi stabilit decât pe baza documentelor contabile aflate in posesia apelantei-contestatoare si numai după efectuarea unei expertize contabile in cadrul dosarului de executare silita.
Notificarea expertei contabile T. F. A. nu reprezintă un act de executare ci o adresa, un act de procedura pentru întocmirea actului de executare raport de expertiza contabila.
Executorul judecătoresc a procedat la executarea unui titlu executoriu ce provine de la instanța.
Instanța de fond a apreciat in mod corespunzător dispozițiile legale privind incuvintarea executării silite si legalitatea actelor de executare intocmite de B. Tapusi R..
Nu poate fi dispusa o expertiza contabila in cadrul contestației la executare decât daca se contesta expertiza contabila din dosarul de executare. Acest act nu a fost insa intocmit pana in prezent din culpa apelantei care a refuzat sa pună la dispoziția dosarului de executare si a expertei documntele contabile solicitate.
Deși a trecut aproximativ un an si jumătate de la data obținerii titlului executoriu, apelanta a refuzat sa respecte hotărârea judecătoreasca incercand, inclusiv prin intermediul prezentei cereri, sa tergiverseze executarea obligațiilor din titlu.
In drept,au fost invocate dispozițiile art.480, art.903 si art.905 c.p.c.
În temeiul art.248 NCPC instanța va analiza cu prioritate excepția tardivității apelului față de care reține următoarele:
Cu privire la cererea de repunere în termen constată că:
Potrivit art.186 NCPC partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Prin alin.2 al aceluiași text de lege legiuitorul a reglementat că partea trebuie să îndeplinească actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
Potrivit art.650 alin.3 NCPC hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate cu apel, în termen de 10 zile de la comunicarea, dacă prin lege nu se dispune astfel, text de lege care este dreptul comun în materia executării, în privința duratei termenului în care se poate exercita calea de atac în materia executării silite.
Prin dispozițiile 457 alin.1 NCPC s-a reglementat principiul legalității căii de atac, care are drept consecință faptul că nu judecătorul este cel care stabilește elementele arătate în art.457 alin.1 de vreme ce indiferent de mențiunile pe care judedcătorul le-ar înscrie în hotărâre, instanța învestită cu soluționarea căii de atac va trebui să țină sema de prevederile legale în materie.
Dispozițiile art.457 alin.3 NCPC, care reglementează respingerea ca inadmisibilă a caii de atac neprevăzută de lege, nu sunt însă aplicabile dacă mențiunea eronată privește durata termenului de exercitare a căii de atac, întrucât sancțiunea nerespectării termenelor procedurale nu este inadmisbilitatea, așa cum propune textul menționat.
Inexactitățile înserate în hotărâre pot constitui temei pentru a se solicita repunerea în termenul de exercitarea de atac în condițiile art.186 alin 1 NCPC mai sus precitat, respectiv dacă partea dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
În speță însă se reține de instanța de apel pe de o parte că cererea de repunere în termenul de apel nu a fost formulată prin cererea de apel, cerință instituită prin dispozițiile art.186 alin.1, teza a II-a, iar pe de altă parte observând actele dosarului se reține că intimata a fost reprezentată la judecata cauzei în fond prin mandatar avocat, care a și formulat cererea de apel, astfel că dincolo de mențiunea eronată din dispozitivul sentinței, intimata apelantă care a beneficiat de apărare calificată printr-un reprezentat convențional cu pregătire juridică, nu se poate prevala de faptul că nu a cunoscut legea respectiv mențiunile dispozițiilor art. 650 alin.3 NCPC.
În consecință necunoașterea legii de mandatarul avocat nu poate constitui un motiv temeinic justificat pentru a fi incidente dispozițiile art.186 alin.1 NCPC privind repunerea în termenul de apel, urmand ca instanța de apel să respingă această cerere ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția tardivității se rețin următoarele:
Din interpretarea dispozițiilor art.650 alin.3 NCPC, coroborat cu art.468 alin.1 NCPC termenul de 10 zile, curge de la data comunicării hotărârii.
Termenul mai sus menționat se calculeză conform art.181 alin 1 pct.2 NCPC ceea ce înseamnă că nu intră în calcul ziua în care începe să curgă termenul și nici ziua în care se împlineste.
Față de art.181 alin.2 NCPC câmnd ultima zi a termenului de apel cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare.
Conform art.182 alin.1 teremenul se socotește împlinit la ora 24 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
În speță instanța constată că sentința apelată a fost comunicată intimatei la data de 10.06.2014, aspect care reiese din dovada de comunicare aflată la fila 168 din dosarul de fond.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate termenul de apel de 10 zile s-a împlinit la data de 23.06.2014(prima zi lucrătoare), iar cererea de apel s-a depus la Judecătoria S. la data de 09.07.2014, peste termenul legal de 10 zile mai sus evocat.
Termenul de exercitare a căii de atac este un termen imperativ nerespectarea termenului de apel atrăgând sancțiunea respingerii apelului ca tardiv formulat, așa cum rezultă indirect din art.472 alin.2 NCPC.
În consecință instanța urmează să admită excepția tardivității exercitării căii de atac a apelului și va respinge apelul ca tardiv formulat.
În temeiul art.453 NCPC instanța va obliga apelanta la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge cererea de repunere în termen.
Admite excepția de tardivitate și respinge cererea de apel ca tardiv formulată de contestatoarea C. de A. R. a P. S., Cod fiscal nr._, cu sediul procesual ales la avocat D. I. în localitatea Merișani, nr. 300, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 3915 din data de 15 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria S., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata V. G. V., CNP:_, domiciliată în S., ., ., ..
Obligă apelanta către intimată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, I. D. | Judecător, A. C. Tițoiu | |
Grefier, M. R. |
Red. ACT
Tehnored.BA
J.f. A.M.L.
Ex. 4
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 426/2014. Tribunalul OLT | Pretenţii. Sentința nr. 25/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
