Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 53/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 53/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător D. S.
Grefier R. I. T.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă P. L. împotriva sentinței civile nr. 1823/09.09.2014 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul pârât E. Ș., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic ACORD MEDIERE.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că s-a solicitat judecarea în lipsă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1823/09.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. in dosarul nr._ s-a admis excepția inadmisibilității invocate din oficiu de către instanță și a fost respinsă acțiunea reclamantei P. L., în contradictoriu cu pârâtul E. Ș., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de 10.06.2014, dată la primirea cererii de chemare în judecată, s-a pus în vedere reclamantei să facă dovada înscrierii terenului în cartea funciară și dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 17/2014.
La data de 20.06.2014 reclamanta a comunicat, prin precizarea înregistrată la nr. 9.284 din aceeași dată, că terenurile nu sunt înscrise în cartea funciară, iar referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 17/2014, a precizat că acest text de lege s-a modificat și a apreciat că nu se mai impune forma autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare.
Instanța a apreciat că susținerile reclamantei sunt eronate, având în vedere că potrivit art. 5 din Legea nr.17/2014 „În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară”.
Textul mai sus precizat nu se referă numai la faptul că se impune forma autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare ci și la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din Legea 17/2014, respectiv la faptul că „Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale”.
Reclamanta nu a făcut dovada respectării dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale, condiție pentru admisibilitatea cererii de chemare în judecată.
Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. potrivit art. 5 din Legea nr.17/2014, instanța a admis excepția inadmisibilității invocate din oficiu de către instanță și a respins acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâtul, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. L., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii formulate.
În motivarea apelului, susține apelanta că în baza art 16 din legea 17/2014, respectarea dreptului de preemțiune se sancționează cu nulitatea relativă, deci poate fi invocată doar de cel al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic, in cazul de față de titularii dreptului de preemțiune coproprietarii, arendații, proprietarii vecini și ADS, iar potrivit art 21 alin 4 din aceeași lege nu se aplică până la publicarea normelor metodologice care la data depunerii acțiunii nu erau publicate.
Îndrept invocă dispoz. art 466 cpc.
Intimatul nu a depus întâmpinare sau alte acte in apărare.
Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel invocat de apelantă și întemeiat pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 17/2014 prin care s-a prevăzut că vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune se sancționează cu nulitatea relativă nu este fondat. Astfel, dispozițiile invocate de apelantă nu sunt aplicabile în speță, câtă vreme vânzarea (transferul dreptului de proprietate) nu s-a realizat, acesta fiind motivul pentru care a fost promovată acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri de expedient privind acordul de mediere, care ar fi urmat să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Dimpotrivă, în speță sunt incidente dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014, astfel cum a reținut și prima instanță, iar printre condițiile de admisibilitate pe care instanța este obligată să le verifice pentru a pronunța o hotărâre (fie ea și de expedient) care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare se numără și cea privind respectarea dreptului de preempțiune.
De altfel, această cerință este în acord cu posibilitatea oferită de legiuitor persoanei interesate de a invoca nulitatea vânzării încheiate cu nerespectarea dreptului său de preempțiune în termenul general de prescripție de 3 ani, drept care s-ar transforma într-unul teoretic și iluzoriu în situația în care instanța ar pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic mai devreme de împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că potrivit art. 21 alin. 4 din Legea nr. 17/2014, aceasta nu se aplică până la publicarea normelor metodologice, iar la data depunerii acțiunii aceste norme nu erau publicate, în primul rând este de menționat că Ordinul nr. 719/12.05.2014 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea titlului I din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 401/30.05.2014, deci anterior formulării prezentei acțiuni (03.06.2014, potrivit datei ștampilei poștei).
În al doilea rând, momentul în funcție de care se verifică îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei acțiuni care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare (fie ea și o hotărâre de expedient prin care se ia act de un acord de mediere) este momentul pronunțării hotărârii judecătorești, iar nu cel promovării acțiunii introductive de instanță. Această concluzie rezultă din împrejurarea că momentul realizării transferului dreptului de proprietate este momentul pronunțării hotărârii judecătorești, iar nu un alt moment.
În acest sens, tribunalul reține că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, prin care părțile se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare, este un contract distinct de cel din urmă și nu produce efectele vânzării, respectiv nu transferă dreptul de proprietate, ci dă naștere unor obligații cu caracter personal pentru ambele părți contractante, anume obligația de a vinde și corelativ de a cumpăra un bun determinat. Altfel spus, promitenții cumpărători sunt doar titularii unui drept de creanță (dreptul de a încheia la un moment viitor contractul de vânzare-cumpărare), iar nu titularii unui drept de proprietate.
Cum transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, fie la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fie la cel al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic, acesta este momentul care determină legea aplicabilă.
Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru pronunțarea hotărârii care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare nu poate fi raportată nici la momentul încheierii antecontractului (având în vedere că acesta nu este translativ de proprietate), nici la cel al învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, nici la cel al publicării normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014, ci la cel al realizării transferului de proprietate.
În speță, la data pronunțării sentinței apelate era în vigoare Legea nr. 17/2014 (inclusiv normele metodologice de aplicare a acesteia), iar potrivit art. 5 din această lege, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 (dreptul de preempțiune) și 9 (avizul final, sau, după caz, adeverința eliberată de primărie privind respectarea dreptului de preempțiune, potrivit art. 10 alin. 1 teza finală) din această lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
Prin urmare, instanța de judecată învestită cu o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de admisibilitate a unei asemenea acțiuni prevăzute de legea în vigoare la data pronunțării hotărârii, condiții care la momentul pronunțării sentinței apelate erau prevăzute de art. 5 din Legea nr. 17/2014.
Aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu o încălcare a principiului neretroactivității legii civile (principiu constituțional prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție), ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute în acest interval de timp.
În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (Decizia nr. 287/01.07.2004, publicată în M.O. nr. 729/12.08.2004, Decizia nr. 755/16.12.2014, publicată în M.O. nr. 101/09.02.2015).
Prin urmare, având în vedere lipsa înscrierii terenurilor în cartea funciară și neîndeplinirii procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune, raportat la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014, tribunalul constată că în mod judicios prima instanță a respins acțiunea dedusă judecății în speță, ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.p.c., Tribunalul va respinge apelul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelnmta reclamantă P. L., domiciliata in Mun. București, Bld. A. O., nr. 6, .. 45 ., sector 45 posesoare a CI. ., nr._, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1823/09.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul E. Ș., domiciliat in mun. Slatina, .. 20, ., ., posesor al CI, ., nr._, CNP-_.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2015.
Președinte, O. M. P. | Judecător, D. S. | |
Grefier, R. I. T. |
Red. OMP
Tehnored. MS
4 ex./17.04.2015
Jud. Fond: N.R
| ← Fond funciar. Decizia nr. 35/2015. Tribunalul OLT | Evacuare. Hotărâre din 09-04-2015, Tribunalul OLT → |
|---|
