Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 871/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 871/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 23-05-2012 în dosarul nr. 871/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 871/2012
Ședința publică de la 23 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. S.
Grefier M. R.
M. Public a fost reprezentat de A. D. –
procuror la P. de pe lângă T. O..
Pe rol, judecarea cauzei civile, având ca obiect– Legea 221/2009, privind pe reclamantul D. A., domiciliat în Corabia, . nr. 50, județul O., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București – DGFP O., cu sediul în Slatina, ., județul O..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul D. A. și consilier juridic L. A. pentru pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București – DGFP O..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul de registratură au fost depuse la dosar concluzii scrise formulate de reclamant.
Instanța, raportat la întâmpinarea formulată de pârât la 03 mai 2012, constată că excepția de necompetență materiala a Sectiei I Civila a Tribunalului O. in solutionarea celui de-al doilea capăt de cerere privind acordarea drepturilor prev de Decr.-Lege nr.118/1990 este rămasă fără obiect, față de imprejurarea că reclamantul nu a formulat un asemenea petitoriu.
T. acordă cuvântul pe probe.
Reclamantul solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum si cu adresa emisă de UM_/12.02.2009 Pitești și depune totodată note scrise.
Consilier juridic L. A., având cuvântul pentru pârât, si reprezentantul Ministerului Public solicită incuviintarea probei propuse.
Instanța încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse.
Consilier juridic L. A., având cuvântul pentru pârât, arată că nu are probe de propus.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Așa fiind, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților, pe fond.
Reclamantul D. A., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate caracterul politic a măsurii administrative la care a fost supus, în conformitate cu dispozițiile Legii 221/2009, motivat de faptul că nu a săvârșit nicio faptă împotriva regimului și cu toate acestea, după școala de gradați, a fost trimis la Canal, unde era supus la muncă până la epuizare.
Consilier juridic L. A., având cuvântul pentru pârât, solicită respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, deoarece acesta nu a făcut obiectul unor măsuri administrative.
TRIBUNALUL
Analizând cererea de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a I Civilă, reclamantul D. A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București – DGFP O., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să-i fie acordate toate drepturile ce decurg din Legea 221/2009 sau drepturile recunoscute prevăzute de Decretul-lege 118/1990 de care nu a beneficiat în nici un fel până în prezent.
În motivare, se arată că în perioada anilor 1980 a fost supus abuzului de putere din partea autorităților statului, impotriva sa luându-se măsuri administrative si fiind trimis din Ordinul nr.MN 5501/17.06.1980, U.M._ Bucuresti R.L. nr.153/18.06.1980 la mină, in Bazinul Carbonifer al Olteniei si dizlocat in Colonia R., jud.Gorj, iar apoi la Canalul D.—Marea Neagra, supranumit si ,,Canalul Morții”.
Cererea de față este intemeiată pe dispozițiile Legii nr.221/2009, art.3 si 4, reclamantul solicitând acordarea drepturilor ce decurg din acest act normativ sau drepturile recunoscute de Decr.-Lege nr.118/1990, de care nu a beneficiat si nu a primit nici indemnizatia recomandată de certificatuil nr. DP 953/21.05.2009
Din certificatul menționat rezultă că a fost dislocat în colonia(tabăra) R., conform OZ nr.1 din 22.06.1980 și OZ nr. 101 din 14.10.1980 ale Batalionului 408 Lucrări Miniere, iar apoi conform OZ nr.292 din 10.12.1980 al Detașamentului Geniu Construcții nr. 16 (Batalionul 107 Geniu – Unitatea Militară_ Cernavodă (Hotarele) la Canalul D. - Marea N. și internarea sa în unități și colonii de muncă stabilite ca loc de muncă obligatoriu.
Reclamantul a mai arătat, printr-un inscris depus la filele 5-7 dosar că nu a săvârșit nicio faptă împotriva regimului și cu toate acestea, după școala de gradați, a fost trimis la Canalul D. - Marea N. și internat în unități și colonii de muncă stabilite ca loc de muncă obligatoriu, unde a fost supus la muncă până la epuizare.
In dovedirea cererii, au fost depuse la dosar, în copie, livret militar, adresa nr.73/2009 a Comisiei pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, adresa nr. DRA2/_/03.09.2009, adresa nr. 15D/_/23.09.2009, adresa nr.1507 din 15.09.2008, adresa nr.9469 SRP 17.10.2008,m certificat nr.DP 953 din 21.05.2009, copie certificat de naștere, CI, certificat de căsătorie, sentința nr.120 din 16 martie 2010 pronunțată de T. O. – Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr._ .
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O. pentru Ministerul Finanțelor Publice în numele Statului R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantul D. A..
În motivare, se arată că, având în vedere precizarea făcută în data de 18.04.2012 de către reclamant, în sensul că solicită constatarea caracterului politic al măsurii administrative sau acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 cât și faptul că, pentru fiecare capăt de cerere în parte este prevăzută o anumită procedură în obținerea despăgubirilor sau recunoașterea drepturilor, pârâta solicită disjungerea celor două capete de cerere, iar în privința celui de-al doilea, respectiv acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990, declinarea competenței de soluționare a cauzei, de la Secția I-a civilă la Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului O..
Față de constatarea caracterului politic al măsurilor administrative cu caracter politic, capăt de cerere întemeiat pe dispozițiile Legii 221/2009, pârâta menționează faptul că în ceea ce privește definirea măsurilor administrative cu caracter politic, legiuitorul s-a raportat pe de o parte la acte normative expres și limitativ menționate, precizând că sunt măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securității, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate în cadrul art.3 din Legea nr.221/2009, iar pe de altă parte s-a raportat la scopul urmărit de cel supus măsurilor cu caracter administrativ, în același sens în care acesta (scopul) a fost definit pentru infracțiunile cu caracter politic potrivit art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999.
În drept, au fost invocate prevederile art.115 cod procedură civilă.
La termenul din data de 09.05.2012 reclamantul, la interpelarea instantei asupra obiectului pricinii, a arătat că prin cerera dedusa judecatii solicita sa se constate caracterul politic al măsurii administrative la acer a fost supus, cerere intemeiata pe dipozitiile Legii nr.221/2009. A arătat ca actiunea sa nu este intemeiata si pe dispozitiile Decr lege nr.118/1990.
In cursul cercetarii judecatoresti a fost administrata, la solicitarea reclamantului, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând cererea reclamantului prin prisma probatoriului administrat, raportat la dispozițiile legale invocate, T. constata ca aceasta este neîntemeiată.
In drept, potrivit dispoz. art.3 din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 ,,Constituie masura administrativa cu caracter politic orice masura luata de organele fostei militii sau securitati, avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unitati si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost intemeiate pe unul sau mai multe dintre urmatoarele acte normative: a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 si Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958; b) Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2/1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 326/1951, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 282 din 5 martie 1958 si Hotararea Consiliului de Ministri nr. 1.108 din 2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Directiunii Generale a Securitatii Poporului; d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 si Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 si nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitatii Statului.”
Se constată că măsura invocata de catre reclamant nu a fost întemeiată pe niciunul din actele normative enumetare de textul precitat.
Art.4 al.(2) din acelasi act normativ statuează că ,,Persoanele care au facut obiectul unor masuri administrative, altele decat cele prevazute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instantei de judecata sa constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.” (subl.n.).
Potrivit art.1 al.(3) din Legea nr.221/2009 ,,Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronuntata in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevazute de legea penala, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art. 2 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.” (subl.n.).
Potrivit art.2 al.1 din OUG nr.214/1999 ,,Constituie infractiuni savarsite din motive politice infractiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalitatii, terorii comuniste, precum si abuzului de putere din partea celor care au detinut puterea politica;
b) militarea pentru democratie si pluralism politic;
c) propaganda pentru rasturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta
d) respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, recunoasterea si respectarea drepturilor civile si politice, economice, sociale si culturale;
e) inlaturarea masurilor discriminatorii pe motive de nationalitate sau de origine etnica, de limba ori de religie, de apartenenta sau opinie politica, de avere ori de origine socială.”
In fapt, din conținutul cererii de chemare in judecata si din susținerile reclamantului T. reține că acesta nu a săvârșit nicio faptă împotriva regimului comunist.
Dispozitiile legale precitate conditionează constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate reclamantului de săvârsirea de catre acesta a unei fapte care sa aibă drept scop unul din cele enumerate de art. 2 al.1 din OUG nr.214/1999- ceea ce in cauză nici nu s-a invocat si nici nu s-a dovedit, iar pe de altă parte, măsura să fie aplicată de organele fostei miliții sau securități (art.3 din legea nr.221/2009) si sa aibă caracter sancționator față de fapta săvârsită.
In concluzie, în cauză nu sunt intrunite conditiile prev de art.3 si art.4 al.2 din legea nr.221/2009 pentru a se putea constata caracterul politic al măsurilor la care a fost supus reclamantul, respectiv a faptului că acesta a fost trimis in cursul stagiului militar, după depunerea jurământului, la mină, in Bazinul Carbonifer al Olteniei si dizlocat in Colonia R., jud.Gorj, iar apoi la Canalul D.—Marea Neagra, cererea de chemare in judecata urmând a fi respinsa ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. A., domiciliat în Corabia, . nr. 50, județul O., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București – DGFP O., cu sediul în Slatina, ., județul O., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 Mai 2012, la T. O..
Președinte, M. I. S. | ||
Grefier, M. R. |
Red./Tehnored.M.I.S.
4ex./22.06.2012.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 582/2012. Tribunalul OLT | Reziliere contract. Decizia nr. 199/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
