Fond funciar. Decizia nr. 115/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 115/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 115/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător D. S.
Judecător C. C.
Grefier D. S.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil privind pe recurenta pârâtă N. O., împotriva sentinței civile nr. 3298/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți F. L. și P. D. –Comisia de aplicare a legilor fondului funciar și intimata reclamantă P. O. - Comisia de aplicare a legilor fondului funciar, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2014, au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit dispoz. art. 260 alin. 1 cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, 17.03.2014.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 3298/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P. O. - Comisia de aplicare a legilor fondului funciar împotriva pârâtelor F. L., P. D. Județul O. - Comisia Locală Pentru Aplicarea Legilor F. F. și N. O..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a hotărârii Comisiei județene O. pentru aplicarea legilor fondului funciar nr. 32/23.01.2006, cu privire la poziția 3 din Anexa nr. 30 si s-a dispus radierea acestei poziții, în care se află înscrisă pârâta N. O. cu suprafața de 34 ha, autor N. M.. S-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 658/31.07.2007.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 32/23.01.2006 a fost validată documentația întocmită de Comisia locală D. și în anexa nr. 30 la poziția 3 (fila 9) a fost înscrisă pârâta N. O. căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 34 ha de la autorul N. M. .
Ulterior, acesteia i-a fost emis titlul de proprietate nr. 658/31.07.2007 pentru această suprafață de teren pe raza ..
Instanța a constatat că acțiunea reclamantei prin care solicită instanței să constate nulitatea parțială a hotărârii cu privire al anexa nr. 30, poziția 3 și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 658/31.07.2007 este întemeiată.
Din fișele moșiilor pe care le-a deținut autorul M. N. rezultă că la data când au fost expropriate parțial, in anul 1945 inclusiv moșia de pe raza ., nu mai figurau pe numele acestuia, ci pe numele moștenitorilor săi.
Această situație este recunoscută și de pârâta N. O. care în întâmpinare precizează că, așa cum rezultă din fișa moșiei situată pe raza ., în suprafață de 84 ha, a fost expropriată suprafața de 34 ha, în anul 1945, iar suprafața rămasă de 50 ha a fost transmisă către soția sa N. E. în anul 1945, conform actului certificat eliberat de Arhivele Naționale O., in care N. E. este instituită legatar universal a 2/3 din moșia „Pârliți”.
Moștenitori ai autorului conform art. 664, art. 668, art. 659 și art. 669 C.civ./1864 era fiica autorului B. F., moștenitor legal, rezultată din căsătoria cu prima soție N. S., decedată în anul 1932, care făcând parte din clasa I de moștenitori a înlăturat de la moștenire toate clasele subsecvente inclusiv clasa colateralilor privilegiați din care ar fi făcut parte și pârâta N. O. precum și tatăl său și bunicul său și cea de a doua soție N. E., moștenitor testamentar.
O astfel de situația se impunea în raport de prevederile legale deoarece, așa cum rezultă din certificatul de deces, N. M. a decedat la 20.01.1941.
Or, la decesul unei persoane fizice, potrivit art. 651 C.civ./1864, se deschide succesiunea acesteia iar patrimoniul ei se transmite moștenitorilor legali sau testamentari, având în vedere că potrivit reglementării legale capacitatea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații și de a și le exercita ori executa încetează prin decesul ei.
De aceea, după deces, persoane fizică nu mai poate fi titularul patrimoniului deținut in timpul vieții, pentru că nu ar fi posibilă exercitarea in continuare sau asumarea obligațiilor cu caracter patrimonial.
De altfel, reglementarea moștenirii de către legiuitor a fost de natură să înlăture posibilitatea ca după decesul persoanei fizice patrimoniul său să rămână fără nici un titular, avându-se în vedere chiar și situația când moștenitorii legali sau testamentari nu acceptă moștenirea, bunurile succesorale să fie culese de către stat, conform art. 680 c.civ./1864, pentru ca drepturile și obligațiile patrimoniale să nu rămână nerealizate sau neexecutate.
Mai mult, în dreptul român, în cazul moștenirii legale transmiterea patrimoniului succesoral, universală sau cu titlul universal sau cu titlul particular operează de drept din momentul deschiderii moștenirii, art. 664, art. 688, art. 696 și art. 899 al. 1 C.civ./1864, fără vreo manifestare de voință din partea moștenitorilor și chiar fără știrea lor.
De aceea s-a reținut in dreptul român că patrimoniul succesoral nu rămâne nici un moment fără titular, având în vedere și dispozițiile art. 477 C.civ./1864, potrivit cărora toate averile vacante și fără stăpân dar și ale persoanelor care mor, fără moștenitori sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public .
În speță, instanța a constatat astfel că nu era admisibil ca pârâtei să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului deținut de autoul N. M. deoarece acesta a decedat in anul 1941 și acest fapt juridic a atras, așa cum s-a menționat, de la data când a intervenit pierderea calității sale de titular al patrimoniului său din care făcea parte și suprafața de teren, inclusiv cea de 34 ha, pe care o deținea anterior, titulari ai patrimoniului său devenind in putea legii moștenitorii legali sau testamentari, iar in lipsă, statul.
Din probele atașate la dosar, respectiv din fișa proprietății terenurilor, rezultă într-adevăr, că după decesul autorului ca titulari ai suprafețelor de teren pe care le-a deținut figurau moștenitorii săi.
În această situație pârâta N. O., conform prevederilor art. 8 și art. 13 din Lg.18/1991, avea dreptul să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care l-a deținut autorul N. M., înainte de decesul lui de la moștenitorii acestuia, pentru că nu este admisibil să se reconstituie un drept pe care titularul nu-l mai deținea.
Mai mult, pârâta N. O. nu-și poate dovedi calitatea de moștenitor al autorului N. M. în condițiile impuse de prevederile art. 13 din Lg.18/1991.
Astfel, potrivit art. 13 alin.1, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
Potrivit dispozițiilor art.13 alin. 2 moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu s-au aflat în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Pârâta nu a făcut dovada calității de moștenitor al autorului N. M., în condițiile art. 13 alin.1, deoarece nu a atașat certificatul de moștenitor sau sentința civilă, emis sau pronunțată în urma dezbaterii moștenirii acestuia în care să mi se fi recunoscut această calitate.
De asemenea, nu a administrat nici vreo altă probă din care să rezulte că și-a însușit calitatea ei de moștenitor al autorului.
De altfel, trebuie menționat că nici nu susține că a acceptat moștenirea autorului in condițiile dreptului comun, înainte de . Lg.18/1991.
Rămânea cea de a doua posibilitate rezultată din prevederile art. 13 alin.2 dar, potrivit reglementării legale, pentru a-i fi recunoscută calitatea de moștenitor a autorului N. M., pârâta trebuia să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate și să facă dovada că nu-și poate dovedi calitatea de moștenitor pentru că nu a acceptat moștenirea acestuia, întrucât terenurile nu s-au aflat în circuitul civil.
Pârâta a atașat la dosar cererea prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul in suprafață de 50 ha deținut de autor pe raza .> Nu a dovedit că neacceptarea moștenirii și deci calitatea ei de moștenitor s-au datorat faptului că terenul nu se afla în circuitul civil, deși prevederile legii cu privire la această condiție fiind speciale, derogatorii de la dreptul comun și exprese și de aceea de strictă interpretare, condiționează repunerea în termenul de acceptare a moștenirii a celor care nu-și pot dovedi calitatea de moștenitor tocmai din cauza menționată.
Prin urmare, legiuitorul limitează expres cauza neacceptării moștenirii și a lipsei calității de moștenitor.
Prin impunerea acestei condiții în cazul special prevăzut de art. 13 al.2 din Lg.18/1991, prin neluarea în considerare și a altor cauze de neacceptare existente al data deschiderii moștenirii cum ar fi emolumentul neînsemnat, dorința ca de moștenire să beneficieze alți moștenitori și chiar vicierea consimțământului etc.
În cauză, instanța a constatat că în cazul pârâtei N. O. condiția impusă de dispozițiile art. 13 al.2 din Lg.18/1991 nu este întrunită, având in vedere că autorul N. M. a decedat la 20.01.1941, iar până în anul 1945 tot terenul deținut de el s-a aflat în circuitul civil iar suprafața de 50 ha, potrivit Lg. 189/1945, această suprafață maximă era și suprafața maximă pentru care se putea solicita și reconstitui dreptul de proprietate, conform prevederilor art. 3 al.2 din Lg.1/2000, in cazul unui proprietar deposedat.
Dacă terenul a rămas in circuitul civil, după decesul autorului, pârâta N. O. trebuia să accepte, expres sau tacit, moștenirea in termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii conform art.700 C.civ./1864, pentru că dispozițiile legii speciale, art. 13 alin. 2 din Lg.18/1991, nu derogă de la reglementarea generală decât în cazul în care este vorba de terenuri care nu se aflau în circuitul civil.
Legiuitorul a prezumat că în această ultimă situație a fost afectată libertatea de opțiune a moștenitorului, păstrând astfel caracterul voluntar al actului juridic de opțiune succesorală, având în vedere că deși transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept la moștenitori, din momentul deschiderii moștenirii, transmiterea nu are caracter definitiv și obligatoriu, concluzie ce se desprinde din prevederile art. 686 C.civ./1864, potrivit cărora nimeni nu este obligat să accepte o moștenire, moștenitorul putând astfel să accepte sau nu.
În al treilea rând reconstituirea dreptului de proprietate pârâtei N. O. pentru suprafața de 34 ha, teren ce a aparținut autorului N. M. prin hotărârea Comisiei jud. O. nr._.01.2006 și prin titlul de proprietate nr. 658/31.07.2007, s-a făcut cu nerespectarea legii, având în vedere că așa cum s-a menționat pe raza loc. D. autorul a deținut suprafața de 84 ha, iar după adoptarea Lg.189/1945, așa cum rezultă din fișa moșiei a fost expropriată suprafața de 34 ha diferența de 50 fiind transmisă soției sale N. E..
Chiar dacă pentru suprafața de 34 ha se reține că nu a rămas în circuitul civil, a rămas totuși suprafața de 50 ha, care a putut fi transmisă moștenitorului său testamentar, soției sale N. E..
Numai pentru această suprafață de teren se poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate conform art. 3 al.2 din lg.1/2000, pentru că în cazul în care s-ar reconstitui dreptul de proprietate și pentru suprafața de 34 ha, s-ar încălca dispozițiile legale menționate care limitează suprafața de teren pentru care se poate reconstitui dreptul de proprietate în cazul unui autor deposedat la suprafața de 50 ha.
Susținerile pârâtei că ar avea calitatea de moștenitor a autorului N. M. sunt astfel neîntemeiate iar in ceea ce privește susținerile acesteia că are calitatea de moștenitor și a autoarei B. F., fiica acestuia, instanța constată că nu fac obiectul acestei cauze pentru că se contestă reconstituirea dreptului de proprietate numai după primul autor.
De asemenea, instanța a constatat că și susținerile pârâtei că cealaltă pârâtă F. L. nu are calitatea de moștenitoare a autoarei B. F. nu au nici o legătură cu obiectul cauzei, având în vedere că acesteia din urmă i-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu titlurile nr._/52/5.11.2002 pentru terenul deținut de autorul B. C. iar cu titlul nr. 3563/21.02.2005 pentru terenul deținut de autoarea B. F. care nu fac obiectul cauzei.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută parțială a hotărârii nr. 32/23.01.2006 cu privire la poziția 3 din anexa nr. 30 și a dispus radierea acestei poziții iar pe de altă parte a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 658/31.07.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă N. O., susținând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, neavând in vedere întreg materialul probator depus la dosarul cauzei, refuzul de a solicita Comisiei Locale D. și Traianu și Comisiei Județene care au fost actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate a pârâtei F. L. și a recurentei.
Susține recurenta că judecătoria nu s-a pronunțat pe cererea sa de suspendare a judecății până la până la soluționarea celor 4 dosare aflate pe rolul Judecătoriei Caracal și Tribunalului O., prin care ar fi solicitat să se constate lipsa calității de moștenitor a intimatei F. L..
S-a invocat, de asemenea, că instanța de fond a fost în confuzie atâta timp cât a confundat autorii și moștenitorii fiecăruia împreună cu suprafețele deținute de către aceștia și dovezile ce au fost administrate pentru fiecare autor in parte.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.
La data de 6.12.2013 Comisia Județeană O. Pentru Aplicarea Legilor F. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării intimata arată că moșiile deținute de autorul N. M. la data exproprierii în anul 1945 figurau pe numele moștenitorilor săi, în speță N. E. – soție și B. F. - fiică și nicidecum pe numele său ,acesta decedând în anul 1941.
Pârâta N. O. nu a putut dovedi calitatea sa de moștenitor a autorului N. M. întrucât nu a prezentat certificat de moștenitor sau sentință civilă emisă sau pronunțată în urma dezbaterii moștenirii acestuia.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru N. O. pentru suprafața de 34 ,00 ha teren s-a făcut cu nerespectarea legii, motivat de faptul că autorul său decedat în anul l941 pe raza localității D. deținea suprf de 84,00 ha a fost transmisă moștenitorului de drept în speță soției sale N. E., drept urmare acesta nu mai putea fi autor de rol, aceasta calitate revenind de drept moștenitorilor săi.
Referitor la motivele de recurs invocate de pârâta recurentă, Comisia Județeană O. precizează că autorul de rol este M. N. și nu B. F. iar potrivit actului emis de Arhivele naționale nr. 1475/l5.09.2005 terenul agricol în suprafață de 84,00 ha se afla situat in . in .> Calitatea de unic moștenitor a numitei F. L. nu a fost niciodată pusă în discuție în cauză, acest aspect a fost reluat la cererea petentei in cadrul unor cereri de revizuire în contradictoriu cu Comisia Județeană O. de fond funciar.
În ceea ce privește neprezentare actelor de stare civilă din care să rezulte calitatea de moștenitor a numitei F. L. la autorul B. F., apreciază intimata că aspectul in cauză este neîntemeiat, atâta timp cât prin testamentul autentificat sub nr. 1250/1.08.1968 de notariatul de stat al jud V., numitei F. L. îi este instituită calitatea de legatar universal.
P. comunei D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată a Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar D. de către numita N. O..
La dosar au fost depuse note scrise, precizări și înscrisuri de către N. O. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele dosarului și dispoz. art 304 -304 ind. l c.p.c., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând, este nefondată și critica recurentei în sensul că judecătoria nu s-a pronunțat asupra cererii sale de suspendare a judecății până la soluționarea celor 4 dosare aflate pe rolul Judecătoriei Caracal și Tribunalului O., prin care ar fi solicitat să se constate lipsa calității de moștenitor a intimatei F. L..
Astfel, cererea recurentei pârâte, prin mandatar, înregistrată la data de 16.10.2013 (f. 259 dosar fond), prin care a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea cererilor de revizuire formulate în 3 dosare (nr._, nr._ și nr._ ) a fost soluționată la data de 16.10. 2013, fiind respinsă prin încheierea de ședință de la acea dată (f. 264 dosar fond), cu motivarea că soluțiile ce urmau a fi pronunțate în cererile respective nu afectau stabilirea drepturilor deduse judecății în prezentul dosar. Atât soluția, cât și motivarea sunt corecte, cu atât mai mult cu cât art. 244 C.p.c. reglementează cazuri de suspendare facultativă a judecății.
În altă ordine de idei, prin cererea formulată la data de 21.09.2005 (f. 248 dosar fond) recurenta N. O. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului N. M., pentru suprafața de 84 ha conform Fișei moșiei T. – Curmezișu, din . (f. 191 dosar fond), expropriată de către stat, susținând că este moștenitoarea autorului, care a fost frate cu bunicul său, V. C..
Prin hotărârea contestată, având nr. 32/23.01. 2006 (f. 7-10 dosar fond), Comisia județeană O. de aplicare a legilor fondului funciar a validat documentația întocmită de Comisia locală D. de aplicare a legilor fondului funciar, prin care recurenta-pârâtă N. O. a fost înscrisă în Anexa nr. 30 la poziția nr. 3, cu suprafața de 34 ha, expropriată în anul 1945, în calitate de moștenitoare a autorului N. M..
În baza acestei hotărâri a fost emis titlul de proprietate contestat, având nr. 658/31.07.2007, în favoare recurentei, în calitate de moștenitor al defunctului N. M. (f. 6 dosar fond).
Rezultă din cele de mai sus că actele necesare pentru soluționarea acțiunii deduse judecății sunt cele premergătoare emiterii titlului de proprietate nr. 658/31.07.2007 și hotărârii Comisiei județene O. nr. 32/23.01. 2006, acte care au fost solicitate de instanță și depuse la dosar. Prin urmare, contrar celor susținute de recurentă, actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate emise pe numele intimatei F. L. nu erau necesare pentru soluționarea cauzei, iar instanța nu a făcut confuzie între autori și moștenitorii acestora, ci, având în vedere obiectul acțiunii, a analizat îndreptățirea recurentei la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al defunctului N. M., astfel cum aceasta a solicitat prin cererea de reconstituire (f. 248 dosar fond), iar nu în calitate de moștenitor al defunctei B. F..
De asemenea, întrucât cererea de reconstituire soluționată prin emiterea titlului de proprietate nr. 658/31.07.2007 l-a vizat pe autorul N. M., iar nu pe B. F., nu prezintă relevanță în speță stabilirea calității intimatei F. L. de moștenitor legal (nepoată) sau testamentar al defunctei B. F..
Totuși, având în vedere existența certificatului de calitate de moștenitor nr. 21/03.05.1996 eliberat de Notarul public M. E. (f. 69 dosar fond), emis în baza testamentului autentic nr. 1250/01.08.1968 eliberat de Notariatul de Stat al Jud. V. (f. 68), se poate reține calitatea de moștenitor testamentar (legatar universal) al intimate F. L. în raport cu B. F.. Recurenta N. O. a contestat fără succes atât testamentul încheiat la data de 01.08.1968, cât și certificatul de moștenitor emis la data de 03.05.1996, în acest sens fiind pronunțată decizia civilă nr. 673/R/04.06.2010 a Tribunalului V. în dosarul nr._ .
Cu privire la autorul N. M., de pe urma căruia au fost eliberate actele contestate în speță, tribunalul reține, în acord cu judecătoria, că acesta a decedat la data de 20.01.1941, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar (f. 92 dosar fond).
Exproprierea suprafeței de 34 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 658/31.07.2007 a avut loc în anul 1945, deci ulterior decesului defunctului N. M., astfel încât în mod judicios a concluzionat judecătoria că nu acesta are calitatea de persoană deposedată (deci îndreptățită la reconstituire), ci moștenitorii săi. Acest aspect rezultă, de altfel, și din Fișa moșiei T. – Curmezișu din . (f. 191 dosar fond). Cu alte cuvinte, persoanele îndreptățite să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 34 ha teren expropriat erau moștenitorii moștenitorilor defunctului N. M..
De altfel, recurenta nu poate fi considerată moștenitoare a autorului N. M. întrucât acesta a avut-o ca fiică pe B. F., care, făcând parte din clasa I de moștenitori, a îndepărtat de la moștenire pe ceilalți succesibili din clasele subsecvente (II, III și IV), deci inclusiv pe autorii recurentei (colaterali).
Având în vedere faptul că în cauză nu este incident vreunul din motivele de casare sau modificare a hotărârii recurate, prev. de art 304 și art 304 ind. l c.p.c., urmează ca in baza art 312 alin 1. c.p.c., recursul declarat de recurentă să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă N. O., împotriva Sentinței Civile Nr. 3298/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți F. L. și P. D. –Comisia de aplicare a legilor fondului funciar și intimata reclamantă P. O. - Comisia de aplicare a legilor fondului funciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2014.
Președinte, O. M. P. | Judecător, D. S. | Judecător, C. C. |
Grefier, D. S. |
Red. OMP
2 ex./29.04.2014
Jud. fond: I.R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 253/2014.... | Anulare act. Decizia nr. 1102/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
