Fond funciar. Decizia nr. 652/2012. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 652/2012 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 18-06-2012 în dosarul nr. 652/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 652/2012
Ședința publică de la 18 Iunie 2012
COMPLET SPECIALIZAT P. SOLUȚIONAREA LITIGIILOR D EFOND FUNCIAR
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. H.
Judecător S. P.
Judecător L. A.
Grefier I. E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții M. M. și B. F., domiciliați în C., ., județul D., împotriva deciziei civile nr. 312/07.03.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._/311/2010, în contradictoriu cu intimații I. P. JUDEȚULUI O., cu sediul în Slatina, județul O., C. L. MĂRUNȚEI P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR., cu sediul în . și C. J. O. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Slatina, județul O., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că revizuienții au depus la dosar, prin serviciul arhivă, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
În raport de disp. art. 5 alin 1 Titlul XIII din Lg. nr. 247/2005 raportat la ., art. 323C.p.c . instanța constată că este competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității formulării cererii de revizuire și reține cauza pentru soluționare pe excepție.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la nr._ revizuienții M. M. și B. F. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 312/07.03.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._/311/2010.
În motivare s-a susținut că instanta de fond a solutionat in mod gresit litigiul dedus judecatii, cererea formulata fiind respinsa ca tardiv formulata si pentru autoritate de lucru judecat.
La randul sau, instanta de recurs a solutionat in mod gresit recursul declarat, apreciind ca in cauza exista autoritate de lucru judecat.
Revizuentii au apreciat ca instantei de recurs ii revenea obligatia de a analiza toate aspectele invocate in cererea de recurs, respectiv, de a face demersuri pentru a obtine relatiile solicitate Comisiei Locale Maruntei.
Cererea de revizuire a fost intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct.2 C..
Analizand cererea avand ca obiect revizuire, prin prisma dispozitiilor art. 322 si urmatoarele C., Tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2010 pe rolul Tribunalului O. sub nr._ reclamanții M. M. și B. F. au formulat în contradictoriu cu pârâtele: Instituția P. Județului O., Primăria Mărunței – C. de aplicare a legii nr.169/1997 și C. Județeană O. de aplicare a Legii 169/1997 plângere împotriva răspunsului primit cu adresa nr. 1/256R43/28.01.2010 emisă de Instituția P. județului O. în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, fiind nemulțumiți de răspunsul primit.
Motivarea acțiunii reclamanților vizează faptul că prin adresa nr._/2009 a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății Funciare, le-a fost comunicat că atât C. de Fond Funciar Mărunței, cât și C. de Fond Funciar O. sunt obligate să pună în aplicare sentința nr. 4814/2000 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosar nr. 2139/1999 și să emită titlu de proprietate asupra întregii suprafețe stabilită de către instanță în favoarea tuturor moștenitorilor, sentință definitivă și irevocabilă de la data de 28.11.2000.
S-a arătat că cererea nr. 51/23.01.1998 depusă conform dispozițiilor Legii 169/1997 a fost respinsă prin hotărârea nr._/2007 a Instituției P. Județului O. după 10 ani și 3 luni de la depunerea ei.
Față de aceste aspecte s-a solicitat obligarea pârâtelor să se emită titlul de proprietate pentru suprafața de 2,25 ha în favoarea tuturor moștenitorilor conform hotărârii nr.4814/2000 a Judecătoriei Slatina
S-au atașat la dosar adresa nr. 1/256R43 a Instituției P. O., adresa nr._/09.12.2009 a Autorității naționale pentru restituirea proprietăților, sentința civilă nr. 4814/28.08.2000 pronunțată în dosarul nr. 2139/R/1999 de Judecătoria Slatina, adresele Primăriei comunei Mărunței, Hotărârea nr._/07.11.2007.
Prin sentința nr. 265/01.06.2010, Tribunalul O. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, apreciind că litigiul dedus judecății vizează reconstituirea dreptului de proprietate, fiind un litigiu de fond funciar.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții M. M. și B. F., recurs care a fost respins prin decizia nr. 2050/21.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. ca tardiv formulat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._/311/2010.
În cursul judecății, la termenul din 09.03.2011, reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că solicită anularea Hotărârii nr._/2007 emise de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, trecerea lui B. F. pe adeverința de proprietate și emiterea titlului de proprietate conform hotărârii nr. 4814/2000 cu o suprafață de 2,25 ha în favoarea tuturor moștenitorilor.
S-a invocat totodată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slatina, excepție care a fost respinsă ca neîntemeiată la termenul din 09.03.2011, pentru motivele arătate în încheierea de la acea dată.
Reclamanții au mai precizat pe parcursul judecății că hotărârea contestată le-a fost comunicată de Primăria Mărunței prin adresa nr. 1118/04.06.2008.
La termenul din data de 27.04.2011, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr._/2007 emise de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
De asemenea, pentru soluționarea cauzei, a fost admisă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Judecătoria a apreciat ca fiind întemeiată si a admis exceptia tardivității formulării contestației în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr._/2007 emise de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, Judecătoria a reținut faptul că Hotărârea nr._/2007 emisă de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost comunicată reclamanților la data de 04.06.2008, prin adresa nr. 1118 (fila 39).
Acest fapt este arătat chiar de reclamanți în precizările depuse pe parcursul judecății (fila 59).
Cererea reclamanților a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului O. la data de 14.04.2010.
Conform dispozițiilor normative incidente în cauză:
Art. 103 alin. (1) C. proc. civ. – Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Art. 101 alin. (1) C. proc. civ. – Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 – (2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. 27 din H.G. nr. 890/2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor – (8) De la data comunicării sub semnătură persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile.
Conform art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și art. 27 alin. (8) din H.G. nr. 890/2005, termenul de introducere a plângerii formulate împotriva hotărârii comisiei județene prin care se soluționează contestația formulată împotriva propunerilor de stabilire a dreptului de proprietate formulate de comisiile locale este de 30 zile de la data comunicării acestei hotărâri.
Plângerea reglementată de art. 27 alin. (8) din H.G. nr. 890/2005 reprezintă o „cale de atac” în sensul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., iar termenul de 30 de zile în care poate fi exercitată este un termen legal (fiind prevăzut de H.G. nr. 890/2005 normative citate anterior), imperativ (deoarece marchează limitele de timp înăuntrul cărora trebuie îndeplinit un act de procedură) și absolut (nerespectarea sa afectând valabilitatea plângerii ca act de procedură).
Prin urmare, în cazul în care termenul de 30 de zile este depășit, devin incidente dispozițiile art. 103 C. proc. civ., conform cărora depășirea termenelor procedurale legale, imperative și absolute atrage decăderea, sancțiune care are ca efect pierderea dreptului procedural care nu a fost exercitat în termen.
În aceste condiții, având în vedere că de la data comunicării hotărârii comisiei județene către (04.06.2008) și până la data sesizării instanței de judecată cu prezenta plângere (14.04.2010) au trecut mai mult de 30 de zile, excepția invocată a fost admisă, cu consecința respingerii plângerii ca fiind tardiv formulate.
Analizând capătul de cerere privind emiterea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 2,25 ha, în favoarea tuturor moștenitorilor, Judecătoria l-a găsit neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat obligarea comisiilor la emiterea unui nou titlu de proprietate (pentru întreaga suprafață și pe numele tuturor moștenitorilor) ca o consecință a anulării hotărârii nr._/2007 emise de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, însă cum acest capăt de cerere a fost respins ca tardiv formulat, cererea subsecventă nu poate fi primită.
Reclamanții nu au înțeles să solicite distinct (separat plângerea împotriva hotărârii nr._/2007) și anularea titlurilor de proprietate emise anterior, astfel că, în lipsa anulării titlurilor de proprietate anterioare, instanța nu poate dispune obligarea comisiilor să elibereze un alt titlu, deoarece pentru aceeași suprafață de teren și cu privire la aceiași beneficiari (cel puțin parțial) s-ar ajunge în mod nejustificat la eliberarea a două titluri de proprietate.
Trecând peste acest aspect, Judecătoria a constatat că legalitatea Titlului de proprietate nr._/34/2001 a fost confirmată prin sentința civilă nr. 1372/2009 pronunțată de Judecătoria Slatina, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 827/2009 pronunțată de Tribunalul O..
În cadrul acestui proces, instanțele au stabilit că titlul de proprietate a fost emis ca urmare a rolului separat al pârâtei B. S., deținut de aceasta anterior cooperativizării și nu ca moștenitoare a lui B. M..
De asemenea s-a reținut faptul că în ceea ce privește suprafața integrală, această problemă a fost soluționată definitiv și irevocabil prin sentința nr. 4814/28.08.2000 pronunțată de Judecătoria Slatina prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate nr._/33/20.03.2000 și a fost obligată intimata să elibereze un nou titlu de proprietate în acest sens.
În aceste condiții, Judecătoria urmează să dea eficiență efectului pozitiv al puterii lucrului judecat, consacrate în dreptul intern prin următoarele dispoziții normative:
Art. 1200 C. civ. – Sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum:
1. actele ce legea le declara nule pentru ca le privește făcute în frauda dispozițiilor sale;
2. in cazurile când legea declara ca dobândirea dreptului de proprietate sau liberațiunea unui debitor rezultă din oarecare împrejurări determinate;
4. puterea ce legea acorda autorității lucrului judecat.
Art. 1202 C. civ. – (1) Prezumția legală dispensă de orice dovada pe acela în favoarea căruia este făcută. (2) Nici o dovada nu este primita împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie și afară de aceea ce se va zice în privința jurământului și mărturisirii ce ar face o parte în judecată.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică, garanție care derivă din art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu rezidă în aceea că nu pot fi deduse judecății chestiuni litigioase asupra cărora o jurisdicție legal investită a dat deja o dezlegare, deoarece s-ar pune astfel în pericol siguranța circuitului civil.
Astfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care vizează aceeași chestiune litigioasă prin efectul prezumției lucrului judecat (res judecata pro veritatae habetur), pentru evitarea astfel a unor hotărâri potrivnice care să stabilească în mod irevocabil în mod diferit cu privire la aceeași situație de fapt.
În această ordine de idei, în lumina art. 1200 pct. 4 coroborat cu art. 1202 alin. (2) C. civ., prezumția autorității de lucru judecat este o prezumție absolută împotrivă căreia nu se pot produce probe noi, prin care să se tindă la obținerea unei soluții contrară celei pronunțate anterior cu privire la aceeași chestiune litigioasă.
Prin urmare, având în vedere însă faptul că prin hotărârile judecătorești indicate anterior instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil cu privire la aspectele litigioase deduse judecății, Judecătoria nu poate să se pronunțe din nou asupra acestora, deoarece i se opune cu putere irefragabilă prezumția lucrului judecat.
Ca urmare, prima instanța a admis excepția tardivității cu privire la capătul de cerere având ca obiect plângere împotriva Hotărârii nr._/2007 emisă de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
A respins plângerea formulată de reclamanții M. M. și B. F. împotriva Hotărârii nr._/07.11.2007 emisă de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ca tardiv formulată.
A respins capătul de cerere având ca obiect emiterea unui nou titlu de proprietate în care să fie trecuți toți moștenitori formulat în contradictoriu cu pârâții C. L. Mărunței pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Instituția P. Județului O. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. M. si B. F..
In motivarea recursului, recurenții au expus starea de fapt descrisa prin cererea introductiva si au citat anumite dispoziții ale Legii 18/1991, 167/1997 si ale HG 890/2005.
Analizând motivarea recursului declarat, Tribunalul constata ca, efectiv, drept critici ale sentinței 5172/04.05.2011 sunt cele vizând nemotivarea respingerii capătului de cerere privind anularea hotărârii nr._/2007 a Comisiei Județene O..
Restul criticilor formulate de către recurenți se refera la alte hotărâri judecătorești, pronunțate in alte dosare, precum si la necesitatea revizuirii acestor sentințe, aspecte care insa nu pot fi analizate in cadrul prezentului recurs.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 C..
Prin concluziile scrise depuse la data de 09.02.2012, recurenții au solicitat instanței de recurs sa dispună anularea HCJ_/2007, înscrierea recurentului B. F. pe adeverința de proprietate, anularea Titlurilor de proprietate nr._/34 si 5761/54, punerea in executare a hotărârii nr. 4814/2000 privind ieșirea din indiviziune, aplicarea sancțiunilor prevăzute de Legea 18/1991 membrilor Comisiei locale Mărunței date fiind abuzurile săvârșite cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate funciara, revizuirea hotărârilor pronunțate de tribunal si judecătorie nr. 1372/2009, 827/2009, 3569/2010, 370/2011, potrivnice hotărârii nr. 4814/2000 a Trib. O., declinarea competentei de soluționare in favoarea Curții de Apel C., in situația in care Tribunalul O. nu este competent sa soluționeze cererea de revizuire.
Instanța a disjuns cererea având ca obiect revizuire, dispunând formarea de noi dosare.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, punând in vedere intimatei sa depună copie certificată ca fiind conform cu originalul, de pe adeverința provizorie nr._/1991 privind pe moștenitorii lui B. M. precum și actele premergătoare care au stat la baza emiterii acestei adeverințe (cererii de reconstituire însoțite de actele doveditoare, înscrisuri reprezentând acte de proprietate), înscrisuri care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr._/34 din 26.09.2001 și nr._/54/05.11.1996 ( respectiv cererii, propunerea Comisiei Locale și Hotărârea Comisiei Județene), să se explice cum a fost format rolul agricol pentru B. S. și de unde provine suprafața de teren de 0,36 ari cu care figurează acesta în perioada 1961-1962, actul juridic în temeiul căruia a fost dobândită, copie certificată ca fiind conform cu originalul, de pe cererea reclamantei M. M., ce a fost admisă prin HCJ nr.9063/03.07.1998, să se explice în ce modalitate a fost soluționată de către C. Județeană de Fond Funciar și ce propuneri a făcut C. L. de Fond Funciar Mărunței, referitor la cererea nr.51/23.01.1998 a reclamantului B. F..
Relațiile si înscrisurile solicitate de instanța au fost depuse, fiind atașate dosarului cauzei (filele 47-67).
Analizând sentința recurata, prin prisma criticilor formulate de recurenți, instanța a constatat ca motivul privitor la nemotivarea capătului de cerere referitor la anularea HCJ_/2007 nu se circumscrie temeiului juridic invocat de recurenți, respectiv art. 304 pct.9 C., fiind, eventual, incidente prevederile art. 304 pct.5 C..
Totodată, Tribunalul a avut in vedere faptul ca prezenta cale de atac este guvernată de prevederile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, astfel că potrivit acestor dispoziții legale, recursul nu poate fi limitat la motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța având posibilitatea, dar si obligația de a examina cauza sub toate aspectele. Din această perspectivă recursul constituie o cale de atac cu caracter devolutiv instanța de recurs judecând cauza atât sub aspectul legalității cât si sub aspectul temeiniciei, nelimitându-se să judece hotărârea pronunțată de prima instanță exclusiv pentru motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă. (Curtea constituțională, decizia nr.194/2004 publicată în nr.523 din 10 iunie 2004).
Potrivit art. 304 pct. 5 C.proc.civ., casarea hotărârii recurate se poate cere când instanța a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2).
Dispozițiile art. 105 alin.(2) C.proc.civ. au caracter general, constituind dreptul comun in materia nulității actelor de procedura.
In măsura in care neregularitatea procedurala alegata de titularul caii de atac se subsumeaza altui motiv de casare sau de modificare, criticile formulate sunt încadrabile in cazurile care particularizează actul de procedura cu privire la care se susține ca a fost nelegal îndeplinit.
Astfel, observând cererea introductiva formulata de reclamanți, instanța a constatat ca aceasta a avut ca obiect plângere împotriva răspunsului primit cu adresa nr. 1/256R43/28.01.2010 emisă de Instituția P. județului O. în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe parcursul judecății, la termenul din 09.03.2011, reclamanții și-au precizat acțiunea, arătând că solicită anularea Hotărârii nr._/2007 emise de C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, trecerea lui B. F. pe adeverința de proprietate și emiterea titlului de proprietate conform hotărârii nr. 4814/2000 cu o suprafață de 2,25 ha în favoarea tuturor moștenitorilor.
Cererile recurenților, formulate prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 13.02.2012 (fila 151 dosar) privind anularea Titlurilor de proprietate nr._/34 si 5761/54, aplicarea sancțiunilor prevăzute de Legea 18/1991 membrilor Comisiei locale Măruntei, ca urmare a abuzurilor savarsite de aceștia cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate funciara si revizuirea hotărârilor pronunțate de Tribunal si Judecătorie nr. 1372/2009, 827/2009, 3569/2010, 370/2011, potrivnice hotărârii nr. 4814/2000 a Trib. O. reprezintă cereri noi, formulate de către recurenți direct în recurs contrar prevederilor art. 294 cu referire la art. 316 Cod procedură civilă, astfel ca nu pot fi primite si analizate de instanța de recurs.
In ceea ce privește nemotivarea capătului de cerere referitor la anularea HCJ_/2007, Tribunalul constata ca aceasta critica este neîntemeiata.
Din dispozițiile art. 261 alin. (1) C.proc.civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.
În acest sens, pct. 5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
În speță, tribunalul a constatat ca au fost respectate aceste dispoziții legale imperative.
Prima instanța a analizat plângerea formulata de reclamanții recurenți împotriva HCJ_/2007 prin prisma excepției tardivității, fiind invocate in mod corect temeiurile juridice incidente (art. 53 alin.2 Legea 18/1991 si art. 27 alin.8 din HG 890/2005.
Hotărârea atacata a fost comunicata recurenților la data de 04.06.2008, iar plângerea împotriva acestei hotărâri a formulata abia la data 14.04.2010, fiind așadar, potrivit art. 53 alin.2 Legea 18/1991 si art. 27 alin.8 din HG 890/2005, tardiv formulata.
Motivarea hotărârii recurate este lămuritoare, fiind indicate temeiurile juridice avute in vedere si fiind descrisa starea de fapt care a atras incidenta acestora.
In plus, în conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza B. vs. România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.
În această situație, s-a constatat că hotărârea primei instante este motivată, recursul urmând a fi respins sub acest aspect.
Analizand hotararea recurata prin prisma dispozitiilor art. 3041 C., instanta a constata ca aceasta este legala si temeinica.
Solicitarea reclamantilor, avand ca obiect emiterea unui titlu de proprietate pentru suprafata de 2,25 ha, ca urmare a anularii HCJ_/2007, a fost in mod corect respinsa de prima instanta, avand in vedere respingerea plangerii impotriva acestei hotarari ca tardiv formulata.
In aceasta situatie, instanta nu poate dispune eliberarea unui titlu de proprietate cu incalcarea dispozitiilor art. 36 Regulament, potrivit carora titlurile de proprietate se emit de catre comisia judeteana de fond funciar pe baza documentatiilor intocmite de catre comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie ( in speta, reclamantilor nefiindu-le validata suprafata de 2,25 ha).
Cele solicitate de reclamantii recurenti prin cererea introductiva precizata (respectiv, legalitatea titlului de proprietate nr._/34/2001 si suprafata integrala solicitata) au format obiectul analizei instanțelor de judecata, sub aceste aspecte fiind pronunțate hotărâri irevocabile.
Tribunalul a retinut ca aceste aspecte nu pot fi reanalizate printr-o noua judecata, întrucât:
Autoritatea de lucru judecat cunoaște doua manifestări procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 C.civ. (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legătura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Aceasta reglementare a autorității de lucru judecat in forma prezumției vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., in relația dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, înseamnă ca nu se poate introduce o noua acțiune in cadrul căreia sa pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
In consecința, Tribunalul a apreciazat ca prima instanța in mod corect nu a procedat la reanalizarea aspectelor invocate de către reclamanți, pronunțând o hotărâre legala si temeinica.
Ca atare, prin decizia civilă nr. 312/07.03.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._/311/2010 s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de recurenții reclamanți M. M. și B. F., împotriva sentinței civile nr.5172/04.05.2011, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._/311/2010, în contradictoriu cu intimatele pârâte, Instituția P. Județului O., C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor și C. L. Mărunței pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar .
S-au disjuns cererile având ca obiect revizuirea hotărârilor judecătorești nr. 1372/2009, 827/2009, 3569/2010, 370/2001.
Analizand cererea de revizuire ce formeaza obiectul dosarului_, Tribunalul retine urmatoarele:
Cererea de revizuire a vizat decizia nr. 312//07.03.2012, pronuntata de Tribunalul O. in dosarul_/311/2010.
Prin aceasta sentinta, tribunalul a respins recursul declarat, apreciind ca sentinta recurata era legala si temeinica, in speta operand autoritatea de lucru judecat a hotararilor judecatoresti anterior pronuntate.
La termenul de judecata din data de 18.06.2012, Tribunalul a invocat exceptia inadmisibilitatii revizuirii.
Analizand cu prioritate aceasta exceptie, potrivit dispozitiilor art. 137 C., Tribunalul retine urmatoarele:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară de retractare, comună și nesuspensivă de executare, putând fi exercitată doar împotriva hotărârilor definitive în cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege.
Includerea revizuirii în cadrul căilor de atac extraordinare are drept consecință calificarea acesteia ca o cale de atac nedevolutivă, deoarece se realizează astfel doar un control al hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, de regulă, probe noi și fără a avea loc o nouă judecată în fond.
Articolul 322 alin. (1) din Codul de procedură civilă, stabilind obiectul revizuirii, statuează că revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul; apoi, analiza unei cereri de revizuire trebuie să se încadreze în motivele expres și limitativ prevăzut de art. 322 pct.1-9 din Codul de procedură civilă.
Deoarece revizuirea are ca scop generic îndepărtarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită prin hotărâre definitivă, este general admis că această cale de atac trebuie să vizeze hotărârile care au rezolvat fondul pretenției dedusă judecății.
Condiția ca revizuirea să privească o hotărâre de fond este însă prevăzută explicit numai în cazul hotărârilor pronunțate de instanța de recurs. Interpretarea literală a dispozițiilor art. 322 din codul de procedură civilă impune concluzia că doar pentru deciziile din recurs legea cere condiția evocării fondului. După cum s-a arătat în doctrină, în legătură cu hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, textul nu pune în mod expres condiția restrictivă de a fi hotărâri de fond, dar, fiindcă revizuirea nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres prevăzute de lege, iar aceste motive sunt legate, de regulă, de situația de fapt, care se rezolvă prin hotărârile de fond, această condiție a fost extinsă și la hotărârile definitive pe care le precizează art. 322 din Codul de procedură civilă.
In caile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situatiei de fapt in urma analizei probelor. D. urmare, hotararile prin care se resping caile de atac, pastrandu-se situatia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
In consecinta, nefiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță de recurs în rejudecarea fondului, domeniu de incidență clar reglementat în ceea ce privește calea de atac a revizuirii, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Altfel spus, atâta timp cât hotărârea supusă revizuirii nu a fost pronunțată în apel sau în recurs, prin rejudecarea fondului, în acest din urmă caz, calea de atac extraordinară are caracter inadmisibil.
F. de toate aceste considerente, instanta urmeaza sa admita exceptia inadmisibilitatii invocata din oficiu si sa respinga cererea de revizuire ca atare.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu de instanță.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții M. M. și B. F., domiciliați în C., ., județul D., împotriva deciziei civile nr. 312/07.03.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._/311/2010, în contradictoriu cu intimații I. P. Județului O., cu sediul în Slatina, județul O., C. L. Mărunței pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, cu sediul în . și C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, cu sediul în Slatina, ., nr. 12,județul O., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 Iunie 2012 la Tribunalul O..
Președinte, M. R. H. | Judecător, S. P. | Judecător, L. A. |
Grefier, I. E. A. |
Red. MRH
Tehnored.BA
Ex. 2
27.06.2012
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 14-05-2013, Tribunalul OLT | Fond funciar. Decizia nr. 654/2012. Tribunalul OLT → |
|---|
