Legea 10/2001. Sentința nr. 939/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 939/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 939/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚEI Nr. 939/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Grefier A. D.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamant M. N. N.-B., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat I. Zamfirica, cu sediul în București, .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâta . T. reprezentată prin Primar, cu sediul în ., având ca obiect – legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.04. 2013 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când Tribunalul în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 30 aprilie 2013, dată la care deliberând în secret a pronunțat următoarea soluție.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, reclamantul M. N. N.-B. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Primăriei Comunei Cârlogani, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să emită decizie de restituire prin echivalent conform sentinței civile nr. 461 din 25 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr.3330/2003, rămasă irevocabilă; obligarea pârâtului să transmită decizia împreună cu documentația aferentă la Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei ce va cuprinde valoarea despăgubirilor, obligarea pârâtului la plata de daune de 100 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării obligației de emitere și trimitere a deciziei la Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivare, reclamantul a arătat că este moștenitor unic legal al tatălui său M. N., conform certificatului de moștenitor nr.41 din 2 iunie 2005.
A precizat reclamantul că, prin Notificarea nr.444/M/2001 formulată în baza Legii 10/2001, tatăl său a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul compus din casă din cărămidă în suprafață de 96 mp., un pătul din lemn acoperit cu tablă, un fânar din cărămidă pentru grajd de animale și o magazie de lemn situate în .> P. sentința civilă nr. 461 din 25 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr.3330/2003, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă contestația formulată de M. N., a fost anulată dispoziția nr. 11 din 18.02.2003 a Primăriei Cârlogani, stabilindu-se dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul situat în ..
P. decizia nr.219 din 20.01.2010 pronunțată în dosarul nr._/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat sentința civilă nr.461 și a arătat faptul că M. N., în baza art.3 lit. a. art.2 lit. d din Legea 10/2001 a făcut dovada calității sale de proprietar al bunurilor revendicate și a preluării abuzive a acestora.
S-a reținut că în cauză nu se pot restitui în natură bunurile imobile, întrucât au fost demolate.
Astfel, s-a stabilit în cadrul sentinței nr.461 din 15 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr.3330/2003, dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc conform prevederilor Legii 10/2001 și a normelor de aplicare a acestora aprobate prin HG nr.498/2003, act normativ în vigoare la acea dată.
Sentința civilă nr.461 din 25 iunie 2003 este definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului declarat de DGFP O. și perimarea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice și trebuia executată de Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 în raport de dispozițiile acestei legi, așa cum a fost modificată și completată, până la data soluționării irevocabile a contestației, în sensul emiterii dispoziției și transmiterii documentației la Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Reclamantul a arătat că a solicitat pârâtei să dea curs dispozițiilor Legii 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, dar la cele două adrese comunicate Primăriei comunei Cârlogani – Comisia de aplicare a Legii 10/2001, nu a primit nici un răspuns privind solicitările formulate, în sensul comunicării la adresa de domiciliu, stadiul soluționării notificării nr. 444 /M/2001, respectiv, data și numărul adresei prin care a fost trimis dosarul(cu documentația aferentă) la Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor în vederea emiterii deciziei ce cuprinde valoarea despăgubirilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 26 alin.3, art. 50 din Legea 10/2001, art.6 din Convenția Drepturilor Omului, Legea 10/2001 modificată și completată, Regulamentul de aplicare a Legii 10/2001, Legea 247/2005.
Au fost depuse la dosar, în copie, certificat de moștenitor nr.41/2005, decizia civilă nr.219/2010 a ICCJ, sentința civilă nr.461 din 25 iunie 2003, adresele din data de 14.07.2011, din data de 16.09.2011 și din data de 24.11.2011.
Consiliul Local Cârlogani a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, motivat de faptul că acesta nu a depus toate actele necesare pentru completarea dosarului de despăgubiri, depunând în acest sens copii de pe corespondența purtată cu reclamantul.
P. sentința civilă nr. 590/03.04.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul M. N. N.-B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Primăriei Comunei Cârlogani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate.
P. decizia nr. 7181/13.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul declarat de reclamantul M. N. N. B. împotriva sentinței civile nr. 590 din 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât Consiliul Local al Primăriei comunei C., având ca obiect Legea 10/2001.
S-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut în considerentele deciziei instanței de control judiciar:
Examinând sentința recurată, Curtea a apreciat că nu poate să exercite controlul judecătoresc, instanța de fond soluționând pricina fără a avea precis determinat cadrul procesual în cauză.
Pe tot parcursul judecății a fost conceptată și citată în cauză o instituție inexistentă, respectiv Consiliul Local al Primăriei comunei C., jud. O.. Sentința pronunțată a preluat aceeași eroare care s-a menținut pe parcursul judecății. Pentru a putea soluționa cauza, instanța de fond avea în primul rând obligația de a pune în discuție cadrul procesual, respectiv de a pune în vedere reclamantului să precizeze care dintre cele 2 instituții înțelege să cheme în judecată: Consiliul Local sau Instituția Primarului. Sunt instituții cu atribuții diferite, astfel încât instanța trebuia să clarifice în mod obligatoriu acest aspect pentru a soluționa fondul cauzei și a stabili dacă pârâtul și-a îndeplinit sau nu obligația pretinsă de reclamant.
În aceste condiții, Curtea a constatat că nu poate exercita în niciun fel controlul judecătoresc și că instanța de fond a soluționat pricina fără a intra în cercetare fondului.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O. la data de 30.07.2012, sub nr._ .,spre rejudecare.
La termenul de judecată din data de 13.11.2012 tribunalul având în vedere dispozițiile Curții de Apel, C., date prin decizia civilă nr. 7181/13.06.2012, în temeiul art. 112 coroborat cu art. 109 Cod de procedură civilă, a pus în vedere reclamantului prin apărător, să clarifice cadrul procesual sub aspect pasiv, în sensul de a preciza pe cine înțelege să cheme în judecată.
La data de 29.11,2012, reclamantul prin apărător a depus la dosar în scris precizare prin care a arătat că pârâta se numește . Unitate A. T., reprezentată prin primar.
Față de această precizare, instanța a dispus conceptarea și citarea în calitate de pârâtă a Comunei Cârlogani – Unitate A. T., reprezentată prin primar, comunicarea copiei de pe acțiune și de pe precizare, în vederea pregătiri apărării.
Pârâta Unitate A. T. – ., legal citată, a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă și nefondată, cu motivarea că acesta a refuzat să depună la primărie documentele necesare pentru întocmirea dosarului privind acordarea despăgubirilor și a susținut că între părți nu există comunicare.
Au fost anexate înscrisuri reprezentând copii de pe adresa nr. 464/24.02.2012 emisă către reclamant, procesul verbal de predare primire încheiat la data de 05.08.1996 și adresa nr._/01.07.2008 emisă de Instituția prefectului – Județul O..
P. încheierea pronunțată la data de 14.03.2013 s-a dispus atașarea dosarului de fond nr. 3330/2003 aflat în arhiva Tribunalului O..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul M. N. – B. este moștenitorul legal al autorului M. N., decedat la data de 13.12.2004, cu ultimul domiciliu în București.
P. notificarea nr. 444/H/2001 din 11.12.2001, petentul M. N. a solicitat Instituției Prefectului - Județul O. acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele: 1 ha teren arabil, 10 ha vie, un pătul de cereale, o casă de locuit și o cramă de vinuri.
P. dispoziția nr. 11/18.02.2003 emisă de ., s-a respins cererea petentului M. N. privind restituirea în natură a unor bunuri, precum și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, motivul fiind lipsa actelor doveditoare privind existența în proprietate a bunurilor și confiscarea acestora.
P. sentința civilă nr. 461/25.06.2003 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr. 3330/2003 a fost admisă contestația formulată de petentul M. N. și s-a dispus anularea dispoziției nr. 11/18.02.2003 emisă de Primăria comunei Cârlogani, județul O..
S-a stabilit dreptul contestatorului la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc ce vor fi acordate în condițiile HG nr. 498/2003.
S-a reținut în considerentele acestei sentințe că din actele depuse la dosar în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001, acțiunea reclamantului a fost întemeiată.
Astfel, petentul M. N. a fost proprietarul unei case din cărămidă în suprafață de 96 m.p., un pătul din lemn acoperit cu tablă, un fânar din cărămidă pentru grajd de animale, o magazie din lemn, bunuri care au fost preluate de stat în baza procesului verbal din 08.10.1952, motivat de faptul că au fost părăsite, fiind aplicabile prevederile Decretului nr. 111/1952, bunuri care au fost folosite de fostul CAP Cârlogani, iar ulterior demolate.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite prevederile art. 3 lit. a, art. 2 pct. d, teza a II-a, din Legea nr. 10/2001, petentul făcând dovada calității de proprietar a bunurilor și preluarea abuzivă de către stat a acestora.
De asemenea, întrucât restituirea în natură nu mai era posibilă, instanța a constatat că sunt incidente dispoz. art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 privind stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în condițiile HG 498/2003.
Sentința civilă nr. 461/25.06.2003 a rămas irevocabilă prin decizia Curții de Apel C. nr. 495/19.12.2003 care a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Statul Român prin reprezentant Ministerul Finanțelor Publice – DGFP O. și prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 219/20.01.2010 care a constatat perimat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice – DGFP O. împotriva deciziei nr. 495/19.12.2003 a Curții de Apel C..
Concluzionând asupra celor expuse mai sus, tribunalul reține că autorul M. N., tatăl reclamantului M. N. B., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03._89, la data de 12.11.2001 prin notificarea nr. 444/H/2001 adresată Instituției Prefectului - Județul O., a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele: 1 ha teren arabil, 10 ha vie, un pătul de cereale, o casă de locuit și o cramă de vinuri, preluate abuziv și demolate.
P. dispoziția nr. 11/18.02.2003 emisă de . prin Primar, s-a respins cererea de restituire, respectiv de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent motivat de faptul că autorul M. N. nu a făcut dovada calități de proprietar pentru bunurile solicitate și respectiv confiscarea acestora.
Aceste susțineri sunt nefondate, întrucât în urma exercitării contestației, instanțele judecătorești au stabilit în mod definitiv și irevocabil că autorul M. N. a făcut dovada îndepliniri condițiilor Legii nr. 10/2001 cu privire la bunurile imobile ce i-au fost preluate în mod abuziv de autoritățile regimului comunist.
Astfel, prin decizia nr. 495/19.12.2003 a Curții de Apel C. care a examinat apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – DSGFP O., a statuat că petentul M. N. a fost proprietarul unei case din cărămidă în suprafață de 96 m.p., un pătul din lemn acoperit cu tablă, un fânar din cărămidă pentru grajd de animale și o magazie din lemn, bunuri care au fost preluate de Stat în baza procesului verbal din 08.10.1952, fiind folosite inițial de fostul CAP Cârlogani, iar ulterior au fost demolate.
Dispoziții legale incidente în cauză:
I. Legea nr. 10 republicată/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03._89.
(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Art. 2 - (1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul Civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
- imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;
g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile;
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;
j) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Art. 3 - (1) Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;
Art. 21 - (1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
(3) După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăților comerciale prevăzute la alin. (1) și (2) vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la recalcularea patrimoniului. C. de participație a statului sau a autorității administrației publice ori, după caz, a organizației cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit.
(4) În cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
(5) Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 26 - (1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
(2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) și (4).
(3)*) Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
(4) În cazul în care dispoziția motivată de soluționare a cererii de restituire în natură este atacată în justiție de persoana îndreptățită, în funcție de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziția va adopta o poziție procesuală raportată la acestea. De asemenea, entitatea care a emis dispoziția va decide, motivat, de la caz la caz, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege, în cazul soluțiilor date de instanțele de judecată.
(5) Dacă oferta acceptată constă în bunuri imobile, sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (4).
(6) Dacă oferta acceptată constă în bunuri mobile sau servicii, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie, după caz.
II. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăți și justiției, precum și unele măsuri adiacente:
Art. 16 ,,Deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează să se acorde ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces verbal de predare primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Art.6. paragraful I din CEDO„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si . a cauzei sale, de catre o instanta independenta si imparțiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotarirea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al oridinii publice ori al securitatii nationale ., atunci cind interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cind, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei”.
Susținerile pârâtei U. A. T. – ., reprezentată prin Primar, potrivit cărora reclamantul nu a prezentat actele solicitate pentru întocmirea dosarului și înaintarea acestuia către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, nu pot fi primite.
Adresa pârâtei prin care se solicită reclamantului să depună un set de documente, cuprinzând: notificare, raport de evaluare, certificat de moștenitor, sentințe judecătorești, reprezintă o sarcină excesivă impusă persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii care necesită timp, cheltuieli, fără nici un temei legal.
De altfel, se constată că pârâta nu și-a îndeplinit principala obligație privind emiterea dispoziției pentru acordarea de despăgubiri în echivalent, atâta timp cât reclamantul este în posesia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Pentru toate considerentele prezentate mai sus, tribunalul va admite acțiunea formulată și precizată de reclamant.
Va obliga pârâtul să emită dispoziție de restituire prin echivalent reprezentând măsuri reperatorii pentru o casă de cărămidă în suprafață de 96 mp, un pătul din lemn acoperit cu tablă, un fânar din cărămidă pentru grajd de animale și o magazie din lemn conform sentinței civile nr. 461 din 25 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul civil nr. 3330/2003, definitivă și irevocabilă.
Va obliga pârâtul să transmită dispoziția de restituire însoțită de documentația aferentă Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei ce va cuprinde valoarea despăgubirilor.
În baza art. 1073 și următoarele din Codul civil de la 1864 va obliga pârâtul la 100 lei daune/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărârii și până la data executării obligației de emitere și trimitere a dispoziției de restituire la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul M. N. B., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat I. Zamfirica, cu sediul în București, .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâtul . - U. A. T. reprezentată prin Primar, cu sediul în ., având ca obiect acordarea de despăgubiri.
Obligă pârâtul să emită dispoziție de restituire prin echivalent reprezentând măsuri reperatorii pentru o casă de cărămidă în suprafață de 96 mp, un pătul din lemn acoperit cu tablă, un fânar din cărămidă pentru grajd de animale și o magazie din lemn conform sentinței civile nr. 461 din 25 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul civil nr. 3330/2003, definitivă și irevocabilă.
Obligă pârâtul să transmită dispoziția de restituire însoțită de documentația aferentă Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei ce va cuprinde valoarea despăgubirilor.
Obligă pârâtul la 100 lei daune/zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărârii și până la data executării obligației de emitere și trimitere a dispoziției de restituire la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Obligă pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Curtea de Apel C..
Pronunțată în ședință publică azi, 30 Aprilie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. B. | ||
Grefier, A. D. |
Red. IB
Tehnored. BA
Ex.4
10.06.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 14-05-2013, Tribunalul OLT → |
|---|
